Filozofii lucrurilor pamantesti

- recenzie Robert L. Heilbroner,

Cartea lui Heilbroner prezinta ideile marilor economisti, de la Smith, Ricardo si

Malthus, prin J. S. Mill, socialistii utopici si Marx, pana la ganditori din secolul nostru,
ca J. M. Keynes, J. Schumpeter si altii. Ceea ce o deosebeste de obisnuitele istorii ale
aceluiasi domeniu este inspirata imbinare dintre expunerea evolutiei gandirii
economice si o extrem de vie portretizare a principalilor ei exponenti, cu biografii
adesea uluitoare, punctate de bizarerii sau de drame, totul fiind infatisat cu talent
literar si cu o verva cuceritoare. Este probabil au spus-o si unii recenzenti
americani cea mai izbutita si mai captivanta introducere in stiinta economica si in
istoria ei din cate s-au scris vreodata.
Ceea ce se remarca de la nceput este abordarea care ntrepatrunde aspectele
de gndire stiintifica, de configurare a personalitatii diferitilor autori cu contextul
istoric si cu elemente de amanunt biografic, modalitate de a transforma lectura ntr-o
traire vie, care-l apropie pe orice cititor, chiar nespecialist, de a parcurge cu placere
acest text, de pe urma caruia se alege cu multe cunostinte din domeniul economic.
De altfel, chiar pe coperta cartii se mentioneaza ca: Este probabil cea mai izbutita si

mai captivanta introducere n stiinta economica si istoria ei, din cte s-au scris
vreodata.
In primul capitol Robert Heilbroner face apologia gnditorilor din sfera vietii
economico-sociale, punnd n contrast activitatea lor sustinuta, nespectaculoasa,
chiar discreta, cu stralucirea si paginile de istorie scrise pe seama conducatorilor de
state si de ostiri. El vrea oarecum sa repare aceasta nedreptate aratnd cum niste
personaje mult mai modeste n aparenta au reusit sa schimbe lumea modelnd,
sistematiznd gndirea semenilor. Ceea ce au facut ei s-a dovedit a fi mai decisiv
dect multe din actele unor oameni de stat aureolati de glorie,a produs adesea
perturbari mai profunde dect actiunile ostirilor nauntrul sau nafara tarii, a avut
efecte pozitive sau negative mai mari dect edictele unor regi sau parlamente.
[p.13] Numitorul comun al acestor personaje foarte diferite a fost de a studia
comportamentul semenilor, n primul rnd ca producatori de avutie materiala si apoi,
n nghesuiala bezmetica de a apuca o parte din aceasta. n consecinta, i
denumeste filozofi ai lucrurilor pamntesti pentru ca s-au straduit sa cuprinda ntr-o
viziune filozofica cea mai pamnteana dintre ndeletnicirile omului rvna pentru
bunuri materiale.
Capitolul al 2-lea, Revolutia economica, prezinta, inca din primul paragraf,
problema esentiala cu care omul a trebuit sa se confrunte: De cand a coborat din
copac, omul s-a confruntat cu problema supravietuirii nu ca individ izolat ci ca
membru al unui grup social.
In decursul secolelor, omul a gasit trei modalitati de a prevenii o asemenea
calamitate.El si-a asigurat continuitatea organizand societatea in jurul traditiei,
transmitant functiile variate si necesare din generatie in generatie prin datini si
cutume: fiul ii urma tatalui, ceea ce facea ca structura sa se perpetueze. Problema
poate fi rezolvata si intr-un alt fel. Societatea poate folosii biciul carmuirii autoritare
pentru a asigura indeplinirea corespunzatoare a diferitelor functii. Pentru a aparea
economistii era nevoie de o a treia solutie; trebuia sa se iveasca o uimitoare
injghebare in cadrul careia societatea isi asigura propria perpetuare, oferind
posibilitatea fiecarui individ sa faca exact ceea ce el gaseste de cuviinta. Aceasta
solutie paradoxala, subtila si plina de dificultati a problemei supravietuirii este cea
care a creat nevoia de economisti.
Enigma pe care trebuia sa o dezlege economistii era cum va putea societatea
sa dainuie daca lumea nu mai este carmuita de cutuma si ucazuri?, daca vor fi
effectuate atat muncile agreabile cat si cele dezagreabile?.
Pentru ca siguranta oferita de traditie si ordin sa fie inlocuita in favoarea
mecanismului dubios al sistemului de piata a fost nevoie de o adevarata revolutie,
cea mai importanta pentru nasterea societatii moderne.
Este de-a dreptul uimitor cat de mult a evoluat si prin ce schimbari majore a trecut
societatea.
In secolul al XIV-lea in Franta registrele comerciale contineau doar simple
consemnari ale tranzactiilor, socotelile se faceau cu cifre romane, totalul era adesea
gresit, impartirea printr-un numar maimare de 12 era misterioasa si nici folosirea
cifrei 0 nu era prea clara. Bunurile intrate in tara in decurs de 1 an ar incape intr-un
tren marfar din zilele noastre.
In secolul XVI, in Germania, negustorii erau opriti cam la 10 mile sa plateasca vama.
Fiecare principat avea propria moneda, propriile reguli si ordonante, legi si
oranduieli; iar unitatile de masurare erau cum nu se poate mai diferite( 112 unitati
de lungime, 92 unitati de suprafata, etc..).
In secolul al XVII-lea la Boston avea loc un process pentru o crima considerate
abominabila: un negustor a scos un profit de 6 pence la 1 siling. In predica sa
duminicala, pastoral orasului se dezlantuie impotriva anumitor false principii ale
comertului(dpdv al pastorului), intre care si urmatoarele:

1. Ca un om are voie sa vanda cat poate mai scump si sa cumpere cat poate mai
ieftin.
2. Daca un om pierde intr-un naufragiu etc. o parte din marfa sa sa aiba voie sa
vanda restul la un pret majorat.
3. Ca are voie sa vanda la fel de scump cum a cumparat, chiar daca la cumparare a
platit prea scump...
In Anglia, o firma comerciala parea o confrerie religioasa, avand reguli de
conduita pentru negustorii asociati: nu sunt ingaduite vorbele urate, certurile intre
confrati, jocul de carti, tinerea de caini de vanatoare, mersul pe strada cu pachete
mari si nearatoase. In toate aceste crampeie razlete ale unor lumi revolute gasim
doua elemente commune:a) idea ingaduirii unui system organizat pe baza castigului
personal nu prinsese inca radacini;b) o lume economica separate, autonoma nu
izbutise inca sa se desprinda de contextual ei social. Revolutia economica nu s-a
savarsit prin evenimente mari, prin aventuri neasemuite, prin legi speciale sau prin
actiunea unor personalitati puternice. Ea a fost un process de crestere launtrica. Un
prim factor a fost inchegarea treptata in Europa a entitatilor politice nationale. Un al
doilea mare current de schimbare la reprezentat declinul treptat al spiritului religios
sub impactul ideilor sceptice, iscoditoare si umaniste ale Renasterii italiene. In 1700,
societatea incepuse sa se conformeze unei alte table de principii evidente: Orice om
e in mod firesc ravnitor de castig, Legile nu trebuie sa fie potrivnice castigului,
Cercul Comertului are in centrul sau castigul.
O parte consistenta din capitolul trei reda contextul social-istoric al Angliei
sec. al XVIII-lea, n care l plaseaza pe Adam Smith (1723-1790). El este chiar
parintele Economiei politice ca stiinta. O cercetare a naturii si cauzelor avutiei
natiunilor este lucrarea pe care Heilbroner o apreciaza ca fiind un tratat de istorie
care explica n ce mod a luat nastere si deopotriva cum functioneaza sistemul
libertatii desavrsite (sau sistemul libertatii naturale), cum numea Smith capitalismul
comercial. Opera sa capitala, ea a fost elaborata ntr-un interval de 24 de ani, prima
editie aparnd n 1776. Chiar de la debutul lucrarii, Smith si-a propus sa raspunda la
ntrebarea: cum se mbogateste statul?. Aratnd ca avutia reala a unei natiuni nu
consta n bani, cum sustineau mercantilistii fata de care a declansat un adevarat
razboi de idei, ci n munca utila producatoare de valori de schimb, Smith se
straduieste sa analizeze mprejurarile de care depinde dezvoltarea avutiei nationale:
1. diviziunea muncii care contribuie la ridicarea productivitatii muncii;
2. capitalul, de marimea caruia depinde numarul muncitorilor productivi;
3. politica economica (raportul dintre numarul celor ntrebuintati ntr-o munca
folositoare productiva si cei ntrebuintati ntr-o munca neproductiva).
Probabil ca niciodata vreun economist nu va mai realize o cuprindere
completa a epocii sale asa cum a realizat Adam Smith. In mod sigur nu va mai exista
altul atat de senin, de ferit de meteahna indaratniciei, cu un spirit critic atat de
patrunzator dar in acelasi timp lipsit de ranchiuna, atat de optimist fara a fi utopic.
In capitolul patru , apare in scena, un tratat anonym de cincizeci de mii de
cuvinte. Era intitulat Eseu asupra principiului populatiei asa cum afecteaza el
viitoarea ameliorare a societatii. Ceea ce spunea eseul despre populatie era ca
exista o tendinta naturala ca populatia sa depaseasca totalul mijloacelor de
subzistenta posibile. Pentru Adam smith, societatea era o mare familie, nu insa si
pentru Ricardo care o considera o tabara launtric dezbinata. David Ricardo vedea
economia intr-o lumina diferita si mai pesimista.Acesta era convins ca singura clasa
care putea sa beneficieze de pe urma progresului societatii erau landlorzii.
Fiind in dezacord aproape in toate, Ricardo si Malthus nu erau, totusi, in
dezacord in ceea ce priveste opiniile lui Malthus cu privire la populatie, pentru ca se
pare ca Malthus nu numai ca elucidase chestiunea o data pentru totdeauna ci ca
totodata aruncase multa lumina si asupra teribilei si persistentei saracii ce bantuia

scena sociala a Angliei. Malthus a avut dreptate sustinand ca sporul demographic are
in mod inerent capacitatea de a depasi criesterile productivitatii agricole. Universul
lui David infatisat in Principii ale economiei politice este rece, sobru si condensate.
Cererea de bunuri exista si existau si veniturile cu care aceste bunuri safie
cumparate, numai niste pasagere estimari gresite puteau impiedica piata de a gasi
cumparatorii de care avea nevoie pentru achizitionarea bunurilor oferite.Dar in timp
ce Ricardo accepta aceasta varianta, Malthus o respingea.
Malthus n-a izbutit niciodata sa edifice o lume abstracta comparabila, astfel
incat contributia sa teoretica este mai mica. Nu era lucru neinsemnat ca cei doi
economisti izbutisera sa convinga lumea ca traia intr-o fericire iluzorie.
Inexorabilul system al lui Karl Marx, capitolul sase, incepe cu Manifestul si
anume deschiderea acestuia: O stafie umbla prin Europa- stafia comunismului.
Manifestul era vlastarul intellectual al acelui geniu manios care se numea Karl
Marx; era rezultatul colaborarii dintre acesta si remarcabilul sau tovaras de lupta,
compatriot, sprijinitor si coleg Friedrich Engles. Filozofia marxista este adesea numita
materialism dialectic. Dialectic deoarece incorporeaza idea hegeliana a schimbarii
inerente si materialism pentru ca isi ia ca punct de sprijin nu lumea ideilor ci mediul
social si fizic. Materialismult prin el insusi ar reduce ideile la niste simpli insotitori
pasivi ai activitatii economice. Noua teorie nu era doar materialista ci si dialectica; ea
scotea in evidenta schimbarea(permanenta si inerenta). Aceasta teorie prevestea
revolutia; o revolutie inevitabila.Pentru ca si capitalismul, potrivit acestei analize,
cuprinde in mod necesar forte si relatii de productie.
Rezultatul era dublu. Intai , capitalismul avea sa se distruga singur; caracterul
neplanificat al productiei avea sa duca la o permanenta dezorganizare a activitatii
economice.
Proudhon, fiul unui dogar francez, era un stralucit socialist autodidact care
zguduise inteleghentia franceza cu o carte intitulata ce este
proprietatea?.Raspunsul lui era ca proprietatea e un furt, drept care el cerea
abolirea marilor averi private. Acesta a mai scris o carte intitulata filozofia mizeriei
insa reactia lui Marx nu a intarziat sa apara,acesta din urma scriind o brosura
intitulata Mizeria filozofiei.
De ce s-a prabusit capitalismult? este o intrebare usor de raspuns.In mare
parte pentru ca a generat si intretinut acea instabilitate pe care o anticipa Marx. Un
sir de crize economice din ce in ce mai severe au nimicit increderea in system a
claselor inferioare si mijlocii. Analiza marxista nu poate fi ignorata. Ea ramane cea
mai grava, cea mai patrunzatoare examinare a sistemului capitalist facut vreodata.
In sfarsit trebuie san e amintim ca Marx nu a fost numai un mare economist.
Engels spunea ca asa cum Darwin a descoperit legea evolutiei in natura organica,
Marx a descoperit legea evolutiei in istoria omenirii.