BIOFIZICA CONTRACŢIEI MUSCULARE

1. Proprietăți mecanice ale corpurilor solide

2. Elemente de structură a muşchiului striat
3. Etapele contracţiei musculare
4. Manifestările mecanice ale contracţiei musculare
5. Aplicarea principiului I al termodinamicii în cazul
contracţiei musculare
6. Efecte biologice ale unor factori mecanici
7. Pârghiile în medicină
 Proprietăți elastice ale corpurilor
„ Deformarea corpurilor rigide se poate face prin:

„ întindere

„ comprimare

„ încovoiere

„ forfecare

„ torsiune

„ Deformare elastică:

„ dacă este direct proporțională cu mărimea forței deformatoare

„ dispare după încetarea acțiunii forței

„ Legea lui Hooke F = k ∆l

„ Limită de elasticitate

„ Limită de rupere
 ¾ sistem osos
Aparatul locomotor ¾ articulaţii
¾ muşchi
Sistemul osos

creșterea rezistenței globale a osului

 orientarea formaţiunilor trabeculare se face de-a lungul traiectoriilor pe
care se exercită tensiunea maximă

Orientarea Curbe de tracţiune şi

trabeculelor pe compresie ale
direcţia efortului extremităţii superioare a
maxim femurului
 Articulaţia sinovială
„ Lichidul sinovial dintre cartilaje - rol de
lubrifiant

„ Vâscozitatea lichidului sinovial variază la efort

„ Există diferite modele ale mecanismului de
lubrifiere
Elemente de structură a muşchiului striat
„ mănunchi de fibre musculare (celule
polinucleate)

„ sarcolemă:
„ înveleşte fascicule de miofibrile separate
între ele de un sistem de tubuli şi cisterne
membranoase care aparţin reticulului
sarcoplasmic

Extremitatea unei fibre musculare (M – miofibrile, liniile Z care delimitează sarcomerele,

TT – tubii transversali, SNM – sinapsa neuromusculară, S – sarcolema, N – nucleii)
Fibra musculară
 Sarcomerul
„ Linii Z – separă sarcomerele

„ Filamente subţiri (∼50 Å)

„ Filamente groase (∼100Å)

Filamente subţiri (∼50 Å)

„ actina globulară (actina G) (42 kDa)

„ tropomiozina (70 kDa)

„ troponina (50 kDa)

 Filamente groase (∼100Å)
„ Molecule de miozină (500 kDa)
„ Partea fibrilară - Meromiozină uşoară (MMU)

„ Partea globulară - Meromiozină grea (MMG)

„ S1 - solubilă în apă

„ S2 - legătura cu cea uşoară

 Punţi transversale miozinice

Prin legarea actinei şi miozinei se formează complexul

actomiozinic care amplifică activitatea ATP-azică a miozinei de

250 de ori
Muşchiul relaxat

„ CCa++ ∼10-7 M

„ locurile de legare ale actinei cu miozina mascate

de tropomiozină

„ punţile transversale MMG nu sunt legate de actină

„ miozina - activitate ATP-azică scăzută

„ produşii de scindare sunt eliberaţi în sarcoplasmă

Etapele contracţiei musculare

1. Excitaţia fibrei

2. Cuplajul excitaţie – contracţie

3. Contracţia propriu-zisă a fibrei

 Excitaţia
„ începe la nivelul sinapselor neuro-musculare prin eliberarea
acetilcolinei AC

„ moleculele AC se fixează pe moleculele receptoare ale

membranei postsinaptice

deschiderea canalelor cationice

„ cationii intră în fibră

producerea PA

„ PA se deplasează

„ prin sarcolemă în lungul fibrei

„ prin membrana tubilor transversali în profunzime

 Cuplajul excitaţie- contracţie
„ depolarizarea tubulilor

„ deschiderea canalelor de Ca++

„ Ca++ este eliberat din cisterne,

concentraţia lui în sarcoplasmă
creşte de la ~ 0,1 µM la 10 µM

„ troponina fixează Ca++ şi

deplasează moleculele de
tropomiozină
 Contracţia
¾ miozina se fixează pe locul de legare actinic
¾ complexul actomiozinic creşte activitatea ATP-azică de 250 ori
¾ produşii de scindare sunt eliberaţi rapid
¾ eliberarea Pi induce o modificare conformaţională, puntea se înclină
cu 450 faţă de filament, deplasându-l axial cu 7,5 nm
¾ sarcomerul este scurtat

FORŢĂ
„ ataşarea unei noi molecule de ATP (după 10-3 s) care
comandă desprinderea punţii de filamentul subţire

„ ciclul se reia
Adăugarea moleculelor de Ca2++
 Scurtarea sarcomerului
În lipsa ATP (după moarte, de ex.)

„ ciclul se întrerupe în faza în

care puntea este legată de
filamentul subţire, fiind
înclinată la 450

„ legătura actomiozinică
devine permanentă

Teoria glisării „ apare rigor mortis

(rigiditatea cadaverică)
Cicluri biochimice
„ se închid canalele de
Ca++ din cisterne
Relaxarea

„ se reface concentraţia
de 103 ori mai mare în
cisterne decât în
sarcoplasmă

„ troponina îsi reia

conformaţia,
tropomiozina
maschează locurile de
legare cu miozina
Mecanismele de refacere a rezervei de ATP

„ Glicoliză anaerobă

„ Fosforilare oxidativă

„ Reacţia creatin-chinazei (Lohmann):

ADP + CP → ATP + C

„ Reacţia miochinazei:

ADP + ADP → ATP + AMP

 Muşchiul glicerinat
⇓
„ parţial sau total lipsit de sarcolemă, tubi transversali şi
reticul sarcoplasmic
„ se pot desfăşura cele 2 cicluri prin modificarea concentraţiei
de ioni de Ca++ şi ATP în soluţia în care se află fibra:

„ În soluţie lipsită de ATP -rigor mortis

„ La adăugare de ATP - relaxare

„ La adăugarea Ca++ se produce contracţia

„ La îndepărtarea Ca++ (cu chelatori) se produce relaxarea sau

rigor mortis
 Manifestările mecanice ale contracţiei
musculare
„ Contracţie izotonică - forţă exterioară constantă

„ Contracţie neizotonică - forţă exterioară variabilă

„ Contracţie izometrică - lungimea muşchiului

constantă, tensiunea creşte
„ Contracţia tetanică -
stimulat cu un impuls
unic, muşchiul se
contractă sub forma
unei secuse unice
 Relaţia forţă - lungime
„ forţa generată depinde de lungimea sarcomerelor
„ valoarea maximă pentru o lungime iniţială a fibrei (în repaus)
„ forţa nulă: muşchiul întins peste o lungime a sarcomerelor de 3,6mm
„ forţa MAXIMĂ: toate punţile sunt implicate în interacţiunea
actomiozinică

Relaţia dintre forţa de contracţie şi lungimea muşchiului

 Relaţia forţă - viteză
de scurtare (Hill)

(F + a)(v + b) = (Fmax + a)b

Puterea dezvoltată de
muşchi

F (Fmax − F )b
P = F ⋅v =
(F + a )
 Lucrul mecanic efectuat de muşchi

r r
L = F ⋅d
Muşchi de formă cilindrică

Lmax = Fmax ⋅ Cmax

Fmax = kS
C max = k1l
L max = kS k1l
Lucrul mecanic efectuat de muşchi
L max = k2 V
depinde direct de volumul muşchiului
 Aplicarea
principiului I în
cazul contracţiei
musculare

„ căldura de repaus Q1

„ căldura de contracţie: căldura de menţinere a forţei de contracţie Q2

„ căldura de scurtare Q3 (proporţională cu gradul scurtării)

„ căldura de relaxare Q4 se produce imediat după încetarea stimulării

„ căldura de restabilire Q5 se produce în urma reacţiilor chimice de

regenerare a ATP
 Biofizica mecanorecepţiei

atingere – corpusculii Meissner

Receptori
apăsare – corpusculii Pacini tactili

tensiune – corpusculii Golgi Mecano-

receptori
întindere – fusurile neuro-musculare
 Corpusculii Meissner
™ Atingerea pielii
™ Generarea potenţialelor de acţiune
 Corpusculul Pacini
¾ sesizează schimbările bruşte de presiune
 Corpusculul Golgi
¾ Tensiunea mecanică din tendoane

prin

¾ Măsurarea forţei de contracţie

 Fusurile
neuro-
musculare

ƒMăsoară gradul de
scurtare sau de
alungire a muşchiului
 Efectele biologice ale presiunilor
hidrostatice mari
„ diviziunea celulară este blocată
„ forţa şi viteza contracţiei musculare scad
„ excitabilitatea nervoasă creşte, până la autoexcitabilitate

Efectele biologice ale gravitaţiei

„ imponderabilitate

Efectele biologice ale acceleraţiilor

„ apare riscul redistribuirii sângelui în patul vascular, ducând la
pierderea temporară a vederii în hipotensiunea cerebrală
„ acumularea sângelui în extremitatea cefalică
 Forţa gravitaţională
„ Legea graviaţiei a lui Newton: orice particulă de
materie din Univers atrage orice altă particulă cu o
forţă care este direct proporţională cu produsul
maselor particulelor şi invers proporţională cu
pătratul distanţei dintre ele.

mm'
Fg = K 2
r
 Considerând Pământul o sferă omogenă de
rază R şi masă mP, greutatea G a unui corp de
masă m aflat la suprafaţa Pământului este

Kmm P
G = Fg = 2
R
Km P
g= 2
R
 Centrul de greutate (CG) al corpului uman

„ formă neregulată şi o
structură neomogenă
şi nerigidă
„ CG al corpului uman se
modifică în
permanenţă
„ CG al corpului uman se
află la intersecţia a
trei plane reciproc
perpendiculare
 Statica

„ Studiul echilibrului

nr rn

∑ Fi = 0 ∑Mi = 0
i =1
i =1

Suma forţelor să fie nulă Suma momentelor să fie nulă

Momentul forţei
 Poziţii anormale ale corpului uman
„ poziţa momentană datorată purtării unei greutăţi;
„ atitudini patologice datorate flexiei sau extensiei anormale a
diferitelor segmente;
„ poziţii vicioase:
„ scolioza
(deformare a coloanei
vertebrale)
cifoza - exagerare a curburii
dorsale, pentru a cărei
compensare se produce o
aplificare a curburii lombare
cu convexitatea anterioară -
lordoza;
piciorul plat - datorat
discordanţei dintre
apăsarea puternică şi
continuă a corpului celui
care stă mult timp în
picioare şi este
supraîncărcat cu greutăţi şi
rezistenţa oaselor şi a
ligamentelor
Echilibrul corpului în şedere
 Echilibrul corpului în poziţie culcată

„ echilibrul cel mai stabil

„ CG are poziţia cea mai joasă;

„ poligonul convex de sprijin are aria cea mai mare

„ echilibru instabil - subiectul este culcat pe o parte

„ acest lucru poate fi îndepărtat prin îndoirea membrelor aflate în
contact cu planul de sprijin

„ efortul muscular minim, toţi muşchii fiind relaxaţi

 de echilibru

Pârghiile

de forţă

de deplasare
 Pârghiile în medicină
„ Pârghii de gradul I în organism
„ elemente de echilibru
„ trunchiul pe picioare
„ capul pe atlas
„ antebraţul în extensie
 Pârghiile de gradul al II-lea (de forţă)

„ incisivii şi caninii

„ piciorul are ca rezistenţă

greutatea corpului

transmisă prin tibie şi

aplicată la nivelul

articulaţiei tibio-tarsiene

„ instrumente medicale

(bisturiu, daltă, lanţetă)

 Pârghii de gradul al III-lea
„ elemente de deplasare

antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al

III-lea când muşchii flexori se contractă pentru a-l ridica
 Pârghii umane multiple
„ grupe de pârghii acţionate de un singur muşchi

„ ex: falangele care au extensorii şi flexorii comuni

„ suma rotaţiilor diverselor pârghii osoase mişcate de

un singur muşchi = rotaţia pe care ar determina-o
acest muşchi, acţionând asupra unei singure pârghii
umane, muşchiul contractându-se cu aceeaşi
lungime
Pârghii asociate