Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboieste un roman modern subiectiv, al

lui Camil Petrescu, aparut in 1930, impartit in doua carti, corespunzator celor doua jumatati ale
titlului: cartea infatiseaza istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu, iar metafora din titlu ar putea
sugera ratacirile personajului prin noapte, incertitudinile sale legate de iubirea pentru Ela, sotia
sa, iar cartea a 2-a constituie un jurnal de companie in care este evocat spectacolul razboiului.
Romanul este impartit in 13 capitole, in capitolul intai, La Piatra Craiului in munte este conturat
cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul.
Romanul incepe cu prezentare lui Stefan Gheorghidiu, potrivit juralului de front al acestuia,
profesor de filozofie, proaspat sublocotenent revervist in primavera anului 1916, acesta contribuie
la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei ceea ce
constituie incipitul romanului.
Capitolul al doilea Diagonalele unui testament incepe in mod abrupt, printr-o marturisire. Eram
insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma insealaEra o
suferinta de neinchipuit care se hranea din propia ei substanta.
Inceputa prin anii 1912 -1913, in Universitatea bucuresteana, iubirea dintre Stefan Gheorghidiu,
student la filozofie, si Ela, studenta la Litere, cunoaste un moment de fericire, printr-o iubire
nascuta din orgoliu, tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era atat
de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente.
In acest capitol protagonistul desfasoara firul dragostei pentru Ela, de la primele intalniri pana la
momentele dinaintea plecarii lui la razboi.
Dupa ce se casatoresc, cei doi tineri traiesc in conditii materiale modeste, pana in momentul in care
o schimbare le modifica viata. De Sfantul Dumitru, intreaga familie Gheorghidiu este invitata la
unchiul Tache personaj balzacian zagarcit si foarte bogat a carui moarte apropiata deschide
perspectivele mostenirii.
In mod paradoxal peste doar trei saptamani, cand unchiul Tache moare, familia afla ca ii lasase lui
Stefan o avere, din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-l
intenteaza. Pentru Ela banii devin o sursa de noi placeri, cumparaturi costisitoare, case elegante,
petreceri si admiratori. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de probleme pragmatice,
amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o mereu feminina,
deasupra discutiilor acestea vulgare.
In capitolul al treilea, E tot filozofie aici fiind prezentata viata moderna a tinerei familii, cu
petreceri, vizite si dans preocupari care ii aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor.
Stefan a fost atras in afaceri paguboase de Nae Ghiorghidiu, fratele tatalui sau, insa cand
realizeaza ca este incapabil sa se descurce in aceste afaceri si ca nu face parte din aceasta lume,
Stefan se reintoarce cu sete la studiul filozofiei, spre cursurile de la Universitate.
Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, aparuta nu se stie de unde, Ela este atrasa intr-o lume
mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, de distractii
nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea umitor de bine. In casa Anisoarei, cunoscusera
un vag avocatel, dansator, foarte cautat de femei, domnul G.
Astfel, Ela coboara din mitul iubirii transcendente, in eterna realitate.

Excursia la Olanesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, cu o banda de prieteni, printre

care si admiratorul Elei, declanseaza criza de gelozie a personajului principal, Stefan, care pune sub
semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice element provoaca in sufletul sau catastrofe chinuitoare, Ela
mananca din farfuria domnului G., asezati la aceeasi masa. La randul sau el se razbuna pentru
umilinta de a fi fost tradat, aducand acasa intr o noapte o femeie usoara, iar Ela il paraseste.

Capitolul al IV-lea (Asta-i rochia albastr) prezint mpcarea dintre cei doi soi.
ntr-o dup-amiaz de var, tefan i Ela se ntlnesc, din ntmplare, n faa unui
chioc de ziare i se plimb ndelung, schimbnd vorbe lipsite de importan,
pentru a-i masca sentimentele. Frumoas este nu discuia n sine, ci senzaia c
sufletele lor pluteau deasupra cuvintelor ca i cnd n-ar fi fcut parte din
aceast lume. n 1916, concentrat fiind la Piatra Craiului, Gheorghidiu o aduce pe
Ela la Cmpulung, pentru a-i fi aproape. Acum, povestitorul revine la discuia de
la popot, romanul iubirii din capitolele II-V ncheindu-se cu fraza: Dar ultima
scrisoare m chema negreit la Cmpulung, pentru smbt sau cel mai trziu
duminic.
Sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, nu-si gaseste sotia acasa, iar cand Ela soseste
acasa pe la 8 dimineata, o goneste fara sa ii asculte explicatiile, convins ca niciodata femeia
aceasta nu ma iubise, propunandu-i sa divorteze.

Capitolul al VI-lea (Ultima noapte de dragoste) ncheie Cartea I i rezum cele

dou zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Cmpulung. Acesta gsete aici o alt
Ela, cu gesturi pe care nu i le cunotea i care i arat ntreaga micime
sufleteasc: i cere s-o treac n testament, pentru ca, n eventualitatea morii lui
pe front, s aib existena asigurat. nc o dat, cel care cutase iubirea
absolut are revelaia dureroas a golului care l nconjura. Pe urm, ieind n
ora, tefan Gheorghidiu l ntlnete pe G., fapt care-i acutizeaz frmntrile.
Hotrt s-i pndeasc pe cei doi i s-i ucid, tnrul este salvat de un superior
care-l duce la regiment, ntruct Romnia intrase n rzboi.

Cartea a II-a a romanului ncepe cu capitolul ntia noapte de rzboi n care este
zugrvit primul asalt al armatei romne asupra graniei cu Austro-Ungaria. nc
de acum, nvlmeala care precede atacul, spaima i apropierea morii, aduc
rzboiul n limitele omenescului. Imaginea auditiv a primelor focuri de arm l
impresioneaz profund pe tnrul Gheorghidiu: E originar ca ntiul om pe
pmnt i nu o voi uita pn la sfritul vieii, niciodat. Convins c va muri,
personajul ignor pericolul, ndemnndu-i oamenii sleii s nainteze. Acum, de
la nlimea Mgurii Branului sau aflat n btaia gloanelor, tefan Gheorghidiu
privete cu ali ochi viaa lui trecut: De soia mea, de amantul ei, de tot
zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevrat, ca de o ntmplare din
copilrie.
Capitolul al II-lea (Fata cu obraz verde, la Vulcan) mut aciunea n satul cu
acelai nume, n afara cmpului de lupt. ntruct stenii reclamaser jafurile
unor igani, Gheorghidiu este trimis n cercetare. Protestele ignimii sau
imaginea copiilor desculi i cu burile goale sunt zugrvite cu mn sigur de
scriitor realist. Portretul fetei care apare n titlul capitolului este cel mai frumos

din tot romanul. Luptele se aseamn ntre ele i se dau, mai ales, noaptea;
comenzile trec din gur n gur, iar naintarea este nceat ca a unui uria
miriapod. n peisajul sublunar, ntmplrile apar stranii, rsturnate: soldaii care
pleac n patrulare dispar ca ntr-o alt lume, ordinele contradictorii produc haos,
dou surori Mnciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului i
sunt decorate (capitolul ntmplri la apa Oltului).
Capitolul Intalniri la apa Oltului prezinta peisajul sublunar, in care soldatii dispar ca intr-o alta
lume, ordinele contradictorii producand haos.
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu sintetizeaza cartea a doua, un soldat, Marin
Tuchei spunea intruna ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu, iar altul este socat pentru ca a vazut
cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, care fugea asa fara scop, dupa locotenent.
Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator cu sugestii apocaliptice. Ranit si
spitalizat, Gheoghidiu se intoarce la Bucuresti. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala
aproape ca nu mai conteaza, convingerea lui fiind formata, fiind primit de Ela cu dragalasenie, dar
el o simtea ca pe o straina si ii propune sa se desparta, gandind nepasator sunt obosit, mi-e
indiferent daca este nevinovata desi candva as fi putut ucide pentru femeia asta.
La sfarsitul romanului, el ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, absolute tot ce e in casa,
de la obiecte de pret, la cartide la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul, despartinduse de ea.