Expresivitatea in psihodrama.

MOTTO : Nu te poti intalni cu nimeni , daca mai intai nu te-ai intalnit cu tine.

Literar psihodrama se traduce prin suflet in actiune ,sau pentru a nu da o semnificatie spiritualreligioasa termenului , psihodrama se refera la esenta a cine suntem . Psihodrama a fost creata in anii 1920 de Dr. Jacob Levy Moreno initial ca modalitate de interventie in tratarea celor suferinzi de boli mentale , dar si pentru facilitarea si consolidarea comuniunii in grupuri sociale diverse , fiind precursoarea a ceea ce numim astazi generic terapiile art creative . Totusi psihodrama este mai mult decat o metoda psihoterapeutica non-traditionala , iar practicarea ei este mai mult decat o chestiune de tehnica. Psihodrama are ca scop dezinhibarea emotional si determinarea persoanei de a se manifesta liber in unicitatea personalitatii sale , un lucru extreme de eficient , chiar indisponibil pentru viata de zi cu zi . Psihodrama descopera , utilizeaza si valorifica insasi expresivitatea individului , accesand capacitatea de exprimare naturala a trairilor si emotiilor in conformitate cu fiecare rol interpretat . Psihodrama va propune sa plangeti , sa radeti , sa detestati, sa fiti curajosi si lasi exprimandu-va natural si intrebuintandu-va cat mai mult , mai autentic si mai firesc resursele originalitatii individuale , un lucru care va avea beneficii pe termen lung , atat in plan professional cat si personal. Ca modalitate psihoterapeutica de interventie, psihodrama clasica este prin excelenta si de o maniera multi-dimensionala , metoda holistica prin care sunt explorate lumile publica si respective , privata , ale persoanei folosind actiunea. In contextual inedit al studioului de psihodrama clasica , care emana o expresivitate si intimitate deosebita , pacientul\clientul , isi pune in joc expresivitatea corporala si impreuna cu mesajul verbal eliberat de constrangerile formale , ajunge sa faca experienta emotiilor blocate pentru a da un nou sens lumii sale interioare , regasindu-si astfel echilibrul socio-psiho-afectiv. Omul devine astfel , actorul propriei sale vieti.

Munca psihodramatica creeaza o situatie care antreneaza gandirea , afectivitatea, motricitatea, etc. Expresivitatea in psihodrama este esentiala pentru ca ajuta persoanele sa se orienteze catre comportamente clare si de comunicare si este atinsa prin aplicarea urmatoarelor tehnici: -provocarea si garantarea subiectivitatii: tot ceea ce exprima o persoana este un adevar ce trebuie cunoscut si luat in seama. -fiecare activitate este structurata conform posibilitatilor si nevoilor personale implicate in scopul reducerii anxietatii , tensiunii si rezistentelor si al promovarii spontaneitatii. -reprezentarile scenice si evenimentele grupului sunt precis structurate si au scopul de a produce dinamici care activeaza persoanele in globalitatea lor -respectarea regulii circularitatii care are ca scop sa confere fiecarui membru un spatiu si un timp al autoexprimarii , o distribuire simetrica a participarilor individuale. Aceasta expresivitate atat de necesara in abordarea persoanelor ,are rolul de a-i ajuta pe oameni sa-si descopere adevarul interior , sa fie cababili de a-si exprima creativ si liber sentimentele , sa stabileasca interactiuni autentice cu alte personae si sa ajunga sa faca experienta unor noi comportamente adaptate contextului respectiv de viata. Mijloacele expresive sunt cele care transcend gandirea si acceseaza spatiul emotiilor profunde facilitand astfel transformarea si evolutia individului . Prin aceste mijloace psihodramatice se poate crea oportunitatea de a explora noi solutii la probleme vechi, folosind miscarea si cuvintele pentru a genera multiple perspective. Aceste mijloace expresive ajuta terapeutul sa stabileasca o relatie cat mai apropiata si mai profunda cu clientul sau , si totodata ajuta clientul sa se elibereze de inhibitii si sa construiasca o relatie cat mai intima , o relatie bazata pe incredere , cu terapeutul sau . Aceasta relatie terapeutclient , este terapeutica in primul rand pentru protagonist pentru ca se afla intr-un mediu de intalnire unde se simte inconjurat de prieteni , unde prinde curaj sa-si exprime propriile conflicte pentru ca apoi sa caute metode pentru rezolvarea lor, pentru terapeut care se antreneaza spre o participare empatica spre o relatie telica si de adevar cu protagonistul , pentru colegii care participa la actiune si asumandu-si roluri indicate de protagonist , le experimenteaza atat in planul situatiei concrete cat si al propriilor interioritati , cat si pentru auditoriu , datorita proprietatilor empatice pe care respectiva actiune le declanseaza.

Rezultatul evolutiv al actionarii {punerii in act} mecanismelor expresivitatii este reprezentat printr-un progress spre comportamente din ce in ce mai variate , creative si individuante. {Boria 2005 }.