Professional Documents
Culture Documents
tipărită cu binecuvântarea
Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit
VLASIE MOGÂRZAN
Coordonator:
P. S. Episcop Vicar
SOFRONIE SUCEVEANUL
„Religiozitate” şi CredinŃă
„Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neliniştit este sufletul nostru
până nu se va odihni întru Tine”
Fericitul Augustin
D upă ce Mănăstirii Valaam i s-a impus introducerea noului calendar, în anii ’20 ai secolului trecut, părea
că o sabie fusese înfiptă atunci în inima ei, pricinuind o asemenea dezbinare şi amărăciune, că nu puŃini
erau cei care, neputând îndura aceasta, au părăsit această chinovie, pentru a merge la mănăstiri din Serbia
sau de aiurea. Restul celor ce nu au acceptat au fost prigoniŃi, unii fiind alungaŃi la schituri îndepărtate. Însă
cei mai mulŃi au rămas între zidurile ei, ca mărturisitori ai adevărului. Însăşi prezenŃa lor nu putea decît să
mustre conştiinŃa noilor calendarişti, care i-au silit să îndure tot felul de greutăŃi, defăimări şi batjocoriri.
Părintele Timon a fost învinuit de neascultare, stând în fruntea monahilor păstrători ai vechiului calendar, pe
care i-a încurajat să păzească cu hotărâre neîntinarea Ortodoxiei.
Cel mai greu pentru ei a fost că nu aveau o biserică şi ca urmare nu puteau săvârşi Sfânta Liturghie. Totuşi,
Părintele Timon slujea deseori în taină, noaptea, în unele din paraclisele îndepărtate. Cele mai dragi amintiri ale
lui erau din anii pe care i-a petrecut în singurătate, la Schitul Ghetsimani, aşezat cam la 22 de mile depărtare de
mănăstire. Chiliile călugărilor erau construite la poalele unei stânci uriaşe, pe vârful căreia se găsea un paraclis.
În vremea petrecută la Schitul Ghetsimani a avut de îndurat multe năvăliri ale celui rău. Odată, mergând să
slujească Sfânta Liturghie, aşa cum făcea în fiecare zi, spre mirarea lui, găsi în biserica încuiată un necunoscut.
Părintele povestea: «Cine eşti şi cum ai intrat aici?», l-am întrebat. Ca răspuns, acela a mormăit ceva şi am
simŃit urzeala ascunsă a diavolului. «Vorbeşte, cine eşti şi ce cauŃi aici?» Tăcere. Am repetat întrebarea, dar el
M ai de preŃ este adevărul rostit în cuvinte puŃine şi simple, decât miile de cuvinte retorice şi împodobite,
care vin să îmbrace minciuna. „Cel mai profund sentiment de dragoste faŃă de fratele tău, este acela de
a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; „Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul
prin Iisus Hristos s-au făcut” (Ioan 1, 17). Pe măsură ce „înŃelepŃii pescari” de suflete se vor îndepărta şi ei de
la adevăr, nesocotind porunca Apostolului: „StaŃi (…) încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcân-
du-vă cu zaua dreptăŃii” (Efeseni 6, 14), omenirea se va asemăna unei case zidite pe temelie de nisip. Lipsită de
podoaba binecuvântată a adevărului, ea va fi lovită de viforul minciunii, care o va risipi. Columna sufletească a
Ortodoxiei este primejduită de duhul minciunii, înveşmântat cu măiestrie în haina adevărului. Când acest duh
al minciunii va reuşi să devină stăpân în matca adevărului, duhul adevărului va fi scos afară. Însă, lepădând
minciuna, să grăim adevărul fiecare către aproapele lui. Deşi este un cuvânt destul de neclar pentru un om care
trăieşte departe de Dumnezeu, ascultarea este o noŃiune cu o semnificaŃie deplină pentru un credincios, care
ştie că, atunci când este lucrată, ea se ridică la nobleŃea de virtute duhovnicească, fiind în stare să îl mântuiască
pe om. Nu în zadar, în mediul monahal se foloseşte expresia „sfânta ascultare”. În momentul tunderii în mona-
hism, călugării se făgăduiesc a trăi până la moarte sub jugul cel uşor al ascultării faŃă de stareŃ şi de obşte. În
rânduiala săvârşirii sfintei Taine a Cununiei, se spune că femeia trebuie să se plece întru toate bărbatului, iar la
Sfântul Botez, toŃi ne facem mădulare ale lui Hristos, făgăduind a asculta de glasul Bisericii, întocmai ca nişte
fii credincioşi. Iată deci că ascultarea este o piatră tare, care stă la temelia întregii noastre vieŃi creştineşti.
Ascultare – dar faŃă de cine?
Ascultarea faŃă de Biserică nu presupune abuz de autoritate din partea întâistătătorilor Bisericii, aşa cum
spun „predicatorii” sectari ce au împânzit România, în căutare de prozeliŃi naivi. Este adevărat că uneori, sub
pretextul ascultării, s-au comis şi multe lucruri greşite, în contradicŃie cu poruncile Evangheliei, care îndeamnă
la ascultare şi supunere faŃă de mai marii poporului şi ai Bisericii. Porunca SfinŃilor Apostoli este aceea de a ne
teme şi a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, care schimbă cuvântul lui Dumnezeu, transfor-
mându-se în „piatră de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru 2, 8), pentru cei aflaŃi în căutarea adevărului.
A accepta confortul psihologic al ideilor gata-făcute, al şabloanelor bisericeşti puse pe umerii oamenilor în
numele ascultării faŃă de cei care le-au emis, nu este o ascultare în Duhul lui Dumnezeu. Porunca ce vine de la
Dumnezeu către oameni este aceea care îŃi lasă libertatea de a gândi, adică oferă liberul arbitru asupra deciziei,
umplându-Ńi inima de înŃelepciune dumnezeiască, fiindcă este făcută în duhul dragostei, al păcii şi al adevărului.
U râciunea pustiirii la Locul cel sfânt – aceste cuvinte ale Proorocului Daniil sunt asociate, de către contem-
poranii noştri - mai ales de către cei ruşi - în primul rând, cu distrugerea şi pângărirea bisericilor de pe
pământul Rusiei. Dar mai este o altă interpretare patristică a acestor graiuri prooroceşti: „Urâciunea pustiirii la
Locul cel sfânt” înseamnă, fără dubiu, scaunele episcopale ocupate de ierarhi nevrednici. Această tâlcuire ne vi-
ne în minte ori de câte ori vedem apostazia canonică a ecumeniştilor „ortodocşi”, mergând până într-acolo, încât
ei se roagă nu numai împreună cu heterodocşii, dar şi cu idolatrii declaraŃi, ocultiştii şi vrăjitorii, aşa cum a fost
cazul în timpul ultimelor două reuniuni ecumenice de la Vancouver şi Canberra. Doar un om cu orbire duhov-
nicească nu se va înfiora la vederea apocalipticelor grozăvii ale întrunirilor şi reuniunilor ecumenice, fiecare din-
tre ele marcând, invariabil, un nou grad de cădere spirituală.
În rugăciunile împreună cu heterodocşii, pe care le fac aceşti ecumenişti investiŃi cu ranguri clericale, e greu
de crezut că ei nu ştiu ori au uitat, că aceste rugăciuni sunt cu totul oprite de multe canoane. Mai exact, Canonul
Apostolic 10 grăieşte: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune),
acela să se afurisească”. Iar, în conglăsuire cu Can. 45 Apostolesc: „Episcopul sau presviterul sau diaconul,
dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva
ca clerici (să slujească cele sfinte), să se caterisească” (v. Pidalion). Dar oare ierarhii Patriarhiei Moscovei, ai
Constantinopolului şi mulŃi alŃii - toŃi fiind sub jurământul făcut de ei înşişi la hirotonie, fiind obligaŃi deci să
Ńină toate canoanele şi rânduiala Bisericii, până la moarte, (v. Rânduiala Hirotoniei Arhiereului, din Arhierati-
con) - oare sunt ei conştienŃi de faptul că trădează credinŃa ortodoxă, atunci când se roagă, în bisericile ortodoxe,
împreună cu catolicii, luteranii, baptiştii, penticostalii şi alŃi eretici, dându-şi sărutarea dragostei? Oare ei încalcă
în mod conştient propriile jurăminte şi anatemele SfinŃilor PărinŃi, date împotriva „fraŃilor ecumenici”, ce s-au
depărtat de la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică?
Paştele creştinesc
Istoria Paştelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la mai important al anului, care a fost numit Pesah, ceea
Iisus Hristos ce în limba ebraică înseamnă Trecere, adică trecere de
A cest mare praznic s-a născut în timpul Ieşirii la un pământ la altul. După fuga din Egipt, în pustie,
poporului ales, cand israeliŃii care locuiau în Pesahul s-a transformat în prilej de reînnoire a amin-
Egipt, lipsiŃi fiind de identitatea lor de popor, au ho- tirii unei „treceri”, dar nu spre un pământ mai roditor,
tărât şi au reuşit să fugă de la faraon. Sărbătoarea Paş- ci spre eliberarea din robia egipteană, înfăptuită prin
telui are rădăcini mult mai vechi, căpătând semnifica- minunata mijlocire a şi purtarea de grijă a lui Dum-
Ńii diferite în timp. Cartea Ieşirii relatează cum, într-o nezeu. Sângele mielului păzea acum poporul ales; ier-
noapte, în Egipt, unde se afla în robie poporul lui Israil, burile amare au devenit amintirea amărăciunilor îndu-
Dumnezeu l-a învăŃat pe Moise cum să prăznuiască rate în Egipt, iar pâinea nedospită a căpătat semni-
Paştele: fiecare familie trebuia să taie, la asfinŃit, un ficaŃia grabei în care s-a produs fuga. Aceeaşi grabă
miel de parte bărbătească, fără prihană, mai mic de un este simbolizată şi de consumarea mielului fript - nu
an, şi să însemneze cu sângele lui poarta de intrare în gătit în vase; consumarea lui stând în picioare şi cu
casă, apoi să mănânce din carnea friptă pe foc. Din toiagul în mână. Aşa s-a născut Paştele ebraic. Cu
Sfânta Scriptură, aflam că israeliŃii cunoşteau această trecerea veacurilor, Paştele s-a transformat într-o sărbă-
sărbătoare înainte de a ieşi din Egipt. toare ce trebuia prăznuită în familie, dar, la jumătatea
secolului al VII-lea î.Hr., pe vremea regelui Iosia, a
Pesahul în vremurile de început şi după fuga din suferit o schimbare. Din porunca regelui, Paştele a
Egipt devenit o sărbătoare publică, ce se serba doar la
Sărbătoarea Paştelui s-a născut în timpuri îndepăr- templul din Ierusalim. Mielul nu mai era jertfit de
tate printre păstorii nomazi din Orient, la începutul către capul familiei, ci de către preot, iar cu sângele
primăverii când ei plecau lui nu se mai ungeau stâl-
spre zone cu păşuni mai bo- pii casei, ci se stropea
gate, din cauza sezonului altarul. Primul Paşte cele-
secetos. În noaptea dina- brat conform noii reforme
intea plecării, păstorii sa- religioase a avut loc în
crificau un miel în scopul anul 621 î.Hr. De data
de a îndeparta primejdiile aceasta, putea fi sacri-
din timpul călătoriei. Cu ficat nu numai mielul, ci
sângele animalului ungeau şi o viŃică, chiar mai mare
stâlpii şi betele de la cor- de un an, iar carnea tre-
turi, iar mielul fript era con- buia consumată fiartă şi
sumat cu ierburi aromate apoi friptă, la apusul soa-
şi pâine nedospită. Sărbă- relui, la vremea ieşirii din
toarea se Ńinea în corturi, Egipt.
în prima noapte cu lună
plină din primavară. Cu
timpul, această prăznuire Cetatea Ierusalimului, vedere de pe Muntele Măslinilor. Jos,
se văd mormintele din Valea lui Iosafat
a devenit evenimentul cel
A cest vânzător pe nume Iuda era din satul Isca- Iscaria, unde locuiau părinŃii lui Iuda. Iar Ravel luându-şi
riot, din neamul jidovilor. Tătăl lui se numea femeia şi alte lucruri de trebuinŃă, a venit în Ierusalim.
Rovel. Femeia lui Rovel a văzut într-o noapte un vis Şi bogat fiind, şi-a cumpărat case foarte frumoase, cu
înfricoşat şi de spaimă a început a striga cu glas mare. grădini şi vie aproape de palatul lui Irod. Iuda, pentru
Rovel a ispitit-o să afle pentru ce se înspăimântase multa lungime de vreme ce trecuse, nu mai cunoştea
aşa. Şi ea a zis: Am văzut un vis înfricoşat, că de voi pe tatăl său, nici pe muma sa, dar nici ei nu mai
zămisli şi voi naşte prunc de parte bărbătească, acest cunoşteau pe Iuda, fiul lor. După multă vreme, Irod
prunc va fi pierzarea jidovilor. Bărbatul ei, Rovel, a privind pe fereastră a văzut frumoasele grădini ale lui
dojenit-o pentru că se încrede visurilor. Şi luând în Rovel, şi era lângă el şi Iuda, care zise către Irod: „Ai
pântece femeia în acea noapte, cu vremea a născut vrea stăpâne, să-Ńi aduc din florile acelea pe care le
prunc bărbătesc. Însă femeia a vrut să piardă pe prunc, priveşti?” Iar Irod a răspuns: „Mergi să îmi aduci”.
ca nu cumva acesta să ajungă să piardă seminŃia Iuda, coborând pe fereastră, a intrat în grădină, a luat
jidovilor. Şi a făcut un chivot mic, l-a uns cu catran şi câteva din acele flori, dar, când să iasă din grădină, a
l-a aruncat pe apă. Şi era în preajma Iscariei un ostrov întâmpinat pe Rovel, tatăl său de altădată, care i-a zis:
mic, unde locuiau oameni hrănitori de dobitoace. Şi „Tinere, cum ai îndrăznit să intri în grădina mea şi să
lovit fiind chivotul de valuri, a fost mânat până acolo, culegi flori, fără a mă întreba pe mine?” Însă Iuda,
la acel ostrov unde l-au găsit fiind dârz şi cu nărav rău,
aceşti păstori de dobitoace. căutând încoace şi încolo, şi
Aceştia au luat chivotul şi au văzând că nu mai era nimeni
găsit într-însul copilul, pe care în grădină, a apucat o piatră şi
l-au hrănit o vreme cu lapte a ucis tatăl său, Rovel, precum
de la dobitoacele lor şi l-au a ucis altădată şi pe fratele
numit Iuda, adică cel de la său. Şi aducând florile
Iudei venit. După o vreme păs- împăratului Iord, i-a spus şi
torii l-au luat şi l-au dus la despre moartea lui Rovel,
Iscaria, zicând: „Cine ar vrea despre care auzind Irod s-a în-
să crească pe pruncul acesta?” tristat, însă a tăcut cuvântul şi
Şi din întâmplare pe acolo tre- au îngropat pe Rovel. După
cea Rovel, căruia fiindu-i milă aceasta Irod a zis către Iuda:
a luat pe prunc, că era frumos „Voiesc ca pe văduva căreia i-ai
pruncul. Şi iubea femeia lui Iuda aducând soldaŃii în Grădina Ghetsimani, pentru ucis bărbatul, să o iei tu de
Rovel foarte mult pe acest a-L prinde pe Hristos (Mt. 26, 47) soŃie şi să moşteneşti toate
prunc, aducându-şi aminte de bogăŃiile ei”. Şi a trimis Irod
pruncul ei, cel aruncat pe apă. A mai născut femeia lui veste către femeia lui Rovel şi mama lui Iuda, zicând:
Rovel pe un alt prunc şi îi iubea pe amândoi. Dar Iuda, „Ori voieşti să te măriŃi cu alt bărbat, ori toate averile
viclean fiind, bătea deseori pe fratele său, încât de tale le voi moşteni eu?” Şi femeia auzind acestea s-a
multe ori muma lui îl dojenea, zicând: „Încetează fiule învoit să se mărite cu un alt bărbat, pentru a nu-şi
de a-l mai bate pe el, fiindcă este fratele tău, şi câte piede avuŃiile. Şi aşa, după porunca lui Irod, a luat de
avem noi împreună le veŃi lua şi le veŃi împărŃi.” Iar bărbat pe Iuda, fiul ei, fără a şti cine este acesta. Şi a
vicleanul vlăstar, Iuda, pentru iubirea banilor zavistuia făcut copii cu dânsul şi au trăit împreună ani mulŃi. Iar
pe fratele său şi voia să-l omoare. Şi într-o zi s-a dus într-una din zile, aducându-şi aminte femeia lui Iuda
cu el împreună la un loc, şi acolo a ucis pe fratele său, de cele pe care le pătimise ea pentru fiul ei şi pentru
lovindu-l cu piatra în creştet. După ucidere, Iuda a bărbat, plângea cu glas jalnic, fiindcă a luat bărbat
fugit din Iscaria şi a devenit rob la un elin bogat, după străin fără voia ei. Şi venind Iuda şi văzând-o, a în-
care mai târziu ajunge la Ierusalim. PărinŃii lui au trebat-o care este pricina pentru care se tânguie. Iar ea,
plâns mult pentru moartea fiului lor, dar nici pe Iuda chiar şi nevrând, a spus lui Iuda toate întâmplările
nu l-au mai căutat vreodată. La Ierusalim, Iuda s-a vieŃii ei, cele despre naşterea fiului ei pe care l-a dat
făcut prieten cu Irod împăratul, pentru iubirea de pe apă, cum a luat pe un altul de la păstori pentru
argint. Şi văzând Irod că Iuda este bărbat puternic şi păcatul lor, cum acesta a ucis pe fiul ei cel de-al doi-
frumos, l-a făcut iconom al bogăŃiei casei lui, adică să lea, cum Rovel s-a strămutat din Iscaria în Ierusalim,
cumpere şi să vândă la toate treburile casei. şi multe altele despre Rovel bărbatulei şi despre Iuda
După mai multă vreme, s-a făcut mare sminteală în fiul ei, despre care nu mai ştia nimic. Auzind acestea
S fântul Ignatie Briancianinov spune că „Antihrist va veni pentru că lumea îl va chema. Va fi o foame după
Antihrist, o foame după minunile sale, după bunăstarea materială pe care o va da, va fi o foame după
liniştea socială pe care o va aduce. Dar va fi de fapt o panică generală, haos, şi lumea o să vrea linişte, lumea o
să vrea echilibru, lumea o să vrea stabilitate socială, bani - şi lumea îl va chema pe Antihrist."
Cine este Antihrist?
Antihristul va fi un om cu trup şi suflet, şi ca atare va fi desăvârşita personificare a răului om-Satan. Va lucra
ca om, se va adresa oamenilor ca semenilor săi, va vorbi în numele a ceea ce este omenesc, dar le va vorbi în
numele său propriu şi mulŃi îl vor asculta. Astfel se va înfăptui proorocia pe care Mântuitorul a făcut-o despre
Antihrist: „Eu am venit întru Numele Tatălui meu, şi nu mă primiŃi pre mine; de va veni altul (Antihrist) întru
numele său, pre acela veŃi primi” (Ioan 5, 43). Antihrist va fi încarnarea răului, iar nu încarnarea diavolului, căci
Antihrist va fi unealtă lucrătoare a diavolului. După Sfântul Ioan Damaschin: „Antihrist nu va fi diavolul însuşi
care a devenit om, în felul în care Domnul S-a făcut om – să nu fie – ci va fi un om născut din desfrânare şi
însumând toată lucrarea lui Satan. Cunoscând dinainte toată perversitatea viitoare a voinŃei sale libere,
Dumnezeu îi va permite în fapt diavolului să intre în el („Dogmatica”, Sfântul Ioan Damaschin IV, 26). Astfel
Antihrist devenit ucenic al lui Satan: „şi i-a dat ei balaurul puterea sa, şi scaunul său, şi stăpânire
mare” (Apocalipsa 13, 2). El va lucra cu toată viclenia, mergând până a se preface în înger al luminii pentru a
câştiga un cât mai mare număr de ucenici: „Va veni ca un nelegiuit, sub o înfăŃişare care îi va îngădui să înşele
pe toată lumea, va veni sub chipul smereniei, al blândeŃii, se va pretinde victimă a nedreptăŃii, scârbit de idoli,
va lua înfăŃişarea evlaviei, a bunătăŃii, va fi prietenul săracilor, amabil cu toŃi; dar va şti să ia şi hotărâri
meşteşugite ca să placă tuturor, pentru ca toŃi oamenii să-l iubească. Va înşela lumea până ce îşi va fi stabilit
domnia. Mai mult, va face semne mari şi minuni ca să intimideze […] Şi fiindcă multe clase sociale şi neamuri îi
vor aprecia calităŃile şi puterea, toŃi îl vor accepta în unanimitate, într-un singur gând, şi-l vor proclama rege cu
bucurie, repetându-şi între ei: oare am fi putut găsi un alt om la fel de bun şi de drept”? (Cuvântul 38 despre
venirea lui Hristos şi a lui Antihrist, Sfântul Irineu - Contra ereziilor, V, 25, 1). Însă asupra creştinilor din acea
Semne apocaliptice
D etoate,
ani de zile, suntem asaltaŃi cu refrenul: „Europa înseamnă, înainte de
libertate”, şi se pare că mulŃi dintre noi am început să ne încredem
în aceste şoapte ucigaşe. Dar oare despre ce gen de „libertate” se trâmbiŃează de
acolo, de sus, de pe scaunele înalte ale puternicilor lumii? Este acea „libertate”
care a adus moartea trupească a protopărinŃilor noştri, care credeau că vor putea
face, nestingheriŃi, ceea ce Ziditorul a toate şi Părintele neamului omenesc ne-a
oprit să facem, tocmai spre binele nostru. Căci omul este o făptură deosebită de
celelalte - adică şi de animale, dar şi de îngeri - care nu au fost zidite „după
chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). „Chip şi asemănare”
prin care se înŃeleg libertatea şi raŃiunea, adică putinŃa de a alege, prin
mijlocirea raŃiunii, binele sau răul. Libertatea, aşa cum este ea înŃeleasă de către
oameni, este deci un drept fundamental, înnăscut, cu care ne naştem cu toŃii.
Deşi este întărită prin decrete constituŃionale şi se vorbeşte despre ea peste
tot, libertatea umană este un concept abstract. În realitate, ea nu există decât
pe hârtie, iar în ultima vreme, nici măcar acolo. În art. 28, ConstituŃia României
susŃine că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al
O asemănare deloc întâmplătoare între sediul Parlamentului European
şi Turnul Vavilonului
m
Haina neagră pe care o port nu este un simbol al
întunecării duhovniceşti, şi nici al lipsei de nădejde.
Prin ea, eu mărturisesc că am murit acestei lumi,
înviind întru Hristos. Iar Hristos este ViaŃa...
M.G.
]
după ce se împărtăşesc cu Sfintele Taine, înconjuraŃi
de obştea de la care şi-au cerut ultima iertare, în su-
netul rugăciunilor şi al cântărilor din slujba pentru cei
adormiŃi. Nu vei vedea la căpătâiul lor nici bocetul
tânguitor, nici jalea deznădăjduită a celor din lume, ci
lacrimi de bucurie, ca atunci când te desparŃi de un
frate sau prieten, însă doar pentru puŃină vreme.
U n om oarecare a venit odată la un episcop, face „tuturor toate”, fapt pentru care lumea îl judecă.
fiind într-o mare mâhnire, ca şi cum ar fi purtat Dacă este îngăduitor cu slăbiciunile omeneşti, imediat
o povară pe umeri. El a cerut un cuvânt de sfătuire prea- este acuzat de lipsă de tărie, pe când, dacă aplică strict
sfinŃitului, despre ce ar trebui să facă, de vreme ce via- litera legii lui Dumnezeu, atunci îi poate îndepărta pe
Ńa sa luase o întorsătură pe care nu şi-o dorise, iar în lo- oameni.
cul fericirii şi al mulŃumirii sufleteşti, el se confrunta de- Întorcându-ne privirea către viaŃa călugărească,
acum cu o stare sufletească de neîmplinire şi frustrare. putem vedea şi aici greutăŃi. Monahismul înseamnă
PreasfinŃitul i-a ascultat plângerea, apoi a luat o însingurare, după cum dovedeşte şi rădăcina greacă a
bucată de hârtie, spunând: „Hai să cuvântului (monos – singur). În însin-
alcătuim împreună o listă cu ispi- gurarea sa, călugărul duce o bătălie
tele şi necazurile tale. Poate că ne- neîncetată, în primul rând cu el
vasta te-a părăsit?” însuşi. Lupta cu patimile omeneşti
„Nu, PreasfinŃite părinte”, a este cu mult mai intensă decât războa-
răspuns omul cu tristeŃe. iele lumii întregi. În rânduiala sa
„Poate că fiii tăi sunt neascul- duhovnicească, în stricteŃea ascul-
tători, au fugit de la casa părin- tării, în posturi sau privegheri, în tăie-
tească, iar acum au devenit depen- rea voii sale proprii – în toate aces-
denŃi de droguri sau alcool?” tea, monahul este singur cu Dum-
„Nu, părinte, această ispită m-a nezeu. Deci, judecând prin ochii
ocolit.” unui om din lume, şi viaŃa monahală
„Atunci, poate casa Ńi-a ars?”, le poate aduce poate perioade de în-
a întrebat iar episcopul, continuând tristare sau neîmplinire sufletească.
să noteze răspunsurile în josul pa- Dar, judecând din punctul de vedere
ginii. Din nou, răspunsul omului a al unui călugăr, toate aceste stări su-
fost negativ. fleteşti au desigur o explicaŃie duhov-
„Sau poate ai rămas fără loc Noe în corabie primeşte ramura de nicească şi o vindecare în Biserică,
măslin, adusă de porumbel, ca semn al
de muncă?” a fost următoarea între- milostivirii lui Dumnezeu şi al încetării prin mărturisire.
bare, iar omul a spus din nou că nu. Potopului Ce să mai spunem despre mireni?
„Suferi de o boală fără leac?” Fiecare dintre ei este nemulŃumit de
Primind şi aici un răspuns negativ, preasfinŃitul se câte ceva. Să luăm, pentru exemplu, naşterea de
opri din scris, părând că a epuizat toate posibilităŃile. prunci. A fi mamă este o bucurie, dar în acelaşi timp,
Apoi, i-a spus omului: „Sfatul meu este să te întorci câte griji noi nu apar? De multe ori, nu mai rămâne
acasă, să îŃi faci singur o listă cu milostivirile lui deloc timp pentru rugăciune, pentru odihnă sau pentru
Dumnezeu asupra ta, iar apoi să te întorci la mine şi celelalte treburi casnice. De aceea, deseori sufletul
să stăm de vorbă despre acest lucru.” unei mame este întristat de aceste îndatoriri care îi
Într-adevăr, în orice societate umană şi în orice răpesc timpul, mai ales dacă fiii ei, cei cărora şi-a
individ ce face parte din ea, se poate observa o stare închinat practic toată viaŃa, se vădesc a fi nişte răzvrătiŃi
de neîmplinire şi de apăsare sufletească, asemănătoare şi neascultători. Câtă durere şi câte griji o vor apăsa de
cu cea a omului de mai sus, ca şi cum ar fi vorba de acum înainte – grija pentru viaŃa lor trupească şi
un eşec în viaŃă. Acest biet om a venit la un arhiereu, duhovnicească... ea va face sacrificii supraomeneşti
pentru a se plânge în legătură cu viaŃa sa; dar la rân- pentru a le asigura confortul material, pentru a veghea
dul lui şi episcopul, dacă ar fi să judecăm din perspec- asupra sănătăŃii lor.
tivă pur lumească, ar fi avut motive să se plângă Iată deci cum orice om – mamă, tată sau chiar şi o
despre lipsa timpului pentru rugăciune, din cauza singură persoană, ar putea cu uşurinŃă să alcătuiască o
îndatoririlor administrative, ori despre faptul că dese- listă de nemulŃumiri, tristeŃi şi necazuri, la fel ca omul
ori este pus în situaŃia de a face dreptate ori de a ce venise să se plângă episcopului. Practic, toate
mijloci anumite situaŃii neplăcute. Nu mai pomenim acestea nu au nici un sfârşit.
faptul că poate ar fi avut dreptul de a se plânge despre Dar priveşte înlăuntrul tău, o, omule! ÎnvaŃă să pui
faptul că deseori este judecat aspru de către cei din preŃ pe darul milostivirii, pe care Dumnezeu îl revarsă
jur, clevetit pe nedrept ori acuzat. fără încetare asupra ta, în nemărginita-i bunătate!
Să privim acum îndeaproape viaŃa unui preot sau Oare un episcop nu are motive să se veselească? Nu
a unui episcop: putem vedea şi aici motive pentru este el urmaş al SfinŃilor Apostoli? Nu este el vistier-
nemulŃumiri în viaŃa lor: neputinŃa omenească de a se nicul Adevărului şi propovăduitor al Minunilor lui
P ostul este o poruncă instituită încă din Rai, pentru a cărei încălcare, şi
strămoşii noştri, Adam şi Eva, au fost izgoniŃi din el. Prin urmare,
pentru a-l recâştiga, trebuie să lucrăm această poruncă. Marele Prooroc
Ioan Botezătorul, cel ce a trăit în pustie, hrănindu-se doar cu miere
sălbatică şi cu lăcuste, ne îndeamnă: să ne pocăim, fiindcă „s-a apropiat
împărăŃia cerurilor” (Matei 3, 2), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune
că „e cu neputinŃă să ardă focul în apă; e cu neputinŃă şi pocăinŃă fără
post”. Deci nu putem să ajungem la Ńintă, adică în ÎmpărăŃia lui Dum-
nezeu, dacă nu alergăm după lege – adică după poruncă, printre care se
află şi postul.
Însemnătatea postului vine din faptul că prin el se biruieşte lăcomia
pântecelui, care este capul şi începătura tuturor patimilor: „Şeful dracilor
este luceafărul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui”,
după cum ne povăŃuieşte Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Din această pricină,
astăzi se încearcă micşorarea însemnătăŃii postului, mergând până la
33 Martie 2009
Ispite ale veacului de apoi
Homeopatia - o formă modernă de vrăjitorie
37 Martie 2009
Biserica „SfinŃii Trei Ierarhi” din Târgu-Frumos