Norme Audit Intern

NORME PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN
1000 misiune, competenţe şi responsabilităţi
MISIUNEA, COMPETENŢELE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUDITULUI INTERN TREBUIE Să

FIE DEFINITE ÎN MOD FORMAL ÎNTR-O CARTĂ Să CORESPUNDĂ NORMELOR ŞI Să FIE
APROBATE DE CONSILIU
MPA 1000-1
CARTA DE AUDIT INTERN
Natura acestei modalităţi practice de aplicare: adoptării cartei de audit intern. Prezenta
MPA are drept scop trecerea în revistă a tuturor punctelor ce trebuie examinate înainte de
adoptarea unei carte ci recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
Respectarea modalităţilor practice de aplicare este facultativă.
1. Misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite într-o

cartă. Responsabilul auditului intern trebuie să încerce să obţină aprobarea artei de către
direcţia generală precum şi acceptarea acesteia de către Consiliu, comitetul de audit sau orice
alt organ cu drept de deliberare în acest domeniu.
Carta trebuie:
• să stabilească poziţia serviciului de audit intern în cadrul entităţii
• să autorizeze accesul la documente, personal şi bunuri fizice, necesar
îndeplinirii corespunzătoare a misiunilor
• să definească sfera de activitate a auditului intern
2. Carta serviciului de audit intern trebuie să fie scrisă. Un document scris permite trimiterea
acestuia în mod oficial direcţiei generale în vederea examinării şi aprobării, şi Consiliului în
vederea acceptării. Acest document facilitează şi evaluarea periodică a pertinenţei misiunii, a
competenţelor şi a responsabilităţilor auditului intern. Difuzarea unui document scris şi oficial
care conţine Carta auditului intern este un element esenţial în administrarea funcţiei de audit
intern în cadrul entităţii. Misiunea, competenţele şi responsabilităţile trebuie să fie definite şi
prezentate în scopul de a preciza rolul auditului intern şi de a furniza direcţiei generale şi
Consiliului o bază de evaluare a activităţilor funcţiei. În cazul în care există chestiuni de lămurit,
neclarităţi, Carta este înţelegerea scrisă oficială a acordului încheiat cu direcţia generală şi cu
Consiliul privind rolul şi responsabilităţile auditului intern în cadrul entităţii.
3. Responsabilul auditului intern trebuie să evalueze periodic dacă misiunea, competenţele

şi responsabilităţile definite în Cartă continuă să fie pertinente pentru a permite serviciului de
audit intern să îşi atingă obiectivele. Rezultatul acestei evaluări periodice trebuie să fie
comunicat direcţiei generale şi Consiliului.
1000.C1
Natura misiunilor de consultanţă/consiliere trebuie să fie definită în Carta de audit
MPA 1000.C1-1
Principii de bază în realizarea activităţilor de consultanţă/consiliere de către auditorii

interni
Natura acestei modalităţi practice de aplicare:

Conform definiţiei auditului intern, „auditul intern este o activitate independentă şi
obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra
operaţiunilor o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus
de valoare.
Auditul intern ajută această entitate să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare
sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare
a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea în ceea ce priveşte
eficacitatea şi îmbunătăţirea eficienţei managementului riscului şi a proceselor de control şi de
conducere”. Să reamintim auditorilor interni că normele de calificare şi de funcţionare se aplică
atât misiunilor de asigurare cât şi misiunilor de consultanţă/consiliere.
Prezenta MPA pune accentul pe parametrii generali ce trebuie luaţi în considerare în
cadrul tuturor misiunilor de consultanţă/consiliere Prestările de servicii de consultanţă/consiliere
cuprind o varietate de activităţi : de la misiuni oficiale, definite printr-un acord scris, până la
activităţi precum participarea în echipe însărcinate cu proiecte sau în comitete de conducere
permanente sau temporare. Auditorii interni trebuie să facă apel la judecata profesională pentru
a aprecia, de la caz la caz, în ce măsură pot fi aplicate principiile cuprinse în prezenta MPA.
Anumite angajamente de consultanţă/consiliere precum şi participare la un proiect de fuziune
sau de achiziţie sau misiuni de extremă urgenţă (de exemplu punerea în practică a unor planuri
de urgenţă) pot necesita derogări de la procedurile care guvernează de obicei misiunile de
consultanţă/consiliere .
Auditorilor interni li se recomandă să ţină cont de următoarele principii directoare în
cursul misiunilor de consultanţă/consiliere . Auditorii interni trebuie să ia toate măsurile pentru a
se asigura că membrii direcţiei generale şi cei ai Consiliului înţeleg şi adera la principiul, regulile
directoare şi procedurile de comunicare necesare prestării serviciilor de consultanţă/consiliere .
1. aport de valoare – aportul de valoare al auditului intern este realizat în cadrul unei entităţi
atunci când auditorii interni intervin conform unor modalităţi bine adaptate culturii şi
resurselor sale. Acest aport de valoare, indicat în definiţia auditului intern, se aplică
activităţilor de asigurare şi de consultanţă/consiliere , al căror obiect este acela de a
aduce un plus de valoare entităţii printr-o abordare sistematică şi metodică în domeniile
guvernării întreprinderii, al managementului riscurilor şi al controlului.
2. respectarea definiţiei auditului intern – auditul intern necesită aplicarea unei metodologii
de evaluare riguroasă şi sistematică. Prestaţiile furnizate sunt în general cele legate de
asigurare şi de consultanţă/consiliere . Totuşi, acestea pot să includă şi misiuni diferite
care aduc un plus de valoare, care respectă definiţia generală a auditului intern.
3. activităţi care depăşesc domeniul de asigurare şi consultanţă/consiliere – misiunile de
audit intern pot lua forme multiple. Aşa cum asigurarea şi consultanţa nu se exclud
reciproc, acestea nu exclud nici realizarea altor misiuni precum investigaţiile sau alte
prestaţii din afara auditului. Numeroase servicii de audit vor avea un rol atât de
asigurare cât şi de consultanţă/consiliere
4. interdependenţa dintre asigurare şi consultanţă/consiliere – misiunile de
consultanţă/consiliere sporesc plusul de valoare adus de auditul intern. Dacă frecvent
serviciile de audit intern şi de asigurare generează misiuni de consultanţă/consiliere ,
trebuie de asemenea să recunoaştem că şi misiunile de consultanţă/consiliere pot
genera misiuni de asigurare.
5. includerea misiunilor de consultanţă/consiliere în Cartă – auditorii interni efectuează în
mod tradiţional diferite tipuri de misiuni de consultanţă/consiliere mergând de la analiza
controalelor integrate în dezvoltarea sistemelor până la studiul dispozitivelor de
securitate sau la participarea la grupuri de lucru însărcinate cu examinarea operaţiunilor
şi cu formularea de recomandări etc. consiliul (sau comitetul de audit) trebuie să abiliteze
auditul intern să efectueze alte misiuni în condiţiile în care acestea nu generează un
conflict de interese şi nu sunt incompatibile cu obligaţiile sale faţă de comitet. Această
abilitare trebuie să figureze în Carta auditului intern.
6. obiectivitate – serviciile de consultanţă/consiliere oferă uneori auditorului ocazia de a-şi
îmbunătăţi cunoştinţele legate de procesele entităţii sau de problemele ridicate pe
parcursul unei misiuni de asigurare; acestea nu afectează neapărat obiectivitatea
auditorului sau a auditului intern. Auditul intern nu este o funcţie de management .
Decizia de a adopta sau de a implementa recomandările formulate la finalul unei misiuni
de consultanţă/consiliere aparţine conducerii. În consecinţă, obiectivitatea auditului intern
nu ar trebui să fie afectată de deciziile luate de conducere ca urmare a unor astfel de
misiuni.
7. fundamentul misiunilor de consiliere în cadrul auditului intern – majoritatea prestaţiilor de
consultanţă/consiliere reprezintă continuarea firească a misiunilor de asigurare şi de
investigaţii şi pot consta în recomandări, studii sau evaluări, formale sau informale.
Auditul intern este ideal plasat pentru a efectua această activitate de
consultanţă/consiliere fiind (a) aderarea sa la criteriile cele mai înalte de obiectivitate şi
(b) sfera sa de cunoştinţe în domeniul proceselor organizatorice, al riscurilor şi al
strategiilor.
8. comunicarea informaţiilor esenţiale – una din principalele funcţii ale auditului intern este
aceea de a oferi o asigurare direcţiei generale şi administratorilor comitetului de audit.
Misiunile de consultanţă/consiliere nu ar putea fi îndeplinite fără a divulga informaţii
care, în viziunea responsabilului auditului intern, trebuie să fie comunicate direcţiei
generale şi Consiliului. Orice activitate de consultanţă/consiliere se înscrie în acest
context.
9. înţelegerea da către entitate a principiilor care guvernează misiunile de
consultanţă/consiliere – entităţile trebuie să aibă principii de bază care să guverneze
îndeplinirea misiunilor de consultanţă/consiliere, cunoscute şi înţelese de toţi membri
entităţii. Aceste principii trebuie să fie codificate în Carta de Audit aprobată de comitetul
de audit şi publicate comunicate în cadrul entităţii.
10. misiuni formale de consultanţă/consiliere – se întâmplă adesea ca direcţia să
încredinţeze misiuni formale de consultanţă/consiliere de o durată semnificativă unor
consultanţi externi. Totuşi, unele entităţi pot estima că serviciul de audit intern este cel
mai în măsură să îndeplinească aceste misiuni de consultanţă/consiliere . Atunci când
auditul intern întreprinde o astfel de misiune, acesta trebuie să o efectueze printr-o
abordare sistematică şi metodică.
11. obligaţii ale responsabilului auditului intern – misiunile de consultanţă/consiliere permit
responsabilului auditului intern să poarte un dialog cu conducerea privind anumite
aspecte legate de gestionarea entităţii. Acest dialog permite adoptarea sferei şi a
calendarului misiunii la necesităţile conduceri. Totuşi responsabilul auditului intern este
cel care trebuie să stabilească tehnicile de audit ce trebuie aplicate şi să informeze
direcţia generală şi comitetul de audit atunci când natura şi importanţa rezultatelor
evidenţiază riscuri semnificative pentru entitate.
12. rezolvarea conflictelor sau a situaţiilor neprevăzute – auditorul intern rămâne înainte de
toate un auditor intern. În această calitate, toate activităţile sale sunt guvernate de Codul
Deontologic al IIA şi de normele de Calificare şi de Funcţionare care figurează în
Normele pentru Practica Profesională a auditului intern. Orice conflict sau activitate
neprevăzută trebuie să fie soluţionate conform Codului Deontologic şi Normelor.
MPA 1000.C1-2
Observaţii suplimentare privind misiunile formale de consultanţă/consiliere
Notă specială privind prezenta MPA şi Normele aferente – prezenta modalitate

practică de aplicare cuprinde recomandări care vizează mai multe Norme de aplicare
pentru activitatea de consultanţă/consiliere. În afară de Norma 1000.C1, aceste
recomandări acoperă şi Normele 1130.c1 şi c2, 1210.c1, 1220.c1, 2010.c1, 2110.c1 ş
c2, 2120.c1 şi c2, 2130.c1, 2201.c1, 2210.c1, 2220.c1, 2240.c1, 2230.c1, 2410.c1,
2440.c1 şi c2 şi 2500.c1. referirile la aceste norme figurează în paranteze în titlurile
prezentei Modalităţi Practice de Aplicare.
Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Prezenta Modalitate Practică de Aplicare tratează acelaşi subiect ca şi MPA 1000.c1-1,
referitor la principiile care guvernează realizarea activităţilor de consultanţă/consiliere. Cele
două MPA sunt utile auditorilor interni care efectuează activităţi de consultanţă/consiliere.
Conform definiţiei sale „auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei
entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă
pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută această entitate să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare
sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de
guvernare corporativă , şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea”.
Se cuvine să reamintim auditorilor interni că Normele de calificare şi de funcţionare se
aplică atât misiunilor de asigurare cât şi misiunilor de consultanţă/consiliere.
Prezenta MPA pune accentul pe parametrii generali ce trebuie luaţi în calculând toate
misiunile formale de consultanţă/consiliere. Activităţile de consultanţă/consiliere cuprind o
varietate de activităţi: de la misiuni definite în mod explicit printr-un acord scris, până la
activităţi precum participarea în echipe însărcinate cu proiecte sau în comitete de conducere
permanente sau temporare. Auditorii interni sunt cei care trebuie să facă apel la judecata lor
profesională pentru a aprecia , de la caz la caz, în ce măsură trebuie aplicate liniile
directoare cuprinse în prezenta MPA. Anumite misiuni de consultanţă/consiliere , precum
participarea la un proiect de fuziune sau de achiziţie sau gestionarea situaţiilor neprevăzute
(de exemplu punerea în practică a unor planuri de urgenţă) pot necesita derogări de la
procedurile care guvernează de obicei misiunile de consultanţă/consiliere.
Auditorilor interni li se recomandă să ţină cont de următoarele sugestii în cursul misiunilor
formale de consultanţă/consiliere . Prezenta recomandare nu are drept scop, expunerea
exhaustivă a aspectelor ce trebuie examinate în cadrul unei misiuni formale de
consultanţă/consiliere. Trebuie ca auditorii interni să ia toate măsurile necesare pentru a se
asigura ca membrii direcţiei generale şi cei ai Consiliului înţeleg şi aderă la conceptul,
regulile directoare şi procedurile de comunicare necesare îndeplinirii misiunilor formale de
consultanţă/consiliere .
Definiţia activităţilor de formale de consultanţă/consiliere
1. glosarul anexat Normelor defineşte „servicii de consultanţă/consiliere ” după cum

urmează: „consiliere şi serviciile aferente consilierii furnizate clientului solicitant, a
căror natura şi sferă de activitate sunt convenite în prealabil cu clientul. Aceste
activităţi au ca obiective adăugarea unui plus de valoare şi îmbunătăţirea
funcţionării unei entităţi, proceselor de conducere, de management al riscurilor şi
de control din cadrul unei entităţi. Iată câteva exemple: consultanţă/consiliere,
consiliere, facilitare, şi formare”.
2. responsabilul auditului intern trebuie să definească metodologia ce trebuie
aplicată în vederea distingerii diferitelor tipuri de misiuni existente în cadrul
entităţii. Se poate dovedi oportună, în unele cazuri, gruparea în cadrul unei misiuni
cu caracter mixt a activităţilor de consultanţă/consiliere şi a celor de asigurare
realizate printr-o abordare consolidată . Uneori, dimpotrivă, este preferabil să se
facă distincţia între componenta de asigurare şi cea de consiliere din cadrul unei
misiuni.
3. auditorii interni pot efectua activităţi de consultanţă/consiliere fie în cadrul
activităţii lor curente, fie ca răspuns la cererile conducerii. Fiecare entitate trebuie
să examineze tipul de activităţi de consiliere pe care le propun şi să stabilească
dacă este cazul să adopte proceduri sau reguli specifice fiecărui tip de activitate.
Posibilele categorii vizate sunt:
• misiunile formale de consiliere – planificate şi care sunt menţionate în
acorduri scrise;
• misiuni informale de consiliere – prestări curente, precum participarea în
cadrul comitetelor permanente, la proiecte de durată determinată, la
reuniuni ad-hoc , precum şi la schimburi curente de informaţii;
• misiuni excepţionale de consiliere – participarea la un proiect de fuziune şi
de achiziţie sau la un proiect de schimbare de sistem;
• misiuni de consultanţă/consiliere în situaţii de urgenţă – participarea în
cadrul unei echipe constituite în vederea reluării sau continuării activităţilor
după o catastrofă sau orice alt eveniment excepţional, sau în cadrul unei
echipe însărcinate cu o misiune temporară de asistenţă în scopul de a
răspunde unei cerinţe specifice sau de a respecta un termen limită
neobişnuit.
4. în general, auditorii trebuie să evite să efectueze o misiune de consiliere doar în
scopul de a se sustrage – sau de a permite altora să se sustragă – normelor care
se aplică în mod normal misiunilor de asigurare atunci când acestea din urmă sunt
mai potrivite serviciilor în cauză. Această regulă nu exclude adaptarea
metodologiilor atunci când se dovedeşte că prestaţiile efectuate anterior în cadrul
misiunilor de asigurare ţin mai degrabă de o misiune de consiliere.
Independenţă şi obiectivitate în cadrul misiunilor formale de consiliere (norma 1130.c1)
1. se poate să li se ceară auditorilor interni să efectueze misiuni de

consultanţă/consiliere privind activităţi de care aceştia să fi fost responsabili
anterior sau pentru care aceştia au realizat misiuni de asigurare. Înainte de a oferi
servicii de consultanţă/consiliere , responsabilul auditului intern trebuie să se
asigure de faptul că principiile de realizare a misiunilor de consiliere sunt înţelese
şi aprobate de Consiliu. Odată aceste principii aprobate , se cuvine să se
actualizeze Carta de audit intern pentru a include în ea reguli referitoare la
competenţele şi responsabilităţile în domeniul consilierii. Auditul intern trebuie de
asemenea să elaboreze proceduri adecvate efectuării acestor misiuni.
2. auditorii interni trebuie să rămână obiectivi atunci când trag concluzii sau oferă
consultanţă/consiliere conducerii. Aceasta trebuie informată fără întârziere asupra
oricărei situaţii care ar putea să afecteze independenţa sau obiectivitatea
auditorilor, indiferent dacă această situaţie este actuală misiunii de consiliere sau
dacă ea survine în timpul acesteia.
3. există un risc de prejudiciere a independenţei şi obiectivităţii atunci când misiunile
de asigurare sunt realizate în cursul anului care urmează unei misiuni formale de
consiliere. Efectul acestei situaţii poate fi redus prin diverse măsuri, precum:
• desemnarea de auditori diferiţi pentru fiecare misiune de asigurare şi de
consultanţă/consiliere în parte;
• desemnarea de supervizori şi de manageri obiectivi (independenţi) diferiţi;
• subordonarea provizorie a echipei însărcinată cu misiunea de
consultanţă/consiliere la (clientul solicitant; ), definirea unor responsabilităţi
separate privind rezultatele proiectelor
De exemplu dacă auditorii interni sunt „împrumutaţi” unui departament sau
unei unităţi, precum departamentul juridic sau serviciul de securitate, în
vederea efectuării unei misiuni de consultanţă/consiliere sau în vederea
participării la un proiect specific, atunci aceştia trebuie să fie supervizaţi,
organizaţi şi subordonaţi responsabililor acestui departament sau ai acestei
unităţi;
• şi menţionarea unui posibil prejudiciu adus independenţei şi obiectivităţii.
Responsabilitatea acceptării şi aplicării recomandărilor aparţine conducerii.

8. se recomandă a se urmări, în special în cadrul misiunilor de consiliere
permanente sau continue prin natura lor, ca auditorii interni să nu-şi asume în
mod inoportun sau întâmplător responsabilităţi de management care nu sunt
prevăzute în definiţia şi obiectivele iniţiale ale misiunii.
Conştiinciozitate profesională în cadrul misiunilor formale de consiliere (normele 1210.c1,

1220.c1, 2130.c1 şi 2201.c1)
9. auditorul intern trebuie să efectueze misiunile formale de consultanţă/consiliere cu

conştiinciozitate profesională necesară. În acest sens se cuvine să înţelegem
corect următoarele elemente:
• necesităţile managerilor entităţii , în special în ceea ce priveşte natura,
• comunicarea şi termenele de prezentare a rezultatelor misiunii;
• eventualele motive şi cauze care ar fi putut duce la solicitarea misiunii;
• sfera activităţilor necesare pentru efectuarea misiunii;
• competenţele şi resursele necesare pentru efectuarea misiunii;
• influenţa asupra sferei de aplicabilitate a planului de audit aprobat anterior
de comisia de audit;
• posibilul impact asupra misiunilor viitoare de audit;
• posibilele beneficii pentru entitate, obţinute în urma misiunii.
10. în afara condiţiilor de independenţă, de obiectivitate şi de conştiinciozitate
profesională descrise mai sus, auditorul intern trebuie să îndeplinească
următoarele sarcini:
• să organizeze reuniuni corespunzătoare şi să identifice informaţiile
necesare pentru evaluarea naturii şi a sferelor serviciilor prestate ;
• să se asigure că beneficiarii serviciilor respectă dispoziţiile Cartei de audit
intern,regulile şi procedurile de audit intern şi celelalte prevederi care
guvernează efectuarea misiunilor de consultanţă/consiliere . Auditorul
intern trebuie să refuze misiunile de consultanţă/consiliere care sunt
interzise de Carta de audit intern, care contravin regulilor şi procedurilor
serviciului de audit intern, sau care nu aduc un plus de valoare şi nici nu
răspund intereselor entităţii;
• să se asigure de compatibilitatea dintre misiunea de consiliere şi planul
general de audit intern. Acest plan, fondat pe baza unei analize a riscurilor,
poate integra şi se poate baza pe misiuni de consultanţă/consiliere, în
măsura în care acestea contribuie la asigurarea necesităţilor de audit ale
entităţii;
• să formalizeze, într-un acord scris sau plan scris, termenii generali,
înţelegerile , rezultatele aşteptate şi ceilalţi factori cheie ai misiunii de
consiliere. Este esenţial ca atât auditorul intern cât şi beneficiarii activităţilor
de consultanţă/consiliere să definească de comun acord cerinţele de
raportare şi prezentare
SFERA ACTIVITĂŢILOR IN CADRUL MISIUNILOR

FORMALE DE CONSILIERE (NORMELE 2010.C1, 2110.C1 ŞI C2, 2120.C1 ŞI C2, 2201.C1,
2210.C1, 2220.C1, 2240.C1 ŞI 2440.C2)
11 Aşa cum se specifică mai sus, auditorii interni trebuie să definească de

comun acord cu beneficiarii activităţilor prestate obiectivele şi obiectul (sfera de
aplicabilitate) misiunii de consultanţă/consiliere consiliere.
Beneficiarii trebuie să fie informaţi despre orice fel de rezervă legată de valoarea ,
avantajele sau, eventualele , repercusiuni negative ale misiunii de consiliere.
Auditorii interni trebuie să stabilească sfera activităţilor astfel încât să asigure
menţinerea profesionalismului, integrităţii credibilităţii şi unei bune reputaţii a
auditului intern.
12. în cadrul planificării misiunilor formale de consultanţă/consiliere , auditorii
interni trebuie să definească obiectivele astfel încât acestea să răspundă
necesităţilor managerilor beneficiari ai activităţilor prestate. În cazul unor solicitări
speciale din partea conducerii, auditorii interni pot lua în calcul următoarele măsuri
dacă estimează că obiectivele ce trebuie îndeplinite depăşesc cererile exprimate
de conducere:
• să convingă conducerea să includă obiectivele suplimentare în misiunea de
consiliere;
• sau să consemneze faptul că aceste obiective nu au fost urmărite şi să
menţioneze această observaţie în comunicarea finală a rezultatelor misiunii de
consiliere;
• şi să includă ulterior aceste obiective într-o misiune distinctă de asigurare.
13. Programele de lucru stabilite în cadrul misiunilor formale de consiliere
trebuie să susţină cu documente obiectivele şi sfera misiunii, precum şi
metodologia ce trebuie aplicată pentru atingerea obiectivelor.
Forma şi conţinutul programului pot varia în funcţie de natura misiunii. Auditorii
interni pot lărgi sau restrânge sfera de aplicabilitate a misiunii în funcţie de cererea
conducerii. Totuşi auditorul intern trebuie să se asigure că sfera prevăzută de
activitate , va permite atingerea obiectivelor misiunii. Obiectivele, sfera şi
modalităţile misiunii trebuie să fie periodic reexaminate şi actualizate pe toată
durata activităţii
14. In cursul misiunilor formale de consultanţă/consiliere, auditorii interni trebuie
să urmărească menţinerea eficacităţii proceselor de management al riscurilor şi
de control. Expunerile la risc sau punctele slabe semnificative ale proceselor de
control trebuie să fie aduse la cunoştinţa conducerii. In unele cazuri auditorul
intern va trebuie de asemenea să semnaleze aceste probleme direcţiei generale,
comitetului de audit şi/sau Consiliului de Administraţie. Auditorii trebuie să se
bazeze pe judecata lor profesională (a) pentru a stabili importanţa expunerilor la
risc sau a punctelor slabe şi măsurile luate sau avute în vedere în scopul atenuării
sau remedierii acestora şi (b) pentru a răspunde aşteptărilor conducerii, ale
comitetului de audit şi ale Consiliului în ceea ce priveşte comunicarea observa
Comunicarea rezultatelor misiunilor formale de consultanţă/consiliere (normele 2410.c1

si 2440.c1)
15. Comunicarea etapei (gradului de evoluţie) si a concluziilor misiunilor de

consultanţă/consiliere variază in ceea ce priveşte natura cit si în funcţie de tipul misiunii si de
necesităţile clientului (solicitant). In ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie comunicate,
necesităţile sunt in general definite de beneficiarii activităţilor de consultanţa si trebuie sa
corespunda obiectivelor stabilite de comun acord cu conducerea. Totuşi, documentele folosite
pentru comunicarea concluziilor misiunilor de consultanţă/consiliere trebuie sa conţină o
descriere clara a naturii misiunii si sa menţioneze orice limitare, restricţie sau orice al factor ce
trebuie adus la cunoştinţa destinatarilor.
16. Se poate întâmpla, in unele cazuri, ca auditorul intern sa considere oportun sa comunice
concluziile sale altor persoane decât beneficiarilor activităţilor prestate sau celor care au
solicitat auditul. Atunci când efectuează o difuzare altor părţi a rezultatelor sale, auditorul
trebuie sa parcurgă următoarele etape :
•in primul rând, definirea îndrumărilor care decurg din termenii acordului aferent misiunii
de consultanţă/consiliere cit si comunicărilor privind misiunea;
•in al doilea rând, obţinerea acordului acelora acare au comandat sau al beneficiarilor
activităţilor prestate in ceea ce priveşte comunicarea voluntară la scara mai larga a
concluziilor către persoanele in cauza;
•in al treilea rând, examinarea recomandărilor incluse în Carta de audit intern sau în
regulile si procedurile auditului cu privire la comunicarea in cadrul misiunilor de
consiliere;
•in al patrule rând, raportarea dispoziţiilor codului de conduita sau ale codului de etica
profesionala al entităţii, si la alte reguli, proceduri sau directive administrative;
•in al cincilea rând, raportarea la Norme si la Codul Deontologic al IIA, la celelalte norme
sau coduri aplicabile auditului sau la orice prevedere legala sau regulamentara privind
acest subiect.
17. Auditorii interni trebuie sa transmită conducerii, comitetului de audit, Consiliului sau oricărui
alt organ de conducere al entităţii, natura, domeniul si rezultatele generale ale misiunii formale
de consultanţă/consiliere alături de alte rapoarte de activitate ale auditorului intern Aceştia
informează conducerea si comitetul de audit in legătura cu alocarea resurselor de audit. Nu
este necesară Transmiterea unor referate detaliate privind aceste misiuni de
consultanţă/consiliere si a ansamblului de concluzii sau recomandări . Totuşi, trebuie sa fie
comunicata o descriere corespunzătoare a misiunilor de acest tip si a recomandărilor
importante, acestea fiind un aspect esenţial în îndeplinirea responsabilităţilor care revin
auditorilor interni in virtutea Normei 2060, cu privire la rapoartele transmise Consiliului si
conducerii
Cerinţe de documentare a misiunilor formale de consultanţă/consiliere (norma 2330.c1)
18. Auditorii interni trebuie sa susţină cu documente activităţile efectuate pentru a răspunde
obiectivelor unei misiuni formale de consultanţă/consiliere si pentru a-si fundamenta
concluziile. Totuşi, in ceea ce priveşte documentaţia, regulile aplicabile misiunilor de asigurare
nu sânt neapărat aplicabile si misiunilor de consultanţă/consiliere
19. Auditorilor li se recomanda sa adopte proceduri corespunzătoare in ceea ce priveşte
păstrarea documentelor si sa rezolve orice problema legata de acest aspect, precum
proprietatea dosarelor referitoare la misiunile de consultanţă/consiliere , astfel incit să asigure o
protecţie corespunzătoare a entităţii si sa evite eventualele neînţelegeri in caz de solicitări de
dosare. Unele dintre acestea pot necesita un tratament special, mai ales in cazul unei proceduri
judiciare, al unor cerinţe din reglementări sau al unor probleme de ordin fiscal sau contabil.
Monitorizarea misiunilor formale de consultanţă/consiliere (norma 2500.c1)
20. Activitatea de audit intern trebuie sa monitorizeze rezultatele misiunilor de

consultanţă/consiliere in condiţiile cuvenite cu clientul solicitant. Exista diferite tipuri de
monitorizare in funcţie de tipul misiunii. Aceste modalităţi de monitorizare depind in special de
interesul acordat misiunii de către conducere sau de evaluarea de către auditorul intern a
riscurilor legate de proiect, precum si de importanta sa pentru entitate.
1100 INDEPENDENTA SI OBIECTIVITATE
Auditul intern trebuie sa fie independent iar auditorii interni trebuie sa-si desfăşoare
activitatea cu obiectivitate.
MPA 1100-1
Independenta si obiectivitate
Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare

Se recomanda auditorilor interni sa tina cont de următoarele sugestii atunci când îşi evaluează
independenta si obiectivitatea. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustiva a
aspectelor ce trebuie examinate in momentul efectuării unei astfel de evaluări. Aceasta are
drept scop doar recomandarea luării in calcul a unui ansamblu de elemente.
Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativa

1. Auditorii interni sunt independenţi atunci când pot sa îşi exercite activitatea in mod liber si
obiectiv. Independenta permite auditorilor interni sa judece in mod imparţial si fără prejudecăţi,
ceea ce este esenţial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins datorita
poziţiei lor in cadrul entităţii si datorita obiectivităţii lor.
TABEL DE CORESPONDENŢĂ
NORME / MODALITĂŢI PRACTICE DE APLICARE
Norme de calificare Norme Modalităţi practice de aplicare (MPA)

de
aplicare
1000 Misiuni, competenţe şi 1001-1
responsabilităţi Carta de audit intern
1000.A1
1000.C1 1000.C1-1
Principii directoare ale realizării misiunilor
de consiliere ale auditorilor interni
1000.C1-2
Preocupări suplimentare pentru misiunile
formale de consiliere
1100 Independenţă şi obiectivitate 1100-1
Independenţă şi obiectivitate
1110 Independenţă în cadrul entităţii 1110-1
Independenţă în cadrul entităţii
1110.A1 1110.A1-1
Justificarea cererilor de informaţii
1120 Obiectivitate individuală 1120-1
Obiectivitate individuală
1130 Prejudicii aduse independenţei 1130-1
sau obiectivităţii Prejudicii aduse independenţei sau
obiectivităţii
1130.A1 1130.A1-1
Audit al operaţiunilor de care auditorii
interni au fost responsabili în trecut
1130.A1-2
Responsabilităţi exercitate de auditul
intern în cazul realizării altor funcţii
1130.A2
1130.C1
1130.C2
1200 Competenţă şi conştiinţă 1200-1

profesională Competenţă şi conştiinţă profesională
1210 Competenţă 1210-1
Competenţă
1210.A1 1210.A1-1
Apel la prestatorii externi de servicii
1210.A2 1210.A2-1
Identificarea fraudei
1210.A2-2
Responsabilitatea privind detectarea
fraudei
1210.C1
de
aplicare
1220 Conştiinţă profesională 1220-1
Conştiinţa profesională
1220.A1
1220.A2
1220.C1
1230 Formarea profesională continuă 1230-1
Formarea profesională continuă
1300 Program de asigurare şi de

îmbunătăţire a calităţii
1310 Evaluarea programului pentru 1310-1
calitate Program de asigurare şi de îmbunătăţire
a calităţii
1311 Evaluări interne 1311-1
Evaluări interne
1312 Evaluări externe 1312-1
Evaluări externe
1320 Rapoarte privind programul 1320-1
pentru calitate Rapoarte privind programul pentru
calitate
1330 Folosirea menţiunii „Efectuat 1330-1
conform normelor” Audituri „efectuate conform Normelor”
1340 Indicarea neconformităţii
2000 Gestionarea auditului intern 2000-1
Gestionarea auditului intern
2010 Planificare 2010-1
Planificare
2020-2
Luarea în calcul a riscurilor privind
elaborarea programului de audit
2010.A1
2010.C1
2020 Comunicare şi aprobare 2020-1
Comunicare şi aprobare
2030 Gestionarea resurselor 2030-1
Gestionarea resurselor
2030-2 (*)
Cerinţele SEC privind independenţa
auditorilor externi pentru prestarea de
servicii de audit intern
2040 Reguli şi proceduri 2040-1
Reguli şi proceduri
2050 Coordonare 2050-1
Coordonare
2050-2 (*)
Achiziţionarea de servicii de audit extern
2060 Rapoarte date Consiliului şi 2060-1
direcţiei generale Rapoarte date Consiliului şi direcţiei
generale
2100 Natura activităţilor 2100-1
de
aplicare
Natura activităţilor
2100-2
Securitatea informaţiilor
2100-3
Rolul auditului intern în procesul de
management al riscurilor
2100-4
Rolul auditului intern în absenţa
procesului de management al riscurilor
2100-5
Evaluarea programelor de „compliance”
(conformitate cu reglementările) –
aspecte juridice
2110 Managementul riscurilor 2110-1
Evaluarea procesului de management al
riscurilor
2110.A1
2110.A2
2110.C1
2110.C2
2120 Control 2120.A1 2120.A1-1
Evaluarea proceselor de control intern Si
raportarea acestora
2120.A1-2
Utilizarea auto-evaluării controalelor în
vederea evaluării pertinenţei proceselor
de control
2120.A2
2120.A3
2120.A4 2120.A4-1
Criterii de control
2120.C1
2120.C2
2130 Guvernarea întreprinderii 2130.A1 2130-1
Rolul auditului intern şi al auditorului
intern în ceea ce priveşte cultura etică
2130.C1
2200 Planificarea misiunii 2200-1
Consideraţii privind planificarea
2201 Consideraţii privind planificarea 2201.C1
2210 Obiectivele misiunii 2210-1
Obiectivele misiunii
2210.A1 2210.A1-1
Evaluarea riscurilor în planificarea
misiunii
2210.A2
2210.C1
2220 Domeniul misiunii
2220.A1
2220.C1
2230 Resurse alocate misiunii 2230-1
Resurse alocate misiunii
de
aplicare
2240 Programul de lucru al misiunii 2240-1
Programul de lucru al misiunii
2240.A1 2240.A1-1
Aprobarea programelor de lucru
2240.C1
2300 Realizarea misiunii
2310 Identificarea informaţiilor 2310-1
Identificarea informaţiilor
2320 Analiză şi evaluare 2320-1
Analiză şi evaluare
2330 Documentarea informaţiilor 2330-1
Documentarea informaţiilor
2330.A1 2330.A1-1
Controlul dosarelor de audit
2330.A1-2
Acces la dosarele de audit – aspecte
juridice
2330.A2 2330.A2-1
Păstrarea dosarelor
2330.C1
2340 Supervizarea misiunii 2340-1
Supervizarea misiunii
2400 Comunicarea rezultatelor 2400-1
Comunicarea rezultatelor – aspecte
juridice
2410-1
Conţinutul comunicării
2410 Conţinutul comunicării 2410.A1
2410.A2
2410.C1
2420 Calitatea comunicării 2420-1
Calitatea comunicării
2421 Erori şi omisiuni 2421-1
Erori şi omisiuni
2430 Indicaţii de neconformitate cu
normele
2440 Difuzarea rezultatelor 2440.A1 2440-1
Difuzarea rezultatelor
2440-2
Difuzarea rezultatelor în exteriorul entităţii
2440.C1
2440.C2
2500 Supravegherea acţiunilor de 2500-1
evoluţie Supravegherea acţiunilor de evoluţie
2500.A1 2500.A1-1
Procesul de supraveghere a misiunii
2500.C1
2600 Acceptarea riscurilor de către 2600-1
direcţia generală Acceptarea riscurilor de către direcţia
generală
Acest tabel evidenţiază următorul fapt: nu toate normele sunt însoţite de MPA. În paginile
următoare nu am reluat decât normele asociate MPA. Pentru a avea textul complet al normelor,
vă invităm să consultaţi partea a III-a a prezentei lucrări.
(*) traducerea acestei MPA se găseşte în anexa care urmează secţiunii Practice Advisory în
limba engleză. O MPA specifică contextului francez este în curs de elaborare, în colaborare
cu Comisia Operaţiunilor Bursiere (COB) şi cu Compania Naţională a Comisarilor de Conturi
(CNCC).
1110
Responsabilul auditului intern trebuie să depindă de un nivel ierarhic care să permită

auditorilor interni să-şi exercite responsabilităţile.
MPA 1110-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii pentru a-şi aprecia
independenţa în cadrul entităţii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a
punctelor ce trebuie examinate în momentul efectuării unei astfel de evaluări. Aceasta are drept
scop doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

1. auditorii interni trebuie să beneficieze de sprijinul conducerii şi al Consiliului pentru a
obţine cooperarea clienţilor de audit şi pentru a-şi exercita activitatea fără intervenţii
2. responsabilul auditului intern trebuie să răspundă ierarhic unei persoane din cadrul
entităţii cu competenţă suficientă în promovarea independenţei, în asigurarea unui
domeniu cât mai larg al activităţii de audit, unei desfăşurări adecvate a comunicărilor din
cadrul misiunilor de consultanţă/consiliere care să aibă suficientă autoritate pentru
independenţa, şi comunicărilor din cadrul misiunilor şi acţiunilor corespunzătoare care
decurg din recomandările emise.
3. în mod ideal, responsabilul auditului intern trebuie să raporteze , pe plan funcţional,
Directorului General al entităţii.
4. responsabilul auditului intern trebuie să poată comunica direct cu Consiliul. O comunicare
regulată cu Consiliul contribuie la asigurarea independenţei sale şi va constitui un mijloc
pentru consiliu şi pentru responsabilul auditului intern de a se informa reciproc asupra
problemelor de interes comun.
5. comunicarea directă este atunci când responsabilul auditului intern asistă şi participă în
mod regulat la adunările Consiliului, cu privire la responsabilităţile lor de supervizare
privind auditul, raportarea financiară, conducerea şi controlul. Prezenţa şi participarea
activă a responsabilului auditului intern la aceste reuniuni permit un schimb de informaţii
în ceea ce priveşte planificarea şi activităţile auditului intern. Responsabilul auditului
intern trebuie să se întâlnească în particular cu Consiliul, cu comitetul de audit sau cu
orice alt organ competent cu drept de deliberare, cel puţin o dată pe an.
6. independenţa este favorizată atunci când consiliul intervine în numirea şi înlocuirea
responsabilului auditului intern.
1110.A1
Auditul intern nu trebuie să fie supus nici unei imixtiuni în ceea ce priveşte definirea
sferei sale de intervenţie, realizarea activităţii şi comunicarea rezultatelor.
MPA 1110.A1-1
Justificarea cererilor de informaţii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când li se
cere să îşi justifice cererile de informaţii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Aceasta are drept scop doar recomandarea luării
în considerare a unui ansamblu de elemente.
Auditorului intern i se cere uneori de către client sau de alte părţi să explice importanţa
documentului solicitat în efectuarea misiunii sale. Obligativitatea de a justifica sau nu în cursul
misiunii necesitatea anumitor documente trebuie să fie apreciată de la caz la caz. Prezenţa
unor nereguli semnificative se poate traduce prin prezenţa unui mediu mai puţin deschis decât
acela care permite o cooperare normală între auditor şi client . Totuşi, responsabilul auditului
intern este cel care trebuie să emită o judecată în acest sens, în funcţie de circumstanţe.
1120
Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi să evite

conflictele de interese.
MPA 1120-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii pentru a-şi aprecia
gradul de obiectivitate. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate. Aceasta are drept scop doar recomandarea luării în considerare a unui
ansamblu de elemente.
1. obiectivitatea este o atitudine mentală de independenţă pe care auditorii trebuie să o

menţină în realizarea misiunilor lor. Auditorii interni nu trebuie să şi subordoneze propria
judecată, în ceea ce priveşte auditul, judecăţii altor persoane.
Vom completa această definiţie a obiectivităţii menţionând faptul că este imperios
necesar să se folosească abordări şi metode riguroase şi deci obiective, aşa cum sunt
prezentate în normele seriei 2100
2. obiectivitate cere ca auditorii interni să-şi realizeze misiunile astfel încât aceştia să aibă
într-adevăr încredere în rezultatul muncii lor şi să nu existe nici un compromis
semnificativ privind calitatea. Auditorii interni nu trebuie să fie constrânşi în situaţii în care
s-ar simţi incapabili să emită judecăţi profesionale obiective
3. numirile în cadrul echipei trebuie efectuate astfel încât să se evite orice conflict de
interese sau lipsă de imparţialitate potenţiale sau reale. Responsabilul auditului intern
trebuie să fie informat cu privire la eventualele conflicte de interese sau influenţă care ar
putea afecta independenţa auditorilor. Se recomandă o rotaţie regulată a auditorilor
interni în cadrul echipei.
4. rezultatele aferente activităţilor de audit trebuie să fie examinate înainte de comunicarea
concluziilor auditului,pentru a oferi asigurarea că activitatea a fost efectuată cu
obiectivitate.
5. acceptarea de către auditorul intern a unei sume de bani sau a unui cadou din partea unui
angajat, client, furnizor sau asociat este contrară eticii. Acest tip de comportament poate
lăsa să se înţeleagă că obiectivitatea auditorului a fost afectată, fie că este vorba de
misiuni în desfăşurare, fie de misiuni viitoare a auditorului. Natura misiunii nu poate sub
nici o formă să justifice acceptarea de sume de bani sau de cadouri. Acceptarea de
articole publicitare (precum stilouri, calendare sau eşantioane) puse la dispoziţia
publicului şi angajaţilor şi de o valoare minimă nu ar trebui să afecteze judecata
profesională a auditorilor interni. Aceştia din urmă trebuie să raporteze fără întârziere
superiorului lor ierarhic orice situaţie în care li s-au oferit sume de bani sau cadouri
importante.
6. activitatea de audit intern trebuie să adopte o politică de angajament prin evitarea
conflictelor de interese sau a oricăror activităţi care ar putea rezulta într-un posibil conflict
de interese.
1130
Prejudicii aduse independenţei şi obiectivităţii
Dacă obiectivitatea sau independenţa auditorilor interni sunt compromise în fapt sau
chiar în aparenţă, părţile interesate trebuie să fie informate de acest lucru cu exactitate.
Forma acestei comunicări va depinde de natura prejudiciului adus independenţei.
MPA 1130-1
Prejudicii aduse independenţei sau obiectivităţii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în momentul
examinării prejudiciilor aduse independenţei şi obiectivităţii. Prezenta MPA nu are drept scop
expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Aceasta are drept scop doar
recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. auditorii interni trebuie să semnaleze responsabilului auditului intern existenţa sau

probabilitatea unui conflict de interese sau unei imparţialităţi . Responsabilul auditului
intern trebuie în acest caz să înlocuiască auditorii respectivi.
2. o limitare a domeniului de aplicabilitate este o restricţie impusă activităţii de audit intern
care împiedică îndeplinirea obiectivelor acestuia şi planificare sa. Limitările de acest tip
pot, printre altele, să restrângă:
• domeniul de aplicabilitate definit în Cartă;
• accesul auditului intern la dosare, personal şi la bunurile fizice necesare
realizării misiunilor;
• programul de lucru al activităţii de audit aprobate ;
• aplicarea procedurilor necesare misiunii;
• bugetul şi planul de resurse umane care au fost aprobate.
3. o limitare a domeniului de aplicabilitate şi eventualele sale repercusiuni trebuie să fie
comunicate, de preferinţă în scris, Consiliului,4. responsabilul auditului intern trebuie să
decidă dacă este bine să informeze Consiliul, asupra restricţiilor care le-au fost deja
comunicate şi pe care le-au acceptat. Această informare se poate dovedi necesară mai
ales în cazul în care au avut loc schimbări în cadrul entităţii, Consiliului sau conducerii .
1130.A1
Auditorii interni trebuie să evite să auditeze operaţiuni speciale de care au fost

responsabili în trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerată a fi afectată atunci
când acesta realizează o misiune de asigurare pentru o activitate de care a fost
responsabil, în cursul anului precedent.
MPA 1130.A1-1
Auditarea operaţiunilor de care auditorii interni au fost responsabili în trecut

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când li se
cere să auditeze o activitate de care au fost responsabili în trecut. Prezenta MPA nu are drept
scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie considerate într-o astfel de evaluare .
Aceasta are drept scop doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. auditorii interni nu trebuie să exercite responsabilităţi operaţionale. în cazul în care

conducerea încredinţează ocazional auditorilor interni sarcini care nu au legătură cu
activitatea de audit, trebuie să fie clar specificat că aceştia nu mai exercită funcţii de
audit intern. În plus, obiectivitatea este considerată a fi afectată atunci când auditorii
interni realizează o misiune de asigurare pentru o activitate în cadrul căreia aceştia au
avut o autoritate sau o responsabilitate în cursul anului precedent. În momentul
comunicării rezultatelor auditului trebuie să ţinem cont de acest prejudiciu adus
obiectivităţii.
Dacă auditorii interni sunt însărcinaţi să execute activităţi care nu ţin de activitatea de
audit şi care poate să le afecteze obiectivitatea, precum realizarea de comparări cu
datele de la bănci, responsabilul auditului intern trebuie să informeze conducerea
generală şi Consiliul că aceste activităţi nu intră în sfera unei activităţi de asigurare de
audit şi în consecinţă nu vor exista la concluzii de audit.
În plus, atunci când auditul intern exercită responsabilităţi operaţionale, se
recomandă să se acorde o vigilenţă deosebită şi asigurarea obiectivităţii auditorilor în
cazul în care se întreprinde ulterior o misiune de asigurare în domeniul respectiv.
Obiectivitatea auditorilor interni este considerată a fi afectată atunci când aceştia
asigură auditul unei activităţi de care au fost responsabili în cursul anului precedent.
Aceste împrejurări trebuie să fie clar precizate în cursul difuzării rezultatelor unui audit
efectuat într-un domeniu în care un auditor a exercitat responsabilităţi operaţionale.
2. dacă activităţile încredinţate presupun exercitarea unei autorităţi operaţionale,
obiectivitatea auditului este considerată a fi afectată pentru activitatea respectivă .
3. membrii personalului transferaţi sau numiţi temporar în cadrul serviciului de audit intern nu
trebuie să participe la auditarea activităţii lor precedente, înainte de a lăsa să treacă un
interval de timp rezonabil (cel puţin un an). Se consideră, într-adevăr, că astfel de
participări le afectează obiectivitatea şi trebuie să se aibă în vedere acest lucru în cadrul
supervizării activităţilor de audit şi al difuzării rezultatelor acestora.
4. obiectivitatea auditorului intern nu este compromisă atunci când acesta recomandă
aplicarea unor norme de control pentru sistemele şi procedurile de examinare înainte ca
acestea să fie implementate . În schimb, se consideră că obiectivitatea auditorului este
afectată dacă acesta concepe, aplică, redactează procedurile aferente sau exploatează
astfel de sisteme.
5. realizarea ocazională de către auditorii interni a activităţilor care nu sunt activităţi de audit
nu le compromite neapărat independenţa, în măsura în care acestea sânt menţionate
clar în raportul de audit. Totuşi conducerea şi auditorii interni trebuie să urmărească
îndeaproape ca aceste activităţi să nu le afecteze obiectivitatea
MPA 1130.A1-2
Responsabilităţi exercitate de auditul intern în baza altor funcţii de non audit

Următoarea Modalitate Practica de Aplicare se datorează auditorilor interni care trebuie
să decidă dacă acceptă sau nu să exercite alte funcţii operaţionale decât cele de audit.
Acceptarea unor astfel de responsabilităţi poate compromite independenţa şi obiectivitatea
auditorului şi trebuie pe cât posibil evitată. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate în vederea evaluării acestor responsabilităţi sau
funcţii.
1. unii auditori interni primesc sau acceptă alte funcţii decât cele de audit din diverse motive
pe care conducerea entităţii le consideră logice. Auditorii interni sunt din ce în ce mai des
solicitaţi să-şi asume funcţii şi responsabilităţi care le-ar putea compromite independenţa
sau obiectivitatea. Entităţile, fie că nu fac apel public la economisire, trebuie să
corespundă exigenţelor crescânde de eficienţă şi eficacitate şi toate acestea în condiţiile
reducerii resurselor de care beneficiază; unii auditori interni se văd puşi în situaţia, la
solicitarea conducerii entităţii, de a-şi asuma funcţii care fac periodic obiectul unui audit
intern.
2. independenţa şi obiectivitatea auditorului intern riscă să fie afectate atunci când auditul
intern sau un auditor intern îşi asumă o funcţie pe care ar putea să o auditeze sau pe
care conducerea intenţionează să le-o atribuie. Pentru a aprecia impactul asupra
independenţei şi obiectivităţii sale, auditorul intern trebuie să ţină cont de următorii
factori:
• principiile enunţate de Codul Deontologic şi de Normele pentru Practica
Profesională a auditului intern;
• estimările părţilor implicate în entitate, în special estimările acţionarilor săi, ale
Consiliului, ale comitetului de audit, ale conducerii, ale legiuitorului, ale
instanţelor publice şi ale celor de reglementare şi ale asociaţilor de interes
general;
• dispoziţiile şi /sau restricţiile prevăzute de carta auditului intern;
• informaţiile a căror comunicare este obligatorie conform Normelor;
• îndeplinirea ulterioară, în cadrul programului de audit, a funcţiilor sau
responsabilităţilor acceptate de către auditorul intern.
3. pentru a stabili dacă aceştia pot accepta responsabilitatea unei alte funcţii decât cea de
audit, auditorii interni trebuie să ţină cont de următorii factori:
• conform Codului Deontologic şi Normelor IIA, auditul intern trebuie să fie
independent iar auditorii interni trebuie să-şi îndeplinească misiunea cu
obiectivitate;
• auditorii interni trebuie, dacă este posibil să evite să exercite alte funcţii
decât cele de audit, funcţii care periodic fac obiectul unui audit intern;
• dacă nu este posibil, este bine ca părţile interesate să fie informate că
această situaţie ar putea aduce prejudicii independenţei şi obiectivităţii auditorului,
natura informaţiilor ce trebuie comunicate depinzând de gravitatea prejudiciului
adus;
• se consideră că obiectivitatea unui auditor este afectată atunci când acesta
realizează o misiune de asigurare pentru o activitate de care a fost responsabil în
cursul anului precedent;
• atunci când conducerea încredinţează în mod ocazional auditorilor interni
activităţi care nu ţin de audit, trebuie să se precizeze clar că aceştia nu intervin în
calitate de auditori;interni
• estimările părţilor implicate în entitate, inclusiv dispoziţiile legale sau de
reglementare trebuie să fie evaluate ţinând cont de riscul potenţial de non-
obiectivitate;
• în cazul în care carta auditului intern conţine restricţii sau clauze limitative
privind atribuirea altor funcţii decât cele de audit auditorilor interni, se recomandă
să fie menţionate că aceste restricţii şi discutate cu conducerea. Dacă aceasta
din urmă insistă să încredinţeze aceste funcţii unui auditor, el va informa şi va
consulta comitetul de audit sau orice alt organ de conducere corespunzător cu
drept de deliberare în acest domeniu. În lipsa unei prevederi exprese cartei, se
recomandă să se ia în considerare liniile directoare prezentate mai jos, care sunt
subordonate clauzelor cartei.
Evaluare – rezultatele evaluării trebuie să fie analizate împreună cu conducerea, cu comitetul
de audit şi/sau cu ceilalţi acţionari competenţi. Se recomandă să se examineze un anumit
număr de aspecte, uneori interdependente, şi anume:
• să se aprecieze importanţa funcţiei operaţionale pentru entitate (ca venituri ,
cheltuieli, reputaţie şi influenţă);
• să se evalueze durata misiunii încredinţate şi sfera responsabilităţilor;
• să se stabilească dacă principiul separării sarcinilor este adecvat ;
• să se ţină cont, în cursul comunicării rezultatelor raportului de audit, de posibilele
prejudicii aduse obiectivităţii sau independenţei auditorului, în fapt sau în aparenţă.
Auditarea funcţiei şi comunicarea informaţiilor – în momentul în care auditul intern exercită
responsabilităţi operaţionale într-un domeniu acoperit de planul de audit, auditorul trebuie să
aibă în vedere mai multe linii de acţiune
• auditul poate fi realizat de o societate terţă contractată , de auditori externi
sau de serviciul de audit intern. În primele două cazuri, riscul legat de lipsa de
obiectivitate este redus prin apelarea la auditori externi. În ultimul caz,
obiectivitatea ar fi afectată;
• auditorii care exercită responsabilităţi operaţionale nu trebuie să participe la
auditarea operaţiunilor de care sunt responsabili. În măsura în care este posibil,
auditorii care efectuează evaluarea trebuie să fie monitorizaţi şi să raporteze
rezultatele evaluării persoanelor a căror independenţă şi obiectivitate nu sunt
prejudiciate ;
• se recomandă să se menţioneze responsabilităţile operaţionale exercitate
de auditor în cadrul funcţiei în cauză, importanţa acestor operaţiuni pentru entitate
(ca venituri , cheltuieli sau funcţie de orice alt criteriu relevant ), precum şi legătura
existentă între persoanele care au efectuat auditarea funcţiei şi auditorul implicat;
• se recomandă să se indice responsabilităţile operaţionale ale auditorului în
raportul de audit aferent şi în prezentarea standard transmisă de auditor
comitetului de audit sau oricărui alt organ de conducere.
1200 – Competenţă şi conştiinţă profesională
Misiunile trebuie îndeplinite cu competenţă şi conştiinciozitate profesională
MPA 1200-1
Competenţă şi conştiinciozitate profesională

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii în ceea ce priveşte
realizarea misiunilor. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu
de elemente.
1. competenţa profesională reprezintă responsabilitatea şefului auditului intern şi a fiecărui

auditor intern. Responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că pentru fiecare
misiune echipa de auditori desemnaţi deţin în mod colectiv cunoştinţele, priceperea şi
competenţele necesare pentru a realiza corect misiunea.
2. auditorii interni trebuie să respecte normele de conduită profesională . Codul Deontologic
al IIA depăşeşte definiţia auditului intern incluzând două componente esenţiale:
• principii aplicabile practicii auditului intern şi exercitării profesiei – în special
principiile de integritate obiectivitate, confidenţialitate şi de competenţă;
• reguli de conduită care descriu normele de comportament impuse auditorilor
interni. Aceste reguli care facilitează interpretarea principilor în sensul aplicării lor
practice , sunt menite să ghideze auditorii interni din punct de vedere etic.
1210 – Competenţă
Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe

necesare exercitării responsabilităţii individuale. Auditul intern trebuie să deţină sau să
dobândească în mod colectiv cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare
exercitării responsabilităţilor sale.
MPA 1210-1
Competenţă

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii în momentul
examinării competenţei lor. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
de elemente.
1. orice auditor intern trebuie să deţină anumite cunoştinţe, pricepere şi competenţe precise
în domeniile următoare:
• competenţa în ceea ce priveşte aplicarea normelor, procedurilor şi tehnicilor de
audit este necesară pentru realizarea misiunilor. Competenţa este capacitatea de
utilizare a cunoştinţelor în diversele situaţii care ar putea apărea şi de a le face
faţă fără a recurge în mod excesiv la investigaţii şi asistenţă tehnică;
• competenţa în ceea ce priveşte principiile şi tehnicile contabile este indispensabilă
auditorilor care lucrează mult cu documente şi rapoarte financiare;
• înţelegerea principiilor de management este necesară în vederea identificării
devierilor semnificative în principal de la bunele practici în afaceri Înţelegerea
implică o capacitate de aplicare a cunoştinţelor generale la situaţiile care ar putea
apărea în cursul desfăşurărilor activităţilor de audit, de identificare a devierilor
semnificative şi de efectuare a cercetărilor necesare pentru a ajunge la soluţii
rezonabile;
• este, de altfel, necesar să fie cunoscute principiile de bază în contabilitate,
economie, drept comercial, fiscalitate, finanţe metode cantitative şi tehnologii ale
informaţiei. Aceste cunoştinţe generale trebuie să permită recunoaşterea
existenţei sau a eventualităţii apariţiei unor probleme şi să determine în acest caz
cercetările suplimentare care trebuie întreprinse sau asistenţa care trebuie
obţinută.
2. auditorii interni trebuie să dispună de bune calităţi relaţionale şi de comunicare eficiente .
Auditorii interni trebuie să cunoască bine relaţiile umane şi să ştie să menţină relaţii bune
cu clienţii misiunii.
3. auditorii interni trebuie să fie capabili să comunice oral şi în scris pentru a putea expune
clar şi eficace obiectivele, aprecierile, concluziile şi recomandările misiunii.
4. responsabilul auditului intern trebuie să definească criterii adecvate de formare
profesională generală şi de experienţă pentru a putea stabili posturile de auditori interni,
având în vedere natura activităţilor şi nivelul de responsabilitate. Este necesar să se
obţină o asigurare rezonabilă cu privire la calificările şi competenţa candidaţilor pentru
funcţia de auditor..
5. întregul personal al auditului intern trebuie să deţină cunoştinţele şi priceperea
indispensabile practicării profesiei în cadrul entităţii.
1210.A1
Responsabilul auditului intern trebuie să obţină sprijinul avizul şi asistenţa

persoanelor calificate dacă auditorii interni nu deţin cunoştinţele, priceperea şi
celelalte competenţe necesare pentru a-şi realiza parţial sau total misiunea.
MPA 1210.A1-1
Recurgerea la prestatorii externi de servicii

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii în momentul în
care intenţionează să recurgă la prestatori de servicii a căror responsabilitate este aceea de a
asista activitatea de audit intern. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a
punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în considerare a unui
1. auditul intern trebuie să dispună de personal sau să recurgă la prestatori externi de

servicii calificaţi în domenii cum ar fi: contabilitate, audit, economie, finanţe, statistici,
tehnologii ale informaţiei, inginerie, fiscalitate, drept, mediu şi orice alt domeniu necesar
pentru a putea să-şi exercite responsabilităţile de audit intern. Totuşi nu este necesar ca
fiecare dintre membrii serviciului de audit intern să fie competent în toate aceste domenii.
2. un prestator extern de servicii este o persoană fizică sau juridică independentă de
entitate, care posedă cunoştinţe, pricepere şi experienţă specifice unui domeniu
menţionat. Prestatorii de servicii sunt cu precădere actuari, experţi contabili, evaluatori ,
specialişti în domeniul mediului înconjurător, experţi în anchete asupra fraudelor, avocaţi,
ingineri, geologi, experţi în securitate, statisticieni, specialişti în tehnologia informaţiei,
auditori externi ai entităţii şi alte cabinete de audit. Ei pot fi mandataţi de Consiliu, de
conducerea generală sau de responsabilul de audit intern.
3. auditul intern poate solicita prestatori de servicii externi în special în următoarele cazuri:
• misiuni de audit care implică pricepere şi cunoştinţe deosebite în domenii ca
tehnologia informaţiei, statistică, fiscalitate, activităţi de traduceri sau pentru
îndeplinirea obiectivelor fixate în program;
• evaluarea activelor cum ar fi terenuri şi imobile, opere de artă, pietre preţioase,
investiţii şi instrumente financiare complexe;
• determinarea cantităţilor sau caracteristicilor fizice ale anumitor active cum ar fi
minereurile şi rezervele de petrol;
• evaluarea lucrărilor finalizate şi în curs de finalizare în cadrul contractelor în
derulare ;
• anchete privind frauda şi securitatea;
• estimarea de sume realizată după metode speciale cum ar fi calculele actuariale
privind angajamentele referitoare la beneficiile acordate angajaţilor
• interpretarea legislaţiei, reglementării şi normelor tehnice;
• evaluarea programului de asigurare a calităţii activităţii de audit intern conform
articolului 1300 din Norme;
• fuziuni şi achiziţii
• consultanţă/consiliere privind managementul riscurilor
4. în momentul în care intenţionează să recurgă la un prestator de servicii din exterior şi să
se bazeze pe serviciile oferite de acesta responsabilul auditului intern trebuie să
evalueze competenţa, independenţa şi obiectivitatea acestuia ţinând cont de
particularităţile misiunii care trebuie îndeplinite. Este indicat de asemenea să se
efectueze această evaluare dacă prestatorul de servicii din exterior este ales de
conducerea generală sau de Consiliu şi dacă responsabilul auditului intern intenţionează
să se bazeze pe activităţile desfăşurate de acesta. În cazul în care prestatorul de servicii
este ales de alte persoane şi dacă evaluarea lui indică faptul că nu se poate baza pe
activităţile desfăşurate de acesta, rezultatele evaluării trebuie să fie comunicate
conducerii generale sau Consiliului, după caz.
5. responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că prestatorul de servicii din exterior
posedă cunoştinţele, priceperea şi competenţele necesare pentru îndeplinirea misiunii.
Pentru a evalua aceste competenţe responsabilul auditului intern va ţine cont de
următoarele elemente:
• diplomă, certificare sau alt titlu care să ateste competenţa prestatorului de servicii în
domeniul în cauză;
• aderarea prestatorului de servicii la o entitate, asociaţie profesională competentă şi
aderarea la Codul Deontologic al acestei entităţi
• reputaţia prestatorului de servicii. Luarea în calcul al acestui element poate implica
consultarea unor terţi care apelează de obicei la activităţile prestatorului;
• experienţa prestatorului de servicii în tipul de activităţi care urmează a-i fi
încredinţate;
• nivelul de studii şi de formare profesională a prestatorului de servicii în domeniul
aferent misiunii în cauză;
• cunoştinţele şi experienţa prestatorului de servicii în sectorul de activitate al entităţii;
Aceste calificări sunt cerute nu doar de asociatul care semnează contractul ci şi de
responsabilul pe care acesta îl deleagă la faţa locului.
6. responsabilul auditului intern trebuie să examineze legăturile existente între prestatorii de
servicii din exterior, organizaţia şi serviciul său de audit intern, şi să se asigure că
independenţa şi obiectivitatea prestatorului de servicii vor fi garantate pe parcursul
misiunii. Pentru a efectua această examinare, responsabilul auditului intern trebuie să se
asigure că nici o legătură financiară, profesională sau personală nu-l va împiedica pe
prestatorul de servicii să formuleze o judecată sau o opinie obiectivă şi imparţială în
realizarea misiunii şi la emiterea rapoartelor.
7. pentru a aprecia independenţa şi obiectivitatea prestatorului de servicii din exterior,
responsabilul auditului intern trebuie să ţină cont de următoarele elemente:
• posibilul interes financiar deţinut de prestatorul de servicii în cadrul entităţii;
• legătura personală sau profesională între prestatorul de servicii şi consiliul,
conducerea generală sau ceilalţi membri ai entităţii;
• eventualele legături stabilite în trecut între prestatorul de servicii şi organizaţia sau
activităţile examinate;
• sfera celorlalte servicii recurente prestate într-o entitate de prestatorul de servicii;
• sumele de bani sau alte avantaje obţinute, dacă este cazul, de către prestatorul de
servicii.
8. dacă prestatorul de servicii este şi auditor extern al entităţii, iar dacă misiunea sa constă
în activităţi de audit aprofundate, responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că
activităţile astfel realizate nu prejudiciază independenţa auditorului extern. „activităţile de
audit aprofundate” vizează serviciile care depăşesc cadrul normelor de audit în general
admise de codul deontologic al profesiunii de auditor extern
În Franţa, Codul Deontologic Profesional al Companiei Naţionale a Comisarilor de Conturi
(CNCC).
Dacă auditorii externi acţionează în fapt sau aparent ca membri ai conducerii generale,
ai conducerii sau ca angajaţi ai entităţii, atunci independenţa lor este compromisă. În
plus, este posibil ca auditorii externi să furnizeze alte servicii entităţii, de exemplu în ceea
ce priveşte fiscalitatea sau consultanţă/consiliere Independenţa trebuie să fie apreciată
în funcţie de gama completă a serviciilor prestate pentru entitate.
9. responsabilul auditului intern trebuie să obţină suficiente informaţii în ceea ce priveşte
sfera de activitate a misiunii realizate de prestatorul extern de servicii, pentru a putea
verifica dacă aceste activităţi corespund obiectivelor auditului intern. Ar fi prudent să se
precizeze sfera misiunii şi diverse alte puncte într-o scrisoare de misiune sau întru-un
contract. Responsabilul auditului intern va trebui să examineze cu prestatorul de servicii
următoarele puncte:
• obiectivele şi sfera misiunii;
• punctele speciale care vor trebui acoperite în rapoartele predate ca urmare a
misiunii;’
• accesul la documentele, persoanele şi bunurile materiale implicate;
• informaţiile privind ipotezele şi procedurile care trebuie folosite;
• proprietatea şi păstrarea documentelor de lucru întocmite în cadrul misiunii dacă este
cazul;
• confidenţialitatea informaţiilor obţinute în cursul misiunii şi restricţiile pe care acestea
le implică
10. când prestatorul de servicii extern desfăşoară activităţi de audit intern responsabilul
auditului intern trebuie să precizeze şi să se asigure ca aceste activităţi să fie realizate
în conformitate cu Standardele şi cu normele pentru practica profesională a auditului
intern. În cadrul examinării activităţii unui prestator de servicii responsabilul auditului
intern trebuie să evalueze relevanţa activităţilor efectuate. Această evaluare constă în
special în a se asigura că informaţiile obţinute sunt suficiente pentru justificarea
concluziilor formulate şi a soluţiilor propuse şi pentru a decide asupra excepţiilor
semnificative sau asupra celorlalte puncte neobişnuite.
11. în cazul în care se apelează la un prestator extern de servicii, responsabilul auditului
intern poate menţiona, dacă este cazul, serviciile astfel furnizate în documentele sau
rapoartele emise în cadrul misiunii. Prestatorul de servicii extern trebuie să fie informat
despre acest lucru şi, dacă este cazul acordul său trebuie să fie obţinut înaintea oricărei
menţiuni, cu privire la serviciile sale, făcute în aceste documente.
1210.A2
Auditorul intern trebuie să deţină cunoştinţe suficiente pentru a identifica indiciile

unei fraude, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să aibă competenţa unei persoane a
cărei principală responsabilitate este identificarea detectarea şi investigarea
fraudelor.
MPA 1210.A2-1
Identificarea fraudei

identificarea fraudei. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
de elemente.
1. frauda reprezintă o serie de iregularităţi şi acţiuni ilegale comise cu intenţia de a înşela.

Fraudele pot fi comise în beneficiul entităţii sau în defavoarea acesteia, atât de angajaţi
colaboratori ai entităţii cât şi de persoane din exteriorul acesteia.
2. fraudele comise în beneficiul entităţii favorizează de regulă producerea acestui beneficiu,
organizaţia profitând de un avantaj injust sau necinstit care poate înşela şi o terţă parte.
Autorii unor astfel de fraude beneficiază de obicei de acestea în mod direct.
Menţionăm câteva exemple de fraudă în beneficiul entităţii:
• vânzarea sau cesionarea de bunuri fictive sau care nu aparţin entităţii;
• plăţile neregulamentare cum ar fi finanţări politice ilegale ale , mită şi „mici atenţii”
către reprezentanţi ai guvernului şi intermediarii acestora, către clienţi sau
furnizori;
• declararea sau valorificarea incorectă a tranzacţiilor, a elementelor activelor şi
pasivelor sau veniturilor, cu intenţia de a înşela;
• stabilirea incorectă a preţului intern de cesionare (de exemplu evaluarea bunurilor
schimbate între entităţi ale aceluiaşi grup) cu intenţia de a îmbunătăţi fictiv
rezultatele exploatării uneia dintre societăţile unui grup în detrimentul alteia;
• tranzacţiile neregulamentare şi deliberate între două părţi ale aceluiaşi grup, cu
intenţia de a înşela, în cadrul cărora o parte obţine un beneficiu care nu ar putea fi
obţinut în condiţiile normale ale pieţei;
• omiterea intenţionată a înregistrărilor contabile sau a comunicării informaţiilor
semnificative pentru a crea o imagine înşelătoare asupra situaţiei financiare a
entităţii;
• activităţile comerciale interzise de legile, regulile, regulamentele sau contractele în
vigoare;
• fraudele fiscale.
3. fraudele comise în detrimentul entităţii sunt în general în favoarea unui angajat , a unui
terţ, sau a altei entităţi în mod direct sau indirect.
Iată câteva exemple:
• acceptarea mitei sau a „micilor atenţii”
• deturnarea, în beneficiul unui angajat sau a unui terţ, a unei operaţiuni profitabile
care în condiţii normale ar genera beneficii entităţii;
• deturnarea de fonduri sau de bunuri şi falsificarea registrelor contabile pentru
disimula acţiunea, astfel încât detectarea să fie dificilă;
• omiterea intenţionată sau interpretarea înşelătoare a evenimentelor sau a datelor;
• facturarea serviciilor sau a bunurilor care nu au fost furnizate entităţii.
4. diminuarea fraudelor constă în luarea de măsuri în vederea descurajării acestora şi a
limitării expunerii la riscurile aferente. Controlul constituie principala forţă de diminuare a
fraudei. Responsabilitatea de a adopta şi de a menţine un sistem de control intern
aparţine în primul rând conducerii.
5. auditorii interni trebuie să contribuie la descurajarea fraudelor prin examinarea şi
evaluarea relevanţei şi a eficacităţii sistemului de control intern, având în vedere
expunerile la risc specifice fiecărui domeniu al entităţii. Acest lucru necesită ca auditorii
interni, să stabilească de exemplu, dacă:
• mediul organizaţional stimulează conştientizarea şi sensibilizarea în ceea ce priveşte
necesitatea controlului intern;
• sunt stabilite scopuri şi obiective realiste în cadrul entităţii;
• există reguli scrise (de ex. codul de conduită) care să descrie activităţile interzise şi
măsurile care trebuie luate în cazul în care regulile stabilite sunt încărcate;
• sunt stabilite şi menţinute reguli de autorizare pentru fiecare operaţiune sau
tranzacţie;
• sunt dezvoltate politici, practici, proceduri, rapoarte şi alte mijloace în vederea
monitorizării activităţilor şi a asigurării protecţiei bunurilor şi resurselor entităţii, mai
ales pentru domeniile cu grad mare de risc;
• canalele de comunicaţie permit conducerii să obţină date adecvate şi fiabile;
• sunt necesare recomandări pentru stabilirea sau îmbunătăţirea din punct de vedere al
costurilor sistemelor de control intern eficiente în vederea descurajării fraudelor.
6. în cazul în care un auditor intern descoperă iregularităţi, acesta trebuie să avertizeze
autorităţile competente din cadrul entităţii. Auditorul intern poate , în consecinţă, să
sugereze investigaţiile şi controalele pe care le consideră necesare în astfel de
împrejurări, şi să efectueze o monitorizare corespunzătoare a dosarului cu scopul de a
se asigura că responsabilităţile auditului intern au fost îndeplinite .
7. investigarea fraudei constă în efectuarea unor cercetări detaliate pentru a stabili dacă s-a
comis într-adevăr o fraudă. Acestea constau în a strânge detalii precise şi informaţii
suficiente referitoare la fraudă descriptive ale fraudei. Auditorii interni, juriştii, personalul
de securitate şi orice alt specialist intern sau extern sunt cei solicitaţi de obicei pentru a
efectua investigaţii sau pentru a participa la acestea.
8. în cazul auditului fraudei, auditorii interni au următoarele obligaţii:
• să cerceteze şi să evalueze existenţa şi importanţa eventualelor complicităţi din
cadrul entităţii . Această etapă este esenţială pentru a evita ca auditorul intern să
furnizeze informaţii persoanelor care ar putea fi implicate în comiterea fraudei sau ca
acesta să obţină date eronate;
• să determine cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare pentru a
efectua investigaţia în mod eficient . Pentru a se asigura că auditul va fi realizat de o
echipă care dispune de calificările tehnice necesare, trebuie să se efectueze o
evaluare a aptitudinilor şi a priceperii auditorilor interni şi ale specialiştilor care vor
participa la audit. Această evaluare va putea să aibă la bază certificate profesionale,
diplome , reputaţia şi asigurarea că fiecare membru al echipei este independent de
activităţile sau persoanele care fac obiectul investigaţiei sau de orice angajat al
entităţii;
• să definească proceduri care trebuie urmate în vederea descoperirii autorilor fraudei,
a întinderii acesteia, a cauzelor şi a tehnicilor de fraudă folosite;
• să-şi efectueze activităţile pe parcursul investigaţiei în acord cu conducerea,
consilierii juridici şi cu orice alt specialist considerat a fi util în timpul investigaţiei;
• să cunoască drepturile autorilor presupuşi ai fraudei ale personalului care face
obiectul investigaţiei, precum şi reputaţia entităţii.
9. în cazul finalizării unui audit al fraudei, auditorii interni trebuie să aprecieze faptele în
următoarele scopuri:
• de a determina dacă măsurile de control intern trebuie aplicate sau întărite în vederea
diminuării riscurilor viitoare de comitere a fraudelor;
• de a defini testele de audit care permit detectarea pe viitor a riscurilor similare de
fraudă;
• de a menţine un grad suficient de cunoaştere a riscurilor de fraudă şi a mecanismelor
acestora pentru a putea fi capabili de a le identifica în viitor.
10. comunicarea către conducere a rezultatelor în ceea ce priveşte frauda poate fi orală sau
scrisă, intermediară sau finală. Această informare se va referi la stadiul cercetărilor şi la
rezultatele acestora. Responsabilul auditului intern trebuie să comunice imediat
conducerii generale sau Consiliului orice caz de fraudă semnificativă. În prealabil,
investigaţii suficiente, trebuie să fi permis stabilirea, cu o certitudine rezonabilă, că s-a
produs o fraudă. După detectarea fraudei se recomandă întocmirea unui raport
intermediar sau final. În acest raport, auditorul intern trebuie să menţioneze dacă dispune
de suficiente informaţii pentru a desfăşura o investigaţie mai aprofundată şi mai completă
şi să specifice observaţiile şi recomandările care susţin această decizie. Un raport scris
cuprinzând constatările făcute poate să fie efectuat după orice comunicare orală către
conducerea generală sau Consiliu.
11. norma 2400 oferă o interpretare aplicabilă rapoartelor interne privind situaţiile de fraudă.
Iată liniile directoare suplimentare privind interpretarea normelor în ceea ce priveşte
comunicarea constatărilor privind frauda:
• în cazul în care auditul intern a detectat o fraudă importantă cu un grad de certitudine
rezonabil, conducerea generală şi Consiliul trebuie să fie înştiinţate imediat după
aceasta;
• rezultatele investigării fraudei pot indica faptul că frauda a avut deja un efect
defavorabil important şi neobservat asupra situaţiei financiare şi a rezultatelor de
exploatare a entităţii publicate în anii anteriori. Auditorii interni trebuie să informeze
conducerea generală şi Consiliul cu privire la orice descoperire de acest fel;
• un raport scris trebuie realizat, imediat după finalizarea auditului. Acesta trebuie să
conţină, toate constatările, concluziile, recomandările şi toate masurile corective
întreprinse;
• proiectul de raport asupra fraudei trebuie să fie supus unei examinări a consilierului
juridic. în cazul în care auditorul intern doreşte să invoce secretul profesional, trebuie
să stabilească dacă e bine sau nu să transmită raportul consilierului juridic.
Norma face aici referire la dreptul american conform căruia „client attorney privilege”
permite confidenţialitatea informaţiilor, inclusiv pentru puterea judiciară, încredinţându-le, în
condiţii speciale, unui avocat spre păstrare.
12. detectarea fraudelor constă în identificarea indicilor de frauda suficiente pentru a justifica
recomandarea unei investigaţii. Aceste indicii pot proveni din controalele stabilite de
conducere, din testele efectuate de auditori şi din alte surse interne sau externe.
13. în cadrul misiunilor sale de audit, responsabilităţile auditorului intern în ceea ce priveşte
detectarea fraudelor sunt următoarele:
• să deţină cunoştinţe suficiente referitoare la fraudă pentru a putea detecta
eventualele elemente care indică faptul că o fraudă ar fi putut fi comisă. În
consecinţă, auditorul intern trebuie să fie capabil să identifice elementele constitutive
ale unei fraude, tehnicile utilizate şi să cunoască tipurile de fraudă care s-ar putea
produce în activităţile pe care le auditează;
• să fie vigilent la situaţiile în care sistemele de control intern prezintă insuficienţe. În
situaţia în care sunt identificate puncte slabe ale controlului intern, auditorii interni
trebuie să desfăşoare activităţi suplimentare, inclusiv examinări în vederea identificării
altor indicii de fraudă. Prin indiciu se înţelege, de exemplu, efectuarea unor tranzacţii
neautorizate, nerespectarea controalelor, derogarea, nefondată , de la regulile de
stabilire a preţurilor, şi pierderile de exploatare exagerat de mari. Auditorii interni
trebuie să aibă în vedere faptul că prezenţa mai multor indicii, în acelaşi moment,
creşte probabilitatea ca o fraudă să fi fost comisă;
• să evalueze indiciile unei fraude şi să decidă dacă sunt necesare alte măsuri sau
dacă trebuie să se recomande o anchetă;
• să înştiinţeze autorităţile competente din cadrul entităţii, dacă auditorii interni
consideră că prezumţiile de fraudă sunt suficiente pentru a recomanda o anchetă.
14. auditorii interni nu sunt obligaţi să deţină cunoştinţe echivalente celor pe care le posedă
un specialist în detectarea şi investigarea fraudelor. De asemenea, doar procedurile de
audit, chiar dacă sunt aplicate cu conştiinciozitatea profesională necesară, nu pot
garanta identificarea fraudelor .
MPA 1210.A2-2
Responsabilitatea privind detectarea fraudei

detectarea fraudei. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie
examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de
elemente.
1. conducerea şi auditul intern joacă un rol diferit în ceea ce priveşte detectarea fraudei.
Rolul auditului intern constă de obicei în examinarea şi evaluarea, în mod independent, a
activităţilor entităţii sub forma unui serviciu prestat entităţii. În ceea ce priveşte detectarea
fraudei, obiectivul auditului intern este acela de a ajuta membrii entităţii să-şi
îndeplinească funcţiile în mod eficient furnizându-le analize, evaluări, recomandări,
sfaturi şi informaţii cu privire la activităţile examinate. Unul din obiectivele misiunii este
acela de a promova un control eficient efectuat la un cost rezonabil.
2. conducerea este responsabilă de stabilirea şi menţinerea unui sistem de control eficient
la un cost rezonabil. În măsura în care frauda poate afecta activităţile examinate în
derularea normală a auditului, conform celor de mai sus, auditorii interni sunt obligaţi să-
şi exercite funcţiile cu „conştiinciozitate profesională”, aşa cum este definită în Norma
1220 referitoare la detectarea fraudei. Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţe
suficiente pentru a identifica indiciile referitoare la o posibilă fraudă, să fie vigilenţi în
cazul în care o situaţie implică un risc de fraudă, să aprecieze necesitatea de a recurge
la cercetări suplimentare şi să informeze autorităţile competente.
3. un sistem de control intern bine conceput permite diminuarea riscului de fraudă. Testele
efectuate de auditori, asociate cu controalele rezonabile aplicate de conducere,
îmbunătăţesc şansele de detectare a oricărui indiciu de fraudă şi, după caz, de
aprofundare a investigaţiilor .
1220
Conştiinţă profesională
Auditorii interni trebuie să-şi exercite activitatea cu conştiinciozitate şi priceperea la

care ne putem aştepta de la un auditor intern prudent şi competent.
Conştiinciozitatea profesională nu implică infailibilitatea.
MPA 1220-1
Conştiinciozitate profesională

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când îşi
evaluează conştiinţa profesională. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a
1. Conştiinţa profesională se referă la conştiinciozitatea şi priceperea pe care ar trebui

să le deţină un auditor intern suficient de prudent şi competent. Conştiinţă
profesională trebuie să ţină cont de complexitatea misiunii realizate. Acţionând cu
conştiinciozitate profesională corespunzătoare, auditorii interni vor ţine cont de
riscurile de a exista greşeli intenţionate, erori sau omisiuni, ineficienţă , risipă şi
conflicte de interese. Va trebui ca auditorii să fie deosebit de atenţi în ceea ce
priveşte situaţiile şi activităţile în care există o probabilitate mai mare de producere a
unor iregularităţi. În fine, ei trebuie să detecteze existenţă unor controale ineficiente şi
să facă recomandări cu privire la promovarea respectării procedurilor şi a practicilor
acceptabile.
2. Conştiinţa profesională implică conştiinciozitatea şi priceperea rezonabile necesare
pentru executarea misiunii şi nu infailibilitatea sau performanţele excepţionale. Acest
lucru înseamnă că auditorul efectuează verificări şi controale suficient de aprofundate
şi nu examinare detaliată şi a tuturor operaţiunilor. În consecinţă, auditorul intern nu
poate oferi asigurarea absolută că nu există nici o anomalie sau iregularitate. Totuşi,
posibilitatea unor iregularităţi sau neconformităţi importante trebuie avută în
permanenţă în vedere atunci când auditorul intern întreprinde o misiune de audit.
1230
Auditorii interni trebuie să-şi dezvolte cunoştinţele, priceperea şi alte competenţe

printr-o formare profesională continuă.
MPA 1230-1

formarea profesională continuă. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a
1. auditorii interni au responsabilitatea de a-şi actualiza cunoştinţele. Ei trebuie să se

informeze cu privire la progresele făcute şi la evoluţiile actuale în domeniul normelor,
procedurilor şi tehnicilor de audit. Formarea continuă poate fi dobândită prin aderarea
şi participare la asociaţiile profesionale, prin asistarea la conferinţe, seminarii, sesiuni
de studii şi prin participarea la acţiuni interne de formare, precum şi din participarea la
proiecte de cercetare.
2. este indicat ca auditorii interni să obţină o certificare care să le ateste competenţa,
cum ar fi titlul de auditor intern Autorizat (CIA, Certified internal auditor), sau orice alt
titlu eliberat de IFACI în numele IIA.
3. auditorii interni certificaţi trebuie să urmeze o formare profesională continuă adecvată
pentru a putea îndeplini condiţiile pe care le implică certificările obţinute .
4. auditorilor interni care nu sunt încă certificaţi li se recomandă să urmeze un program
de formare adaptat în vederea obţinerii cerificării.
1300 - PROGRAM DE ASIGURARE Şl DE
ÎMBUNĂTĂŢIRE A CALITĂŢII
RESPONSABILUL AUDITULUI INTERN TREBUIE SĂ ELABOREZE Şl SĂMENŢINĂ UN

PROGRAM DE ASIGURARE Şl DE ÎMBUNĂTĂŢIRE ACALITĂŢII PRIVIND TOATE
ASPECTELE AUDITULUI INTERN PERMIŢĂNDO MONITORIZARE CONTINUĂ AL
EFICACITĂŢII ACESTUIA.PROGRAMULTREBUIE SĂ FIE CONCEPUT CU UN DUBLU
SCOP: SĂ AŢUTE AUDITUL
INTERN SĂ ADUCĂ UN PLUS DE VALOARE OPERAŢIUNILOR
ENTITĂŢII Şl SĂ LE ÎMBUNĂTĂŢEASCĂ, Şl SĂ ASIGURE CONFORMITATEA ACESTEIA
CU NORMELE Şl CODUL
DEONTOLOGIC
Controlul permanent al eficacităţii auditului intern presupune o definire clară a obiectivelor sale
care trebuie precizate în cartă.
"Asigurarea calităţii" implică satisfacerea aşteptărilor diferitelor părţi implicate în auditul intern
cum ar fi: conducerea generală, Consiliul, auditorii externi, şi autorităţile publice sau private de
tutelă şi de control. Este aşadar absolut necesară identificarea acestora şi cunoaşterea
aşteptărilor lor. Carta auditului intern trebuie să indice marile orientări în acest domeniu.
Aşteptările părţilor implicate pot fi explicite sau implicite. Dacă nu sunt exprimate formal, se
poate considera că un serviciu de audit intern care respectă normele şi codul deontologic şi
care aduce un plus de valoare entităţii satisface aşteptările lor implicite.
Programul de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii trebuie bineînţeles să fie conceput pentru a
satisface aşteptările părţilor implicate, dar şi pentru ca acestea din urmă să înţeleagă faptul că
aşteptările le sunt satisfăcute. Este aşadar important să se comunice cu privire la rezultatele
examinărilor interne şi externe cu scopul întăririi încrederii pe care părţile implicate o pot avea
în activitatea şi rezultatele auditului intern, precum şi pentru a avea deplina siguranţă că
organizaţia este sub control.
Aşteptările şi părţile implicate pot evolua în timp, !a fel ca şi normele pentru practica
profesională a auditului intern. De aceea programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii
trebuie să ţină cont de aceste evoluţii şi în consecinţă să se adapteze la acestea. Responsabilul
auditului intern ar avea de câştigat dacă s-ar inspira din referenţialele generice de management
al calităţii cum ar fi seria ISO 9000 sau modelul EFQM. 1310-
1310
Evaluări ale programului de asigurare a calităţii

Auditul intern necesită adoptarea unui proces care să permită
monitorizarea şi evaluarea eficacităţii globale a programului
pentru calitate. Acest proces trebuie să includă atât evaluări interne
cât şi evaluări externe.
MPA 1310-1
Program de Asigurare şi îmbunătăţire a Calităţii
Aceste evaluări sunt destinate atât:

1. Responsabilului auditului intern ca punct de plecare pentru
îmbunătăţirea calităţii auditului intern, cât şi
2. Părţilor implicate în auditul intern care se pot baza pe rezultatul
evaluărilor pentru a întării încrederea pe care acestea o acordă auditului intern.

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când elaborează
sau evaluează programele pentru calitate. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în
considerare a unui ansamblu de elemente.
1. implementarea programelor pentru calitate - Responsabilul auditului intern are obligaţia de a

se asigura de aplicarea procesului care permite să ofere diferitelor părţi implicate în auditul
intern asigurarea rezonabilă că acest serviciu:
• respectă Carta sa, care trebuie să fie în conformitate cu Normele pentru Practica
Profesională a auditului intern şi cu Codul Deontologic;
• funcţionează în mod eficace;
• contribuie, din punct de vedere al părţilor implicate, la crearea unui plus de valoare şi
la îmbunătăţirea funcţionării entităţii.
Aceste procese trebuie să includă o supervizare corespunzătoare, evaluări interne periodice
şi o monitorizare continuă a asigurării calităţii, precum şi evaluări externe periodice.
2. Monitorizarea programelor pentru calitate - Această monitorizare trebuie să cuprindă o

măsurare şi o analiză continuă a indicaţiilor de performanţă, cum ar fi ciclul de auditare a
misiunilor şi procentul recomandărilor acceptate.
3. Evaluarea programelor pentru calitate - Obiectul acestei evaluări este acela de a aprecia
calitatea activităţilor de audit intern şi de a emite recomandări în vederea îmbunătăţirii
acestora. Evaluarea programelor pentru calitate se bazează în special pe următoarele
puncte:
• respectarea Normelor şi a Codului Deontologic;
• caracterul adecvat al Cartei, al obiectivelor, al regulilor şi procedurilor de audit intern;
• contribuţia la procesele de management al riscurilor, de guvernare a întreprinderii şi
de control al entităţii;
• respectarea legilor, a reglementărilor, a normelor administrative sau sectoriale în
vigoare;
• eficacitatea proceselor de îmbunătăţire continuă şi adoptarea celor ai bune practici;
• contribuţia auditului intern la crearea unui plus de valoare şi la îmbunătăţirea
funcţionării entităţii.
4. Îmbunătăţirea continuă - Orice program de îmbunătăţire şi de evaluare a calităţii trebuie să
cuprindă un sistem de comunicare destinat să faciliteze modificările care trebuie să fie
aduse resurselor, tehnologiei, proceselor şi procedurilor implicate de operaţiunile de
monitorizare şi evaluare.
5. Comunicarea rezultatelor - Responsabilul auditului intern trebuie să comunice rezultatele
evoluărilor externe şi, dacă este necesar, al evaluărilor interne ale programului pentru calitate,
diferitelor părţi implicate în auditul intern, cum ar fi conducerea generală, Consiliul şi auditorii
externi, în baza unor principii de justificare şi transparent
1311
Evaluări interne
Evaluările interne trebuie să includă:
• controale continue privind funcţionarea auditului intern;
• verificări periodice, efectuate prin autoevaluare sau de către alte persoane din entitate
care cunosc practicile de audit intern şi Normele.
MPA 1311-1
Evaluări interne

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când efectuează
evaluări interne ale serviciului lor. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a
tuturor procedurilor care trebuie puse în aplicare în cadrul acestor evaluări. Ea are ca obiect
doar formularea unei serii de recomandări.
1. Controale continue - Evaluările continue se bazează în special pe următoarele elemente:

• supervizarea misiunilor conform modalităţilor descrise în MPA 2340-1 referitoare la
Supervizarea misiunilor;
• liste de control şi alte procedee care oferă asigurarea că procesele adoptate de
auditul intern (de exemplu într-un manual de audit şi de proceduri) sunt urmate;
• informaţii furnizate, la rândul lor, de clienţii şi părţile implicate în auditul intern;
• analize ale indicatorilor de performanţă (de ex. frecvenţa ciclului de auditare şi
procentul recomandărilor acceptate);
• bugete stabilite pe proiecte, sisteme de monitorizare a perioadelor încheiate,
realizarea planului de audit, recuperarea costurilor, etc.
2. Se recomandă să se emită concluzii privind calitatea prestaţiilor şi să se efectueze o

monitorizare pentru a se asigura că s-au luat măsurile adecvate de îmbunătăţire.
3. Evaluări interne periodice - Evaluările periodice urmăresc respectarea Cartei, a Normelor
pentru Practica Profesională a auditului intern şi a Codului Deontologic, şi aprecierea
eficacităţii serviciului, mai ales a capacităţii sale de a răspunde necesităţilor diferitelor părţi
implicate. Manualul IIA referitor la evaluarea calităţii (Quality Assessment Manual) cuprinde
linii directoare şi instrumente pentru evaluările interne periodice.
4. Verificări periodice:
• pot include anchete şi discuţii mai aprofundate cu părţile implicate în auditul intern;
•pot fi realizate de membrii auditului intern (autoevaluare);
•pot fi realizate de auditori interni certificaţi CIA, sau de alţi profesionişti în audit, care
intervin în alte sectoare ale entităţii.
IFACI este centrul de examinare al CIA în Franţa.
• pot combina autoevaluarea şi pregătirea documentelor revizuite ulterior de auditorii
interni certificaţi CIA sau de alţi experţi în audit care intervin în alte sectoare ale entităţii;
• pot include un studiu comparativ privind practicile şi indicatorii de performanţă ai auditului
intern şi cele mai bune practici ale profesiei.
5. Este necesar să se emită concluzii cu privire la calitatea prestaţiilor şi să se ia orice măsură
corespunzătoare pentru a pune în practică îmbunătăţirile, în funcţie de necesităţi, şi pentru a
asigura respectarea Normelor.
6. Responsabilul auditului intern trebuie să adopte un sistem de raportare a rezultatelor
examinărilor periodice care să permită menţinerea credibilităţii serviciului şi să-i garanteze
obiectivitatea. Ca regulă generală, persoanele însărcinate cu evaluările continue şi
periodice trebuie să raporteze responsabilului auditului intern pe parcursul examinărilor şi
să-i comunice direct rezultatele.
7. Comunicarea rezultatelor - Responsabilul auditului trebuie să comunice persoanelor
interesate din afara auditului intern, cum ar fi conducerea generală, Consiliul şi auditorii
externi, rezultatele evaluărilor interne şi planurile de acţiune care trebuie puse în practică.
Responsabilul auditului intern va aprecia oportunitatea şi va adapta amploarea comunicării

rezultatelor pentru fiecare implicată. Comunicarea rezultatelor examinărilor interne de către
auditorii externi poate favoriza un climat de încredere propice cooperării între auditul intern şi
auditul extern.
1312
Evaluări externe
Evaluările externe, de exemplu monitorizările privind asigurarea calităţii, trebuie să fie realizate
cel puţin o dată la cinci ani de către un evoluator sau o echipă de evaluatori calificaţi şi
independenţi din afara entităţii.
MPA I3I2-I
Evaluări externe

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când solicită o
evaluare externă a serviciului lor de audit intern. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a tuturor punctelor ce trebuie examinate în cadrul unei evaluări externe. Ea are ca
obiect doar formularea unei serii de recomandări.
1. Consideraţii de ordin general - Evaluarea externă a activităţii de audit intern are ca obiect
aprecierea şi formularea unei opinii privind respectarea Normelor pentru Practica
Profesională a auditului intern şi, dacă este necesar, emiterea de recomandări în vederea
unei îmbunătăţiri. Acest tip de control poate constitui un punct important de interes pentru
responsabilul auditului intern şi ceilalţi membri ai echipei. Doar persoanele calificate (vezi
paragraful 4 de mai jos) pot efectua aceste revizuiri.
2. Începând de la 1 ianuarie 2002, o evaluare externă trebuie să fie realizată într-o perioadă de
5 ani . Entităţilor care au efectuat deja revizuiri externe înainte de această dată li se
recomandă să planifice revizuirea externă următoare în maximum cinci ani de la ultima
revizuire.
3. După finalizarea revizuirii, trebuie să se transmită un raport formal Consiliului (aşa cum este
definit în glosarul anexat la norme) şi conducerii generale.
4. Calificările necesare pentru a fi evaluator extern – Evaluatorii interni inclusiv cei care
validează operaţiunile de autoevaluare (vezi paragraful 13 de mai jos), trebuie să fie
independente de entitate şi de activitatea de audit intern. Echipa însărcinată cu activitatea
de revizuire trebuie să fie formată din profesionişti competenţi în domeniul auditului intern şi
al evaluării externe. Candidaţii care ar putea fi selectaţi ca evaluatori calificaţi pot fi
evaluatori de asigurare a calităţii autorizaţi de IIA, examinatori de instanţe de reglementare,
consultanţi, auditori externi, alţi prestatori de servicii şi auditori interni din afara entităţii.
5. Independenţă - Persoana fizică sau juridică ce efectuează evaluarea externă, membrii
echipei de evaluare şi orice altă persoană fizică ce participă la evaluare nu trebuie să aibă
nici un interes în cadrul entităţii sau o obligaţie faţă de aceasta sau faţă de personal
Personalul din cadrul celorlalte departamente ale entităţii implicate, chiar dacă nu face parte
din auditul intern, nu este considerat ca fiind independent pentru realizarea unei evaluări
externe.
6. Revizuirile reciproce pot fi efectuate de persoane provenind din cel puţin 3 entităţi diferite
pentru a atenua probleme de independenţă. În general, nu sunt indicate revizuirile reciproce
între două entităţi.
7. Evaluările externe trebuie să fie încredinţate persoanelor care îndeplinesc condiţiile
necesare, care sunt independente faţă de entitate şi care nu se află într-o situaţie de conflict
de interese real sau aparent. Expresia "independente faţă de entitate" înseamnă că aceste
persoane nu fac parte din organizaţia căreia îi aparţine auditul intern şi nu sunt plasate sub
controlul acesteia. Alegerea unui evaluator extern trebuie să fie efectuată ţinând cont de un
eventual conflict de interese, real sau aparent, care rezultă din relaţiile sale prezente sau
anterioare cu organizaţia sau serviciul de audit intern al acesteia.
8. Integritate şi obiectivitate - Integritatea presupune ca persoanele însărcinate cu efectuarea
evaluării să fie cinstite şi sincere, în limitele impuse de obligaţia de confidenţialitate.
Prestaţiile şi încrederea nu trebuie să fie subordonate intereselor şi câştigurilor personale.
Obiectivitatea este o stare de spirit şi o calitate care întăreşte valoarea serviciilor . Principiul
obiectivităţii implică obligaţia de imparţialitate, corectitudine intelectuală şi absenţa unui
conflict de interese.
9. Competenţă - Realizarea unei evaluări externe şi comunicarea rezultatelor acesteia necesită
formularea unei judecăţi profesionale. în consecinţă o persoană fizică însărcinată cu
evaluarea externă trebuie să posede următoarele calităţi:
• să fie un profesionist al auditului şi autorizat în activitatea de audit care posedă
cunoştinţe actuale şi aprofundate ale Normelor
• să stăpânească bine cele mai bune practici profesionale;
• să aibă o experienţă recentă de cel puţin trei ani în practica auditului intern pe un
post de conducere.
10. Echipa însărcinată cu evaluarea trebuie să fie formată în special din persoane care posedă
cunoştinţe în domeniul tehnologiei informaţiei şi experienţă în sectorul de activitate vizat.
Persoane competente în alte domenii pot să le ofere asistenţă. Astfel, pot participa la
anumite aspecte ale evaluării experţi în domeniul eşantionării statistice sau al autoevaluării
revizuirilor, al sistemelor de monitorizare a operaţiilor şi managementului riscurilor.
11. Aprobarea alegerii evaluatorului extern de către conducerea generală sau Consiliu -
Responsabilul auditului intern trebuie să implice conducerea generală şi Consiliul în
procesul de selectare a evaluatorului extern şi să obţină aprobarea acestora.
12. Obiectul evaluărilor externe - Evaluarea externă constă într-o examinare complexă bazată în
principal pe următorii parametri de audit intern:
• respectarea Normelor, a Codului Deontologic, a Cartei, a planurilor, regulilor,
procedurilor şi practicilor auditului intern, precum şi a legislaţiei şi a reglementărilor în
vigoare;
• estimările Consiliului, ale conducerii şi ale directorilor operaţionali în ceea ce priveşte
activitatea de audit intern;
• integrarea auditului intern în procesul de guvernare a corporativă , inclusiv la nivelul
relaţiilor între principalele grupuri cheie implicate în acest proces dispozitiv;
• instrumentele şi tehnicile utilizate în auditul intern,
• varietatea cunoştinţelor, a experienţei şi a competenţelor echipei de audit intern, în
special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea proceselor;
• contribuţia auditului intern la crearea unui plus de valoare şi la îmbunătăţirea modului
de funcţionare a entităţii.
Paragraful 12 defineşte punctele sferei de evaluare, puncte care trebuie neapărat luate in
considerare. Aceste puncte, foarte precise dar nerestrictive, impun o bună cunoaştere a
meseriei de audit intern, lucru care nu este neapărat valabil in cazul certificatorului ISO care
este un generalist si nu un expert în auditul intern.
Acest lucru pune în evidenţă necesitatea realizării unei evaluări proprii auditului intern şi a unui
demers ad-hoc care să permită evaluarea calităţii auditului intern, a eficacităţii sale, a
independenţei sale şi a modului său de funcţionare şi aprecierea măsurii în care aduce un plus
de valoare şi ajută organizaţia în îndeplinirea obiectivelor pe care le are.
13. Autoevaluarea cu validare independentă - Responsabilul auditului intern (RAI) poate opta
pentru o altă metodă care constă într-o autoevaluare validată de un organism extern
independent şi care cuprinde următoarele etape:
• proces cuprinzător şi perfect documentat de autoevaluare;
• validare independentă la faţa locului, acordată de către un evaluator calificat (vezi
paragraful 4 de mai sus);
• cerinţe cu privire la economisirea timpului şi resurselor .
14. Realizarea şi documentarea procesului de autoevaluare trebuie să fie încredinţată unei
echipe aflate sub conducerea RAI. Manualul IIA referitor la evoluarea calităţii (Quafity
Assessment Manual) prezintă etapele acestui proces inclusiv linii directoare şi instrumente
privind autoevaluarea. Un evaluator calificat şi independent trebuie să realizeze teste
limitate asupra procesului de autoevaluare cu scopul de a valida rezultatele şi de a emite o
opinie cu privire la gradul de respectare a Normelor de către serviciu.
15. Comunicarea rezultatelor autoevaluării trebuie să urmeze procesul descris mai jos (vezi
paragraful 1 7).
16. Chiar dacă o evaluare externă completă prezintă maximum de interes pentru serviciul de
audit intern şi trebuie să figureze în programul său pentru calitate, autoevaluarea urmată de
o validare independentă reprezintă o cale alternativă a respectării prezentei Norme 1312 .
17. Comunicarea rezultatelor - Rezultatele preliminare ale evaluării trebuie verificate împreună
cu responsabilul auditului intern în cursul procesului de evaluare şi la finalizarea acestuia.
Rezultatele definitive trebuie să fie comunicate RAI sau responsabilului care a autorizat
evaluarea, de preferinţă cu copii ataşate transmise anumitor membri din conducerea
generală sau din Consiliu.
18. Informaţiile comunicate trebuie să conţină:
• o opinie cu privire la respectarea Normelor de către serviciul de audit intern, bazată pe
un sistem structurat de evaluare . Termenul "respectare" înseamnă că practicile auditului
intern, în ansamblul lor, corespund condiţiilor impuse de Norme. In paralel, termenul
"nerespectare" înseamnă că impactul şi gravitatea anomaliilor constatate în practicile
auditului intern sunt suficient de însemnate pentru a afecta capacitatea acestui serviciu
de a-şi îndeplini responsabilităţile. Formularea unei opinii cu privire la rezultatele evaluării
externe necesită un raţionament în afaceri competent cât şi calităţi de integritate şi de
conştiinţă profesională;
• o evaluare a aplicării celor mai bune practici atât cele respectate pe parcurs cât şi în
cursul revizuirii sau cele ar putea să se aplice în cadrul activităţii ;
• recomandări, dacă este cazul;
• răspunsurile RAI cuprinzând un plan de acţiune şi datele pentru implementare .
19. Responsabilul auditului intern trebuie să informeze conducerea generală şi, dacă este
cazul, Consiliul cu privire la rezultatele verificării şi la planul de acţiune care urmează a fi pus în
practică şi informaţii privind monitorizarea aplicării acestuia. În definitiv, punerea în practică a
QAR reprezintă o manifestare a provocării cu care se confruntă astăzi auditul intern. Este vorba
despre
• poziţionarea auditului intern ca actor cheie in evaluarea procesului de management al
riscurilor şi de guvernare a corporaţiei . În acest context, se pare că auditul intern va
trebui să se asigure că aşteptările diverselor părţi implicate în entitate sunt luate în
considerare de Direcţia Generală şi de Consiliu;
• decretarea unor norme de funcţionare care vor fi nu doar rezultatul unui consens al
profesioniştilor în auditul intern, ci vor fi şi în acord cu bunele practici ale disciplinelor
periferice auditului (management al riscurilor, calitate).
Acestea sunt motivele pentru care este necesar mai mult ca oricând să se sublinieze
necesitatea profesionalizării auditului intern în scopul de asigura credibilitatea şi încrederea
pe care părţile implicate le vor acorda activităţii de audit intern. Astăzi, se poate afirma că o
QAR, efectuată de profesionişti independenţi în activitatea de audit intern este cea mai în
măsură să ofere asigurarea că un serviciu de audit intern acţionează cu profesionalism şi
aduce un plus de valoare entităţii.
1320
Rapoarte referitoare la programul pentru calitate

Responsabilul auditului intern trebuie sa comunice Consiliului
rezultatele evaluărilor externe.
MPA 1320-1
Rapoarte referitoare la programul pentru calitate
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când comunică
rezultatele programului pentru calitate. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă
a punctelor care trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în considerare a
unui ansamblu de elemente.
1. în scopul finalizării unei evaluări externe este necesar să se pregătească un raport în care
evaluatorul îşi exprimă părerea cu privire la respectarea normelor de către serviciul de audit
intern. Raportul trebuie să trateze aspecte referitoare la respectarea Cartei de audit şi a altor
norme aplicabile, şi să includă toate recomandările adecvate procesului de îmbunătăţire.
Raportul trebuie să fie adresat persoanei fizice sau juridice care a solicitat verificarea.
Responsabilul auditului intern trebuie să pregătească un plan de acţiune scris pentru a
răspunde comentariilor importante şi recomandărilor conţinute în raportul de evaluare
externă. De asemenea, responsabilul auditului intern trebuie să asigure o monitorizare
corespunzătoare a aplicării acţiunilor corective.
2. Evaluarea gradului de respectare a Normelor constituie un criteriu esenţial în evaluarea
externă Echipa însărcinată cu aceasta trebuie să cunoască Normele pentru a fi în măsură
să verifice aplicarea acestora de către serviciul de audit intern şi pentru a putea formula o
opinie în această privinţă. Totuşi, aşa cum este menţionat în Modalitatea Practică de
Aplicare nr. 1310-1, aceste criterii nu sunt singurele care trebuie luate în considerare pentru
a evalua performanţele serviciului mai sus menţionat.
1330
Utilizarea menţiunii
"Efectuat conform Normelor"
Auditorii interni sunt încurajaţi să indice în rapoartele pe care le fac faptul ca activităţile
lor sunt "efectuate conform Normelor pentru practica profesionala a auditului intern".
Totuşi, ei nu pot folosi aceasta menţiune decât dacă evaluările programului de
îmbunătăţire a calităţii demonstrează că auditul intern funcţionează conform Normelor.
MPA 1330-1
Audituri "efectuate conform Normelor"
Utilizare acestei menţiuni necesită aşadar realizarea unei evaluări externe odată la 5 ani,
respectând criteriile definite în MPA 1312-1.
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii înainte de a folosi
expresia "efectuat conform Normelor pentru Practica Profesională a auditului intern". Prezenta
MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca
obiect doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. Consideraţii de ordin general - Evaluările externe şi interne ale serviciului de audit intern au
drept scop formularea unei opinii cu privire la respectarea Normelor pentru Practica
Profesională şi a Codului Deontologic . Ele includ, dacă este necesar, recomandări privind
îmbunătăţiri . Aceste evaluări pot prezenta un interes considerabil pentru responsabilul
auditului intern şi pentru ceilalţi membri ai echipei. Doar persoanele calificate pot efectua
aceste evaluări.
2. Începând de la 1 ianuarie 2002, o evaluare externă trebuie să fie realizată într-o perioadă de
maxim 5 ani . Entităţilor care au efectuat deja revizuiri externe li se recomandă să planifice
următoarea evaluare de acest tip într-un interval de cel mult cinci ani începând de la ultima
revizuire.
3. Folosirea expresiei "Respectarea Normelor" - Folosirea expresiei
"Respectarea Normelor" presupune realizarea unei evaluări a programului de îmbunătăţire a
calităţii care să aibă ca rezultat asigurarea că auditul intern respectă Normele. Cazurile de
nerespectare a Normelor care afectează domeniul în ansamblu sau modul de funcţionare a
auditului intern, inclusiv absenţa realizării unei evaluări externe la 1 ianuarie 2007, trebuie să
fie comunicate conducerii generale şi Consiliului.
2000 – Gestionarea auditului intern
Responsabilul auditului intern trebuie gestioneze această activitate astfel încât să

asigure un plus de valoare în cadrul entităţii
MPA 2000-1
Gestionarea auditului intern

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când
gestionează auditul intern. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
de elemente.
1. responsabilul auditului intern are obligaţia de a gestiona auditul intern în mod adecvat,
pentru ca:
• activitatea de audit să răspundă obiectivelor generale şi celor privind
responsabilităţile descrise în Cartă, aprobate de conducerea generală şi
acceptate de Consiliu;
• resursele auditului intern să fie utilizate în mod eficace şi eficient;
• activitatea de audit să fie desfăşurată „conform Normelor pentru Practica
Profesională a auditului intern”.
Gestionarea eficace şi eficientă a resurselor auditului intern presupune că responsabilul
auditului intern să aibă un rol major în recrutarea şi formarea profesională a echipei sale. În
consecinţă, el trebuie să convingă direcţia generală şi direcţia de resurse umane cu privire la
necesitatea profesionalizării acestei activităţi şi deci a realizării în acest scop unei acţiuni
intense de comunicare. Pentru a face acest lucru, el trebuie să ţină cont de toţi parametrii
acestei gestionări (număr, calitate……..). în cazul unui dezacord cu direcţia de resurse umane,
este important ca auditul intern să poată apela la comitetul de audit care trebuie să arbitreze în
ultimă instanţă. Această posibilitate trebuie să fie înscrisă în Carta auditului intern.
2010
Planificare
Responsabilul auditului intern trebuie să realizeze o planificare a activităţii de audit

intern bazată pe riscuri pentru a defini priorităţile în acord cu obiectivele entităţii.
MPA 2010-1
Planificare

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci cînd
realizează planificarea. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
de elemente.
1. planificarea auditului intern trebuie să fie conformă cu Carta de audit şi obiectivele

entităţii.
Procesul de planificare presupune stabilirea următoarelor elemente:

• obiective;
• un program de lucru al misiunilor;
• bugete de personal şi financiare ;
• rapoarte de activitate.
2. obiectivele auditului intern trebuie să poată fi atinse în cadrul unor planuri operaţionale şi
a unor bugete fixate şi, în măsura în care este posibil, ele trebuie să fie cuantificabile .
Obiectivele trebuie să fie completate cu criterii de măsurare şi un plan de realizare a

obiectivelor.
Obiectivele şi criteriile de măsurare a eficacităţii auditului intern sunt menţionate în această
MPA care se referă la procesul de planificare. De fapt, încai din faza de planificare se
profilează obligaţia obţinerii de rezultate din partea auditului intern, cu fixarea de obiective
cuantificabile măsurabile şi realizabile („trebuie să poată fi atinse”) şi măsurarea efectivă a
acestor obiective . Prin obiective măsurabile înţelegem de acum înainte îmbunătăţirea
anticipării şi soluţionării riscurilor .
3. programul de lucru al misiunilor trebuie să precizeze:

• activităţile care trebuie auditate;
• data misiunilor;
• o estimare a timpului necesar ţinând cont de domeniul misiunii prevăzute precum şi
de natura şi obiectul lucrărilor de audit realizate de alţi participanţi .
4. punctele care trebuie luate în calcul în vederea stabilirii priorităţilor sunt:
• data şi rezultatele misiunii precedente;
• evaluări actualizate a riscurilor şi a eficacităţii proceselor de management al
riscurilor şi de control;
• solicitările conducerii generale şi ale Consiliului, ;
• problematicele actuale referitoare la guvernarea corporativă ;
• schimbările importante survenite în activitate, sarcinile operaţionale, programele,
sistemele şi controalele;
• oportunităţile de realizare a beneficiilor de exploatare;
• modificările intervenite în cadrul echipei de audit intern şi aptitudinile sale.
Planificarea lucrărilor trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a face faţă cererilor de
misiuni neprevăzute.
Această MPA situează auditul intern în procesul de management al riscurilor, evaluarea
riscurilor şi eficacitatea procesului de management al riscurilor reprezentând în mod evident
unul din obiectivele prioritare pentru realizarea planificării. Se recomandă să se discute şi să se
stabilească într-o manieră consensuală criteriile de măsurare a acestui obiectiv împreună cu
proprietarii riscurilor şi cu risk managers.
În ceea ce priveşte problematicele actuale referitoare la guvernarea întreprinderii, vă

recomandăm să consultaţi MPA 2130-1 intitulată „Rolul auditului intern şi al auditorului intern în
ceea ce priveşte cultura etică”, modalitate ce face referire la contribuţia auditului intern în
procesul de guvernare corporativă (a societăţii) .
MPA 2010-2
Luarea în considerare a expunerilor la risc în elaborarea programului de audit

Planificarea auditului intern trebuie să reflecte strategia adoptată de entitate în ceea ce
priveşte riscurile. Se recomandă să se adopte o abordare coordonată cu scopul de a exploata
sinergiile care există între procesul de management al riscurilor din cadrul entităţii şi dispozitivul
său de audit intern. Se poate dovedi necesară luarea în considerare a altor elemente decât cele
cuprinse în prezenta MPA.
1. planificarea auditului intern trebuie să fie realizată pe baza unei evaluări a riscurilor şi a
expunerilor la risc care ar putea afecta organizaţia. În ultimă instanţă scopul auditului
este acela de a furniza conducerii informaţii în vederea atenuării consecinţelor negative
pe care le-ar putea aduce aceste riscuri în realizarea obiectivelor entităţii precum şi
eficienţei proceselor de management al riscurilor. Gradul sau materialitatea riscurilor pot
fi atenuate prin efectuarea controalelor.
Pentru a îndeplini această misiune, este important ca auditul intern să înţeleagă bine
procesul de management al riscurilor. Pentru aceasta el trebuie să îşi însuşească bine
rolurile auditului intern, ale risk managerilor, ale comitetului de audit şi ale comitetului pentru
riscuri dacă acestea există. Dacă reiese că rolurile nu sunt suficient de precise sau sunt
necoordonate, auditul intern trebuie să informeze direcţia generală şi să-i comunice
recomandările sale în vederea îmbunătăţirii gestionării riscurilor din entitate. Facem referire
la MPA 2100-3 şi MPA 2100-4 care tratează chiar rolul auditorului intern în procesul de
management al riscurilor şi în absenţa unui astfel de proces.
2. demersul de audit poate include anumite componente ale planului strategic al entităţii
pentru a ţine cont de obiectivele globale definite în planul de afaceri. De altfel, după toate
aparenţele, planurile strategice reflectă atitudinea entităţii faţă de riscuri şi gradul de
dificultate pe care îl implică realizarea obiectivelor fixate. Se recomandă să se
examineze demersul de audit cel puţin o dată pe an, cu scopul de a-l adapta la strategiile
şi orientările cele mai recente ale entităţii. Auditul poate fi afectat de rezultatele
procesului de management al riscurilor. Aceste rezultate trebuie să fie luate în
considerare atunci când se elaborează planurile de audit.
3. programul misiunilor de audit trebuie să fie realizat, printre altele, pe baza unei evaluări a
principalelor riscuri şi expuneri la risc. Definirea priorităţilor este necesară în procesul de
decizie privind alocarea resurselor în funcţie de importanţa riscurilor şi expunerilor la
risc. Responsabilul auditului intern are, la dispoziţia sa, diverse modele de riscuri care îl
ajută să definească zonele de audit prioritare. Majoritatea acestor modele de risc
determină ordinea priorităţilor misiunilor în funcţie de factorii de risc cum ar fi
consecinţele materiale , lichiditatea activelor, competenţa conducerii, calitatea
controalelor interne, nivelul de schimbare sau de stabilitate, data ultimei misiuni de audit,
complexitatea, relaţiile cu personalul şi administraţia etc.
printre diversele modele de riscuri existente, cităm de exemplu:
• raportul COSO (Statele Unite, tradus în limba franceză de IFACI şi
PricewaterhouseCoopers şi disponibil în cadrul IFACI sub numele „practica
controlului intern” : raportul COSO), care va fi urmat imediat de un studiu, în curs
de realizare, privind evaluarea şi gestionarea riscurilor;
• raportul CoCo (Canada, disponibil la Institutul Canadian al Contabililor Agreaţi);
• raportul Turnball (Anglia, disponibil la ICAEW sub numele de „ Internal Control-
Guidance for Director on the Combined Code”)’
• modele prezentate în caietul de cercetare „Managementul riscurilor”, publicat de
IFACI;
• modelele propuse în cadrul seminarilor IFACI privind riscurile.
Bineînţeles, fiecare serviciu de audit intern trebuie să le analizeze şi să le însuşească.
4. demersul şi planificarea auditului trebuie să fie actualizată în scopul de a integra

schimbările privind orientarea, obiectivele şi priorităţile hotărâte de conducerea
generală.
5. metodele şi tehnicile utilizate, în cadrul misiunilor de audit, pentru efectuarea unor teste
şi validarea expunerii la riscuri, trebuie să ţină seama de importanţa riscurilor şi de
probabilitatea apariţiei lor.
6. notele şi rapoartele adresate conducerii trebuie să conţină concluzii asupra
managementului riscurilor şi recomandări care vizează reducerea expunerilor la riscuri.
Pentru a permite conducerii să-şi însuşească cât mai bine gradul de expunere la risc,
este esenţial ca rapoartele de audit să menţioneze importanţa critică şi consecinţele
expunerii la riscuri asupra realizării obiectivelor.
7. responsabilul auditului intern trebuie să pregătească, cel puţin anual, o notă asupra
capacităţii sistemului de control intern de a atenua riscurile. Această notă va trebui să
mai cuprindă comentarii privind importanţa riscurilor care nu fac obiectul nici unei măsuri
de atenuare şi acceptarea acestor riscuri de către conducerea generală.
2020
Responsabilul auditului intern trebuie să comunice conducerii generale şi Consiliului

programul său de audit şi necesităţile sale în vederea examinării şi aprobării, precum şi
orice modificare importantă care ar putea interveni în cursul exercitării activităţii.
Responsabilul auditului intern trebuie de asemenea să semnaleze impactul oricărei
limitări a resurselor sale.
MPA 2020-1

comunică şi solicită aprobarea programului şi a necesităţilor auditului intern. Prezenta MPA nu
are ca scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca obiect doar
recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. responsabilul auditului intern trebuie să supună, anual, conducerii generale pentru

aprobare şi Consiliului pentru informare programele de lucru ale auditului intern,
estimările de personal şi bugetul financiar. Trebuie de asemenea să semnaleze şi să
solicite aprobarea oricărei modificări ulterioare semnificative. Obiectivul programelor de
lucru, al estimărilor privind personalul şi bugetul este acela de a informa conducerea
generală şi Consiliul privind obiectul (sfera de aplicabilitate) misiunilor de audit intern şi,
după caz, limitele care sunt impuse.
2. programele de lucru, bugetele financiare şi de personal aprobate, precum şi toate
modificările importante survenite în cursul exercitării activităţii, trebuie să conţină
suficiente informaţii pentru a permite Consiliului să stabilească dacă obiectivele şi
programele auditului intern corespund celor ale entităţii şi celor ale Consiliului
(comunicate în scris. )
2030
Responsabilul auditului intern trebuie să asigure ca resursele alocate acestei activităţi

să fie adecvate, suficiente şi utilizate în mod raţional în vederea realizării programului
aprobat.
MPA 2030-1
evaluează resursele auditului intern. Prezenta MPA nu are ca scop expunerea exhaustivă a
1. bugetele de personal şi financiare care includ numărul auditorilor, cunoştinţele şi

priceperea şi celelalte competenţe necesare pentru efectuarea lucrărilor, trebuie să fie
determinate în funcţie de programele de lucru, de activităţile administrative, de formarea
generală şi profesională şi de eforturile de cercetare şi de dezvoltare depuse.
Se recomandă să amintim că bugetul unui serviciu de audit intern realizat în colaborare cu
direcţia de resurse umane şi direcţia de control de gestiune, este format din trei elemente:
• un buget de personal, cu un plan de recrutare şi o estimare a mobilităţilor externe;
• un buget financiar, cu credite de studii, onorarii, sub-contractare, mijloace
coordonate cu auditorii externi, cheltuieli de deplasare;
• un buget logistic (incinte, vehicule)
Acest buget trebuie să permită optimizarea structurii şi armonizării serviciului de audit intern în
funcţie de sfera de aplicare a auditului şi constrângerile financiare.
2. responsabilul auditului intern trebuie să stabilească un program de recrutare şi de
dezvoltare a resurselor umane ale auditului inter. Acest program trebuie să conţină:
• descrieri ale funcţiei, la fiecare nivel de responsabilitate;
• selectarea persoanelor fizice calificate şi competente în domeniile auditate şi în
aplicarea cunoştinţelor de audit intern
• o formare profesională iniţială şi un program de formare continuă pentru fiecare
dintre auditorii interni;
• stabilirea de obiective de performanţă pentru fiecare auditor intern;
• consultanţă/consiliere pentru auditorii interni privind performanţele personale şi
dezvoltarea lor profesională;
• reînnoirea echipei de audit intern;
• evaluarea performanţei fiecărui auditor intern, cel puţin o dată pe an;
Gestionarea procesului de recrutare se realizează în funcţie de planul de independenţă a

planului de resurse umane al auditului intern în raport cu cel al entităţii în ansamblul său. Un
grad mare de independenţă permite selectarea colaboratorilor cel mai bine adaptaţi şi luarea în
considerarea a exigenţelor entităţii cum ar fi redistribuirea competenţelor, priorităţile interne,
planul social, grila de salarizare.
MPA 2030-2
Cerinţele SEC în ceea ce priveşte independenţa auditorilor externi pentru a furniza

prestări de audit intern.
Traducerea acestei MPA se găseşte sub formă de anexă la sfârşitul Practice Advisory 2030-2
în limba engleză.
O MPA specifică situaţiei din Franţa este în curs de elaborare în colaborare cu Comisia
Operaţiunilor Bursiere (COB) şi Compania Naţională a Comisarilor de Conturi (CNCC).
Aceasta va fi pusă la dispoziţie imediat după ce va fi redactată.
2040
Reguli şi proceduri
Responsabilul auditului intern trebuie să stabilească reguli şi
proceduri care să furnizeze un cadru activităţii de audit intern.
MPA 2040-1
Reguli şi Proceduri
Se recomandă ca auditorii interni să tină cont de următoarele sugestii atunci când stabilesc
reguli şi proceduri. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor care trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea luării în
Forma şi conţinutul regulilor şi procedurilor scrise trebuie să fie adaptate dimensiunii şi structurii
auditului intern precum şi complexităţii activităţii sale. Nu este neapărat necesar să se realizeze
manuale administrative şi tehnice pentru toate entităţile de audit intern. Un serviciu minor de
audit intern poate fi condus în mod informal. Personalul său poate fi condus şi monitorizat zi de
zi printr-o supervizare strictă şi note de serviciu. In schimb, într-un serviciu de audit intern mare,
este esenţial să existe reguli şi proceduri formalizate şi complete pentru a ghida auditorii către o
respectare corespunzătoare a normelor de funcţionare a auditului intern.
Este important să existe protocoale sau proceduri interne pentru auditul intern care să se
înscrie în cadrul convenţiilor care guvernează raporturile între societăţile aceluiaşi grup : de
exemplu ,existenţa unui audit de grup şi a unor servicii de audit descentralizate în filialele cotate
sau participarea minoritara într-o societate filiala. Anumite proceduri cum ar fi validarea
programelor şi raportarea, necesită uneori aprobarea Consiliului.
Oricare ar fi dimensiunea şi structura auditului intern, se recomandă, cel puţin, să se realizeze o

cartă grafică pentru rapoarte sau orice altă formă de comunicare, în scopul de a păstra pentru
orice auditor aceeaşi formă şi pentru a putea fi imediat identificate ca produse ale auditului
intern de către orice colaborator al entităţii.
2050
Coordonare
Responsabilul auditului intern trebuie să comunice informaţiile şi
să coordoneze activităţile cu ceilalţi prestatori interni şi externi de
servicii de asigurare şi de consultanţă/consiliere astfel încât să asigure
o acoperire adecvată a activităţilor şi să evite suprapunerile acestora.
MPA 2050-1 Coordonare
Această normă şi MPA aferentă sunt fundamentale. Ele încurajează dialogul şi o relaţie
de încredere între auditul intern şi comisarii de conturi; ambii vor avea mai degrabă de câştigat
din această cooperare decât de pierdut. Este necesar ca în locuţiunea „ prestatorii interni şi
externi de servicii de asigurare şi consultanţă/consiliere „ să se facă diferenţa între comisarii de
conturi şi ceilalţi prestatori cu care auditul intern nu are aceeaşi relaţie de încredere si de
colaborare.
Totuşi, această relaţie de colaborare şi de schimb de lucrări nu trebuie să conducă la
omiterea faptului că informaţii delicate, destinate a priori Conducerii Generale şi/sau
Comitetului de Audit, şi care figurează în raportul de audit ar putea fi cunoscute în afara entităţii.
De fapt, rapoartele de audit intern trebuie să fie comunicate Comisarilor de conturi şi justiţiei
dacă se solicită acest lucru. Pentru sectorul bancar, regulamentul CRBF 97-02, înlocuit cu
regulamentul 2000-01, precizează faptul că rapoartele privind controlul intern şi supravegherea
riscurilor sunt transmise în fiecare an Comisarilor de conturi şi secretariatului general al
Comisiei Bancare. Este aşadar important ca faptele pe care auditorii interni le cunosc să fie
prezentate cu discernământ, prudenţă şi circumspecţie.

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii pentru a coordona
activităţile cu ceilalţi intervenienţi însărcinaţi cu misiuni de asigurare şi consultanţă/consiliere.
Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea
are ca obiectiv doar recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. Activităţile de audit intern şi de audit extern trebuie să fie coordonate pentru ca toate
activităţile sau funcţiile să fie auditate fără redundanţă sau suprapunere. Sfera de aplicabilitate
a auditului intern implică o abordare sistematică şi metodică pentru evaluarea şi îmbunătăţirea
eficacităţii proceselor de management al riscurilor, de control şi de guvernare corporativă .
Obiectul a auditului intern este prezentat în Norma 2100. In paralel, verificarea obişnuită a
auditorului extern constă în obţinerea unor informaţii probante suficiente pentru formularea unei
opinii privind exactitatea şi transparenţa globală a situaţiilor financiare anuale. Sfera activităţilor
auditorilor externi este determinată de normele lor profesionale, iar aceştia trebuie să estimeze
dacă procedurile aplicate şi probele obţinute sunt suficiente astfel încât să-şi poată exprima
propria opinie privind situaţiile financiare anuale.
2. monitorizarea activităţilor de audit extern, inclusiv coordonarea cu auditul intern, este în
general responsabilitatea Consiliului. Coordonarea trebuie să fie în sarcina responsabilului
auditului intern. Acesta trebuie să beneficieze de sprijinul Consiliului pentru a coordona
eficace activităţile de audit.
In Franţa, coordonarea audit intern/audit extern Intr-un anumit număr de societăţi importante
este în responsabilitatea Directorului Financiar. Este de dorit coresponsabilul auditului
intern, in cadrul responsabilităţilor sale şi dacă poziţia sa ierarhică îi permite acest lucru, să
îşi asume realizarea coordonării.
3. Coordonând activitatea auditorilor interni cu cea a auditorilor externi, responsabilul auditului

intern trebuie să se asigure, în conformitate cu norma 2100, că prin activitatea efectuată
auditorii interni nu repetă activităţile auditorilor externi. ţinând cont de limitele impuse de
obligaţiile profesionale şi organizatorice în ceea ce priveşte raportarea conturilor, auditorii
interni trebuie să-şi îndeplinească misiunile în aşa fel încât să sprijine la maxim coordonarea
şi eficacitatea activităţii de audit.
Este aşadar de dorit ca responsabilul auditului intern să asiste la reuniunile de arbitraj al

planificării realizate de comisarii de conturi si la reuniunile de raportare a rezultatelor.
4. Responsabilul auditului intern poate accepta să efectueze activităţi pentru auditorii externi cu
ocazia auditării anuale a situaţiilor financiare . Activităţile efectuate de auditorii interni pentru
a-i ajuta pe auditorii externi în îndeplinirea responsabilităţilor lor sunt supuse tuturor
dispoziţiilor "Normelor pentru Practica Profesională a auditului intern".
5. Responsabilul auditului intern trebuie să evalueze în mod regulat coordonarea între auditorii
interni şi cei externi. Aceste evaluări pot de asemenea să includă aprecieri ale eficacităţii şi
eficientei globale ale de audit intern şi extern şi ale costului de audit total.
6. Exercitându-şi rolul de supraveghere, Consiliul poate solicita responsabilului auditului intern

să evalueze performanţa auditorilor externi. In general, acest tip de evaluare se înscrie în
cadrul coordonării activităţilor de audit intern şi de audit extern, care revine responsabilului
auditului intern şi care nu trebuie să se extindă în alte domenii decât la cererea expresă a
conducerii generale sau a Consiliului. Evaluarea performanţelor auditorilor externi trebuie
să se bazeze pe informaţii eficiente , pentru a justifica concluziile formulate. Evaluarea
trebuie să se bazeze pe criteriile descrise de prezenta MPA.
7. Atunci când depăşeşte simpla coordonare cu auditorii interni, evaluarea performanţelor
auditorilor externi poate acoperi în esenţă punctele următoare:
• cunoştinţele şi experienţa profesională;
• cunoaşterea sectorului de activitate a entităţii;
• independenţa;
• prestarea de servicii specializate;
• anticiparea necesităţilor entităţii şi a modului de răspuns la acestea;
• continuitatea rezonabilă a personalului de audit
• menţinerea calităţii în relaţiile de lucru;
• respectarea angajamentelor contractuale;
• plusul de valoare adus de serviciile prestate entităţii.
8. Responsabilul auditului intern trebuie să comunice conducerii generale şi Consiliului
concluziile privind coordonarea între auditorii interni şi auditorii externi, însoţite, dacă este
cazul, de observaţii cu privire la performanţele auditorilor externi.
Auditul intern poate juca de asemenea un rol fundamental informând conducerea generală
şi/sau Comitetul de audit în situaţia în care presiunea exercitată asupra comisarilor de
conturi şi reducerile de onorarii nu mai permit asigurarea eficacităţii şi a calităţii activităţilor
lor de control.
9. Auditorii externi trebuie uneori, conform normelor lor profesionale, să se asigure că anumite
informaţii sunt comunicate Consiliului. Responsabilul auditului intern trebuie să consulte
auditorii externi pentru o mai bună înţelegere a următoarelor puncte:
• factorii care pot influenta independenţa auditorilor externi;
• punctele slabe semnificative ale controlului intern;
• erorile şi iregularităţile;
• actele ilegale;
• raţionamente ale conducerii şi estimările contabile;
• ajustările importante privind auditul;
• existenţa unui dezacord cu conducerea;
• dificultăţile întâlnite pe parcursul desfăşurării auditului.
10. Coordonarea activităţilor de audit implică reuniuni periodice în vederea discutării
subiectelor de interes reciproc;
• Acoperirea domeniilor de audit. Planurile de audit ale auditorilor interni şi externi trebuie să
fie discutate pentru a se asigura că este coordonată acoperirea domeniilor de audit şi că
este minimizată suprapunerea activităţilor.
Un număr suficient de reuniuni trebuie să fie stabilit în timpul misiunilor de audit. Acest lucru
permite coordonarea activităţii de audit şi în special luarea de decizii cu privire la modificarea
obiectului programului de lucru ţinând cont de observaţiile şi recomandările generate de
activitatea până la acea dată .
• Accesul reciproc la programele şi dosarele de lucru. Poate fi important pentru auditorul intern
să aibă acces la programele şi dosarele de lucru ale auditorilor externi pentru a se putea
baza pe activitatea acestora din urmă, în exercitarea propriei sale misiuni. Auditorul intern
trebuie să respecte caracterul confidenţial al informaţiilor la care are acces. De asemenea,
accesul la programele şi dosarele de lucru ale auditorului intern trebuie să fie permis
auditorilor externi pentru ca aceştia să se poată baza, în exercitarea funcţiilor lor, pe
activitatea auditorilor interni.
• Schimbul de rapoarte de audit şi note de sinteză transmise conducerii. Rapoartele finale de
audit intern, observaţiile conducerii şi monitorizările misiunii efectuate de auditorii interni
trebuie să fie accesibile auditorilor externi. Aceste rapoarte îi ajută pe auditorii externi să
determine şi să ajusteze sfera activităţilor lor.
Facem referire la comentariul formulat la începutul MPA privind necesitatea prezentării faptelor
cu discernământ, prudenţă şi circumspecţie.
Este important pentru auditorii interni să aibă acces la notele de sinteză adresate conducerii de
către auditorii externi. Punctele abordate în aceste note îi ajută pe auditorii interni să planifice
domeniile care urmează a fi auditate cu prioritate, în viitor După verificarea acestor note de
către conducere şi Consiliu şi după luarea deciziei de către aceştia privind aplicarea unor
măsuri corective, responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că au fost luate măsurile
adecvate şi că a fost efectuată monitorizarea corespunzătoare.
• Înţelegerea reciprocă a tehnicilor, a metodelor şi a terminologiei auditului.

In primul rând. responsabilul auditului intern trebuie să cunoască sfera activităţii planificate de
auditorii externi şi trebuie să se asigure că activitatea auditorilor interni şi externi răspunde
cerinţelor Normei 2100. Această asigurare necesită înţelegerea nivelului semnificativ folosit de
auditorii externi în programele lor de lucru şi natura, aria de acoperire a procedurilor pe care
aceştia le aplică.
În al doilea rând , responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că tehnicile, metodele şi
terminologia folosite de auditorii externi sunt suficient de bine înţelese de auditorii interni pentru
a putea:
1) coordona activitatea auditorilor interni şi externi;
2) evalua activitatea auditorilor externi pentru a se baza pe aceasta,
3) să se asigure că auditorii interni care vor lucra cu auditorii externi pot comunica eficient cu
aceştia.
In final. responsabilul auditului intern trebuie să furnizeze suficiente informaţii pentru a permite
auditorilor externi să înţeleagă tehnicile, metodele şi terminologia folosite de auditorii interni. In
acest fel, se facilitează utilizarea de către auditorii externi a activităţii auditorilor interni. Poate fi
mai eficient pentru auditorii interni şi externi să folosească tehnici, metode şi o terminologie
similare pentru a-şi coordona eficace activitatea şi pentru ca fiecare să se poată baza pe
activitatea celuilalt.
De asemenea , auditorul intern trebuie să se poată baza pe activităţile auditorilor externi.

Iată recomandările Comitetului din Bâle în documentul său publicat in august 2001 privind
„ Auditul intern în bănci şi relaţiile autorităţilor tutelare cu auditorii”.
Relaţiile între auditorii interni şi auditorii externi:
Principiul nr.16
Autorităţile tutelare trebuie să încurajeze contactele dintre auditorii interni şi externi în vederea
unei colaborări pe cât de reală pe atât de eficace.
64. Auditorii externi au o influenţă importantă asupra calităţii controalelor interne, ca urmare a
activităţilor lor de audit si mai ales, a întrevederilor cu conducerea generală si Consiliul de
Administraţie sau Comitetul de Audit, dacă acestea există , precum şi prin recomandările pe
care le fac pentru îmbunătăţirea controlului intern.
65. Se admite în general faptul că auditul intern este util pentru a determina natura, calendarul
şi aria de acoperire a procedurilor de audit extern. Totuşi, auditorul extern ( Comisarul de
conturi in Franţa ) este unicul responsabil pentru opinia sa privind situaţiile financiare. Auditorul
extern trebuie să fie înştiinţat cu privire la activităţile de audit intern, să aibă acces la rapoartele
pertinente si să fie informat cu privire la orice problemă semnificativă care a reţinut atenţia
auditorului intern şi care ar putea afecta activitatea sa. In acelaşi timp, auditorul extern trebuie
să informeze auditorul intern cu privire la orice problemă importantă care l-ar putea viza.
66. Responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că activitatea auditorilor interni nu se

suprapune cu cea auditorilor externi. Coordonarea între serviciile de audit necesită întâlniri
periodice pentru a discuta chestiuni de interes comun, pentru a schimba rapoarte de audit şi
note ale direcţiei şi pentru a decide tehnicile, metodele si terminologia comună.
Cooperare intre autorităţile tutelare,auditorii externi şi auditorii interni.
Principiul nr.18
Cooperarea între activitatea tutelara, auditorul extern si auditorul intern are drept obiectiv ca
toate părţile implicate să realizeze activităţi mai raţionale şi mai eficace în vederea optimizării
controlului.
Cooperarea se poate materializa prin reuniuni periodice.
76. Obiectul cooperării este ca toţi intervenienţii implicaţi să aibă o contribuţie mai eficientă şi
mai eficace în vederea optimizării controlului autorităţii tutelare chiar dacă fiecare parte
implicată îşi asumă mai întâi propriile responsabilităţi.
77. In anumite ţări, această cooperare se manifestă prin întâlniri periodice. Este posibil ca
autoritatea tutelară să considere oportună prezenţa Conducerii Generale la aceste întâlniri. In
cursul acestor reuniuni, fiecare aduce informaţii cu privire la domeniile de interes comun şi o
atenţie deosebită este acordată domeniilor care vor fi controlate şi a calendarului de lucru. Cele
trei părţi prezente discută de asemenea despre punerea in practică de către entitate a
recomandărilor auditorilor interni si externi.
78. Cooperarea presupune o relaţie de încredere intre bancă, auditorul extern şi autoritatea
tutelară. Fără încredere, cooperarea nu este posibilă. In consecinţă, autoritatea tutelară
aşteaptă de la Conducerea Generală a băncii să fie informată cu privire la deciziile, faptele sau
evoluţiile care ar putea avea o influenţă semnificativă asupra situaţiei băncii.
Sunt în curs de elaborare împreună cu CNCC observaţii complementare.
MPA 2050-2
Recurgerea la serviciile de audit extern
Traducerea acestei MPA se găseşte ca anexă după Practice Advisory 2050-2 în

limba engleză.
0 MPA specifică situaţiei din Franţa este în curs de elaborare împreună cu Comisia
Operaţiunilor Bursiere (COB) şi Compania Naţională a Comisarilor de Conturi (CNCC).
Aceasta vă va fi pusă la dispoziţie după ce va fi redactată.
2060
Rapoartele transmise Consiliului şi conducerii generale

Responsabilul auditului Intern trebuie să informeze periodic conducerea generala şi
Consiliul cu privire la misiunile, competenţele şi responsabilităţile auditului intern,
precum şi cu privire la rezultatele semnificative obţinute faţă de programul prevăzut.
Aceste rapoarte trebuie de asemenea să menţioneze expunerile la risc , controlul şi
guvernarea corporativă , precum şi alte subiecte solicitate de către Consiliu şi
conducerea generală .
MPA 2060-1
Rapoartele transmise Consiliului şi conducerii generale
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de sugestiile următoare atunci când înaintează
rapoarte Consiliului sau direcţiei generale. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca obiectiv recomandarea luării în
1. Responsabilul auditului intern trebuie să prezinte rapoarte periodice de activitate conducerii

generale şi Consiliului,pe tot parcursul anului Rapoartele de activitate trebuie să sublinieze
constatările cele mai importante obţinute în timpul auditurilor şi recomandările aferente.
Aceste rapoarte trebuie să permită de asemenea informarea conducerii generale şi a
Consiliului cu privire la orice modificare importantă faţă de programul de lucru, de bugetele
de personal şi financiare . Motivele acestor modificări trebuie să fie justificate .
2. Constatările de audit semnificative corespund unor situaţii care, în opinia responsabilului
auditului intern, ar pute fi nefaste pentru entitate. Constatările de audit importante pot fi
reprezentate de iregularităţi, acte ilegale, erori, ineficienţă, risipă, ineficacitate, conflicte de
interese şi puncte slabe de control După examinarea acestor constatări şi recomandări cu
conducerea generală, responsabilul auditului intern trebuie să le comunice Consiliului,
indiferent dacă acestea au fost sau nu soluţionate.
3. Conducerea are responsabilitatea de a decide măsurile corespunzătoare privind constatările

importante semnalate şi recomandările formulate . Conducerea generală poate decide să-
şi asume riscul de a nu remedia situaţiile raportate din pricina costurilor lor sau a altor
considerente. Consiliul trebuie să fie informat cu privire la dispoziţiile luate de conducerea
generală privind constatările şi recomandările semnificative din cadrul misiunii de audit
4. Responsabilul auditului intern trebuie să aprecieze dacă este cazul să informeze Consiliul cu
privire la constatările semnificative ale misiunii de audit şi recomandările care i-au fost deja
semnalate şi pentru care conducerea generală şi Consiliul au hotărât să să-şi asume riscul
de a nu remedia situaţia raportată (sau de a nu aplica măsurile corective specifice situaţiilor
raportate) Această comunicare poate fi considerată deosebit de necesară dacă au avut loc
schimbări în cadrul entităţii, în cadrul Consiliului sau al conducerii generale.
In acest sens, auditul intern trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a se orienta către
un organ independent : Consiliul şi/sau comitetul de audit, în cazul in care consideră că direcţia
generală nu ia măsurile adecvate. Facem referire la MPA 2600-1 care tratează acest punct
special.
5. In plus faţă de subiectele de mai sus, rapoartele de audit mai trebuie să facă o comparaţie:
• între realizări şi obiectivele şi programele de lucru ale auditului intern;
• între cheltuielile şi bugetul financiar.
Ele trebuie să explice motivele pentru variaţiile semnificative şi să indice toate măsurile luate
sau care vor fi luate.
2100 – Natura Activităţii

AUDITUL INTERN EVALUEAZĂ SISTEMELE DE MANAGEMENT AL RISCURILOR, DE
CONTROL Şl DE GUVERNARE CORPORATIVĂ Şl CONTRIBUIE LA ÎMBUNĂTĂŢIREA
ACESTORA
MPA2100-I
Natura activităţilor
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când determină
natura activităţii de audit intern care va fi desfăşurată. Prezenta MPA nu are drept scop
expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea
luării în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. Natura activităţilor de audit intern se defineşte printr-o abordare sistematica şi metodică de

evaluare şi îmbunătăţire a relevanţei şi a eficacităţii procesului de management al riscurilor,
de control şi de guvernare corporativă , precum şi prin nivelul de calitate atins în îndeplinirea
responsabilităţilor încredinţate. Obiectivul evaluării pertinenţei proceselor de management al
riscurilor, de control şi de guvernare a întreprinderii este de a oferi o asigurare rezonabilă că
aceste procese funcţionează după cum s-a prevăzut şi că vor permite entităţii să-şi atingă
obiectivele şi scopurile propuse. Un alte obiectiv este acela de a propune recomandări
pentru îmbunătăţirea modului de funcţionare a entităţii, atât în ceea ce priveşte eficienţa cât
şi eficacitatea. Este de asemenea posibil ca direcţia generală şi Consiliul să indice orientări
generale cu privire la sfera de aplicabilitate şi la activităţile care vor fi auditate.
2. Se poate vorbi despre o relevanţă a proceselor de management al riscurilor, de control şi de
guvernare corporativă dacă conducerea le-a conceput şi organizat astfel încât să ofere o
asigurare rezonabilă că obiectivele şi scopurile fixate vor fi atinse în mod eficient şi
economic. 0 funcţionare eficientă permite atingerea cu precizie a obiectivelor şi a scopurilor
fixate, la data fixată şi la un preţ minim. 0 funcţionare economică permite atingerea
obiectivelor şi a scopurilor cu o utilizare minimă a resurselor (costuri minime) în funcţie de
expunerea la risc . 0 asigurare rezonabilă este obţinută dacă sunt luate măsurile cele ai
eficace şi economice începând cu conceperea şi aplicarea proceselor pentru reducerea
riscurilor şi pentru limitarea neregularităţilor anticipate la un nivel tolerabil. Astfel,
conceperea proceselor începe prin determinarea obiectivelor şi a scopurilor. Apoi este
necesar să se coreleze conceptele, diversele componente, activităţile şi persoanele astfel
încât toate acestea să participe la realizarea obiectivelor şi a scopurilor fixate.
3. Se poate vorbi despre o eficacitate a proceselor de management al riscurilor, de control şi
guvernare corporativă în cazul în care conducerea coordonează aceste procese astfel încât
să se obţină asigurarea rezonabilă că obiectivele şi scopuri!e entităţii vor fi atinse. Pe lângă
realizarea obiectivelor şi a activităţilor prevăzute, coordonarea presupune şi autorizarea
tranzacţiilor şi a activităţilor, monitorizarea rezultatelor obţinute şi verificarea faptului că
procesele entităţii funcţionează aşa cum s-a prevăzut.
4. In general, conducerea este responsabilă de dezvoltarea entităţii în faţa acţionarilor
celorlalte părţi implicate, agenţiilor de reglementare şi publicului pe care trebuie să-l
informeze cu privire la acţiunile sale, gestionarea sa şi rezultatele entităţii.
Mai precis, obiectivul principal al procesului de management este acela de a obţine:
• informaţii financiare şi operaţionale relevante şi fiabile ;
• o utilizare eficace şi eficientă a resurselor entităţii;
• protejarea activelor entităţii;
• respectarea legilor, a reglementărilor, a normelor de etică şi de conduită în afaceri, precum
şi a contractelor;
• identificarea expunerilor la risc existente şi utilizarea unor strategii eficace pentru a le
controla;
• obiectivele şi scopurile fixate pentru operaţiuni sau proiecte.
5. Conducerea planifică, organizează şi coordonează desfăşurarea acţiunilor necesare care să
ofere asigurarea rezonabilă că obiectivele şi scopurile stabilite vor fi atinse. Conducerea le
examinează periodic şi îşi modifică procesele pentru a ţine cont de schimbările condiţiilor
interne şi externe. Conducerea stabileşte şi menţine o cultură a întreprinderii şi un climat etic
ce înţelege existenţa expunerilor la risc şi implementează eficient strategii de risc pentru
controale .
6. Orice măsură luată de conducere pentru a creşte probabilitatea că obiectivele şi scopurile
fixate vor fi atinse reprezentă un control. Controalele pot fi preventive (pentru a preveni
apariţia oricărui eveniment nedorit), de detectare (pentru a identifica evenimentele nedorite
care s-au produs şi a corecta efectele acestora), sau de direcţionare (pentru o provoca şi
încuraja apariţia unui eveniment dorit).
Conceptul unui sistem de control face trimitere la un ansamblu integrat de componente şi
activităţi utilizate de către o entitate pentru a-şi atinge obiectivele şi scopurile.
7. Auditorii interni examinează şi evaluează întregul proces de planificare, de organizare şi de
gestionare pentru a stabili dacă există o asigurare rezonabilă că obiectivele şi scopurile vor
fi atinse. Luând în considerare posibila evoluţie, auditorii interni trebuie să fie atenţi la
schimbările condiţiilor interne sau externe, reale sau potenţiale, care ar putea afecta
capacitatea sistemului de control de a oferi o asigurare de perspectivă. In acest context,
auditorii interni trebuie să acorde atenţie riscurilor unei eventuale deteriorări a performanţei.
8. Aceste evaluări de audit intern permit în mod global obţinerea informaţiilor necesare
aprecierii procesului de management în ansamblul său. Toate sistemele de activitate,
procesele, operaţiunile, funcţiile şi activităţile din cadrul entităţii sunt supuse evaluărilor
auditului intern. Un domeniu exhaustiv al activităţilor de audit intern trebuie să permită
obţinerea unei asigurări rezonabile că:
• sistemul de management al riscurilor este eficace;
• sistemul de control intern este adecvat şi eficient;
•procesul de conducere este eficace şi răspunde următoarelor obiective: definirea şi
păstrarea valorilor, fixarea obiectivelor, monitorizarea activităţilor şi a performanţelor şi
definirea modurilor de raportare.
MPA 2100-2
Securitatea informaţiei
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când evaluează
activităţile de guvernare a întreprinderii în ceea ce priveşte securitatea informaţiei. Prezenta
MPA nu are drept scop prezentarea tuturor procedurilor ce trebuie aplicate în cadrul unei
misiuni de audit sau de consultanţă/consiliere privind securitatea informaţiei. Ea are ca obiectiv
doar descrierea responsabilităţilor care ar trebui încredinţate auditorilor în plus faţa de cele care
revin Consiliului sau conducerii.
1. Auditorii interni trebuie să se asigure că atât conducerea, Consiliul, sunt conştienţi de

responsabilitatea conducerii în ceea ce priveşte securitatea informaţiei. Această
responsabilitate vizează toate informaţiile esenţiale pentru entitate, oricare ar fi suportul lor
de păstrare.
2. Responsabilul auditului intern trebuie să se asigure că auditul intern dispune de sau are
acces la resursele adecvate pentru a evalua securitatea informaţiei şi expunerile la risc
aferente. Acestea din urmă includ atât expunerile la risc interne cât şi cele externe şi, mai
ales, cele aferente relaţiilor stabilite de entitate cu alte entităţi externe.
3. Auditorii interni trebuie să se asigure că managementul a furnizat Consiliului, comitetului de
audit asigurarea că auditul intern va fi rapid informat cu privire la orice situaţie în care
securitatea informaţiei a fost afectată sau care ar putea constitui o ameninţare pentru
entitate.
4. Auditorii interni trebuie să evalueze gradul de eficacitate a măsurilor luate astfel încât să se
poată preveni, detecta şi atenua atacurile apărute în trecut, precum şi orice incident sau
tentativă de atac care s-ar putea produce în viitor. Auditorii interni trebuie să confirme că au
fost bine informate atât Consiliul, cât şi comitetul de audit cu privire la ameninţările sau
incidentele apărute, punctele slabe exploatate şi măsurile corective.
5. Auditorii interni trebuie să evalueze periodic sistemul de securitate a informaţiei din entitate şi
să recomande, dacă este cazul, îmbunătăţiri sau efectuarea unor noi controale şi luarea de
noi măsuri de siguranţă. După această evaluare, un raport de asigurare trebuie să fie
prezentat membrilor Consiliului, . Aceste evaluări pot face obiectul misiunilor distincte şi
izolate sau pot fi integrate în alte misiuni realizate în cadrul altor activităţi de audit sau în
cadrul planului de audit aprobat.
MPA 2100-3
Rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor
Definiţia auditului intern enunţă faptul că "ajută această entitate să îşi atingă obiectivele
evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al
riscurilor, de control, şi de guvernare a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a le consolida
eficacitatea". Respectarea Normelor presupune faptul că auditorii interni joacă un rol cheie în
procesul de management al riscurilor unei entităţi. Obiectul prezentei MPA este acela de a ajuta
auditorii interni să-şi definească rolul în procesul de management al riscurilor dintr-o entitate şi
să respecte Normele. Poate fi necesar să se ţină cont de alte elemente decât cele cuprinse în
prezenta Modalitate Practică de Aplicare.
1. Gestionarea riscurilor este o responsabilitate majoră a conducerii care trebuie să se asigure,

pentru a-şi atinge obiectivele, de implementarea şi buna funcţionare a proceselor de
management al riscurilor. Este obligaţia Consiliului şi a comitetului de audit de a se asigura
de existenţa proceselor adecvate, suficiente şi eficace de management al riscurilor. Rolul
auditorilor interni constă în a asista atât conducerea cât şi comitetul de audit, examinând şi
evaluând procesele de management al riscurilor puse în practică de conducere, verificând
dacă sunt suficiente şi eficace, elaborând apoi rapoarte şi recomandări în vederea
îmbunătăţirii acestora. Conducerea şi Consiliul sunt responsabile de procesele de control şi
de management al riscurilor din cadrul entităţii lor. Totuşi, auditorii interni pot, în cadrul unei
misiuni de consultanţă/consiliere , să ajute organizaţia să identifice, să evalueze şi să
implementeze un sistem de management al riscurilor şi al controalelor care să răspundă
acestor riscuri.
2. Evaluarea proceselor de management al riscurilor entităţii şi informarea cu privire la aceste
evaluări fac parte în mod normal din obiectivele prioritare ale auditului. Trebuie să se facă
deosebire între evaluarea procesului de management al riscurilor şi analiza riscurilor pe care
auditorii trebuie să o efectueze pentru a-şi planifica activităţile. Totuşi, informaţiile obţinute
dintr-un proces complet de management al riscurilor, şi mai ales identificarea subiectelor de
interes pentru conducere şi Consiliu, îl pot ajuta pe auditorul intern să îşi planifice activităţile
de audit.
3. Responsabilul auditului intern trebuie să cunoască aşteptările de la conducerii şi Consiliului
cu privire la rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor entităţii. Acest rol
va fi precizat în cartele auditului intern şi ale comitetului de audit.
4. Responsabilităţile şi activităţile tuturor persoanelor care intervin în grup sau individual în
procesul de management al riscurilor entităţii trebuie să fie coordonate. Aceste
responsabilităţi şi activităţi trebuie să se regăsească în mod corect prin planurile strategice
ale entităţii, soluţiile Consiliului ,decizii ale conducerii, procedurile operaţionale şi alte
instrumente care ţin de guvernarea corporativă . De exemplu, activităţile şi responsabilităţile
cuprind:
• definirea orientărilor strategice, care pot fi în sarcina Consiliului sau a unui comitet;
• responsabilităţile legate de riscurile pot să revină conducerii generale • acceptarea
riscurilor reziduale, care poate fi încredinţată cadrelor de conducere;
• operaţiunile continue de identificare, evaluare, atenuare şi monitorizare, care pot fi
delegate personalului de execuţie;
• evaluările periodice şi realizarea unei asigurări trebuie să fie în sarcina auditului intern.
5. Se aşteaptă din partea auditorilor interni să identifice şi să evalueze expunerile la risc
semnificative în cadrul activităţilor lor curente.
6. Rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor unei entităţi poate evolua în
timp şi se poate regăsi sub următoarele forme:
• nici o intervenţie a auditului intern;
• auditarea procesului de management al riscurilor în cadrul programului de audit intern;
• sprijin activ şi continuu, şi participare la procesul de management al riscurilor, mai ales în
cadrul comitetelor de supraveghere şi de monitorizare şi în cadrul emiterii de rapoarte
privind acest proces;
• gestionarea şi coordonarea procesului de management al riscurilor.
7. In definitiv, cadrelor de conducere şi comitetului de audit le revine sarcina de a determina

rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor. Viziunea conducerii asupra
rolului auditului intern va depinde, după cât se pare, de factori precum cultura entităţii,
competenţa auditorilor interni, conjunctura locală şi practicile ţării.
8. Alte linii directoare figurează în următoarele Modalităţi Practice de Aplicare:
• Modalitatea Practică de Aplicare nr. 2100-4. Rolul auditului intern în lipsa procesului de
management al riscurilor.
• Modalitatea Practică de Aplicare nr. 1130.A1-2. Responsabilităţile exercitate de auditul
intern în baza altor funcţii.
• Modalitatea Practică de Aplicare nr. 2110-1. Evaluarea procesului de management al
riscurilor.
• Modalitatea Practică de Aplicare nr. 2010-2. Luarea în considerare a riscurilor la
elaborarea programului de audit.
MPA2100-4
Rolul auditului intern în absenţa procesului de
management al riscurilor
Definiţia auditului intern enunţă faptul că "ajută organizaţia să îşi atingă obiectivele evaluând,
printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de
control, şi de guvernare a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea".
Respectarea Normelor pentru Practica Profesională a auditului intern presupune faptul ca
auditorii interni să joace un rol cheie în procesul de management al riscurilor unei entităţi.
Totuşi, anumite entităţi nu dispun de nici un proces real de gestionare a riscurilor. Obiectul
prezentei MPA este acela de a ajuta auditorii interni să-şi definească rolul în cadrul unei entităţi
în care nu există un astfel de proces. Poate fi necesar să se ţină cont de alte elemente decât
cele cuprinse în prezenta Modalitate Practică de Aplicare.
1. Managementul riscurilor este o responsabilitate majoră a conducerii care trebuie să se

asigure, pentru a-şi atinge obiectivele, de implementarea şi buna funcţionare a proceselor
de management al riscurilor. Consiliul şi comitetul de audit trebuie să se asigure de
aplicarea proceselor adecvate, suficiente şi eficace de management al riscurilor. Rolul
auditorilor interni constă în a asista atât conducerea cât şi comitetul de audit, examinând şi
evaluând procesele de management al riscurilor , verificând suficienţa şi eficacitatea lor,
elaborând apoi rapoarte şi recomandări în vederea îmbunătăţirii acestora. Conducerea şi
Consiliul sunt responsabile de procesele de control şi de management al riscurilor din cadrul
entităţii lor. Totuşi, auditorii interni pot, în cadrul unei misiuni de consultanţă/consiliere , să
ajute organizaţia să identifice, să evalueze şi să implementeze un sistem de management
al riscurilor şi de control care să răspundă acestor riscuri.
2. Evaluarea proceselor de management al riscurilor entităţii şi informarea cu privire la aceste
evaluări fac în mod normal parte din obiectivele prioritare ale auditului. Trebuie să se facă
deosebire între evaluarea proceselor de management al riscurilor adoptate de către
conducere şi analiza riscurilor pe care auditorii trebuie să o efectueze pentru a-şi întocmi
programul de activitate. Totuşi, informaţiile extrase dintr-un proces complet de management
al riscurilor, inclusiv identificarea subiectelor de interes pentru conducere şi Consiliu, îl pot
ajuta pe auditorul intern în planificarea activităţilor de audit.
3. Responsabilul auditului intern trebuie să solicite informaţii de la conducere şi Consiliu cu
privire la rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor entităţii. Acest rol va fi
precizat în cartele auditului intern şi ale comitetului de audit.
4. în cazul în care organizaţia nu a adoptat un proces de management al riscurilor, auditorul
intern trebuie să atragă atenţia conducerii asupra acestui aspect şi să formuleze sugestii în
vederea adoptării unui astfel de proces. Auditorul intern trebuie să consulte conducerea şi
Consiliul cu privire la rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor. Cartele
auditului intern şi ale comitetului de audit trebuie să indice rolul lor în acest proces.
5. Auditorii interni pot, dacă li se solicită acest lucru, să joace un rol activ participând la iniţierea
unui proces de management al riscurilor în cadrul entităţii. In afara misiunii lor clasice de
asigurare, aceştia îşi asumă un rol de consultanţă/consiliere în vederea îmbunătăţirii
proceselor fundamentale. Dacă această asistenţă depăşeşte cadrul misiunilor de asigurare
şi de consiliere încredinţate în general auditorilor interni, independenţa auditorilor poate fi
afectata. In acest caz, trebuie ca ei să respecte obligaţia de informare prevăzută de Norme.
Directive complementare se găsesc şi în Modalitatea Practică de Aplicare nr. 1130.A1 -2
referitoare la responsabilităţile exercitate de auditul intern în baza altor funcţii.
6. Este necesar să se facă o diferenţă între rolul activ al auditorului în implementarea şi
gestionarea unui dispozitiv de management al riscurilor şi rolul de "responsabil al riscurilor".
Pentru a evita ca responsabilitatea riscurilor să le fie atribuită, auditorii interni trebuie să
obţină de la conducere confirmarea că aceasta urmăreşte identificarea, atenuarea şi
monitorizarea riscurilor şi că îşi asumă responsabilitatea acestor acţiuni.
7. In concluzie, auditorii interni pot facilita sau permite aplicarea proceselor de management al
riscurilor, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru
managementul riscurilor identificate.
MPA 2100-5
Aspecte juridice ale evaluării programelor de conformitate Evaluarea
programelor de "compliance" (conformitate cu reglementările) - aspecte juridice
Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când evaluează
programele de conformitate ale unei entităţi. Prezenta MPA nu are ca scop prezentarea tuturor
procedurilor care pot fi necesare în furnizarea de asigurări suficiente .
Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă. Avertisment - Auditorii

interni trebuie să consulte un jurist cu privire la orice problemă de ordin juridic,
reglementările putând fi foarte diferite de la o ţară la alta. Îndrumările cuprinse în
prezenta Modalitate Practică de Aplicare se bazează în principal pe sistemul juridic din
Statele Unite.
1. Obiectul programelor de conformitate constă în sprijinirea entităţilor în prevenirea

infracţiunilor comise neintenţionat de către personal, identificarea actelor ilegale şi
descurajarea oricărei infracţiuni comise cu bună ştiinţă de către personal. Aceste programe
facilitează de asemenea justificarea cererilor de plată a despăgubirilor , delimitarea
responsabilităţilor conducerii şi a resturilor personalului crearea sau consolidarea identităţii
corporative şi aprecierea corectitudinii despăgubirilor. Pentru a evalua programele de
conformitate ale unei entităţi, auditorii interni trebuie să examineze următoarele puncte care
au ca obiect garantarea eficienţei acestor programe.
2. Organizaţia trebuie să stabilească, pentru personal şi ceilalţi agenţi, standarde şi proceduri
de conformitate care vor permite reducerea , în mod rezonabil, a riscului de conduită
ilegală .
• Organizaţia trebuie să elaboreze un cod de conduită scris, indicând clar activităţile
interzise. Acest cod trebuie să fie redactat într-un limbaj uşor de înţeles şi lipsit de
jargoane juridice.
• Un bun cod de conduită furnizează angajaţilor îndrumări în problemele relevante .
Inserarea unor "check-list-uri şi a unei secţiuni de întrebări-răspunsuri, precum şi
trimiterea la alte surse conţinând informaţii mai ample, vor face acest cod mai uşor de
utilizat .
• Organizaţia trebuie să realizeze o organigramă care să permită identificarea membrilor
Consiliului de Administraţie a conducerii generale, a responsabilului cu conformitatea şi
a personalului însărcinat cu implementarea programelor de conformitate.
• Un cod de conduită poate mări riscul comiterii de activităţi ilegale sau contrare eticii de
către angajaţi dacă aceştia îl consideră formalist şi inechitabil, sau dimpotrivă poate
reduce acest risc dacă ei îl consideră la obiect şi echitabil.
• Societăţile care folosesc un sistem de recompense financiare pentru comportamente
ilegale sau aparent contrare eticii creează un mediu puţin propice respectării
reglementărilor.
• Societăţile internaţionale trebuie să instaureze un program de conformitate la scară
mondială, nu doar pentru anumite zone geografice . Aceste programe trebuie să ţină cont
de condiţiile legislaţiile şi reglementările naţionale.
3. Se recomandă desemnarea în cadrul entităţii a unuia sau a mai multor angajaţi cu funcţie de
conducere care să supravegheze conformitatea cu normele şi procedurile .
• colaboratorii cu funcţie de conducere sunt persoanele care joacă un rol important în
entitate sau în procesul de luare a deciziilor.
• Angajaţii cu funcţii de conducere pot fi administratorii, un director, un preşedinte
persoanele cu funcţii de conducere responsabile de o ramură sau de o parte importantă
din cadrul entităţii cum ar fi vânzări, administraţie sau finanţe, precum şi persoanele care
au un rol important în cadrul entităţii.
• Directorul General şi ceilalţi membri ai comitetului executiv trebuie să se implice în mare
măsură în program pentru a asigura eficacitatea acestuia.
• In anumite entităţi, atribuirea responsabilităţii pentru conformitate coordonatorului
departamentului juridic al societăţii poate determina personalul să creadă că
managementul nu este interesat de program şi că acesta din urmă nu prezintă
importanţă decât pentru departamentul juridic şi nu pentru întreaga entitate. In alte
entităţi, aceeaşi distribuţie poate avea efectul invers.
• In marile societăţi care cuprind mai multe unităţi de profit, este indicat să se desemneze în
fiecare dintre acestea un angajat cu funcţie de răspundere l responsabil de respectarea
conformităţii .
• Nu este suficient să se creeze postul de responsabil cu conformitatea şi să se selecteze
ceilalţi membri ai echipei. Societatea trebuie de asemenea să se asigure că aceştia au
autoritatea şi resursele necesare exercitării misiunii lor. In plus, trebuie ca ei să aibă
acces la conducerea generală. Acest responsabil cu conformitatea trebuie să fie direct
subordonat directorului general .
4. Organizaţia nu trebuie să delege competenţe nelimitate importante unor persoane despre
care ştie, sau ar trebui să ştie, că ar putea comite activităţi ilicite.
• Societăţile trebuie să verifice antecedentele oricărui candidat la un post, indiferent de
nivelul acestuia şi să se asigure că nu a comis nici o ilegalitate, în special în sectorul de
activitate al societăţii.
• Formularele de candidatură ar trebui să cuprindă o rubrică privind cazierul judiciar. Va
trebui ca membrii profesiunilor reglementate să fie chestionaţi cu privire la orice
antecedent disciplinar.
• Se recomandă ca societatea să nu prejudicieze în nici un fel viata privată a angajaţilor şi a
candidaţilor, conform legilor aplicabile în acest domeniu. Numeroase ţări au o legislaţie
care limitează informaţiile pe care o societate le poate obţine în cadrul verificărilor privind
personalul.
5. Organizaţia trebuie să asigure o bună comunicare a normelor şi a procedurilor sale către
întregul personal şi agenţii săi . In acest sens, ea poate, de exemplu, solicita participarea
acestora la programe de formare sau poate distribui documente prin care acestora li se
explică ce se aşteaptă de la ei.
• Eficacitatea unui program de conformitate va depinde de modul în care este prezentat
angajaţilor . În general, comunicarea de tip interactiv este mai eficace decât o expunere
formală. In acelaşi timp, programele comunicate personal funcţionează în general mai bine
decât programele prezentate în întregime sub formă de video sau joc. Organizarea de
sesiuni periodice este mai eficace decât o prezentare unică.
• Cele mai bune programe includ o instruire care permite salariaţilor să experimenteze noi
tehnici şi să exploateze noi informaţii. Acest tip de instruire, special adaptat pentru
conducere, este de asemenea eficace pentru angajaţii de la toate nivelurile.
• Codul de conduită şi manualul personalului trebuie să fie redactate astfel încât să faciliteze
înţelegerea. Modalităţi alternative de prezentare a codului şi a manualului trebuie să fie
adoptate şi aplicate pentru colaboratorii care nu au un nivelul necesar de studii.
• Conformitatea cu reglementările trebuie să facă obiectul consilierilor, declaraţiilor şi
avertismentelor distribuite angajaţilor pe diverse suporturi: buletine, afişe, curier electronic,
chestionare şi prezentări.
• Se recomandă ca programul să fie prezentat în mai multe etape diferitelor categorii de
personal, având informaţiile prezentate pe punctele care sunt importante pentru fiecare
grup. Informaţiile distribuite trebuie să fie adaptate fişelor posturilor specifice grupului avut
în vedere. Trebuie, de exemplu, să se comunice informaţii cu privire la protecţia mediului
înconjurător angajaţilor din serviciile de fabricare sau gestiune imobiliară care sunt mai
predispuşi să comită sau să identifice o încălcare a legislaţiei sau a regulamentelor
aplicabile în acest domeniu. In schimb, în cazul unui grup care nu exercită astfel de
responsabilităţi, această formare se poate dovedi dăunătoare şi poate inspira doar
indiferenţă, sau îi poate face pe salariaţi să creadă că programul este prost conceput.
• Se recomandă să se acorde noilor angajaţi , în cadrul programului de îndrumare care le
este destinat, o instruire de bază privind conformitatea cu reglementările. Ulterior , aceştia
vor putea fi incluşi în acţiunile întreprinse în cadrul serviciului lor.
• Agenţii din cadrul entităţii trebuie să fie invitaţi la o prezentare special destinată lor. Este
important ca o societate să comunice agenţilor săi valorile fundamentale ale entităţii şi să-i
informeze cu privire la faptul că acţiunile în care aceştia reprezintă societatea vor face
obiectul unei monitorizări în cadrul unui program de conformitate din moment ce aceştia
angajează societatea. Organizaţia trebuie să fie pregătită să înceteze relaţiile cu agenţii
care nu aderă la principiile sale în ceea ce priveşte conceptul de conformitate .
• Entităţile trebuie să solicite periodic de la salariaţii lor o declaraţie scrisă care să ateste că
aceştia cunosc codul de conduită al societăţii, că l-au înţeles şi că îl respectă. Aceste
informaţii trebuie să fie comunicate anual conducerii generale şi Consiliului de
Administraţie.
• Toate documentele referitoare la etică - coduri de conduită, politici /manuale ale de
Resurse Umane, etc. - trebuie să fie puse la dispoziţia fiecărui salariat. Se recomandă cu
tărie adoptarea unui mod de acces permanent cum ar fi difuzarea pe intranet.
6. Organizaţia trebuie să ia măsuri adecvate pentru a asigura respectarea normelor sale. De
exemplu, aceste măsuri includ utilizarea sistemelor de monitorizare şi de audit permiţând
detectarea infracţiunilor comise de angajaţi şi agenţi, precum şi prezentarea pentru
angajaţii şi agenţii din cadrul entităţii a unui sistem prin care aceştia pot raporta, fără teama
de măsuri coercitive , infracţiunile comise de alte persoane din cadrul entităţii.
• Organizaţia trebuie să asigure resursele adecvate pentru planul de audit intern ţinând cont
de dimensiunile societăţii şi de dificultatea sarcinilor de audit. Planul de audit trebuie să
fie axat pe operaţiunile specifice fiecărei ramuri de activitate a entităţii.
• Planul de audit trebuie de asemenea să cuprindă o expunere a programului de
conformitate al entităţii şi a procedurilor sale, expunere al cărei obiect principal va fi să se
verifice dacă documentele scrise sunt eficiente , dacă comunicările au fost receptate de
angajaţi , dacă au fost corect soluţionate situaţiile în care s-au identificat proceduri
încălcate dacă problemele de disciplină au fost rezolvate în mod echitabil, dacă nu s-au
luat măsuri coercitive împotriva persoanelor care au raportat infracţiunile comise şi dacă
serviciul de conformitate şi-a îndeplinit responsabilităţile. Auditorii trebuie să examineze
programul de conformitate, să identifice posibilele îmbunătăţiri şi să solicite opinia
angajaţilor cu privire la acest punct.
• Fiecare program trebuie să cuprindă un telefon de urgenţă sau alt sistem de comunicare
prin care angajaţii pot raporta activităţile pe care le consideră ilegale sau contrare eticii
sau codului de conduită al entităţii. Este necesar ca personalul să aibă libertatea de a
dezvălui astfel de încălcări fără teama de măsuri coercitive .
• In momentul în care responsabilitatea monitorizării telefonului de urgenţă este încredinţată
unui avocat, secretul profesional al clienţilor săi sau cel cuprins în dosarele de lucru este
mai bine păstrat. Totuşi, rezultatele unui studiu arată că angajaţii nu au deloc încredere
în numerele de urgenţă gestionate de serviciul juridic sau de un prestator extern. Acest
studiu a mai arătat că ei au şi mai puţină încredere în rapoartele emise sau apelarea la un
mediator extern. Liniile telefonice de urgenţă gestionate de un reprezentant intern al
entităţii şi sprijinite de o politică de evitare a măsurilor coercitive sunt cele care le inspiră
cea mai mare încredere.
• Apelarea la un mediator intern este mai eficace dacă acesta este direct subordonat unui
responsabil cu conformitatea sau Consiliului de Administraţie, dacă acesta poate păstra
anonimatul avertizorilor , dacă le oferă consultanţă/consiliere şi dacă efectuează o
monitorizare cu scopul de a se asigura că nu s-au luat măsuri coercitive împotriva lor . De
altfel, în unele legislaţii , mediatorul beneficiază de protecţie şi nu este obligat să
dezvăluie informaţiile confidenţiale care i-au fost comunicate.
• Chestionarul asupra eticii este un mod eficace de a detecta actele ilegale sau contrare
eticii. Chestionarul este destinat fiecărui angajat al entităţii, care trebuie să indice dacă
are cunoştinţă de informaţii privind luarea de mită, "micile atenţii" sau alte nereguli Pentru
a oferi toate garanţiile de protecţie, chestionarul trebuie să fie trimis de consilierul juridic al
entităţii, să menţioneze o clauză de confidenţialitate să precizeze că angajatul trebuie să
completeze, să semneze şi să înapoieze chestionarul fără a păstra o copie, şi să indice
faptul că organizaţia îşi rezervă dreptul de a divulga informaţiile furnizate fie autorităţilor
publice, fie justiţiei. De reţinut că această confidenţialitate a informaţiilor nu mai este
garantată în cazul în care chestionarul este divulgat unor terţe părţi.
7. Respectarea regulilor trebuie să fie asigurată constant printr-un sistem adecvat de sancţiuni
vizând în special persoanele care împiedică detectarea unei infracţiuni. Adoptarea de măsuri
disciplinare împotriva persoanelor responsabile de comiterea unei infracţiuni este necesară
pentru a asigura respectarea regulilor; totuşi, măsurile necesare nu pot fi determinate decât
de la caz la caz .
• Programul de conformitate trebuie să fie însoţit de un sistem disciplinar care să prevadă
aplicarea, în cazul nerespectării codului de conduită al entităţii, a unor sancţiuni adaptate
încălcării comise cum ar fi avertismentul, neplata salariului, suspendarea, transferul sau
concedierea. In momentul în care un angajat a comis un act ilegal, este posibil ca
organizaţia să fie obligată să îl concedieze conform principiului după care "organizaţia nu
trebuie să delege competenţe nelimitate unor persoane despre care ştie, prin
supravegherea pe care o efectuează, sau ar trebui să ştie, că ar putea comite acte ilicite".
• Măsurile disciplinare prevăzute de program trebuie să fie echitabile. Sunt puţine şanse ca
programul să reuşească dacă actele ilegale sau contrare eticii rămân nepedepsite, în
special dacă sunt legate de activităţile conducerii generale sau ale unor producători
importanţi. In lipsa sancţiunilor, infracţiunile comise de aceste persoane vor încuraja acest
tip de comportament în restul entităţii.
• Este posibil ca celelalte măsuri disciplinare sau concedierea să fie supuse unor restricţii
care rezultă din legislaţia privind avertizorii sau din excepţii privind anumite categorii de
angajaţi , contracte de muncă sau acorduri sindicale, responsabilităţi ale angajatorului în
ceea ce priveşte discriminarea şi concedierea abuzivă, şi legi sau jurisprudenţe
referitoare la reaua-credinţă a angajatorului.
8. In cazul în care se detectează o eroare, organizaţia trebuie să întreprindă toate măsurile
necesare pentru a o soluţiona şi pentru a preveni orice alte încălcări similare, modificând,
dacă este cazul, programul său de prevenire şi detectare a încălcărilor legii.
• Organizaţia trebuie să reacţioneze în mod corespunzător faţă de orice greşeală detectată
în cadrul programului de conformitate. Printre reacţiile corespunzătoare figurează
măsurile disciplinare luate împotriva celor care au comis încălcarea
• In anumite cazuri, o reacţie adecvată implica denunţarea către autorităţi a infracţiunii,
cooperarea la anchetele desfăşurate de acestea şi acceptarea responsabilităţii entităţii în
ceea ce priveşte infracţiunea. Se recomandă să se observe că aceste reacţii, precum şi
existenţa unui program de conformitate eficace, pot determina instanţa să reducă suma
amenzii impuse entităţii.
• Nedetectarea sau neprevenirea unei infracţiuni grave implică uneori necesitatea unei
revizuiri a programului de conformitate. După detectarea unei infracţiuni, personalul
responsabil cu conformitatea trebuie, cel puţin, să examineze programul şi să decidă
dacă sunt necesare modificări.
• Este posibil ca, în urma unei infracţiuni constatate, să fie necesară înlocuirea sau
reorganizarea echipei însărcinate cu activitatea de conformitate . De fapt, organizaţia
poate fi determinată să sancţioneze sau să înlocuiască un manager pentru nedetectarea
sau neprevenirea unei erori în sectoarele de care este responsabil, în special dacă este
vorba despre o infracţiune pe care respectivul manager ar fi trebuit s-o detecteze.
Traducere: „employees” a fost tradus fie prin „salariaţi” , fie prin „colaboratori”, fie prin
„personal” ; „agents” a fost tradus prin „agenţi”. In acest caz este vorba despre persoane
nesalariate.
2110
Managementul riscurilor
Auditul intern trebuie sa ajute organizaţia prin identificarea
fi evaluarea expunerilor semnificative la risc şi să contribuie la îmbunătăţirea
sistemelor de management al riscurilor şi de control.
MPA 2110-1
Evaluarea procesului de management al riscurilor

Auditorii interni pot fi solicitaţi să verifice, la cererea conducerii şi a comitetului de audit, dacă
organizaţia dispune de procese adecvate de management al riscurilor. Această
responsabilitate presupune ca auditorul să formuleze o opinie şi să indice dacă procesul de
management al riscurilor este suficient pentru a proteja bunurile, reputaţia şi activităţile entităţii.
Obiectul prezentei MPA este acela de a preciza principalele obiective de care auditorul trebuie
să tină cont pentru a-şi exprima opinia în ceea ce priveşte procesul de management al riscurilor
folosit de entitate . Aici sunt abordate numai evaluarea eficacităţii procesului şi comunicarea
acestuia Alte Modalităţi Practice de Aplicare vor trata mai aprofundat aspectele legate de
controale şi de misiunile de consultanţă/consiliere. Conform prezentei MPA, procesul de
management al riscurilor care face parte din procesele importante ale entităţii poate şi trebuie
să fie evaluat ca orice alt proces strategic important.
1. Gestionarea riscurilor este o responsabilitate majoră a conducerii care trebuie să se asigure,

pentru a-şi atinge obiectivele, de adoptarea şi de buna funcţionare a proceselor riguroase de
management al riscurilor. Sarcina de a monitoriza aplicarea proceselor adecvate, suficiente
şi eficiente de management al riscurilor revine consiliului şi comitetului de audit. Rolul
auditorilor interni este acela de a asista conducerea şi comitetul de audit. În acest scop, ei
trebuie să examineze şi să evalueze procesele de management al riscurilor adoptate de
conducere, să verifice dacă acestea sunt suficiente şi eficace, apoi să emită rapoarte şi
recomandări în vederea îmbunătăţirii lor. Conducerea şi Consiliul sunt responsabili de
procesele de management al riscurilor şi de control din organizaţia lor. Totuşi, auditorii interni
pot, în cadrul misiunilor de consultanţă/consiliere , să ajute organizaţia să identifice, să
evalueze şi să implementeze metodologii şi controale privind managementul riscurilor care
să permită gestionarea acestor riscuri.
2. Evaluarea proceselor de management al riscurilor entităţii şi raportarea acestor evaluări fac
parte în mod normal din obiectivele prioritare ale auditului. Trebuie să se facă distincţia între
evaluarea proceselor de management al riscurilor şi analiza riscurilor pe care auditorii
trebuie să o realizeze în planificarea activităţii de audit . Totuşi, informaţiile rezultate în urma
unui proces complet de management al riscurilor inclusiv identificarea subiectelor de interes
pentru conducere şi pentru Consiliu îl pot ajuta pe auditorul intern să-şi planifice activităţile
de audit.
3. Fiecare entitate poate adopta o metodologie proprie pentru implementarea propriului proces
de management al riscurilor. Auditorul intern trebuie să se asigure că grupurile sau indivizii
implicaţi în guvernarea corporativă , inclusiv Consiliul şi comitetul de audit, înţeleg această
metodologie. Pentru a formula o opinie în ceea ce priveşte adecvarea în general a
proceselor de management al riscurilor, auditorii interni trebuie de asemenea să se asigure
că procesul de management al riscurilor îndeplineşte cinci obiective principale. Cele cinci
obiective principale ale procesului de management al riscurilor sunt următoarele:
- riscurile care decurg din strategiile şi activităţile entităţii sunt identificate şi ierarhizate;
- conducerea şi Consiliul au stabilit un nivel al riscurilor acceptabil pentru entitate,
incluzând riscurile acceptate pentru punerea în aplicare a planurilor strategice ale
entităţii;
- activităţi de atenuare a riscurilor sunt create şi implementate în vederea reducerii
sau gestionării riscurilor, Ţinând cont de pragurile considerate acceptabile de către
conducere şi Consiliu;
- o monitorizare permanentă a activităţilor este efectuată în vederea unei reevaluări
periodice a riscurilor şi a eficacităţii controalelor care permit gestionarea acestora;
- rapoarte privind rezultatele proceselor de management al riscurilor sunt transmise
periodic Consiliului şi conducerii. Procesele de guvernare corporativă trebuie să
furnizeze o prezentare periodică a riscurilor, a strategiilor de risc şi a controalelor,
destinată celor implicaţi .
4. Auditorii interni trebuie să ţină cont de diferenţele semnificative care pot exista între entităţi în
ceea ce priveşte practicile de management al riscurilor. Procesele de management al
riscurilor trebuie să fie concepute în funcţie de natura activităţilor entităţii. In funcţie de
importanţa şi complexitatea acestor activităţi, procesele de management al riscurilor pot:
- să fie formalizate sau informale;

- să aibă la bază o abordare cantitativă sau subiectivă;
- să fie integrate în diferitele unităţi ale entităţii sau să fie centralizate la nivelul corporaţiei .
Procesul fiecărei entităţi trebuie să fie adaptat „culturii” sale, stilului său de management şi
obiectivelor sale. De exemplu, recurgerea de către entitate la titluri derivate sau la alte
produse perfecţionate de pe pieţele de capital perfecţionate presupune utilizarea unor
instrumente cantitative de management al riscurilor. Entităţile mai mici, cu o structură mai
simplă pot în schimb să analizeze profilul de risc al entităţii şi să ia în mod periodic măsuri în
cadrul unui comitet informal de risc . Auditorul trebuie să se asigure că metodologia utilizată
este exhaustivă şi adaptată naturii activităţilor entităţii. Pentru a formula o opinie în ceea ce
priveşte procesele, auditorii interni trebuie să dispună de dovezi pentru a se asigura că cele
cinci obiective principale ale proceselor de management al riscurilor sunt îndeplinite
corespunzător. Pentru a obţine aceste elemente, auditorul intern poate să recurgă la
procedurile de audit descrise mai jos.
5. Cercetarea şi examinarea documentelor de referinţă şi a informaţiilor de ordin general privind
metodele de management al riscurilor pentru a aprecia dacă procesul adoptat de entitate
este corespunzător şi se bazează pe cele mai bune practici din acest sector de activitate.
- Cercetarea şi analizarea informaţiilor şi referinţelor privind sectorul de activitate al
entităţii, privind evoluţia recentă şi tendinţele, precum şi oricare altă sursă
corespunzătoare de informaţii, în vederea determinării riscurilor care ar putea afecta
organizaţia şi a procedurilor de control utilizate în scopul gestionării, monitorizării şi
reevaluării acestor riscuri.
- Examinarea politicilor entităţii precum şi a proceselor verbale ale deliberărilor
Consiliului şi comitetului de audit pentru a determina strategiile entităţii, abordarea de
către aceasta a managementului riscurilor, expunerea entităţii la risc şi acceptarea
riscurilor de către aceasta.
- Examinarea rapoartelor de evaluare a riscurilor întocmite anterior de conducere, de
auditorii interni sau externi şi, după caz, de alte surse care ar fi putut emite astfel de
rapoarte .
- Organizarea de întâlniri cu responsabilii operaţionali şi cu managerii lor în vederea
stabilirii obiectivelor fiecărei ramuri de activitate, a riscurilor corespunzătoare şi a
măsurilor luate de conducere privind monitorizarea, controlul şi atenuarea riscurilor.
- Asimilarea de informaţii în vederea evaluării, în mod independent, a eficacităţii
procesului de monitorizare, de comunicare şi de atenuare a riscurilor şi a activităţilor
de control corespunzătoare.
- Verificarea transmiterii către nivelul ierarhic corespunzător a informaţiilor sau a
rapoartelor referitoare la monitorizarea riscurilor.
- Verificarea difuzării conform modalităţilor şi termenelor corespunzătoare a rapoartelor
privind rezultatele managementului riscurilor.
- Asigurarea că analiza riscurilor efectuate de conducere şi a măsurilor luate în
vederea soluţionării problemelor ridicate în cadrul procesului de management al
riscurilor au un caracter exhaustiv, şi propunerea de soluţii de îmbunătăţire a situaţiei.
- Aprecierea eficacităţii procesului de autoevaluare adoptat de conducere, pe baza
observaţiilor şi testelor privind procedurile de monitorizare şi de control care testează
exactitatea informaţiilor folosite în cadrul activităţilor de monitorizare şi pe baza altor
tehnici corespunzătoare.
- Examinarea eventualelor puncte slabe în tacticile de management al riscurilor şi,
după caz, analizarea acestora împreună cu conducerea, comitetul de audit şi
Consiliul. Dacă auditorul estimează că managementul a acceptat un nivel de risc
incompatibil cu strategia şi politicile entităţii privind gestionarea riscurilor, sau
considerat inacceptabil pentru entitate, auditorul trebuie să facă referire la Norma
2600 privind acceptarea riscurilor de către conducere, şi la orice îndrumare
suplimentară .
-
-
-
2120
Controlul
Auditul intern trebuie sa ajute organizaţia să menţină
un mecanism de control corespunzător evaluând eficacitatea
şi eficienţa sa şi încurajând îmbunătăţirea sa continuă.
2120.A1
Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor,
auditul intern trebuie să evalueze relevanţa şi eficacitatea
mecanismului de control privind guvernarea entităţii ,
operaţiunile şi sistemele de informare ale acesteia .
Această evaluare trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

• credibilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
• eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
• protecţia patrimoniului;
• respectarea legilor, a regulamentelor şi a contractelor.
MPA 2120.A1 - 1
Evaluarea proceselor de control intern şi raportarea acestora
Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii în evaluarea eficacităţii
mecanismului de control al unei entităţi şi în raportarea rezultatelor acestei evaluări conducerii
generale şi Consiliului. Informaţiile colectate în decursul exerciţiului, în cadrul activităţilor de
audit, trebuie să fie suficiente pentru a permite evaluarea mecanismului de control şi
formularea unei opinii.
. Una din misiunile Consiliului este stabilirea şi menţinerea proceselor de guvernare a

întreprinderii şi obţinerea asigurării că procesele de management al riscurilor şi de control
sunt eficace. Rolul direcţiei generale este acela de a superviza stabilirea , gestionarea şi
evoluarea acestor procese. Acest sistem de control, cu multiple faţete, are scopul de a ajuta
pe angajaţii entităţii în gestionarea riscurilor şi îndeplinirea obiectivelor fixate şi comunicate
în cadrul entităţii. Mai exact, aceste procese de control trebuie să asigure îndeplinirea
următoarelor condiţii:
• informaţiile financiare şi operaţionale sunt credibile şi îndeplinesc criteriul de integritate;
• operaţiunile sunt realizate în mod eficace şi eficient;
• activele sunt protejate ;
• acţiunile întreprinse şi deciziile luate de entitate sunt în conformitate cu legea,
reglementările şi contractele.
2. Managerii entităţii trebuie să evalueze procesele de control adoptate în domeniile de care
răspund . Auditorii interni şi cei externi oferă diverse niveluri de asigurare în ceea ce priveşte
gradul de eficacitate a proceselor de management al riscurilor şi de control puse în practică
în respectivele activităţi şi segmente ale entităţii.
3. Direcţia generală şi comitetul de audit consideră în general activităţile îndeplinite şi
informaţiile colectate de responsabilul auditului intern în cursul exerciţiului ca fiind suficiente
pentru a-i permite să formuleze o opinie cu privire la relevanţa şi eficacitatea proceselor de
control. Responsabilul auditului intern trebuie să comunice conducerii generale şi comitetului
de audit această opinie de ansamblu cu privire la sistemul de control al entităţii. Un număr
din ce în ce mai mare de entităţi includ, în rapoartele anuale sau periodice destinate terţilor,
un raport al conducerii cu privire la sistemul de control intern şi la procesul de management
al riscurilor.
4. Responsabilul auditului intern trebuie să elaboreze un proiect de plan de audit pentru anul
următor, care să asigure că elementele colectate vor permite evaluarea eficacităţii
proceselor de control. Acest plan trebuie să ia în considerare necesitatea de a strânge , în
cadrul misiunilor de audit sau a celorlalte proceduri , informaţii pertinente cu privire la toate
segmentele şi unităţile operaţionale importante. Se recomandă de asemenea să se acorde
o atenţie deosebită operaţiunilor afectate în mare măsură de modificările recente sau
prevăzute care pot apărea ca rezultat al pieţei, condiţiilor de investiţie, de achiziţie şi de
cesiune sau restructurare, şi al noilor asocieri . Planul propus trebuie să fie suficient de
flexibil pentru a permite o actualizare în cursul anului, în cazul în care strategiile de
conducere sau mediul exterior evoluează sau în cazul reajustării previziunilor legate de
îndeplinirea obiectivelor entităţii.
5. Odată cu elaborarea proiectului planului de audit, responsabilul auditului intern trebuie să
ţină cont de activităţile care vor fi efectuate de terţi. Pentru a minimaliza redundanţa şi lipsa
de eficienţă se recomandă să se întocmească un plan de audit al exerciţiului viitor ţinând
cont de activităţile planificate de auditorii externi şi de activităţile planificate sau realizate
recent de către conducere în cadrul evaluării proceselor de control şi de îmbunătăţire a
calităţii.
6. In fine, responsabilul auditului intern trebuie să evalueze aria de aplicabilitate planul propus şi
din două perspective: planul trebuie adaptat la toate entităţile entităţii şi trebuie să se aplice
pentru diferite tipuri de tranzacţii şi de activităţi de afaceri . Dacă aria de aplicabilitate a
planului de audit propus nu permite formularea unei asigurări cu privire la procesele de
control din entitate, responsabilul auditului intern trebuie să informeze conducerea generală
şi comitetul de audit cu privire la aceste lipsuri, la cauzele lor şi consecinţele probabile.
7. Provocarea pentru auditul intern constă în evaluarea eficacităţii dispozitivului de control din
entitate pe baza numeroaselor evaluări individuale. Aceste evaluări provin, în mare parte,
din misiunile de audit intern, din autoevaluările efectuate de conducere şi din activităţile
auditorilor externi. Pe măsură ce misiunile se derulează, auditorii interni trebuie să comunice
observaţiile lor celor responsabili, astfel încât să poată fi luate rapid măsuri pentru a remedia
punctele slabe sau inadvertenţele constatate sau pentru a le atenua consecinţele.
8. Evaluarea eficacităţii proceselor de control dintr-o entitate trebuie să ţină cont de următoarele
trei elemente cheie:
• Activităţile de audit şi informaţiile adunate în cadrul evaluărilor au scos în evidenţă
inadvertenţele sau punctele slabe semnificative?
• In cazul unui răspuns pozitiv, s-au făcut corecturile sau îmbunătăţirile necesare după
constatarea anomaliilor sau a punctelor slabe?
• Aceste inadvertenţe sau puncte slabe şi consecinţele lor sunt generalizate şi determină
astfel un grad de risc inacceptabil?
Existenta temporară a unei inadvertenţe sau a unui punct slab semnificativ nu înseamnă
neapărat că această inadvertenţă sau punct slab este generalizat şi că atrage după sine un
risc rezidual inacceptabil. Natura inadvertenţelor sau a punctelor slabe constatate,
caracterul lor restrâns sau generalizat, precum şi gravitatea consecinţelor sau a expunerilor
la risc , reprezintă tot atâţia factori de luat în considerare pentru a determina dacă este pusă
sub semnul întrebării problema eficacităţii ansamblului mecanismului de control şi dacă
există riscuri inacceptabile. Responsabilul auditului intern trebuie să prezinte conducerii
generale şi comitetului de audit, în general o dată pe an, un raport cu privire la starea
proceselor de control din entitate.
9. Acest raport trebuie să sublinieze importanţa rolului jucat de procesele de control în
îndeplinirea obiectivelor entităţii. Trebuie de asemenea să conţină principalele activităţi
realizate de auditul intern şi alte surse importante de informaţii pe care se bazează
raţionamentul general . Partea din raport destinată opiniei este în general formulată printr-o
asigurare negativă; acest lucru înseamnă că activităţile de audit efectuate pentru perioada
în cauză şi celelalte informaţii colectate nu au scos în evidenţă punctele slabe semnificative
şi generalizate ale proceselor de control. In cazul unei inadvertenţe sau al unui punct slab
semnificativ şi generalizat, această parte a raportului poate conţine rezerve sau o opinie
nefavorabilă, în funcţie de gravitatea prevăzută a riscului rezidual şi de impactul acestuia
asupra obiectivelor entităţii.
10. Membrii conducerii şi ai comitetului de audit sunt principalii destinatari ai raportului anual.
Dat fiind faptul că ei abordează diferit auditul şi activitatea, raportul anual al responsabilului
auditului intern trebuie să fie clar, concis şi bine documentat. Trebuie să fie conceput şi
redactat astfel încât să fie uşor de citit şi să satisfacă nevoia de informarea destinatarilor.
Raportul va fi cu atât mai util cu cât va cuprinde şi principalele recomandări şi îmbunătăţiri
propuse, precum şi informaţii despre problemele de actualitate (de exemplu, riscurile
aferente tehnologiilor şi siguranţei informaţiilor), despre tipul de inadvertenţe sau puncte
slabe constatate în entitate, şi despre dificultăţile pe care le poate ridica respectarea legilor
sau a reglementărilor.
11. Există în mod vizibil un "decalaj" în ceea ce priveşte efectele aşteptate de la activităţile de
audit intern în materie de evaluare şi asigurare a stării proceselor de control. Acest decalaj
vizează printre altele aspiraţiile conducerii şi ale comisiei de audit care, de regulă , se
aşteaptă la prestări de audit intern cu o valoare sporită şi pe acelea mai modeste ale
auditorului intern care cunoaşte limitele practice ale ariei de aplicabilitate a auditului şi care
nu e foarte sigur că a întrunit toate dovezile suficiente pentru a justifica un raţionament clară
şi obiectivă. Responsabilul auditului intern trebuie să acorde atenţie decalajului care poate
exista între presupunerile cititorului raportului şi realitatea exerciţiului care a fost executat.
Acest raport trebuie utilizat ca o altă modalitate de a te adresa unor modele mentale diferite
şi de a sugera o îmbunătăţire a capacităţilor auditului intern sau diminuarea constrângerilor
care dăunează eficienţei.
MPA2120.A1 -2
Utilizarea autoevaluării controalelor pentru a evalua
relevanţa proceselor de control

Managerii şi auditorii interni pot adopta o metodologie fondată pe autoevaluarea controalelor
(CSA) pentru a se asigura că procesele de management al riscurilor şi de control din entitate
sunt adecvate . Auditorii interni pot apela la programe de autoevaluare a controalelor pentru a
strânge informaţiile relevante cu privire la riscuri şi controale, pentru a axa planul de audit pe
riscurile importante şi pe elementele excepţionale, şi pentru a consolida colaborarea cu
directorii operaţionali şi grupurile de lucru.
Respectarea Modalităţilor Practice este facultativă.
1. Conducerea trebuie să supervizeze stabilirea gestionarea şi evaluarea proceselor de

management al riscurilor şi de control. Directorii operaţionali sunt însărcinaţi tocmai cu
evaluarea riscurilor şi controalele existente în unităţile lor. Auditorii interni şi auditorii externi
oferă diferite grade de asigurare în ceea ce priveşte eficienţa proceselor de management al
riscurilor şi de control din entitate. Ar fi util ca managerii şi auditorii să folosească tehnici şi
instrumente axate pe evaluarea proceselor de management al riscurilor şi de control
existente, precum şi pe identificarea mijloacelor de sporire a eficacităţii acestora.
2. Punerea în practică a unei metodologii fondate în principal pe studiile de autoevaluare şi pe
animarea de ateliere de lucru (CSA sau Autoevaluarea controalelor) constituie pentru
manageri şi auditorii intern un mijloc util şi eficace de a colabora la evaluarea procedurilor de
control. In principiu, luarea în considerare a obiectivelor sau a riscurilor face parte integrantă
din autoevaluarea controalelor (CSA) care uneori este denumită "autoevaluarea controalelor
şi a riscurilor" (CRSA). Utilizatorii CSA folosesc diferite tehnici, însă marea parte a
programelor implementate prezintă anumite caracteristici şi obiective comune. 0 entitate
care practică autoevaluarea dispune de un proces formalizat şi documentat graţie căruia
conducerea şi grupurile de lucru care sunt direct implicate într-o unitate operaţională, un
segment sau un proces, pot participa în mod structurat la următoarele operaţiuni:
• identificarea riscurilor şi expunerilor la risc existente;
• evaluarea proceselor de control care permit atenuarea sau gestionarea acestor
riscuri;
• elaborarea de planuri de acţiuni prin care să se aducă riscurile la niveluri acceptabile;
• estimarea probabilităţii ca obiectivele entităţii să fie atinse.
3. Procesele de autoevaluare pot prezenta următoarele avantaje:
• personalul unităţilor operaţionale a dobândit instruire şi experienţă graţie cărora poate
evalua riscurile, poate asocia procesele de control şi managementul acestor riscuri şi
poate spori şansele de îndeplinire a obiectivelor entităţii;
• controalele informale numite "soft" sunt mai uşor de identificat şi de evaluat;
• membrii personalului sunt motivaţi să-şi "însuşească" procesele de control existente în
unităţile lor, iar măsurile de corectare luate de grupurile de lucru sunt uneori mai eficace
şi mai rapide;
• întreg lanţul obiective-riscuri-controale din entitate face obiectul unei monitorizări mai
bune şi al unor îmbunătăţiri continue;
• auditorii interni intervin în procesul de autoevaluare şi ajung să-l cunoască foarte bine, fie
în calitate de moderatori , secretari sau raportori ai grupurilor de lucru, fie ca traineri în
prezentarea conceptelor de risc şi control care stau la baza programului de
autoevaluare. Astfel, ei ajung să cunoască acest proces foarte bine;
• auditul intern este mai bine informat despre procesele de control din entitate. Prin urmare
poate exploata aceste informaţii şi aloca, în primul rând, puţinele sale resurse examinării
unităţilor sau segmentelor ale căror controale prezintă puncte slabe semnificative sau
prezintă riscuri reziduale importante;
• conducerea, având o responsabilitate mărită în ceea ce priveşte procesele de
management al riscurilor şi de control din entitate, va fi mai puţin tentată să delege
aceste responsabilităţi specialiştilor, adică auditorilor;
• principalul rol al auditului intern va consta, ca şi în trecut, în validarea procesului de
evaluare cu ajutorul testelor şi în formularea unei opinii profesionale cu privire la
relevanţa şi eficacitatea tuturor sistemelor de management al riscurilor şi de control.
4. Abordarea adoptată în cadrul unui program de autoevaluare a controalelor variază mult în
funcţie de sectorul de activitate al entităţii, de poziţia, structura şi cultura sa organizaţională,
de gradul de autonomie al personalului său, de stilul de conducere şi modalitatea de
formulare a strategiilor şi a politicilor , ceea ce ne face să credem că succesul întâlnit de un
anumit tip de program de autoevaluare într-o anumită entitate nu poate fi întâlnit şi în altă
parte. Procesul de autoevaluare trebuie personalizat şi adaptat la caracteristicile fiecărei
entităţi. Trebuie deci să se adopte o abordare dinamică şi aceasta să fie modificată în
funcţie de evoluţia entităţii.
5. Programele de autoevaluare se prezintă, în principal, sub următoarele trei forme: ateliere de
lucru în echipă, anchete şi analize şi studii realizate de către conducere. Entităţile folosesc
adesea o combinaţie între abordări.
6. In cadrul atelierelor de lucru se adună informaţiile colectate de grupurile de lucru care
reprezintă, la diferite niveluri, unitatea sau segmentul în cauză. Atelierul poate fi axat pe
obiective, riscuri, controale sau procese.
• atelierele axate pe obiective caută în principal cel mai bun mijloc pentru îndeplinirea unui
obiectiv al entităţii. Grupul începe prin identificarea controalelor existente care
concurează la îndeplinirea obiectivului apoi determină riscurile reziduale. Scopul
atelierului este de a aprecia dacă procedurile de control sunt eficace şi dacă permit
menţinerea riscurilor reziduale la un nivel acceptabil.
• Atelierele axate pe riscuri încearcă în primul rând să identifice riscurile legate de
îndeplinirea unui obiectiv. Atelierul începe prin întocmirea listei tuturor obstacolelor,
ameninţărilor şi riscurilor care ar putea împiedica îndeplinirea unui obiectiv, apoi
examinează procedurile de control şi verifică dacă acestea sunt suficiente pentru
gestionarea principalelor riscuri. Scopul atelierului este acela de a determina riscurile
reziduale semnificative. Acest tip de atelier vizează întregul lanţ obiective-riscuri-
controale.
• Atelierele axate pe controale studiază în primul rând buna funcţionare a controalelor
existente. Acest tip de atelier diferă de primele două deoarece moderatorul grupului
identifică principalele riscuri şi controale înainte de începerea atelierului. In timpul
atelierului, grupul de lucru apreciază măsura în care controalele contribuie la atenuarea
riscurilor şi la îndeplinirea obiectivelor. Scopul atelierului este acela de a analiza diferenţa
între eficacitatea reală a controalelor şi eficacitatea aşteptată de conducere.
• Atelierele axate pe procese vizează în primul rând anumite activităţi care fac parte dintr-
un ansamblu de procese. Procesele constau în general într-o serie de activităţi care sunt
legate între ele şi care se desfăşoară de la început până la sfârşit, cum ar fi diferitele
etape ale unui ciclu de achiziţii, dezvoltarea de produse sau generarea de venituri. Acest
tip de atelier vizează în general identificarea obiectivelor întregului proces şi diversele
etape intermediare. Scopul acestui atelier este de a evalua, actualiza, valida, îmbunătăţi
şi chiar accelera ansamblul de procese şi activităţile care îl compun. Acest tip de atelier
poate da naştere la o analiză mai amplă decât abordarea axată pe controale deoarece
acoperă mai multe obiective ale procesului şi susţine eforturile efectuate de altfel de
către conducere în cadrul operaţiunilor precum retehnologizarea îmbunătăţirea calităţii,
şi proiecte de îmbunătăţire continuă a proceselor.
7. Anchetele sunt realizate cu ajutorul unui chestionar la care în general trebuie răspuns cu da
sau nu, întrebările fiind formulate cu grijă astfel încât să fie uşor de înţeles. Anchetele sunt
adesea utilizate atunci când persoanele ce trebuie consultate sunt prea multe sau prea
răspândite pentru a participa la un atelier. Ele sunt folosite şi atunci când cultura entităţii nu
favorizează dialogul sincer şi deschis în cadrul atelierelor sau dacă managementul doreşte
să economisească timp şi bani în procesul de colectare a informaţiilor.
8. Forma de autoevaluare denumită "analize realizate de conducere" cuprinde majoritatea
celorlalte abordări adoptate de grupurile de conducere pentru a strânge informaţii cu privire
la anumite procese, anumite activităţi de management al riscurilor sau anumite proceduri de
control. Studiul are adesea ca scop emiterea, în termene rezonabile de timp, a unei opinii
clare cu privire la anumite caracteristici ale procedurilor de control. Acest lucru se realizează
în principal de către o echipă din postul respectiv sau care joacă rolul de suport. Auditorul
intern poate sintetiza această analiză şi alte informaţii pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele cu
privire la controale şi a le împărtăşi şi responsabililor unităţilor operaţionale sau funcţionale
în cadrul programului de autoevaluare a controalelor din entitate.
9. Toate programele de autoevaluare se bazează pe faptul că membrii conducerii şi ai
grupurilor de lucru cunosc bine conceptele de risc şi control şi că le utilizează pentru a
comunica. în timpul instruirilor, entităţile folosesc adesea un cadru, de control precum
modelele COSO şi COCO, destinat facilitării bunei derulări a discuţiilor în cadrul atelierelor şi
verificării caracterului exhaustiv al ansamblului procesului.
10. Ca regulă generală, atelierele au ca rezultat emiterea unui raport redactat în mare parte în
timpul discuţiilor. Se va realiza un consens cu privire la diferitele subiecte de discuţie, iar
grupul va examina proiectul de raport înainte de sfârşitul ultimei sesiuni. Anumite programe
cuprind un sistem de vot anonim care asigură libera circulaţie a informaţiilor şi a părerilor în
timpul atelierelor şi care facilitează rezolvarea divergenţelor de puncte de vedere şi de
interese.
11. Auditul intern se implică foarte mult în anumite programe de autoevaluare a controalelor. El
poate să iniţieze, să conceapă, să aplice, şi de fapt să îşi însuşească procesul, să
coordoneze formarea, să pună la dispoziţie moderatorii , secretarele şi raportorii, şi să
coordoneze participarea conducerii şi a grupurilor de lucru. în cadrul altor programe, auditul
intern îşi reduce participarea la minimum şi nu intervine decât în calitate de parte interesată
şi consultant pentru întreg procesul, pentru a verifica în ultimă instanţă concluziile echipelor.
In marea majoritate a cazurilor, implicarea auditului intern în programele de autoevaluare a
controalelor se situează între aceste două extreme. Cu cât este mai importantă participarea
auditului intern la programele de autoevaluare şi la discuţiile organizate în ateliere, cu atât
responsabilul auditului intern trebuie să se asigure de obiectivitatea echipei de audit intern,
să ia măsuri în acest sens (dacă este necesar), şi să mărească numărul de teste efectuate
pentru a se asigura că opinia finală este obiectivă şi imparţială Conform Normei 1120:
'Auditorii interni trebuie să adopte o atitudine imparţială şi nepărtinitoare şi să evite
conflictele de interese".
12. Existenţa unui program de autoevaluare a controalelor consolidează rolul tradiţional al
auditului intern deoarece îi permite acestuia să asiste conducerea în exercitarea
responsabilităţilor ei, mai ales în ceea ce priveşte implementarea şi menţinerea procesului
de management al riscurilor şi de control şi în ceea ce priveşte evaluarea sistemului. In
cadrul unui astfel de program, auditul intern, unităţile operaţionale şi funcţionale cooperează
în scopul de a îmbunătăţi calitatea informaţiilor privind funcţionarea proceselor de control şi
importanţa riscurilor reziduale.
13. Deşi participă la programul de autoevaluare a controalelor în calitate de moderator şi de
expert, auditul intern constată deseori că acest program îi permite să reducă eforturile
necesare pentru culegerea informaţiilor privind procedurile de control şi să elimine anumite
teste. Un program de autoevaluare trebuie să aibă ca efect extinderea sferei de evaluare a
proceselor de control în cadrul entităţii, îmbunătăţirea calităţii măsurilor de corectare luate
de responsabilii proceselor şi axarea activităţilor de audit intern pe examinarea proceselor cu
un grad mare de risc şi a situaţiilor neobişnuite. In acest caz, poate proceda la validarea
concluziilor care rezultă din programul de autoevaluare, poate să efectueze sinteza
informaţiilor care provin din diferitele componente ale entităţii şi să formuleze, în atenţia
conducerii şi a comitetului de audit, o opinie de ansamblu privind eficacitatea controalelor.
2120.A4
Sunt necesare criterii adecvate pentru a evalua mecanismul de control.
Auditorii interni trebuie sa stabilească în ce măsură conducerea a
definit criterii adecvate pentru a aprecia daca obiectivele şi scopurile
au fost atinse. Dacă aceste criterii sunt adecvate, auditorii interni
trebuie să le utilizeze în propria evaluare Daca sunt
neadecvate, auditorii interni trebuie să colaboreze cu conducerea
pentru a elabora criterii corespunzătoare de evaluare.
MPA2120.A4-1
Criterii de control

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când evaluează
criteriile de control. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate. Ea are ca obiect doar recomandarea de a include un ansamblu de
elemente.
1. Auditorii interni trebuie să evalueze obiectivele şi previziunile operaţionale fixate şi să
determine dacă sunt acceptabile şi dacă pot fi respectate. Dacă obiectivele şi criteriile de
apreciere sunt imprecise, este necesar să se apeleze la interpretări oficiale. Dacă auditorii
interni sunt puşi în situaţia de a interpreta sau alege normele operaţionale, trebuie să obţină
acordul clientului misiunii în ceea ce priveşte criteriile ce trebuie utilizate pentru a măsura
rezultatele operaţionale.
2130
Guvernarea entităţii
Auditul intern trebuie să contribuie la procesul de guvernare a
entităţii prin evaluarea şi îmbunătăţirea procesului prin care
(1) se definesc şi se comunică valorile şi obiectivele, (2) se urmăreşte
realizarea obiectivelor, (3) se raportează şi (4) se păstrează valorile.
2130.A1
Auditorii interni trebuie să verifice operaţiunile şi
proiectele pentru a asigura compatibilitatea acestora cu valorile entităţii.
MPA 2130 - 1
Rolul auditului intern şl al auditorului intern în ceea ce priveşte
modelul etic
Auditorii interni trebuie să ţină cont de următoarele puncte pentru a-şi defini rolul în ceea ce
priveşte modelul etic al unei entităţi. Acest rol variază în funcţie de existenţa sau absenţa unei
culturi etice în entitate şi în funcţie de gradul său de dezvoltare. Prezenta MPA nu are drept
scop descrierea tuturor procedurilor necesare pentru a îndeplini o misiune completă de
asigurare sau de consultanţă/consiliere cu privire la modelul etic al unei entităţi.
1. Prezenta MPA subliniază importanţa culturii organizaţionale în crearea unui mediu etic şi
conţine sugestii cu privire la rolul pe care auditorii interni îl pot juca în îmbunătăţirea acestui
mediu. Această MPA:
• Descrie natura procesului de guvernare a entităţii ;
• Stabileşte o legătură între acest proces şi cultura entităţii în ceea ce priveşte etica;
• Precizează că orice persoană care are legătură cu organizaţia, şi în special auditorii
interni, trebuie să promoveze şi să apere etica;
• Enumeră caracteristicile unui model etic consolidat.
2. O Entitate poate adopta diverse forme juridice, structuri, strategii şi proceduri pentru a se
asigura că:
• respectă legislaţia şi reglementările în vigoare;
• răspunde normelor general admise în lumea de afaceri, principiilor de etică şi aşteptărilor
ale societăţii civile;
• funcţionează conform interesului general şi consolidează interesele părţilor sale
implicate, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt;
• informează în mod exhaustiv şi corect acţionarii, instanţele de reglementare, celelalte
părţi implicate şi publicul şi îşi justifică deciziile, acţiunile, gestiunea şi rezultatele sale.
Mijloacele folosite de o entitate pentru a îndeplini aceste patru obiective corespund
conceptului general de proces de guvernare a entităţii Eficacitatea guvernării entităţii
depinde de responsabilitatea organului de conducere al acesteia (cum ar fi Consiliul sau
comitetul de conducere) şi de conducerea generală.
3. Practicile adoptate de o entitate în ceea ce priveşte guvernarea sa reprezintă rezultatul unei
culturi unice şi în continuă evoluţie care influenţează rolurile, condiţionează
comportamentele, determină obiectivele şi strategiile, măsoară performanţele şi
defineşte responsabilităţile. Această cultură influenţează valorile, rolurile şi comportamentele
dictate şi tolerate de entitate şi condiţionează importanţa, grija sau indiferenţa pe care o
conferă exercitării responsabilităţilor sale faţă de societate. Astfel, eficacitatea procesului de
guvernare depinde în mare măsură de cultura organizaţională.
4. Toate persoanele care au legătură cu organizaţia sunt într-o anumită măsură responsabile de
modelul său Dată fiind complexitatea şi răspândirea proceselor de decizie în majoritatea
entităţilor, fiecare persoană trebuie încurajată să promoveze şi să apere etica, indiferent
dacă acest rol i-a fost delegat oficial sau neoficial. Codurile de conduită, precum şi
rapoartele referitoare la strategia şi politicile entităţii, constituie declaraţii importante în care
organizaţia precizează valorile şi scopurile sale, comportamentul pe care-l aşteaptă din
partea personalului şi strategiile adoptate pentru a instaura un model compatibil cu
responsabilităţile care îi revin pe plan juridic, etic şi cu privire la societate. Un număr din ce
în ce mai mare de entităţi au desemnat un responsabil al cărui rol este de a consilia
conducerea , managerii şi ceilalţi membri ai personalului şi de a fi un exemplu în cadrul
entităţii.
5. Auditorii interni şi auditul intern trebuie să contribuie activ la susţinerea modelului etic în
cadrul entităţii fiind un exemplu de încredere şi o integritate morală sporită; de asemenea
dispun de competenţele necesare pentru promovarea eficientă a unei conduite morale .
Aceştia au capacitatea de a determina conducerea , managerii precum şi pe ceilalţi angajaţi
din cadrul entităţii să respecte obligaţiile care le revin atât pe plan juridic cât şi în ceea ce
priveşte etica sau responsabilităţile faţă de societate
6. Auditul intern poate promova şi poate apăra etica în diferite moduri. Poate, , să numească din
rândul colaboratorilor săi un responsabil cu etica (mediator, responsabil cu conformitatea ,
consilier al conducerii sau expert în domeniul eticii), un membru al comitetului intern de
etică, sau o persoană însărcinată cu evaluarea climatului etic din entitate. în anumite cazuri,
se poate întâmpla ca exercitarea funcţiilor responsabilului cu etica să dăuneze
independenţei auditului intern.
7. Serviciul de audit intern trebuie, cel puţin, să evalueze periodic climatul etic din cadrul entităţii
şi eficacitatea strategiilor, a tacticilor, a comunicării şi a altor procese adoptate pentru a
atinge nivelul dorit de conformitate cu legea şi cu normele de etică. Auditorii interni trebuie
să aprecieze realitatea următoarelor elemente, care reprezintă semnul unui model etic
puternic şi eficace :
• existenţa unui cod oficial de conduită, clar şi uşor de înţeles, a declaraţiilor şi
politicilor aferente (în special proceduri referitoare la fraudă şi la corupţie), şi a altor
elemente care exprimă aspiraţiile entităţii;
• demonstraţii frecvente şi dovezi ale comportamentului etic exemplar al conducătorilor
influenţi ai entităţii;
• strategii explicite care au ca scop susţinerea şi consolidarea modelului etic prin
programe periodice care permit actualizarea şi reînnoirea angajamentului entităţii în
ceea ce priveşte etica;
• existenţa mai multor modalităţi uşor de accesat ce permit raportarea , cu maximă
confidenţialitate, a presupuselor nerespectări ale codului de conduită şi ale politicilor ,
precum şi a altor dovezi de conduită necorespunzătoare;
• declaraţiile periodice ale angajaţilor, furnizorilor şi clienţilor care atestă că aceştia
sunt informaţi în privinţa regulilor etice care trebuie respectate în tranzacţiile care
implică organizaţia;
• definirea clară a responsabilităţilor ce permit asigurarea că implicaţiile etice sunt
evaluate, că sfaturile sunt oferite cu maximă confidenţialitate, că pretinsele încălcări
fac obiectul unei anchete şi sunt raportate corect;
• facilitarea accesului la o formare profesională ce permite tuturor colaboratorilor să
promoveze şi să apere etica;
• practici pozitive ale personalului, care îi încurajează să contribuie la instaurarea unui
climat etic în cadrul entităţii;
• anchete periodice în rândul angajaţilor, furnizorilor şi clienţilor pentru a aprecia
climatul etic din cadrul entităţii;
• examinări periodice ale proceselor formale şi informale ale entităţii care ar putea
provoca presiuni şi abateri de natură să submineze modelul etic ;
• verificarea periodică a referinţelor şi a evoluţiei profesionale a personalului în curs de
recrutare, în special prin teste de integritate, controale cu privire la consumul de
droguri şi alte măsuri similare.
2200
Planificarea misiunii
Auditorii interni trebuie să conceapă şi să formalizeze un plan pentru fiecare misiune
2201
Consideraţii cu privire la planificare
La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie să ţină cont de:

• Obiectivele activităţii supuse auditului şi modul în care este controlată, stăpânită această
activitate;
Activitate: textul original vorbeşte despre „activity”; entitatea supusă auditului nu reprezintă
neapărat un serviciu în sensul strict al cuvântului. Poate fi un proces complet (care poate
deci viza mai multe servicii, de ex.: auditul procesului de achiziţii va viza serviciul achiziţii,
serviciul logistică, serviciul contabilitate), un sistem, o temă, etc.
• Riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele sale, resursele folosite şi sarcinile
operaţionale, precum şi mijloacele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut la
un nivel acceptabil;
• Relevanţa şi eficacitatea sistemelor de management al riscurilor şi de control al activităţii
în raport cu un cadru sau model de control corespunzător;
• Posibilităţile de îmbunătăţire semnificativă a sistemelor de management al riscurilor şi de
control al activităţii.
MPA 2200-1
Planificarea misiunii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în planificarea
misiunilor. Prezenta MPA nu are drept scop prezentarea tuturor procedurilor ce trebuie puse în
aplicare în cadrul unei misiuni de audit sau de consultanţă/consiliere cu privire la respectarea
reglementărilor.

1. auditorul intern este responsabil de planificarea şi realizarea misiunilor care i-au fost
încredinţate, cu condiţia ca acestea să fie controlate şi aprobate de către supervizorul
său. Programul misiunii trebuie:
• să furnizeze documente cu privire la procedurile care permit auditorului intern să
adune, să analizeze, să interpreteze şi să justifice informaţiile în timpul misiunii;
• să definească obiectivele misiunii;
• să stabilească aria de aplicabilitate şi gradul necesar de detaliere al testelor
pentru a atinge obiectivele fiecărei etape a misiunii;
• să identifice aspectele tehnice, obiectivele activităţii, riscurile, procedeele şi
tranzacţiile care trebuie auditate;
• să stabilească natura şi aria de aplicabilitate a testelor;
• să fie pregătit înainte de începerea misiunii şi modificat, dacă este necesar, în
cursul misiunii.
2. responsabilul auditului intern are responsabilitatea de a determina cum, când şi cui vor fi
comunicate rezultatele auditului. Aceste precizări vor fi documentate şi comunicate
conducerii, pe cât posibil, în etapa de planificare a misiunii. Modificările ulterioare care
afectează termenele şi raportarea rezultatelor auditului vor trebui de asemenea
comunicate conduceri, dacă este necesar.
3. vor trebui de asemenea stabilite şi alte cerinţe precum durata misiunii şi datele estimate
pentru realizarea sa. Structura raportului final de audit va trebui luată în calcul, pentru că
o planificare corectă în această etapă facilitează pregătirea raportului final.
Raport final de audit: termenul din limba engleză este mai general „final engagement
communication”; acesta indică faptul că produsul finit al unei misiuni nu se realizează
neapărat sub forma unui raport în sensul tradiţional al cuvântului. Prezentarea rezultatelor
unei misiuni se poate face pe diferite suporturi şi în diverse formate (prezentare de tip power
point, raport „clasic”….). în schimb, dacă formatul a fost definit în scrisoarea de misiune,
este obligatoriu să fie respectat. Forma şi mijloacele sunt lăsate la aprecierea
departamentului de audit intern.
4. Toţi membrii conducerii care sunt vizaţi trebuie informaţi. . Trebuie să se organizeze
întâlniri cu conducerea responsabilă de activitatea studiată. Trebuie să se facă un
rezumat al subiectelor discutate în timpul reuniunilor şi al concluziilor rezultate care să fie
apoi distribuit persoanelor implicate şi păstrat în dosarul misiunii.
În anumite situaţii, pentru a asigura reuşita misiunii şi fiabilitatea rezultatelor aşteptate,
comunicarea prealabilă misiunii poate fi restrânsă sau poate avea un grad de
confidenţialitate mai mare. În anumite cazuri, având acordul direcţiei generale se poate chiar
ca responsabilul entităţii auditate să nu fie anunţat cu privire la misiune.
Subiectele discuţiei pot fi următoarele:
• obiectivele şi aria de aplicabilitate a misiunii de audit planificate;
• calendarul misiunii;
• lista auditorilor interni cărora li s-a repartizat misiunea’
• procesul de comunicare în cursul misiunii, inclusiv metodele, calendarul şi persoanele
responsabile;
• condiţiile de gestionare şi operaţiunile activităţii auditate, inclusiv schimbările recente
la nivelul conducerii şi al sistemelor celor mai importante;
• preocupările şi cerinţele conducerii;
• subiectele importante sau preocupările auditorului intern;
• descrierea procedurilor de audit intern pentru a putea raporta ş asigura monitorizarea
misiunii.
2210
Obiectivele misiunii trebuie să abordeze procesele de management al riscurilor, de

control şi de guvernare a entităţii asociate activităţilor supuse auditului.
MPA 2210-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în stabilirea
obiectivelor misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în considerare a unui

1. planificarea trebuie să fie documentată Trebuie definite obiectivele misiunii şi aria de
aplicabilitate . Obiectivele de audit stabilite de auditorii interni definesc în termeni
generali realizările scontate ale misiunii. Procedurile misiunii reprezintă mijloacele pentru
atingerea obiectivelor misiunii. Ansamblul acestor obiective şi proceduri ale misiunii
definesc aria de aplicabilitate a activităţii de audit intern .
2. obiectivele şi procedurile misiunii trebuie să ţină cont de riscurile aferente activităţii
auditate. Cuvântul „risc” reprezintă probabilitatea producerii unui eveniment care ar putea
avea impact asupra realizării obiectivelor. Riscul se măsoară din punct de vedere al
consecinţelor şi al probabilităţilor. Scopul evaluării riscurilor, în faza de planificare a
auditului, este de a identifica sectoarele importante ale activităţii care ar trebui să fie
examinate ca posibile obiective ale misiunii.
2210.A1
În planificarea misiunii, auditorul intern trebuie să identifice şi să evalueze riscurile

aferente activităţii supuse auditului. Obiectivele misiunii trebuie să fie stabilite în
funcţie de rezultatele evaluării riscurilor.
MPA 2210.A1-1
Evaluarea riscurilor la planificarea misiunii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la evaluarea
riscurilor în timpul planificării misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a
punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în

1. trebuie obţinute informaţii de bază cu privire la activitatea ce trebuie auditată. Va trebui
efectuată o examinare a acestor informaţii pentru a determina impactul lor asupra
misiunii. Ele se referă în primul rând la:
• obiectivele şi scopul activităţii;
• politicile , planurile, procedurile, legile, reglementările şi contractele care pot avea
un impact semnificativ asupra operaţiunilor şi rapoartele;
• entitate, de exemplu numărul şi numele salariaţilor, angajaţii acre ocupă posturi
cheie, descrierea posturilor, precum şi detalii cu privire la ultimele modificări în
entitate, inclusiv modificările importante ale sistemelor informatice;
• bugetul, cifra de afaceri şi datele financiare privind activitatea ce trebuie auditată;
• documentele de lucru ale misiunii anterioare;
• rezultatele altor misiuni, inclusiv cele ale auditorilor externi, finalizate sau în curs
de realizare;
• dosarele de corespondenţă pentru a detecta eventualele probleme importante;
• documentaţia tehnică de referinţă pentru activitatea în cauză.
2. realizarea, dacă este necesar, a unei examinări preliminare la faţa locului pentru a se
familiariza cu activităţile, riscurile şi controalele, pentru a identifica domeniile în care
misiunea trebuie aprofundată şi pentru a invita clienţii misiunii să-şi prezinte comentariile
şi sugestiile. O examinare preliminară este un procedeu care permite strângerea de
informaţii despre activitatea studiată, fără o verificare detaliată. Principalele scopuri sunt:
• înţelegerea activităţii studiate;
• identificarea sectoarelor importante care necesită o analiză mai aprofundată;
• obţinerea de informaţii utile pentru îndeplinirea misiunii;
• determinarea necesităţii de a continua sau nu misiunea.
3. o examinare preliminară permite o abordare documentată pentru planificarea şi
realizarea misiunii. Este un mijloc eficace de alocare a resurselor de audit intern
sectoarelor în care pot fi folosite mai eficient. În funcţie de natura auditului, examinarea
preliminară va fi mai mult sau mai puţin aprofundată. Aria şi durata examinării
preliminare vor varia în funcţie de experienţa şi pregătirea auditorului, de cunoştinţele
sale cu privire la activitatea studiată, de tipul misiunii şi de faptul că misiunea poate fi o
misiune recurentă sau o misiune de monitorizare a aplicării recomandărilor. Durata va fi
de asemenea influenţată de dimensiunea şi complexitatea activităţii studiate precum şi
de răspândirea geografică a acestei activităţi.
4. o examinare preliminară poate antrena folosirea următoarelor proceduri:
• discuţii cu clientul misiunii;
• întâlniri cu persoanele vizate de activitate, de exemplu, utilizatorii produselor obţinute
din această activitate;
• observări la faţa locului;
• revizuirea rapoartelor şi a studiilor de management;
• proceduri analitice de audit;
• scheme de lucru ;
• repetiţii funcţionale (teste privind sarcinile unei anumite activităţi de la început până
la sfârşit);
• documentaţia activităţilor cheie de control.
5. la încheierea anchetei preliminare trebuie să se facă un rezumat al rezultatelor. Acest
rezumat trebuie sa identifice:
• problemele importante şi motivele pentru realizarea unui studiu mai amănunţit;
• informaţiile relevante obţinute în timpul examinării preliminare;
• obiectivele şi procedurile misiunii, precum şi abordările speciale cum ar fi tehnicile de
audit asistate de calculator;
• punctele de control care necesită o atenţie sporită, lipsurile sau excesele aparente
legate de control;
• estimări preliminare în ceea ce priveşte termenul şi resursele necesare;
• datele actualizate pentru etapele de raportare şi de încheiere a misiunii;
• dacă este necesar, motivele pentru a nu continua misiunea.
2230
Resurse alocate misiunii
Auditorii interni trebuie să stabilească resursele necesare atingerii obiectivelor misiunii.

La formarea echipei trebuie să se ţină cont de natura şi complexitatea fiecărei misiuni, de
limitele de timp şi de resursele disponibile.
MPA 2230-1
Resursele alocate misiunii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în alocarea
resurselor misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce

1. pentru a stabili resursele necesare realizării misiunii, este important să evaluăm
următoarele puncte:
• necesităţile în ceea ce priveşte numărul de auditori interni şi nivelul de experienţă
a; echipei de audit trebuie să se bazeze pe o evaluare a naturii şi a complexităţii
misiunii încredinţate, pe limitele de timp şi resursele disponibile;
• cunoştinţele, abilităţile şi celelalte competenţe ale auditorilor interni trebuie luate
în calcul pentru repartizarea auditorilor în cadrul fiecărei misiuni de audit;
• necesităţile de formare a auditorilor trebuie luate în calcul pentru fiecare misiune:
pornind: de la acest lucru se constituie baza cerinţelor necesare activităţii de audit
intern.
Necesităţi de formare : această recomandare nu implică neapărat faptul ca auditorul
să urmeze o formare ad-hoc înainte de a începe o misiune (competenţe necesare
abordate la punctul 2) ci faptul că o misiune poate reprezenta de asemenea ocazia ca
auditorul sa-şi aprofundeze cunoştinţele cu privire la întreprindere şi procesele
acesteia astfel putând să-şi dezvolte competenţele.
• Utilizarea resurselor externe trebuie avută în vedere în cazul în care sunt
necesare cunoştinţe, abilităţi sau competenţe suplimentare.
2240
Auditorii interni trebuie să elaboreze un program de lucru care să permită îndeplinirea

obiectivelor misiunii. Acest program de lucru trebuie să fie formalizat.
MPA 2240-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în elaborarea
programelor de lucru pentru misiune. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a

1. procedurile de audit, inclusiv tehnicile de sondaj şi eşantionare utilizate, trebuie fixate pe
cît posibil dinainte şi dezvoltate sau modificate dacă circumstanţele o cer. În MPA
2210.A1-1 înt prezentate linii directoare mai detaliate.
2. procesul de colectare, analizare, interpretare şi documentare a informaţiilor trebuie să fie
supervizat pentru a obţine o asigurare rezonabilă că se respectă obiectivitatea auditorului
şi că obiectivele auditului sunt atinse.
2240.A1
Programul de lucru trebuie să definească procedurile ce urmează a fi aplicate pentru a

colecta, analiza, evalua şi documenta informaţiile în cadrul misiunii. Programul de lucru
trebuie să fie aprobat înainte de începerea lucrărilor. Eventualele modificări trebuie să fie
aprobate rapid.
MPA 2240A1-1
Aprobarea programelor de lucru

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la aprobarea
programelor de lucru. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce

1. programul de lucru al misiunii trebuie aprobat în scris de către responsabilul auditului
intern sau delegatul acestuia înainte de începerea misiunii.. Aprobarea trebuie mai întâi
obţinută oral dacă nu se poate obţine în scris înainte de începerea misiunii. Modificările
aduse planului de misiune trebuie aprobate al timp
În scris: formalizarea aprobării nu este neapărat greoaie. Documentul „program de lucru”
poate conţine numele celui care a întocmit acest document şi poate avea un spaţiu „revizuit
de ________ „ pentru ca responsabilul auditului intern sau delegatul său să poată semna
odată ce documentul a fost revizuit.
2300 – Realizarea misiunii
Auditorii interni trebuie să identifice, să analizeze, să evalueze şi să documenteze

informaţiile în vederea îndeplinirii obiectivelor misiunii.
2310
Auditorii interni trebuie să identifice informaţiile necesare, credibile , relevante şi

utile în vederea îndeplinirii obiectivelor misiunii.
MPA 2310-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la colectarea
informaţiilor. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie
examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în considerare a unui

1. trebuie strânse informaţii cu privire la toate elementele ce ţin de obiectivele şi aria de
aplicabilitate a misiunii. Auditorii interni utilizează proceduri analitice în examinarea şi
identificarea informaţiilor. Procedurile analitice de audit sunt realizate studiind şi
comparând relaţiile dintre informaţiile financiare şi celelalte informaţii. Procedurile
analitice de audit pentru identificarea informaţiilor ce trebuie analizate sunt fondate pe
ipoteza că în lipsa unor condiţii contrare cunoscute, se presupun că există relaţii între
anumite informaţii existente şi că aceste relaţii se păstrează. Exemple de condiţii
contrare sunt tranzacţiile sau evenimentele neobişnuite în care nu au loc: modificări ale
principiilor contabile, de organizare, de funcţionare, de mediu precum şi schimbări
tehnologice; lipsa de eficienţă ; factori de ineficacitate; erori greşeli; neregularităţi sau
fraude.
2. aceste informaţii trebuie să fie suficiente, concludente, relevante şi utile, astfel încât să
furnizeze o bază solidă pentru constatările de audit şi pentru recomandările aferente
• informaţie este suficientă dacă ea este de asemenea funcţională,
corespunzătoare şi probantă, astfel încât o persoană prudentă şi informată să
ajungă la aceleaşi concluzii ca şi auditorul.
• informaţie concludentă este credibilă ş uşor accesibilă prin utilizarea tehnicilor de
audit corespunzătoare.
• informaţie este relevantă dacă ea confirmă constatările şi recomandările auditului
şi dacă corespunde obiectivelor misiunii.
• informaţie este utilă dacă ajută organizaţia să-şi atingă obiectivele.
2320
Auditorii interni trebuie să-şi bazeze concluziile şi rezultatele misiunii lor pe analize şi
evaluări corespunzătoare.
MPA 2320-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în utilizarea
analizelor şi evaluărilor pentru aşi fonda concluziile. Prezenta MPA nu are drept scop nu are
drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este
acela de a recomanda luarea în considerare a unui ansamblu de elemente.

1. procedurile analitice de audit furnizează auditorilor interni mijloace eficace şi eficiente
pentru evaluarea şi analizarea informaţiilor strânse în timpul unei misiuni. Evaluarea este
rezultatul comparării acestor informaţii cu rezultatele scontate, identificate sau
dezvoltate de către auditorul intern. Procedurile analitice de audit sunt utile pentru a
identifica, de exemplu:
• diferenţele neprevăzute;
• lipsa diferenţelor estimate;
• posibile erori;
• neregularităţi sau posibile fraude;
• alte tranzacţii sau evenimente neobişnuite sau nerecurente.
2. procedurile analitice de audit cuprind, de exemplu:
• compararea informaţiilor perioadei în curs cu informaţiile similare din perioadele
precedente;
• compararea informaţiilor din perioada în curs cu bugetele sau previziunile;
• studiul rapoartelor existente între informaţiile financiare şi celelalte informaţii
corespunzătoare (de exemplu, valorile contabilizate din cadrul plătii salariilor
comparate cu evoluţia numărului mediu de angajaţi );
• studiul raporturilor existente între diferite elemente de informare (de exemplu,
fluctuaţiile valorilor contabilizate ale dobânzii comparate cu evoluţiile soldurilor
datoriilor aferente);
• compararea informaţiilor cu informaţii similare de la mai multe unităţi operaţionale;
• compararea informaţiilor sectoriale de acelaşi fel.
3. procedurile analitice de audit pot folosi valori monetare, cantităţi fizice, proporţii şi
procentaje. Procedurile analitice de audit specifice pot cuprinde, de exemplu, proporţii,
tendinţe şi analize de regresie, teste de rezonabilitate , comparaţii între perioade,
comparaţii cu bugetele, previziunile şi informaţiile economice exterioare. Procedurile
analitice de audit ajută auditorul intern să identifice condiţiile care pot determina apariţia
unor proceduri de audit complementare. Auditorii interni trebuie să utilizeze procedurile
analitice de audit pentru planificarea misiunii conform instrucţiunilor cuprinse în secţiunea
220 a normelor (MPA 2210-1).
4. procedurile analitice de audit trebuie de asemenea să fie utilizate în timpul misiunii
pentru a examina şi evalua informaţiile care susţin rezultatele auditului. Auditorii interni
trebuie să ia în calcul factorii de mai jos pentru a putea determina în ce măsură trebuie
folosite procedurile analitice de audit. După evaluarea acestor factori, auditorii interni
trebuie să ia în calcul şi să folosească, dacă este necesar, alte proceduri de audit pentru
a îndeplini obiectivul misiunii, şi anume:
• importanţa sectorului studiat;
• validitatea sistemului de control intern;
• disponibilitatea şi credibilitatea în informaţiile financiare şi a celorlalte informaţii ;
• gradul de precizie aşteptată de la rezultatele procedurilor analitice de audit;
• disponibilitatea şi posibilitatea de a face comparaţii între sectoare;
• relevanţa altor proceduri de audit pentru susţinerea rezultatelor misiunii.
5. când procedurile analitice de audit evidenţiază raporturi sau rezultate neprevăzute ,
auditorii interni trebuie să examineze şi să evalueze aceste rezultate şi raporturi.
Examinarea şi evaluarea raporturilor şi a rezultatelor neaşteptate obţinute cu ajutorul
procedurilor analitice de audit trebuie să ducă la chestionarea conducerii sau la utilizarea
altor proceduri de audit până când auditorii interni obţin explicaţii satisfăcătoare.
Rezultatele sau raporturile care nu sunt explicate, obţinute cu ajutorul procedurilor
analitice de audit pot indica fapte importante cum ar fi o posibilă eroare , neregularitate,
fraudă. Rezultatele sau raporturile care nu sunt suficient de explicite, obţinute în urma
procedurilor analitice de audit, trebuie comunicate nivelului de conducere corespunzător.
Auditorii interni pot recomanda luarea unor măsuri corespunzătoare, în funcţie de
situaţie.
2330
Auditorii interni trebuie să documenteze informaţiile relevante în vederea justificării

concluziilor şi rezultatelor misiunii.
MPA2330-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la înregistrarea
informaţiilor obţinute. Prezenta MPA nu are drept scop nu are drept scop expunerea exhaustivă
a punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în

1. documentele de lucru care servesc la documentarea activităţilor de audit trebuie
întocmite de către auditorul intern şi revăzute de conducerea auditului intern. Aceste
documente trebuie să consemneze informaţiile obţinute şi analizele făcute şi trebuie să
confirme constatările şi recomandările de audit care vor fi raportate Documentele de
lucru servesc în principal la:
• furnizarea principalului document suport pentru comunicările în cadrul misiunii;
• planificarea, executarea şi revizuirea misiunilor;
• documentarea realizării obiectivelor de audit;
• facilitarea revizuirii de către terţi;
• furnizarea unei baze de evaluare a programului pentru calitate al auditului intern;
• aducerea unor elemente probante în caz de reclamaţii din partea companiilor de
asigurări, în caz de frauda sau trimitere în judecată
• dezvoltarea profesională a echipei de audit intern;
• demonstrarea faptului că auditul intern respectă normele pentru practicarea
profesională a auditului intern.
2. organizarea, întocmirea şi conţinutul dosarelor de lucru ale auditului se face în funcţie de
misiune. Dosarele de lucru trebuie totuşi să cuprindă următoarele elemente:
• planificarea misiunii;
• evaluarea riscurilor
• examinarea şi evaluarea relevanţei şi a eficacităţii sistemului de control intern;
• procedurile folosite pentru realizarea misiunii, informaţiile obţinute şi concluziile
rezultate ;
• revizuirea dosarelor de lucru;
• comunicarea rezultatelor;
• monitorizarea misiunii;
3. dosarele de lucru trebuie să fie complete şi să justifice concluziile rezultate în urma
misiunii. Dosarele de audit pot conţine între altele:
• documentele de planificare şi programele misiunii;
• chestionarele de control, schemele de lucru (diagramele de circulaţie a informaţiei),
listele de control şi memorandumurile de sinteză;
• note şi referate privind întâlnirile;
• date despre entitate, precum organigramele şi descrierile posturilor;
• o copie a contractelor importante;
• scrisori de confirmare şi reprezentare;
• analiza şi sondajele efectuate cu privire la tranzacţii, procese şi solduri contabile;
• rezultatele procedurilor analitice de audit;
• raportul final al misiunii şi observaţiile conducerii;
• corespondenţa , dacă aceasta vine în sprijinul concluziilor trase în urma misiunii.
4. dosarul de lucru poate fi prezentat pe hârtie, pe casetă, pe dischetă sub forma unui film
sau a altui mijloc de înregistrare. Dacă dosarul de lucru nu este pe hârtie, trebuie
păstrată şi o copie de rezervă.
5. în cazul unui audit al situaţiilor financiare, documentele de lucru trebuie să demonstreze
faptul că sunt în conformitate cu înregistrările în contabilitate .
6. responsabilul auditului intern trebuie să stabilească regulile ce trebuie urmate în ceea ce
priveşte documentele de lucru, reguli adaptate pentru fiecare tip de misiune.
Normalizarea dosarelor de lucru, de exemplu normalizarea chestionarelor şi a
programelor de audit poate îmbunătăţi eficacitatea unei misiuni şi poate facilita delegarea
sarcinilor. Anumite dosare de lucru pot fi considerate dosare permanente. Aceste dosare
conţin informaţii cu caracter permanent.
7. iată câteva tehnici tipice pentru pregătire unui dosar de lucru:
• fiecare document e lucru trebuie să poarte numele misiunii şi să descrie conţinutul
sau obiectul documentului de lucru;
• fiecare document de lucru trebuie să fie semnat (sau parafat) şi datat de către
auditorul intern care realizează activitatea;
• fiecare document de lucru trebuie să aibă un index sau un număr de referinţă;
• trebuie explicate simbolurile de verificare („tick marks”);
• trebuie precizate sursele datelor.
2330.A1
Responsabilul auditului intern trebuie să controleze accesul la dosarele misiunii.

Acesta trebuie să obţină, dacă este necesar, acordul conducerii şi/sau avizul unui
jurist înainte de a transmite aceste dosare în exterior.
MPA 2330.A1-1
Controlul dosarelor de audit

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii privind controlul
dosarelor de audit. Prezenta MPA nu are drept scop nu are drept scop expunerea exhaustivă a

1. documentele de lucru ale misiunii sunt proprietatea entităţii. În general ele trebuie să
rămână sub controlul auditului intern şi nu trebuie să aibă acces la ele decât
personalul autorizat.
2. conducerea şi ceilalţi membrii ai entităţii pot cere accesul la documentele de lucru ale
misiunii. Un astfel de acces poate fi necesar pentru a corobora sau explica
constatările şi recomandările misiunii sau pentru a utiliza documentele unei misiuni în
alte scopuri. În prealabil, responsabilul auditului intern trebuie să autorizeze aceste
cereri.
3. în practică, auditorii externi şi interni îşi transmit uni altora dosarele de lucru. Accesul
acordat auditorilor externi trebuie să fie aprobat de către responsabilul auditului
intern.
4. există situaţii când cererile de acces la dosarele de lucru şi la rapoarte sunt făcute de
către persoane dina afara entităţii, altele decât auditorii externi. Înainte de a accepta
furnizarea documentaţiei cerute, responsabilul auditului intern trebuie să obţină
aprobarea din partea conducerii şi/sau după caz, din partea consilierului juridic.
În Franţa, rapoartele de audit intern trebuie transmise, la cererea acestora, Comisarilor
de conturi şi justiţiei. Pentru sectorul bancar, regulamentul 97-02 al CRBF, înlocuit cu
regulamentul 2000-01, menţionează în plus că rapoartele cu privire la controlul intern şi
la supravegherea riscurilor sunt prezentate în fiecare an Comisarilor de conturi şi
secretariatului general al Comisiei Bancare. Se recomandă deci ca faptele de care au
cunoştinţă auditorii interni să fie prezentate cu discernământ, prudenţă şi circumspecţie.
Facem trimitere la comentariile formulate cu privire la codul deontologic.
MPA 2330.A1-2
Accesul la dosarele de audit – aspecte juridice

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii înainte de a permite
accesul la dosarele de audit persoanelor din exteriorul auditului intern. Prezenta MPA nu are
drept scop nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate.
Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă

Avertisment : auditorii interni trebuie să consulte un consilier juridic cu privire la
toate problemele de ordin juridic, regulile aplicabile putând varia considerabil de la o
legislaţie la alta. Îndrumările conţinute în prezenta MPA se bazează în principal pe
sistemul juridic american
1. dosarele de audit intern rapoartele, documentele justificative, notele de
reexaminare şi corespondenţa schimbată, oricare ar fi suportul utilizat. Auditorii
interni întocmesc aceste dosare cu ajutorul conducerii şi al organelor deliberante
pentru care efectuează prestările. Cuprinsul acestor dosare se estimează a fi în
general confidenţial şi poate fi întemeiat atât pe fapte cât şi pe opinii. Accesul la
dosarele de audit poate fi solicitat de către terţi prin diverse proceduri, printre care
putem enumera urmăririle penale, litigiile, verificările fiscale, controalele
instanţelor de reglementare, examinarea achiziţiilor publice şi controalele
efectuate în cadrul profesiunilor abilitate să se autoreglementeze. Teoretic toate
dosarele care nu sunt acoperite de secretul profesional dintre avocat şi clientul
său pot fi comunicate în cazul procedurilor judiciare. Pentru celelalte proceduri,
problema accesului la dosare este mai puţi evidentă.
2. inserarea procedurilor explicite în documentele auditului intern enumerate mai jos
poate permite sporirea controlului asupra accesului la dosarele de audit. Aceste
sugestii sunt analizate în paragrafele de mai jos:
• cartă;
• descrierea posturilor;
• politicile interne ale serviciului;
• proceduri referitoare la desfăşurarea anchetelor efectuate împreună cu
Consilierii juridici.
3. carta auditului intern trebuie să trateze atât accesul la dosarele şi informaţiile care
aparţin entităţii cât şi controlul acestora, indiferent de suportul utilizat pentru
păstrarea documentelor.
4. membrii auditului intern trebuie să dispună de descrieri scrise ale posturilor
precizând natura sarcinilor complexe şi variate pe care le îndeplinesc. Aceste
descrieri ale posturilor ar putea să-i ajute pe auditorii interni în cazul cererii de
transmitere a dosarelor. În plus, vor ajuta la mai buna delimitare a sferei
activităţilor lor permiţând în acelaşi timp terţilor să înţeleagă mai bine sarcinile
auditorilor interni.
5. se recomandă stabilirea unor proceduri specifice serviciului de audit intern cu
scopul de a preciza modul de funcţionare a auditului intern. Aceste proceduri
scrise vor trebui să acopere mai ales următoarele puncte: conţinutul dosarelor de
audit, termenul de păstrare a dosarelor serviciului, modalităţile de procesare a
cererilor de acces la dosarele şi procedurile specifice ce trebuie urmate în cazul
unei anchete efectuate împreună cu consilierul juridic. Aceste puncte sunt
examinate în cele ce urmează.
6. o procedură vizând diferite tipuri de misiuni trebuie să precizeze conţinutul şi
forma dosarelor de audit precum şi modalitatea de procesare a notelor de
revizuire (păstrarea pentru justificarea problemelor ridicate şi soluţionate ulterior
sau distrugerea lor pentru a împiedica accesul unor terţi la acestea). De altfel, se
recomandă să se menţioneze printr-o procedură termenul de păstrarea a
dosarelor de audit. Aceste termene vor fi stabilite în funcţie de necesităţile entităţii
şi de cerinţele legale. (Este important ca acest punct să fie verificat împreună cu
consilierul juridic).
7. politicile de audit intern trebuie să precizeze identitatea persoanelor însărcinate cu
asigurarea controlului şi securităţii dosarelor serviciului şi a persoanelor acre pot
avea acces la dosarele de audit, precum şi modalităţile de procesare a cererilor
de acces la aceste dosare. Aceste proceduri pot varia în funcţie de practicile
folosite în acest domeniu sau de cele ale dreptului aplicabil entităţii. Responsabilul
auditului intern şi ceilalţi membrii ai auditului intern trebuie să urmeze cu atenţie
evoluţia jurisprudenţei şi a practicilor în domeniu. Aceştia trebuie de asemenea să
anticipeze eventualele cereri de acces la rezultatele activităţii lor.
8. procedura care defineşte condiţiile de acces la dosarele de audit trebuie de
asemenea să acopere următoarele puncte:
• procesul care trebuie urmat pentru a rezolva problemele de acces;
• termenul de păstrare pentru fiecare tip de document de lucru;
• programul de formare şi actualizare a cunoştinţelor echipei de audit intern cu
privire la riscurile şi problemele de acces la dosarele lor;
• şi necesitatea de a efectua periodic un studiu ala acestui domeniu cu scopul
de a anticipa posibilele cereri de acces la dosare.
9. o procedură trebuie să permită auditorului intern să stabilească dacă un audit
justifică o anchetă – sau, cu alte cuvinte, dacă un audit determină realizarea unei
anchete efectuate împreună cu un avocat şi de asemenea procedurile specifice ce
trebuie urmate în ceea ce priveşte comunicarea cu Consilierul juridic. Procedura
trebuie de asemenea să abordeze aspectele legate de semnarea unui
angajament de confidenţialitate privind toate informaţiile încredinţate avocatului.
10. auditorii interni trebuie de altfel să atragă atenţia Consiliului şi conducerii asupra
riscurilor accesului la dosarele de audit. Procedurile referitoare la dreptul de acces
la dosare, modalităţile de procesare a cererilor de acces şi demersul ce trebuie
făcut pentru ca un audit să justifice realizarea unei anchete trebuie revăzute de
către comitetul de audit (sau de către un organ de deliberare echivalent). Aceste
proceduri variază în funcţie de caracteristicile entităţii şi de dispoziţiile legii privind
secretul profesional.
11. este important ca dosarele de audit ce trebuie făcute publice să fie bine pregătite.
În această privinţă se recomandă să se urmeze următoarele etape:
• trebuie făcute publice doar documentele cerute. Ca regulă generală, dosarele
de audit ce conţin opinii şi recomandări nu sunt comunicate. Documentele
care dezvăluie argumentaţia sau strategiile avocaţilor sunt în general acoperite
de secretul profesional şi comunicarea lor nu este obligatorie;
• trebuie transmise doar copiile, exemplarul original trebuind păstrat, în special
dacă documentele au fost redactate cu creionul. Dacă tribunalul cere
originalul, auditul intern trebuie să păstreze o copie;
• trecerea pe fiecare document a menţiunii „confidenţial” precum şi o adnotare
precizând că orice difuzare către o altă persoană trebuie să facă obiectul unei
autorizări prealabile.
2330.A2
Responsabilul auditului intern trebuie să stabilească reguli privind păstrarea dosarelor

misiunii. Aceste reguli trebuie să corespundă orientărilor definite entitate şi oricărei
cerinţe de reglementare sau de altă natură.
MPA 2330.A2-1
Păstrarea dosarelor

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la definirea
modalităţilor de păstrare a dosarelor de audit. Prezenta MPA nu are drept scop nu are drept
scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este acela de
a recomanda luarea în considerare a unui ansamblu de elemente.

1. modalităţile de păstrare a dosarelor de audit trebuie întocmite astfel încât să vizeze toate
dosarele, indiferent de forma în care sunt păstrate.
2340
Misiunile trebuie să facă obiectul unei supervizări corespunzătoare în vederea garantării

îndeplinirii obiectivelor, asigurării calităţii şi dezvoltării profesionale a personalului.
MPA 2340-1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în momentul
supervizării misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop nu are drept scop expunerea exhaustivă
a punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în

1. responsabilul auditului intern are sarcina de a asigura o supervizare corespunzătoare a
auditurilor. Supervizarea începe cu planificarea misiunii şi se continuă cu verificările,
evaluările, raportul şi monitorizarea misiunii. Supervizarea constă în:
• asigurarea că auditorii desemnaţi deţin cunoştinţele, abilităţile şi celelalte
competenţe necesare pentru îndeplinirea misiunii;
• furnizarea instrucţiunilor corespunzătoare în cursul planificării misiunii şi
aprobarea programului misiunii;
• verificarea pentru a stabili dacă programul aprobat este executat corect existând
posibilitatea unor modificări justificate şi autorizate;
• controlarea documentelor de lucru pentru ca acestea să conţină elementele
probante care demonstrează constatările, concluziile şi recomandările misiunii;
• asigurarea că raportul este exact, obiectiv, clar, concis, constructiv şi întocmit în
termenele fixate;
• asigurarea că obiectivele de audit au fost atinse;
• valorificarea tuturor oportunităţilor pentru dezvoltarea cunoştinţelor, a abilităţilor şi
a celorlalte competenţe ale auditorilor interni.
2. trebuie să existe o dovadă a supervizării efectuate ce trebuie documentată şi păstrată în
documentele de lucru. Aria supervizării depinde de competenţa şi experienţa auditorilor
interni precum şi de complexitatea misiunii. Responsabilul auditului intern are întreaga
responsabilitate pentru supervizarea misiunilor dar poate de asemenea să desemneze o
altă persoană cu experienţa şi competenţa cerută pentru realizarea acestei supervizări.
Auditorii interni care au experienţa necesară pot fi folosiţi pentru a superviza munca
celorlalţi auditori interni mai puţin experimentaţi.
3. responsabilul auditului intern este însărcinat cu toate misiunile de audit indiferent dacă
acestea sunt realizate de către auditul intern sau în numele acestuia. El este de
asemenea responsabil de toate opiniile profesionale importante formulate în timpul
planificării, verificărilor, evaluărilor, raportului şi monitorizări misiunii. Responsabilul
auditului intern trebuie să se folosească de mijloacele adecvate pentru a-şi asuma
această responsabilitate. Mijloacele adecvate vizează regulile şi procedurile destinate:
• reducerii riscului ca opiniile profesionale formulate de auditorii interni sau de alte
persoane care execută lucrări pentru auditul intern să fie în dezacord cu opinia
profesională a responsabilului auditului intern ceea ce ar avea un efect negativ
asupra misiunii;
• rezolvarea conflictelor de opinie între responsabilul auditului intern şi auditorii interni
asupra punctelor importante ale misiunii. Mijloacele ce trebuie utilizate pot fi:
a) dezbaterile privind constatările relevante ;
b) anchetele şi cercetările suplimentare ;
c) menţionarea în documentele de lucru a diferitelor puncte de vedere, împreună cu
documentele suport.
În cazul unor opinii contrare privind chestiunile de etică, mijloacele corespunzătoare
trebuie să facă apel la persoane care, în cadrul entităţii au responsabilităţi în acest
domeniu.
4. supervizarea cuprinde formarea şi dezvoltarea personalului, evaluarea performanţelor,
urmărirea cheltuielilor şi a timpului utilizat, şi alte aspecte administrative de aceeaşi
natură.
5. toate documentele de lucru trebuie revăzute pentru a se asigura că ele stau la baza
raportului de audit şi că toate procedurile de audit necesare au fost efectuate. Această
revizuire trebuie materializată prin menţionarea pe fiecare document de lucru revizuit a
iniţialelor supervizorului şi a datei. Alte tehnici de revizuire care furnizează o dovadă a
revizuirii includ un check list de revizuire sau un memorandum care precizează natura,
aria şi rezultatele revizuirii.
6. supervizorii pot pregăti o listă scrisă a problemelor (note de revizuire) ridicate în cursul
revizuirii. În momentul abordării punctelor ce trebuie revizuite, trebuie să ne asigurăm că
dosarul de lucru va conţine de aici înainte elementele care demonstrează că au fost
soluţionate problemele apărute în timpul revizuirii. Alternativele acceptabile, în ceea ce
priveşte păstrarea notelor, sunt următoarele:
• păstrarea notelor de revizuire ca înregistrări ale problemelor ridicate de către
supervizor şi ale acţiunilor întreprinse pentru rezolvarea lor;
• eliminarea notelor de revizuire după soluţionarea problemelor şi după ce
documentele de lucru necesare au fost modificate pentru a furniza informaţiile
suplimentare cerute.
2400 – COMUNICAREA REZULTATELOR
AUDITORII INTERNI TREBUIE SĂ COMUNICE

RAPID REZULTATELE MISIUNII
MPA 2400 - 1
Comunicarea rezultatelor - Aspecte juridice

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la comunicarea
rezultatelor misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate la comunicarea rezultatelor.
Notă - Auditorii interni trebuie să consulte un consilier juridic cu privire la toate

chestiunile de ordin juridic, regulile aplicabile putând varia considerabil în funcţie de
diferite jurisdicţii Directivele conţinute în prezenta Modalitate Practică de Aplicare se
bazează în principal pe sistemul juridic american.
1. Auditorii interni trebuie să ia toate măsurile necesare înainte de a menţiona în rapoartele sau
în documentele lor de lucru concluzii şi opinii cu privire la încălcarea legii şi a
reglementărilor sau la orice altă problemă de ordin juridic. Se recomandă stabilirea de
politici şi formularea de proceduri pentru aceste situaţii şi strânsa colaborare cu
responsabilii competenţi din alte domenii corespunzătoare (consilier juridic, Compliance
Officer/deontolog, etc.).
2. Auditorii interni trebuie să adune elemente probante, să emită decizii bazate pe analize, să
raporteze rezultatele muncii lor şi să se asigure că sunt luate măsuri corective. Sarcinile
auditorului intern, obligat să îşi documenteze dosarele de audit, pot să nu fie în acord cu
cele ale consilierului juridic preocupat de a nu păstra elementele care ar putea compromite
mijloacele de apărare a entităţii. Într-adevăr, chiar dacă auditorul intern desfăşoară o
anchetă în mod corespunzător , faptele divulgate pot pune sub semnul întrebării
argumentarea consilierului juridic. 0 planificare şi proceduri corespunzătoare sunt deci
esenţiale pentru a evita ca dezvăluirea unor fapte să provoace un dezacord între consilierul
juridic (al societăţii) şi auditorul intern. Se recomandă să se precizeze, în proceduri, rolul
fiecăruia şi modul de comunicare. De altfel, auditorul intern şi consilierul juridic trebuie să
favorizeze în cadrul entităţii o cultură etică şi un comportament preventiv sensibilizând
conducerea în privinţa procedurilor. Auditorii interni trebuie să ia în considerare următoarele
puncte, în special în cazul misiunilor ale căror rezultate ar putea fi dezvăluite sau
comunicate persoanelor din afara entităţii.
3. Pentru păstrarea secretului profesional la care este obligat avocatul sunt necesare patru
elemente. Trebuie să existe:
• o comunicare,
• realizată în confidenţialitate deplină,
• între persoane protejate de secretul profesional,
• pentru a furniza clientului asistenţă juridică.
Secretul profesional, al cărui principal scop este protejarea informaţiilor comunicate
avocatului, poate de asemenea să se aplice şi în cazul informaţiilor comunicate terţilor care
lucrează cu avocatul.
4. Anumite jurisdicţii au admis existenta unui "drept de auto-analiză critică" care permite
păstrarea confidenţialităţii documentelor de auto-critică cum ar fi dosarele de audit. Ca
regulă generală, recunoaşterea acestui drept se bazează pe postulatul conform căruia
confidenţialitatea analizelor efectuate în cazurile examinate primează asupra interesului
general, aşa cum demonstrează argumentarea de mai jos extrasă dintr-un raţionament:
Dreptul de analiză auto-critică a fost admis în anumite condiţii pentru a păstra
confidenţialitatea anumitor auto-evaluări critice. Acesta permite persoanelor fizice sau
entităţilor să se asigure că respectă regulile legale şi regulamentare fără a genera totuşi
dovezi care ar putea fi reţinute împotriva lor de către partea adversă în cazul unui litigiu
ulterior. Această doctrină se bazează pe ideea că o astfel de autoevaluare critică
încurajează importanţa acordată de public respectării acestui drept.
5. Ca regulă generală, protejarea prin secretul profesional implică respectarea a trei condiţii:
• trebuie ca informaţiile protejate prin secret să provină dintr-o analiză auto-critică
întreprinsă de partea care invocă secretul;
• trebuie ca protecţia informaţiilor conţinute în analiza critică să fie determinată în mod
vizibil de interesul general;
• trebuie să fie vorba despre informaţii a căror posibilă divulgare ar avea ca efect
restrângerea fluxului acestora.
In anumite cazuri, tribunalele au cercetat de asemenea dacă analiza critică a precedat sau
provocat prejudiciul cauzat reclamantului, sau dacă aceasta a intervenit după evenimentele
care au stat la bază reclamaţiei, caz în care păstrarea secretului este perfect justificată.
6. Ca regulă generală, tribunalele au fost mai reticente în a admite existenţa unui drept la secret
fondat pe autoevaluare atunci când cererea de transmitere a documentelor este eliberată de
o administraţie publică şi nu de o persoană particulară; această atitudine este foarte probabil
legată de recunoaşterea interesului mai mare al statului în aplicarea legii . Secretul fondat
pe autoevaluare este foarte bine adaptat funcţiilor şi activităţilor care au adoptat proceduri
de auto-reglementare cum ar fi, de exemplu, spitalele, agenţii de brokeraj (case) şi
cabinetele de expertiză contabilă. Majoritatea acestor proceduri sunt asociate cu procedurile
pentru asigurarea calităţii care vin să completeze o activitate operaţională precum auditul
financiar.
7. Pentru a beneficia de protecţia prin intermediul secretului, documentele trebuie, conform
doctrinei, să îndeplinească trei condiţii. Trebuie ca aceste documente să fie întocmite
pentru a beneficia de protecţia documentelor conform doctrinei unui suport de lucru:
• sub forma unor suporturi de lucru (instrumente) (poate să fie vorba despre memorii,
de exemplu un program informatic);
• în anticiparea unui litigiu;
• şi de către un reprezentant al avocatului.
8. Documentele întocmite înainte de a exista o relaţie între avocat şi client nu sunt protejate în
baza acestei doctrine care nu prevede nici o protecţie în cazul în care astfel de documente
sunt date avocatului. In plus, aplicarea acestei doctrine este supusă unor condiţii.
Transmiterea documentelor către avocat, înainte ca legătura dintre acesta şi client să fie
formată, nu va proteja acele documente conform doctrinei produsului muncii. Intr-adevăr,
documentele nu sunt protejate dacă transmiterea informaţiilor răspunde unei necesităţi
substanţiale şi dacă aceste informaţii nu pot fi obţinute altfel fără un efort excesiv. Astfel, în
afacerea Grand Jury, comitetul de audit al societăţii avusese întâlniri pentru a determina
dacă fuseseră efectuate în străinătate plăţi dubioase. Raportul său a beneficiat de protecţie
prin secret în baza doctrinei de mai sus, cu excepţia extraselor referitoare la întâlnirile
organizate cu persoane care au decedat între timp.
2410
Criteriile comunicării
Comunicarea trebuie să includă obiectivele şi sfera de activitate a misiunii, precum şi
concluziile, recomandările şi planurile de acţiune.
Normele anterioare se opreau, în ceea ce priveşte conţinutul comunicării la recomandări.

Includerea în raport a planurilor de acţiuni ale audiaţilor reprezenta totuşi practica anumitor
Servicii de audit intern (ceilalţi cereau aceste planuri de acţiuni ca răspuns la recomandările
conţinute în raport). Astăzi, în cadrul normelor se prevede că: auditul intern nu aduce de fapt un
plus de valoare decât dacă recomandările sale conduc la întocmirea de planuri de acţiuni (care
sunt aplicate….. de unde rezultă necesitatea unui control al stadiului aplicării acestor planuri) :
raportul nu este complet iar misiunea nu este încheiată dacă planurile de acţiuni nu sunt
cuprinse în raport.
MPA2410- 1
Conţinutul comunicării

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la comunicarea
rezultatelor misiunii. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce
trebuie examinate în timpul comunicării rezultatelor.
1. Formatul şi conţinutul rapoartelor de audit pot varia de la o entitate la alta precum şi de la un
tip de misiune la altul. Totuşi, aceste rapoarte trebuie să conţină, cel puţin, obiectivele, sfera
de activitate şi rezultatele auditului.
2. Rapoartele finale de audit pot cuprinde informaţii despre context şi sinteze. Informaţiile
despre context pot prezenta unităţile şi activităţile examinate şi pot furniza explicaţii utile.
Observaţiile, concluziile şi recomandările rapoartelor precedente pot de asemenea să fie
reluate; se mai poate indica şi dacă acest audit reprezintă o misiune înscrisă în planul de
audit sau care răspunde la o anumită solicitare specială. Dacă sunt incluse sinteze, acestea
trebuie să fie proporţionale cu conţinutul raportului.
3. Prezentarea obiectului misiunii trebuie să descrie obiectivele şi poate, dacă este necesar, să
informeze cititorul cu privire la motivele misiunii şi rezultatele scontate.
4. Prezentarea obiectului misiunii trebuie să precizeze activităţile auditate şi să cuprindă, dacă
este necesar, informaţii complementare cum ar fi perioada vizată, natura şi sfera lucrărilor.
Activităţile conexe neexaminate trebuie să fie menţionate, dacă este necesar, pentru a
preciza limitele intervenţiei.
5. Rezultatele trebuie să cuprindă observaţiile, concluziile (opiniile), recomandările şi planurile
de acţiune.
6. Observaţiile reprezintă prezentări pertinente ole faptelor. Observaţiile care justifică concluziile
şi recomandările sau care permit evitarea unei neînţelegeri trebuie să fie incluse în raportul
final. Informaţiile sau observaţiile mai puţin importante pot fi comunicate în mod neoficial.
7. Observaţiile şi recomandările reprezintă rezultatul unui proces de comparare între ceea ce ar
trebui să existe şi ceea ce există. Atunci când situaţiile sunt în conformitate cu referinţele, se
recomandă să se menţioneze în raportul de audit că funcţionarea este corespunzătoare.
Observaţiile şi recomandările trebuie fondate pe următoarele caracteristici:
• Criterii : norme, măsuri sau standarde utilizate pentru evaluare sau verificare (ceea
ce ar trebui să existe);
• fapte: dovezi reale identificate de auditorul intern în cursul examinării făcute de
acesta (ceea ce există cu adevărat);
• cauze: explicarea diferenţei între situaţia scontată şi cea existentă (motivul acestei
diferenţe);
• consecinţe: riscul sau pericolul la care o entitate sau alte persoane sunt expuse ca
urmare a faptului că situaţiile sunt diferite faţă de criterii (impactul diferenţei). Pentru
a determina importanţa riscului sau a expunerii la risc mizei, auditorii interni trebuie
să ia în calcul consecinţele observaţiilor şi recomandărilor lor privind funcţionarea şi
situaţiile financiare ale entităţii;
• observaţiile şi recomandările pot include de asemenea îmbunătăţirile entităţii în urma
auditului, întrebări conexe şi informaţii justificative dacă acestea nu figurează în altă
parte.
8. Concluziile şi opiniile reprezintă evaluările pe care auditorul intern le face privind
consecinţele, observaţiile şi recomandările pentru activităţile auditate. În mod obişnuit,
concluziile situează observaţiile şi recomandările în perspectiva implicaţiilor lor globale.
Concluziile, atunci când sunt incluse în raportul de audit, trebuie expuse clar. Ele pot face
referire la ansamblul sferei auditate sau la aspecte particulare. Pot prezenta, nelimitându-se
la aceasta, în ce măsură obiectivele operaţionale şi programele sunt în conformitate cu cele
ale entităţii, scopurile şi obiectivele entităţii sunt îndeplinite, iar activitatea examinată
funcţionează aşa cum este prevăzut.
9. Rapoartele trebuie să cuprindă recomandări cu privire la posibilele îmbunătăţiri şi să prezinte
funcţionările satisfăcătoare şi măsurile corective. Recomandările se bazează pe observaţiile
şi concluziile auditorului intern. Acestea se referă la acţiunile destinate corectării situaţiilor
existente sau îmbunătăţirii funcţionării. Recomandările pot sugera abordări care vizează
corectarea sau îmbunătăţirea funcţionării, abordări pe care conducerea le poate utiliza ca
ghid pentru obţinerea rezultatelor dorite. Recomandările pot fi generale sau specifice. De
exemplu, în anumite cazuri poate fi oportun să se recomande o linie de acţiune generală şi
propuneri specifice de aplicare. In alte cazuri, poate fi de preferat să se sugereze doar o
examinare sau un studiu complementar.
10. Realizările efectuate de auditat, indiferent dacă este vorba despre îmbunătăţiri aduse în
comparaţie cu ultimul audit, sau de o funcţionare bine controlată, pot figura în raportul final.
Această informaţie poate fi necesară pentru a avea o imagine fidelă a situaţiei actuale,
pentru a oferi o perspectivă corespunzătoare şi a asigura un echilibru adecvat în raportul
final de audit.
11. Punctul de vedere al auditatului, cu privire la concluziile (opiniile) sau recomandările de
audit, poate figura în raportul de audit.
12. In cadrul discuţiilor între auditorul intern şi auditat, auditorul intern trebuie să încerce să
obţină acordul auditatului asupra rezultatelor auditului şi asupra unui plan de acţiune care
vizează îmbunătăţirea funcţionării, dacă este necesar. Dacă auditorul intern şi auditatul nu
se pun de acord asupra rezultatelor auditului, raportul de audit poate menţiona cele două
poziţii precum şi motivele dezacordului. Comentariile scrise ale auditatului pot fi incluse într-
o anexă la raport; sau opiniile acestuia pot fi prezentate în cadrul raportului sau într-o
scrisoare ataşată.
13. Uneori, anumite informaţii nu pot fi dezvăluite tuturor destinatarilor raportului pentru că este
vorba despre informaţii confidenţiale cu drept de autor sau referitoare la actele
neregulamentare sau ilegale. Aceste informaţii pot totuşi să fie incluse într-un raport distinct.
Dacă faptele pe care le prezintă auditorul intern implică conducerea generală, raportul
trebuie să se adreseze Consiliului entităţii, şi comitetului de audit.
14. Pot fi utilizate rapoarte interimare pentru a comunica informaţii care necesită o atenţie
imediată, pentru a semnala o modificare în sfera misiunii sau pentru a informa conducerea
despre progresul activităţilor atunci când misiunea este de lungă durată. Rapoartele
interimare pot fi scrise sau orale, şi pot fi transmise oficial sau neoficial. Folosirea
rapoartelor interimare nici nu reduce şi nici nu elimină necesitatea raportului final .
15. Un raport semnat trebuie să fie transmis la sfârşitul lucrărilor. Se recomandă să se trimită
nivelurilor de conducere superioare ale entităţii auditate o notă de sinteză din care să reiasă
rezultatele auditului.
Această notă poate fi emisă împreună cu raportul definitiv sau separat dar cu aceiaşi destinatari
(mai puţin atunci când există o excepţie). Termenul "semnat" înseamnă că auditorul intern
autorizat trebuie să semneze personal raportul; semnarea unei scrisori ataşate este o
alternativă posibilă. Auditorul intern autorizat să semneze raportul trebuie să fie desemnat de
către responsabilul auditului intern. Dacă rapoartele de audit sunt transmise pe cale
electronică , un exemplar semnat trebuie arhivat la auditul intern.
2420
Comunicarea trebuie sa fie exactă, obiectivă, clară, concisă,
constructivă, completă şi realizată în timp util.
MPA 2420 - 1

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când îşi pregătesc
comunicările. Prezenta MPA nu are co scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie
examinate în comunicarea rezultatelor.
1. comunicare exactă nu conţine erori sau deformări şi este o prezentare fidelă a faptelor care
stau la baza ei. Datele şi dovezile trebuie să fie colectate, evaluate şi sintetizate în vederea
prezentării lor cu grijă şi precizie.
2. comunicare obiectivă este corectă, imparţială, lipsită de prejudecăţi şi rezultă dintr-o
evaluare echitabilă şi măsurată a tuturor faptelor şi circumstanţelor pertinente. Constatările,
concluziile şi recomandările trebuie dezvoltate şi exprimate fără prejudecată, părtinire,
interes personal sau influenţă necorespunzătoare.
3. comunicare clară şi logică este uşor de înţeles. Claritatea poate fi ameliorată evitând
utilizarea unui limbaj foarte tehnic şi furnizând toate informaţiile semnificative şi pertinente.
4. comunicare concisă este precisă şi evită orice detaliu nesemnificativ , orice elaborare
inutilă, orice redundantă sau exces de cuvinte . Ea rezultă din verificări şi corectări
permanente ale comunicărilor. Obiectivul este acela de a exprima fiecare idee cât mai exact
şi mai concis .
5. comunicare constructivă îl ajută pe auditat şi organizaţia, şi duce la îmbunătăţiri atunci când
acestea sunt necesare. Conţinutul şi tonul discursului trebuie să fie utile, pozitive şi
constructive şi să contribuie la atingerea obiectivelor de către entitate .
Conducerea generală este obişnuită cu rapoartele de audit, însă numeroase entităţi auditate nu
sunt. Este deci util să le dăm indicaţii privind lectura sub forma unor remarci introductive. De
exemplu:
• acest document este un raport de audit intern. Vi se cere să nu-l divulgaţi deoarece
conţine informaţii confidenţiale. Un raport de audit intern analizează o situaţie şi pune
accentul pe riscuri şi disfuncţionalităţi pentru a conduce la realizarea unor acţiuni de
evoluţie însă nu uită să menţioneze, în câteva fraze, ceea ce funcţionează corect.
• Conţine recomandări. O recomandare este o soluţie propusă responsabilului de
desfăşurarea acţiunii. Acesta este responsabil de conceperea şi punerea în practică a
unei soluţii la problema ridicată: cea propusă sau una mai bună.
6. 0 comunicare completă nu omite nimic esenţial pentru destinatarii avuţi în vedere. Ea conţine
toate informaţiile semnificative şi relevante , precum şi observaţiile care permit justificarea
recomandărilor şi a concluziilor. Conţinutul său cuprinde obiectivele şi sfera misiunii, precum
şi concluziile, recomandările şi planurile de acţiuni (conform Normei 2410).
7. 0 comunicare oportună este făcută în timp util pentru a fi luată în calcul cu atenţie de către
cei care pot acţiona pe baza acestora . Prezentarea rezultatelor misiunii trebuie să fie
stabilită fără întârziere excesivă si cu urgenţa necesară care să permită o acţiune promptă
şi eficace.
2421
ERORI Şl OMISIUNI
Dacă o comunicare finală conţine o eroare sau o omisiune importantă,
responsabilul auditului intern trebuie să procedeze astfel încât
informaţiile corectate să parvină tuturor persoanelor care au primit
versiunea iniţială.
MPA 2421-1
Erori şi omisiuni
Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii în cazul în care vor fi
descoperite greşeli şi erori în raportul de audit. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea
exhaustivă a punctelor ce trebuie examinate. Singurul său scop este recomandarea luării în
1. Dacă se dovedeşte că un raport definitiv conţine o greşeală, responsabilul auditului intern
trebuie să ia în considerare necesitatea de a emite un raport rectificat care să identifice
informaţiile corectate. Raportul rectificat trebuie să fie distribuit tuturor destinatarilor
raportului dinainte de corectare.
2. 0 "eroare" într-un raport definitiv se defineşte ca o reprezentare eronată însă neintenţionată a
faptelor sau ca omisiune a informaţiilor importante.
2420
Difuzarea rezultatelor
Responsabilul auditului intern trebuie să difuzeze rezultatele
persoanelor îndreptăţite
2440.A1
Responsabilul auditului intern este însărcinat să comunice
rezultatele definitive persoanelor în măsură să asigure
că aceste rezultate vor primi atenţia necesară.
MPA 2440-1
Transmiterea rezultatelor

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii în momentul difuzării
rezultatelor. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor ce trebuie
examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în considerare a unui
1. Auditorii interni trebuie să-şi dezbată concluziile şi recomandările împreună cu responsabilii

abilitaţi la diferite nivele de conducere înainte de a emite raportul final.
Acest lucru se va realiza mai uşor dacă managementul auditat a fost considerat ca partener în
timpul misiunii.
2. Dezbaterea privind concluziile şi recomandările se efectuează de obicei în timpul misiunii de
audit sau în reuniunile de la sfârşitul misiunii (şedinţe de încheiere). 0 altă tehnică o
reprezintă examinarea, de către conducerea activităţii auditate, a problemelor, observaţiilor şi
recomandărilor preliminare . Aceste dezbateri şi examinări contribuie la asigurarea că nu au
existat neînţelegeri nici false interpretări ale faptelor şi oferă entităţii auditate ocazia de a
clarifica anumite puncte şi de a-şi exprima părerea cu privire la observaţii, concluzii şi
recomandări.
3. Nivelul ierarhic al participanţilor la discuţii şi la examinări poate varia de la o entitate la alta şi
de la un raport la altul; totuşi, participanţii vor fi, în general, persoane care cunosc cu
exactitate operaţiunile auditate şi acele persoane care sunt în măsură să autorizeze
implementarea a măsurilor corective.
4. Responsabilul auditului intern sau delegatul său trebuie să verifice , să aprobe şi să
semneze raportul final înainte de emiterea sa, şi să decidă căror persoane i va fi transmis .
Dacă anumite circumstanţe o justifică, poate fi luată în considerare posibilitatea ca auditorul
responsabil, supervizorul sau , şeful misiunii sau supervizorul să semneze raportul în calitate
de reprezentant al responsabilului auditului intern.
5. Rapoartele trebuie să fie transmise membrilor entităţii care pot să se asigure că rezultatele
auditului vor beneficia de atenţia necesară. Raportul trebuie deci trimis persoanelor aflate
într-o poziţie care le permite să întreprindă acţiunile corective impuse sau să se asigure că
astfel de măsuri vor fi luate. Raportul definitiv trebuie să fie dat conducerii unităţii auditate.
Membrii entităţii care ocupă posturi pe o scară ierarhică mai înaltă pot primi doar o notă de
sinteză. Când rapoartele trebuie comunicate altor persoane interesate sau vizate, de
exemplu auditorilor externi, trebuie să ne asigurăm că acestea trebuie să respecte
confidenţialitatea punctelor menţionate în raport.
Să reamintim că în Franţa, în sectorul bancar, rapoartele de audit sunt puse la dispoziţia
comisarilor de conturi conform articolului 41 al Reglementării 97/02 din CRBF, înlocuit cu
Reglementarea 2000-01.
MPA 2440 - 2
Difuzarea rezultatelor în afara entităţii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii dacă trebuie să transmită
informaţii în afara entităţii. Acest lucru se poate întâmpla atunci când auditorii interni trebuie să
dea un raport sau alte informaţii unei terţe persoane pentru care au fost efectuate activităţile de
audit intern şi care nu face parte din entitate. Prezenta MPA conţine o serie de elemente ce
trebuie luate în considerare şi nu are drept scop expunerea exhaustivă a tuturor punctelor ce
trebuie examinate.
1. Auditorii interni trebuie să examineze directivele conţinute în scrisoarea de misiune sau în

procedurile referitoare la difuzarea informaţiilor în afara entităţii. Carta auditului intern şi cea
a comitetului de audit poate de asemenea să conţină directivele cu privire la difuzarea
informaţiilor în afara entităţii. în lipsa unor astfel de directive, auditorul intern trebuie să
faciliteze adoptarea de către entitate a unor proceduri corespunzătoare. lată câteva exemple
de informaţii care pot figura în proceduri:
• autorizaţia cerută pentru difuzarea informaţiilor în afara entităţii;
• procesul de obţinere a autorizaţiei de a difuza informaţii în afara entităţii;
• directive privind natura informaţiilor a căror difuzare este sau nu autorizată;
• persoane din afară autorizate să primească informaţii şi natura informaţiilor care le
pot fi comunicate;
• reguli referitoare la confidenţialitate, obligaţii prevăzute prin reglementări, şi aspecte
juridice ce trebuie examinate înaintea difuzării informaţiilor în afara entităţii;
• natura asigurărilor , sfaturilor, recomandărilor, opiniilor, directivelor şi alte informaţii
care urmează a fi transmise în afara entităţii.
2. Cererile pot privi informaţiile care există deja, de exemplu un raport de audit intern deja
emis . Ele pot de asemenea să vizeze informaţii care trebuie obţinute sau elaborate în
cadrul unei misiuni noi de audit intern. In primul caz, auditorul intern trebuie să verifice
informaţiile şi să decidă dacă acestea pot fi transmise în afara entităţii.
3. In anumite cazuri, informaţiile sau un raport existent pot fi verificate pentru a putea fi difuzate
în afara entităţii. In alte cazuri este posibil ca un nou raport să fie întocmit pe baza lucrărilor
deja efectuate. Examinarea , adaptarea sau crearea unui raport plecând de la activităţile
anterioare trebuie efectuate cu conştiinciozitate profesională.
4. înaintea difuzării informaţiilor în afara entităţii, trebuie examinate următoarele puncte:
• necesitatea obţinerii unui acord scris cu privire la informaţiile ce trebuie difuzate;
• identificarea surselor de informaţii, a semnatarilor raportului, a destinatarilor
informaţiei şi a persoanelor care au legătură cu raportul sau informaţiile difuzate;
• identificarea obiectivelor, a limitelor şi a procedurilor ce trebuie respectate pentru a
produce informaţiile respective;
• natura raportului sau a celorlalte informaţii comunicate, în special opinii, recomandări,
limite de responsabilitate , restricţii, şi tipul de asigurare sau declaraţie ce trebuie
furnizată;
• dreptul de autor şi restricţiile cu privire la difuzarea sau utilizarea ulterioară a
informaţiilor.
5. Misiunile care au ca scop întocmirea de rapoarte de audit intern sau documente destinate
difuzării în afara entităţii trebuie să fie realizate conform Normelor pentru Practica
Profesională a Auditului Intern, iar menţionarea acestor Norme în cadrul acestui raport sau în
celelalte documente.
6. Dacă în cursul unei misiuni al cărei scop este difuzarea de informaţii în afara entităţii se
descoperă informaţii care trebuie raportate Direcţiei sau Comitetului de Audit, auditorul
intern trebuie să furnizeze persoanelor respective toate informaţiile corespunzătoare.
Informaţiile delicate destinate a priori direcţiei generale sau comitetului de audit ar putea fi
cunoscute în afara entităţii; se recomandă deci ca faptele de care au cunoştinţă auditorii interni
să se prezinte în mod inteligent, cu prudenţă şi circumspecţie.
2440.C2
În cursul misiunilor de consultanţă/consiliere , este posibil să se identifice
probleme referitoare la procesele de management al riscurilor,
de control şi de guvernare a entităţilor . De fiecare dată când
aceste probleme devin importante pentru entitate, ele trebuie să
fie comunicate conducerii Generale şi Consiliului.
Pentru a nu lăsa impresia clientului misiunii de consultanţă/consiliere că încrederea sa a fost

trădată, această posibilă comunicare către conducerea generală şi Consiliu trebuie să figureze
în cartă (Norma 1000.C1) şi trebuie reamintită înainte de începerea misiunii: odată cu
acceptarea şi planificarea sa.
2500 – MONITORIZAREA ACŢIUNILOR DE EVOLUŢIE
RESPONSABILUL AUDITULUI INTERN TREBUIE SĂ IMPLEMENTEZE

ŞL SĂ ACTUALIZEZE UN SISTEM CARE SĂ PERMITĂ MONITORIZAREA ACŢIUNILOR
ÎNTREPRINSE CA URMARE A REZULTATELOR
COMUNICATE CONDUCERII
Această supraveghere este mai uşoară, şi prin urmare mai eficace, atunci când activitatea de
audit intern este efectuată de un serviciu intern al întreprinderii. Ea rămâne obligatorie când
activitatea rămâne externalizată.
MPA 2500 - 1
Monitorizarea acţiunilor de evoluţie

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când evaluează
acţiunile întreprinse ca urmare a rezultatelor comunicate conducerii. Prezenta Metodă Practică
de Aplicare nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor de examinat. Singurul său
scop este acela de a recomanda luarea în considerare a unui ansamblu de elemente.
1. Responsabilul auditului intern trebuie să stabilească procedurile referitoare la următoarele

aspecte:
• un termen în care conducerea trebuie să răspundă la observaţiile şi recomandările
auditului;
• o apreciere a răspunsului conducerii;
• o verificare a răspunsului (dacă este necesar);
• o misiune de monitorizare (dacă este necesar);
• o procedură de prezentare a nivelului de conducere corespunzător
răspunsurile/acţiunile nesatisfăcătoare şi asumarea riscului care rezultă din acestea.
2. Anumite observaţii şi recomandări ale auditului pot fi atât de importante încât să necesite o
acţiune imediată din partea conducerii. Aceste situaţii trebuie supravegheate de către auditul
intern până la remedierea lor, având în vedere consecinţelor pe care acestea le-ar putea
avea asupra entităţii.
3. Mijloace folosite pentru supravegherea reală a evoluţiei:
• transmiterea observaţiilor şi a recomandărilor auditului la nivelele corespunzătoare
ale conducerii a căror responsabilitate este de a lua măsuri corective;
• primirea şi evaluarea răspunsurilor conducerii la observaţiile şi recomandările
auditului, în decursul misiunii sau într-un interval de timp rezonabil după transmiterea
raportului. Răspunsurile sunt cu atât mai utile cu cât cuprind informaţii suficiente
pentru ca responsabilul auditului intern să poată aprecia pertinenţa şi calendarul de
aplicare a măsurilor corective ;
• obţinerea din partea conducerii a actualizărilor periodice care permit aprecierea
progresului realizat de aceasta în corectarea situaţiilor semnalate anterior;
• obţinerea şi aprecierea informaţiilor provenind de la alte entităţi ale entităţii care au
responsabilităţi în procedurile de monitorizare sau corecţie;
• raportarea către Direcţia Generală sau Consiliu privind situaţia răspunsurilor la
observaţiile şi recomandările auditului.
2500.A1
Responsabilul auditului intern trebuie să adopte un proces de monitorizare care să
asigure implementarea eficace a deciziilor de management sau asumarea riscului de
către conducerea generală de a nu întreprinde nici o acţiune corectivă .
MPA2500.A1-1
Procesul de monitorizare a misiunii

Se recomandă auditorilor interni să ţină cont de următoarele sugestii la punerea în aplicare a
procesului de monitorizare. Prezenta MPA nu are drept scop expunerea exhaustivă a punctelor
ce trebuie examinate. Singurul său scop este acela de a recomanda luarea în considerare a
unui ansamblu de elemente.
1. Auditorii interni trebuie să se asigure că a fost întreprinsă o acţiune corectivă şi că aceasta şi-
a atins rezultatele scontate, sau că Direcţia Generală sau Consiliul au acceptat riscul de a
nu realiza acţiuni corective cu privire la observaţiile care figurează în raport.
Monitorizarea efectuată de auditorii interni se defineşte ca un proces conform căruia aceştia
apreciază dacă acţiunile întreprinse de conducere, ca răspuns la observaţii şi recomandări,
inclusiv cele ale auditului extern sau ale altor intervenienţi, sunt adecvate, eficiente şi
întreprinse la timp.
Responsabilitatea monitorizării trebuie definită în scris în carta auditului intern. Natura,
calendarul şi domeniul monitorizării trebuie să fie stabilite de către responsabilul auditului
intern. Factorii care trebuie luaţi în calcul pentru a determina procedurile adecvate de
monitorizare sunt:
• importanţa observaţiilor şi a recomandărilor raportate;
• nivelul efortului şi costul necesar pentru a corecta situaţiile;
• impactul pe care l-ar putea avea eşecul acţiunii corective;
• complexitatea activităţii de remediere ;
• termenele;
4. Pot exista cazuri când responsabilul auditului intern consideră că răspunsul scris sau oral al
conducerii demonstrează faptul că acţiunea deja întreprinsă este suficientă în ceea ce
priveşte importanţa relativă a observaţiei şi a recomandării auditului. In astfel de cazuri,
monitorizarea se poate face în cursul misiunii următoare.
5. Auditorii trebuie să se asigure că acţiunile întreprinse ca urmare a observaţiilor şi
recomandărilor remediază situaţiile care stau la baza acestora.
6. Responsabilul auditului intern are sarcina de a planifica activităţile de monitorizare ca parte a
planificării misiunilor. Planificarea monitorizării trebuie să se bazeze pe riscurile existente şi
a expunerilor la risc, precum şi pe gradul de dificultate şi pe termenul de aplicare a acţiunilor
de corective .

Norme Audit Intern

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Norme Audit Intern

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

NORME PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN

1000 misiune, competenţe şi responsabilităţi

MISIUNEA, COMPETENŢELE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUDITULUI INTERN TREBUIE Să

Respectarea modalităţilor practice de aplicare este facultativă.

1. Misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite într-o

3. Responsabilul auditului intern trebuie să evalueze periodic dacă misiunea, competenţele

Natura misiunilor de consultanţă/consiliere trebuie să fie definită în Carta de audit

Principii de bază în realizarea activităţilor de consultanţă/consiliere de către auditorii

Natura acestei modalităţi practice de aplicare:

Respectarea modalităţilor practice de aplicare este facultativă.

Observaţii suplimentare privind misiunile formale de consultanţă/consiliere

Notă specială privind prezenta MPA şi Normele aferente – prezenta modalitate

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea modalităţilor practice de aplicare este facultativă.

Definiţia activităţilor de formale de consultanţă/consiliere

1. glosarul anexat Normelor defineşte „servicii de consultanţă/consiliere ” după cum

Independenţă şi obiectivitate în cadrul misiunilor formale de consiliere (norma 1130.c1)

1. se poate să li se ceară auditorilor interni să efectueze misiuni de

Responsabilitatea acceptării şi aplicării recomandărilor aparţine conducerii.

Conştiinciozitate profesională în cadrul misiunilor formale de consiliere (normele 1210.c1,

9. auditorul intern trebuie să efectueze misiunile formale de consultanţă/consiliere cu

SFERA ACTIVITĂŢILOR IN CADRUL MISIUNILOR

11 Aşa cum se specifică mai sus, auditorii interni trebuie să definească de

Comunicarea rezultatelor misiunilor formale de consultanţă/consiliere (normele 2410.c1

15. Comunicarea etapei (gradului de evoluţie) si a concluziilor misiunilor de

Cerinţe de documentare a misiunilor formale de consultanţă/consiliere (norma 2330.c1)

Monitorizarea misiunilor formale de consultanţă/consiliere (norma 2500.c1)

20. Activitatea de audit intern trebuie sa monitorizeze rezultatele misiunilor de

1100 INDEPENDENTA SI OBIECTIVITATE

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativa

Norme de calificare Norme Modalităţi practice de aplicare (MPA)

1200 Competenţă şi conştiinţă 1200-1

1300 Program de asigurare şi de

Independenţă în cadrul entităţii

Responsabilul auditului intern trebuie să depindă de un nivel ierarhic care să permită

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

Justificarea cererilor de informaţii

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi să evite

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

1. obiectivitatea este o atitudine mentală de independenţă pe care auditorii trebuie să o

Prejudicii aduse independenţei şi obiectivităţii

Forma acestei comunicări va depinde de natura prejudiciului adus independenţei.

Prejudicii aduse independenţei sau obiectivităţii

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

1. auditorii interni trebuie să semnaleze responsabilului auditului intern existenţa sau

Auditorii interni trebuie să evite să auditeze operaţiuni speciale de care au fost

Auditarea operaţiunilor de care auditorii interni au fost responsabili în trecut

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

1. auditorii interni nu trebuie să exercite responsabilităţi operaţionale. în cazul în care

Responsabilităţi exercitate de auditul intern în baza altor funcţii de non audit

Natura acestei Modalităţi Practice de Aplicare:

Respectarea Modalităţilor Practice de Aplicare este facultativă.

1200 – Competenţă şi conştiinţă profesională

Misiunile trebuie îndeplinite cu competenţă şi conştiinciozitate profesională

Competenţă şi conştiinciozitate profesională

Respectarea modalităţilor practice de aplicare este facultativă.

1. competenţa profesională reprezintă responsabilitatea şefului auditului intern şi a fiecărui

Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe