STRUCTURA LUCRRII

I.DELIMITRI CONCEPTUALE
I.1 TEORIA ACTELOR DE VORBIRE DEFINIIEI.2 STRUCTURA ACTELOR DE
VORBIREI.3 CLASIFICAREA ACTELOR DE VORBIREI.4 MRCI ALE FOREI
ILOCUIONARE
II.ANALIZ DE TEXTIII.N LOC DE CONCLUZII

I.DELIMITRI CONCEPTUALE
I.1 TEORIA ACTELOR DE VORBIRE DEFINIIE
Teoria actelor de vorbire
a fost formulat de J. L. Austin i difuzat mai ales prinintermediul sintezei critice
realizate de J. R. Searle, a crui contribuie la dezvolatreaideilor de baz ale
predecesorului su nu poate fi neglijat.n procesul comunicrii, oamenii acioneaz
unul asupra celuilalt prin limb, producnd schimbri n lumea nconjurtoare.
Unitatea de vorbire minimal este actul devorbire. Actul de vorbire este actul
performat prin utilizarea limbii n situaii decominicare concrete: secvena produs
de vorbitor cu o anumit intenie comunicativ,ntr-un context determinat.
1
I.2 STRUCTURA ACTELOR DE VORBIRE
Actele de vorbire au trei componente:
componenta locuionar
(care este cea aformrii frazelor n conformitate cu regulile gramaticii),
componenta ilocuionar
(vorbitorul produce un enun cu o anumit intenie, atand acestuia o
for ilocuionar
2
)i
componenta perlocuionar

(efectele ilocuiei indiferen, umplerea unui golcognitiv, producerea unor aciuni

motorii, inducerea temei etc. reprezint componenta perlocuionar a actului de
vorbire).
I.3 CLASIFICAREA ACTELOR DE VORBIRE
J. Searle identific cinci clase de baz:a
) acte reprezentative (asertive)
acte exprimnd angajarea emittorului fa de adevrul propoziiei asertate:
afirmaia, sugestia, insistena, presupunerea, deducia, plngerea,reproul
etc.
1
GALR, Editura Academiei Romne, Bucureti, 2005, p. 798
2
Vezi definiia din DSL, Editura Nemira, 2005, p. 256-257

b)
acte directive
acte exprimnd ncercarea emitorului de a-l determina pe receptor sfac o
anumit aciune:
ordin, porunc, rugminte, ntrebare, cerere
.c)
acte comisive (promisive)
acte exprimnd angajarea emitorului de a efectua oanumit aciune:
promisiune, jurminte, angajamente.
d)
acte expresive
acte exprimnd o anumit stare psihologic sau atitudine, determinatde o
proprietate sau o aciune a emitorului sau a receptorului:

mulumirile, felicitrile, scuzele, condoleanele, plngerile.

e)
acte declarative
acte prin intermediul crora se realizeaz o anumit stare de fapt i acror
performare reclam un anumit cadru instituional:
a declara cstorii, aboteza, a declara rzboi, a declara edina nchis/
deschis, a condamna lamoarte.
n raport cu modul de exprimare a forei ilocuionare, se distinge ntre
acte directe
i
indirecte
.
Actele de vorbire indirecte
sunt performate prin intermediul altor acte de vorbire.Astfel, locutorul poate s-i
solicite alocutorului s deschid fereastra, de exemplu, performnd un act de
vorbire direct (marcat prin sintaxa imperativ:
- Deschide fereastra!
) sau indirect, prin intermediul unui act de vorbire reprezentativ (cu sintaxasertiv:
- S-a fcut foarte cald aici.
), al unei ntrebri (cu sintax interogativ:
- Vrei sdeschizi fereastra?
), al unui act de vorbire expresiv (cu sintax exclamativ:
- Ce cald s-a fcut aici!
). Actele de vorbire indirecte sunt interpretate de alocutori pe bazacunotinelor
contextuale comune i a competenelor de comunicare.
I.4 MRCI ALE FOREI ILOCUIONARE
Fora ilocuionar

a unui acte de vorbire poate fi marcat prin diverse elementelingvistice:-verbe

performative: folosite n anumite condiii gramaticale indivativ prezent, activ,
persoana I, singular numesc actul de vorbire performatde locutor.

Categorii de acte de limbaj:

1. Reprezentative sau asertive (aseriune, informarea)- scop ilocuionar descrierea
unei stri de lucruri;- direcia de ajustare lume cuvnt;- stare psihologic
credina;- coninutul propoziional o propoziie.Exemplu: Gramatica modern este
dificil.
2. Directive (ordinul, cererea, ntrebarea)- scop ilocuionar realizarea unei aciuni
viitoare de ctre interlocutor;- direcie de ajustare: cuvnt lume;- stare
psihologic: dorina locutorului;- coninutul propoziional: aciune viitoare a
interlocutorului.Exemplu: Du-te la pine.
3. Promisive (ofert, promisiune)- scop ilocuionar: obligaia locutorului de a realiza
o aciune viitoare;- direcia de ajustare: cuvnt lume;- stare psihologic: intenia
locutorului;- coninut propoziional: o aciune viitoare a locutorului.Exemplu: Voi fi la
5 la ntlnire.4. Expresive (felicitare, scuz, mulumire, plngere)- scop ilocuionar:
exprimarea unei stri psihologice: plcere/neplcere, acceptare/respingere.- stare
psihologic: variabil n funcie de act;- coninut propoziional: o aciune sau
proprietate a locutorului sau interlocutorului.Exemplu: Sunt tare fericit s te
revd.
5. Declarative (declarare, botez, condamnare) actele performative n sensul cel
mai puternic- scop ilocuionar: actualizarea coninutului actului;- direcie de
ajustare: cuvnt lume;- coninut propoziional: o propoziie.Exemplu: edina este
deschis deschis.

DIALOGUL: DEFINITIE, TRASATURI, ROLURI, REGULI DE REDACTARE

22 aprilie 2015anateodefinitie, dialog, limba romana, literatura, redactare, reguli de

redactare, trasaturi
Def: Dialogul este un mod de expunere care consta in succesiunea replicilor din
convorbirea a doua sau mai multe persoane (in viata reala) sau a unor personaje
(in opere literare).

Ca mod de expunere, dialogul are urmatoarele roluri:

 ajuta actiunea sa inainteze

confera actiunii dinamism
pune in lumina relatiile dintre personaje si limbajul acestora
evidentiaza anumite trasaturi morale ale personajelor

Ca mod de comunicare, dialogul presupune:

un emitator
un receptor
un mesaj care sa-i intereseze pe amandoi
un cod comun
un canal accesibil neperturbat

Componente:
componenta verbala (idei, informatii, opinii etc.)
componenta nonverbala, care se refera la elemente ce exprima atitudinea
(gesturi, mimica, pozitia corpului etc.)
componenta paraverbala, care se refera la pronuntia replicilor, accentuarea unor
cuvinte, ritmul si intensitatea vorbirii

Obs: Cand se continua un dialog, se respecta urmatoarele reguli de redactare:

1) Replicile sunt construite potrivit cu tema dialogului
2) Limbajul si stilul se adapteaza in functie de interlocutor
3) Replicile nu trebuie sa fie monosilabice, dimpotriva, trebuie sa contina cele trei
componente de baza ale unui dialog nuantat: componenta verbala, nonverbala si
paraverbala