Hormoni

Hormonii sunt substante chimice care transmit mesaje intre celule. Hormonii mai sunt
numiti si molecule-semnal sau mesageri primi si sunt secretati la un anumit stimul.
Celulele care capteaza mesajul si raspund la acesta se numesc celule tinta.
O celula poate raspunde la mai multi hormoni.
Un hormon poate atentiona celule diferite, declansand din partea acestor raspunsuri
identice sau diferite.
Hormonii isi transmit mesajul prin intermediul unor proteine specifice numite receptori.
Receptorii pot localizati transmembranar sau intracelular (citoplasmatic sau nuclear).
Legarea hormonului de receptorul lui, declanseaza la nivelul celulei tinta un raspuns
specific.
Hormonii pot fi clasificati dupa mai multe criterii:
a) dupa aria de actiune:
Hormoni endocrini care sunt secretati de un tesut specializat (glanda endocrina) in sange
si trimisi pe aceasta cale la celulele tinta situate o la distanta considerabila (ex: insulina
secretata de pancreas si avand ca tesut tinta muschiul scheletic).
Hormoni paracrini care sunt secretati de celule in lichidul interstitial si au ca tinta celule
invecinate actionand pe distante relativ mici.
Hormoni autocrini care sunt produsi de aceeasi celula care devine si celula tinta.
b) dupa solubilitate
hormoni hidrosolubili:
- peptidici

- pancreatici insulina si glucagonul

- hipofizari- adenohipofizari si neurohipofizari
- hipotalamici
- calciotropi- parthormonul si clcitonina
- factori de crestere
- derivati din minoacizi - adrenalina si noradrenalina

hormoni liposolubili:
- derivati de colesterol - corticosuprarenalieni
- gonadici
- vitamina D activa (calcitriol)
- derivati de tirozina - hormonii tioridieni
- vitamina A

- acidul retionic (forma activa a vit. A)

c) dupa mecanismul de actiune:

- hormoni care actioneaza dupa cuplarea cu un receptor transmembranar fapt care
declanseaza generarea unui mesager secund intracelular; mecamism specific
homonilor hidrosolubili
- hormoni care actioneaza dupa cuplarea cu un receptor intracelular fapt care, la
nivel nuclear, modifica transcriptia unei gene specifice; mecanism specific
hormonilor liposolubili

Hormoni liposolubili
Dintre hormonii liposolubili fac parte trei grupe de compusi cu structuri inrudite si
anume:
I. Hormonii steroizi.
Acestia reprezint un grup de compusi proveniti din cholesterol. Ei pot fi clasificati
dupa diferite criterii unul dintre acestea fiind numarul de atomi de carbon:
C 27: vitamina D3 (dehidrocolesterol)
C 21 : cortisolul (glucocorticoid) -corticosuprarenalieni
aldosterolul (mineralocorticoid) -corticosuprarenalieni
progesterona gonadici
C 19 : androgenii gonadici
C 18 : estrogenii gonadici
II. Vitamina A : acidul trans retionoic (RA-forma activa a vitaminei A) si
acidul cis retinoic (RX-forma activa a vitaminei A)
III. Horminii tiroidieni: T3 (tri-iodo-tironina) si
T4( tetra- iodo-tironina sau tiroxina)
Hormonii liposolubili (HL) prezinta o serie de caracteristici comune referitor la
transport(A), receptori (B) si mecanismul de actiune(C).
A). Hormonii liposolubili circula prin sange:
- legati de proteine specifice solubile (globuline) numite hormon binding globulins
(HBG) care fixeaza hormonul cand acesta se gaseste in concentratii fiziologice.
Afinitatea acestor proteine ptr hormon este mare si prin legare se mareste T 1/2 al
hormonului in circulatie
- legati de proteine nespecifice cum este albumina, atunci cand concentratia
hormonului depaseste concentratia fiziologica. Afinitatea albuminei ptr hormon
este mica si hormonii sunt cedati usor tesuturilor. Din acest motiv, fractiunea
legata de albumina este considerata ca fractie libera
- o cantitate foarte mica care circula libera in sange deoarece acest tip de hormoni
are solubilitate foarte mica
- o fractie solubilizata in care sunt conjugati cu acid glucuronic (sau sulfatati) si
care constituie fractia inactiva, destinata excretiei.
B. Receptorii hormonilor liposolubili
Spre deosebire de hormonilor hidrosolubili care necesita receptori transmembranari,
hormonii liposolubili pot traversa membrana celulara.
Receptori pentru HL sunt membri ai unei superfamilii de receptori care au o serie de
caracteristici comune:
- sunt localizati intracelular:
- unii in citoplasma, in forma inactiva
- altii in nucleu, fixati pe ADN (chiar in absenta hormonului).

majoritatea acestor receptori sunt factori de transcriptie care moduleaza expresia

unor gene
au proprietatea de a dimeriza. Dupa fixarea hormonului pe receptor, complexul
hormon receptor (HR) dimerizeaza formand homo sau heterodimeri. In aceste
forme se pot lega de ADN.
au o structura asemanatoare prezentand o serie de domenii functionale comune
care se regasesc la toate tipurile de receptori

Receptorii HL prezinta urmatoarele domenii functionale:

- capatul amino terminal care interactioneaza cu proteine reglatoare
- capatul carboxi terminal unde se gaseste domeniu de legare a hormonului sau a
ligandului
- domeniul de legare la ADN. Acesta prezinta o structura conservata la toti
receptorii care se numeste degete de zinc (vezi figura). Domeniul din ADN la care
se leaga receptorul (prin intermediul degetelor de zinc) se numeste element de
raspuns la hormon (hormon response element - HRE)
- o regiune balama care permite plierea receptorului.

Configuratia degetelor de zinc din zona cu care receptorul hormonilor liposolubili se

leaga de ADN:

Receptorii ptr hormonii liposolubili se clasifica in doua clase: clasa I si clasa II

Receptorii de clasa I sunt: glucocorticoizi, aldosteron, androgeni, estrogeni;
Se gasesc in citoplasma asociati cu proteine numite heat shock proteins (HSP = proteine
induse de stress), care mascheaza domeniul de lagare la ADN. Fixarea hormonului
determina disocierea HSP ccea ce duce la expunerea domeniului de legare la ADN.

Complexul hormonreceptor formeaza homodimeri migreaza in nucleu unde prin

intermediul degetelor de zinc cauta elementul de raspuns specific si se fixeaza apoi pe
ADN. In urma fixarii complexului HR se poate declansa/bloca transcriptia unei anumite
gene.

unde: GR = glucocorticoid receptor, GRE=glucocorticoid response lement DBD= DNA

binding domain, TAD = trans-activation domain
Receptorii de clasa II sunt :T3R (tri-iodotironin receptor), RAR (retionoic acid receptor),
RXR (cis retinoic acid receptor).
Acesti receptori sunt sintetizati in citoplasma unde dimerizeaza (homo T3R T3R sau
hetero T3R RXR) si neocupati de hormon migreaza in nucleu. Acolo isi recunosc locul pe
ADN (la elementul de raspuns HRE) unde se fixeaza cu afinitate mare impreuna cu un
corepresor, fara a declansa insa transcriptia (represand de fapt transcriptia genei) si stau in
asteptarea hormonului. Fara hormon transcriptia este inactiva, dar prin fixarea
hormonului la receptor acesta din urma isi modifica conformatia. Ca urmare corepresorul
disociaza si permite interactia recptorului cu activatorul fapt ce determina declansarea
transcriptiei.

C) Mecanismul general de actiune

Complexul hormon receptor actioneaza (sub forma de homodimeri sau heterodimeri) la
nivel nuclear prin modularea (inductia sau represia) expresiei anumitor gene activand sau
blocand sinteza proteinelor pe care acestea le codifica.
In urma activarii transcriptiei genice are loc mobilizarea echipamentului de copiere,
formarea complexului de transcriptie si in final sinteza ARNm. Sinteza ARNm va fi
urmata de procesul de translatie care se va finaliza prin sinteza unei proteine specifice.
In cazul represiei genice toate procesele de mai sus sunt blocate.