APA Apa = este un factor nutritiv, structural si biocatalitic, esential pentru fenomenele vitale, fiind in acelasi timp constituentul

principal al materiei vii. Dintre toate substantele alimentare din ratia omului, apa este cea mai importanta, deoarece este absolut indispensabila vietii.. Suprimarea ei din alimentatie, timp de 4-5 zile, duce la tulburari functionale si structurale grave si chiar la moarte, pe cand lipsa celorlalte substante alimentare poate fi suportata circa 40-50 zile. Apa din organism provine din doua surse: Sursa exogena: ingerarea apei ca atare si a altor lichide (ceai, lapte, supe, ciorba, etc.) circa 1200 ml; ingerarea apei continuta in alimente (fructe si legume) aproximativ 900ml. Sursa endogena: aproximativ 300ml din oxidarea hidrogenului din protide, lipide si glucide. Cantitatea de apa intrata in organism este de circa 2400- 2500 ml, reprezintand necesarul pentru un adult de 65-70 kg, care traieste intr-un mediu fizic agreabil si practica o profesie predominant sedentara. In acest caz , nevoile hidrice sunt aproape egale cu cheltuielile energetice (2500 calorii/24 ore). Pe langa apa exogena si endogena, in organism este prezenta si apa : Din sucurile digestive : rezultata din secretiile glandelor salivare, gastrice, intestinale, hepatice si pancreatice, resorbite la nivelul intestinului (in medie 8 l/zi). Filtrata si resorbita la nivelul rinichilor : circa 150-180 l de apa in 24 ore (resorbita in proportie de 99% la nivelul tubilor renali, din care rezulta circa 1 200- 1600 ml de urina, eliminata in exterior) In mod normal, cantitatea de apa din organism variaza foarte putin in 24 de ore. Retinerea apei in organism este legata de metabolismul protidelor, lipidelor, glucidelor si sarurilor minerale. Dintre sarurile minerale, sodiul favorizeaza retinerea apei in tesuturi, in timp ce altele (potasiu sau calciu) favorizeaza eliminarea ei. Eliminarea apei in organism se face pe urmatoarele cai: Prin urina, circa 1200 ml in 24 de ore; Prin respiratie, circa 300 ml in 24 de ore;

Prin transpiratie, 750 ml in 24 de ore; in functie de temperatura mediului si de efortul depus In efort intens la o temperatuta inalta de peste 32-33 C: 3-6 litri la 8 ore. In activitaea fizica de tip sportiv: 3-4 litri sau mai mult, in functie de intensitatea si durata efortului.

Prin materiile fecale, 150 ml in 24 de ore;

1. Rolul apei in organism Rol biocatalitic, apa find mediul in care se petrec toate reactiile chimice si toate procesele fermentabile (hidrolizare, oxidoreducere, hidratare etc.). Rolul plastic: intra in structura fiecarei celule. Rol nutritiv: Solventul principal al tuturor substantelor organice si anorganice care intra in compozitia mediului intern, provenite in cea mai mare parte a lor din alimentatie. Solventul vitaminelor hidrosolubile (B, C si P) Rol important in nutritie si eliminarea substantelor reziduale.

Rol in reglarea temperaturii corpului: prin evaporarea ei la nivelul tegumentelor si mucoaselor, organismul pierde caldura (580 kcal/ l). Rol de oxidare anaerob: cedand oxigenul ei intramuscular.

2. Metabolismul apei in timpul efortului de tip sportiv In timpul eforturilor intense, o data cu intensificarea proceselor de oxidare si cu acumularea unei cantitati sporite de produsi toxici, pierderile de apa sub forma de transpiratie sunt mari. Aceste pierderi sunt conditionate de o serie de factori interni si externi si se materializeaza prin scaderea greutatii dupa efort. Factorii sunt: Durata efortului: cu cat durata efortului va fi mai mare, cu atat si pierderile de apa vor creste. Intensitate efortului: Pierderea in greutate nu este influentata numai de durata efortului, ci si de intensitatea cu care aceasta se executa. Gradul de pregatire psihofizica a sportivilor: un grad mai bun de pregatire si mai muta experienta de concurs, determina o pierdere hidrica mai mica.

Temperatura mediului: factorul extern care influenteaza cel mai mult pierderile in greutate ale organismului. La temperaturi scazute, pierderile sunt mici (vasoconstructiei periferice); la temperaturi mai ridicate, cantitatea de apa pierduta este mai mare (vasodilatatiei periferice)

Gradul de umiditate al aerului: la temperatura si umiditate crescuta al aerului, la acelasi efort de antrenament, pierderile in greutate erau mai mari (transpiratie mai abundent)

In timpul efortului sportiv: Exista o tendinta permanenta de pierdere a apei sub forma transpiratiei, care uneori poate duce la un veritabil deficit hidric, producand o serie de tulburari in organism. O deshidratare moderata de pana 5% din greutatea corpului, nu afecteaza integritatea corporala, forta si nici activitatea inimii: nu se schimba capacitatea de efort, dar rezistenta este mai redusa. Deshidratarea lenta (chiar si de 4%) nu duce la scaderea performantei dar deshidratare slaba (1%) dar rapida scade rezistenta Sportivul incepe sa transpire la o temperatura mai joasa si mai devreme decat individul neatrenat, care transpira brusc la o temperatura corporala mai ridicata => sportivul are nevoie de o cantitate mai mare de apa, pentru aceasi perioada de efort, decat neatrenatul. Prin antrenament, sportivul poate sa mentina mai scazuta temperatura corpului in cursul unui efort intens. Senzatia de sete apare atunci cand pierderile de apa ale corpului ating 1% din greutatea corporala. Viteza de rehidratare este dependenta de gradul de deshidratare: cu cat deshidratarea este mai pronuntata, cu atat rehidratarea dureaza mai mult (48-72 ore). Inlocuirea apei pierdute prin transpiratie nu se face in totalitate imediat dupa ingestia solutiei de rehidratare. Organismul uman are capacitate limitata: circa 800 ml, de ingerare de lichide dintr-o data. Pentru sustinerea efortului pe toata durata lui, deshidratarea nu trebuie sa depasasca 1%. Pentru evitarea deshidratarii prea puternice: in timpul efortului, sa se bea ceva mai mult decat se simte nevoia inainte efortului sa se faca o prehidratare: ori cu 15 minute inainte de efort, (pentru ca glucoza trece in sange dupa 15 minute), ori cu 1 ora si 30 de minute inainte => se previne hipoglicemia.

3. Rolul apei in pastrarea starii de sanatate: Aspecte clinice ale deshidratarii. Apa fiind un element constitutional al organismului, cu un important rol catalitic, uneori poate duce la un veritabil deficit hidric, producand o serie de tulburari prin scaderea aportului in organism. Pierderi hidrice depind in sport de: Cheltuiala energetica (dependenta de intensitatea si durata efortului); Conditiile de mediu (temperatura, umiditate, etc.); Gradul de pregatire psiho-fizica a sportivului; Deshidratarea fortata folosita in unele sporturi pentru realizarea categoriei de greutate.

Pierderi hidrice se pot realiza sub forma de: Pierderi digestive: varsaturi, tranzit intestinal accelerat (diaree). Pierderi urinare: poliurie Pierderi prin transpiratie; boli febrile, efort intens, temperatura crescuta a mediului.

Tulburari datorate deshidratarii se prezinta astfel: pierderi de 1,5%- 5% din greutatea corpului se manifesta prin: Sete, anorexie, greata; Frecventa cardiaca accelerata; Somnolenta, astenie fizica; Lipsa de confort. pierderi de 6-10% din greutatea corpului se manifesta prin: Ameteala, cefalee; Lipotimii; Hiposalivatie si dizartrie; Parestezii in membre; Respiratie greoaia; Scaderea volumului sanguin si hemoconcentratie. pierderi de 10-12% din greutatea corporala se manifesta prin: Limba uscata, deglutitie imposibila; Vedere voalata; Hipoacuzie; Contracturi musculare;

 Piele uscata deshidratata; Mictiuni reduse in 20-25% din cazuri. Aerul si apa sunt indispensabile organismului uman: In organism apa indeplineste o serie de functii, avand rol: in absorbtie; in transport; in eliminarea unor produsi de metabolism din organism; in termoreglare; in echilibrarea acido-bazica; in procesele de osmoza si mai ales ca parte activa in sintezele care se produc in organism. Apa reprezinta 60% din greutatea corporala a unui om adult. Cu cat organismul este mai tanar cu atat cantitatea de apa este mai mare. Astfel la fetus reprezinta 90%, la nou-nascut 70%, la adult 60% pentru ca la varstnici sa scada la 55%. Diferitele aparate si sisteme din organism au cantitati diferite de apa. Cea mai mare cantitate se gaseste in sange (plasma), o cantitate importanta contine si sistemul nervos. Cea mai mica cantitate se intalneste in oase si in tesutul adipos. Repartitia procentuala a apei in diferite organe si tesuturi Tesut adipos Tesut osos Tesut conjunctiv Piele Muschi Pulmon, ficat Tesut nervos Plasma sanguina 20% 25-30% 69% 70% 75% 80% 85% 90%

Nevoile de apa ale organismului: 2,5L/zi (din care: 1,5L apa ca atare; 1L din diferitele alimente care contin cantitati variate de apa) O mica cantitate (sub 200 ml) ia nastere in organism din metabolizarea diferitelor trofine (proteine, glucide, lipide). Repartitia procentuala a apei din compozitia diferitelor alimente Pepene verde Tomate Lapte vaca Mere-pere Peste slab Struguri Ou integral Carne de vita grasa Branza telemea Paine integrala 93% 92% 87,5% 85% 79% 79% 74% 55% 50% 44%

Carne de vita slaba Fasole uscata Nuca,alune

34% 11% 7-8%

Organismul elimina tot 2,5 L de apa in 24 ore (cea mai mare parte apa eliminata pe cale renala (1,5 L); prin transpiratie (500 ml), prin respiratie (200 ml); prin fecale (200 ml) => Cantitatea de apa eliminata in 24 ore este egala cu cea primita: organismul se gaseste intr-un echilibru hidric. Pot aparea dereglerari ale acestui echilibru: Echilibru hidric pozitiv: cand cantitatea de apa primita este mai mare decat cea eliminata(intalnit in timpul sarcini, cresterii si dezvoltarii organismului sau in convalescenta dupa anumite boli grave) Echilibru hidric negativ: cand cantitatea eliminata depaseste pe cea ingerata (intalnit in cazul unei ambiante termice foarte calde, sau a unor activitati fizice intense si prelungite)

4. Poluarea apei Omul consuma apa si pentru alte nevoi individuale decat pentru cele fiziologice: igiena corporala, spalarea alimentelor si pregatirea mancarurilor, salubritatea locuintei,etc. In afara nevoilor individuale, omul foloseste apa si pentru diverse nevoi colective: nevoi industriale, agrozootehnice sau de salubrizare a localitatilor. Principala problema care se pune este legata de protectia apelor naturale pentru a nu fi compromise prin poluare. Sursele de poluare a apei le impartim in 2 grupe: Sursele organizate sunt cunoscute, acceptate si contracarate prin masuri specifice de neutralizare. Sursele neorganizate sunt surse intamplatoare, necunoscute si ca atare imposibil de neutralizat. Aceste surse de obicei ridica cele mai multe probleme. Poluantii principali: germenii patologici, substantele chimice potential toxice, substantele radioactive, etc.

Apa (ca si aerul) cunoaste un fenomen de autopurificare care se realizeaza prin procese fizicochimice si biologice: Apa din natura se gaseste intr-un circuit permanent: apa raurilor, marilor si oceanelor se evapora dand nastere apei atmosferice (vapori de apa in aer). Aceasta circula fiind purtata de curentii de aer pana cand ajunge intr-o zona mai rece unde se condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de apa meteorica (ploaie, zapada). Ajunsa la sol apa meteorica il strabate pana ajunge la un strat impermeabil si formeaza apa de suprafata. Apa subterana are o calitate foarte buna, se filtreaza prin sol, dar este in general in cantitate mica si nu poate servi la aprovizionarea cu apa decat pentru micile colectivitati. Apa de suprafata este in cantitate mare si este folosita mai ales de marile colectivitati, dar nefiind in niciun fel protejata este considerata apriori poluata. Este interzis a se folosi apa de suprafata, ca atare ea trebuind a fi purificata (tratata) inainte de a fi distribuita populatiei. 5. Patologia infectioasa transmisa prin apa Consumul mare de apa si marea variabilitate a cantitatilor apei, face ca apa sa indeplineasca un rol important in producerea unui mare numar de boli hidrice. Dintre aceste boli cele mai importante sunt bolile infectioase. Principalele boli infectioase care se transmit prin apa sunt bacterioze. Cele mai cunoscute sunt: Holera: data de vibrionul holeric, boala specifica apei (nu mai este mortala: vibrionul holeric este foarte sensibil la clor, de aceea o buna dezinfectie este suficienta pentru profilaxia holerei) Febra tifoida: este a doua boala infectioasa care cunoaste apa ca factor de transmisie (OMS: in febra tifoida 30% din cazuri se transmit prin apa) (vaccinarea antitifoidica este foarte eficenta) Dizenteria: o alta afectiune digestiva produsa de bacilul dizenteric transmis prin apa., astazi dizenteria a luat locul febrei tifoide. (bacilii dizenterici sunt sensibili la dezinfectantii obisnuiti ai apei (clor)) In afara acestor boli care imbraca frecvent forma epidemica o alta serie de boli infectioase hidrice apar cel mai adesea sub forma sporadica ca tuberculoza. Alte boli transmise prin apa

sunt: poliomielita, hepatita si conjunctivita de bazin, sau boli parazitare ca giardiaza sau trichomoniaza. 6. Patologia neinfectioasa produsa prin apa Apa mai poate sa produca o serie de afectiuni neinfectioase. Aceasta patologie o putem imparti: Boli produse de anumite elemente naturale ale apei (carenta sau excesul acestor elemente minerale se resfrange tot atat de puternic asupra organismului.): Gusa endemica: este o afectiune cunoscuta, legata de carenta de iod. Caria dentara: afectiune legata de fluor implicat in producerea cariei dentare in cazul scaderii concentratiei sale in apa sub 0,5 mg/l. Bolile cardiovasculare: favorizate de modificarile compozitiei minerale a apei Boli produse de elemente chimice poluante, in principal toxice (aproape exclusiv legate de producerea de intoxicatii): Intoxicatia hidrica cu nitrati: cand nitratii sunt redusi la nitriti, devin toxici prin combinarea cu hemoglobina si formaza methemoglobinei cu producerea de fenomene asfixice prin hipoxenie si hipoxie consecutiva. Intoxicatiile hidrice cu metale grele: intoxicatia hidrica cu plumb: plumbul ajunge in apa prin poluarea apei cu saruri de plumb eliminate in apele reziduale ale unor unitati industriale, sau din conducte de plumb folosite la distributia apei. Intoxicatia hidrica cu mercur (mai rara): ca urmare a poluarii apei cu mercur din surse industriale sau agricole. Intoxicatia cu cadmiu: cadmiul patrunde in apa prin poluarea industriala si agricola. Patruns in organism se fixeaza in rinichi si ficat si interfera cu enzimele implicate in metabolismul glucidic si lipidic avand ca efecte : cresterea eliminarii de calciu si proteine si producerea de fracturi spontane. Intoxicatia hidrica cu arsen: produce fenomene grave digestive cu dureri abdominale mai ales epigastrice, cu greata, voma si diaree. Actiunea cea mai grava: este cancerigena producand mai ales cancer cutanat (piele si unghii). Intoxicatia hidrica cu pesticide: (destul de rara) pesticidele fiind greu solubile in apa si producand puternice modificari ale caracterelor organoleptice ale apei (gust, miros, culoare). In plus ele se biodegradeaza in apa.

7. Conditiile sanitare de potabilitate a apei Conditiile sanitare de potabilitate a apei sunt: Conditiile organoleptice sunt limitate astazi: culoarea, gustul si mirosul. Apa trebuie sa fie limpede, transparenta si incolora. Ea devine tulbure si capata culoare prin poluare organica sau anorganica). Gustul apei este dat in primul rand de gazele dizolvate in apa si mai ales de oxigen (asigurandui apei prospetimea si un gust placut) Conditii fizice: Temperatura apei are o dubla importanta ea influenteaza direct organismul uman: O apa prea rece (sub 5) scade rezistenta locala a organismului (faringite, laringite, amigdalite,etc.) si asupra aparatului digestiv produce o crestere a tranzitului intestinal. Apa calda (peste 17) pierde oxigenul si nu mai are gust placut => temperatura apei potabile trebuie sa fie cuprinsa intre 7-15 C. Culoarea este data de substante dizolvate in apa. Are o importanta toxicologica: multe substante poluante patrunse in apa pot fi toxice modificand culoarea apei. Conditii chimice: In apa poate fi prezent un numar foarte mare de substante chimice naturale si poluante. Substantele indicatoare nu sunt nici nocive (toxice) si nici nu modifica calitatile apei, putand fi consumata. Prezenta lor, sau cresterea concentratiei lor fata de limitele cunoscute, arata insa ca apa a fost poluata si ca atare este periculoasa pentru organismul uman. Ele pot fi naturale, sau pot ajunge prin poluarea apei iar limitele acceptate sunt depasite. Aceste substante sunt: substante organice care pot patrunde in apa odata cu germenii si care sunt considerate ca un indicator global de poluare. Amoniacul provenit din degradarea substantelor organice care contin azot in molecula lor. Amoniacul indica o poluare recenta, periculoasa. Nitritii care provin din oxidarea amoniacului in timp. Este o poluare mai veche mai putin periculoasa. Daca apa contine in acelasi timp si amoniac si nitriti avem de-a face cu o poluare permanenta (si veche si noua). Conditii bacteriologice: Principala conditie bacteriologica este reprezentata de lipsa din apa a germenilor patogeni.