AFECTIVITATEA

Afectivitatea este procesul psihic reglator ce reflecta relatiile omului cu lumea sub
forma unor trairi subiective (interne) ce rezulta din satisfacerea sau nesatisfacerea
trebuintelor.
Din definitie reiese legatura afectivitatii cu motivatia pentru ca, atunci cand
necesitatile noastre ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective pozitive: bucurie,
incantare, e.t.c. Atunci cand ele nu ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective
negative: suparare, necaz, nemultumire, iar toate acestea spun eu, devin niste factori
stresori foarte puternici si agresivi care de cele mai multe ori duc la inbolnaviri destul
de grave din cauza deteriorarii sistemului imunologic prin trairea acestor stari
negative.
Starile afective implica o apreciere, adica o atitudine pozitiva sau negativa. Daca
un oarecare obiect sau eveniment este in concordanta cu trebuintele noastre, atunci
desigur ca acestea vor fi apreciate drept pozitive, caracterizate drept placute si vom
avea tendinta de a ne apropia de ele. Un vagon de tren incalzit bine iarna ne
impresioneaza favorabil si placut. Starile afective oglindesc in fiecare moment
situatiile prezente, rezultatele conduitei noastre in raport cu dorintele si impulsurile
noastre.
Ecoul (rasunetul) afectiv pe care il au evenimentele lumii in fiecare dintre noi este
diferit intrucat si trebuintele noastre, in orice moment, pot fi diferite de ale celorlalti.
Asa se explica de ce acelasi obiect poate produce o emotie pozitiva cuiva, dar
negativa altcuiva sau acelasi obiect poate produce asupra aceluiasi om, la un moment
dat, o emotie pozitiva, iar in alt moment una negativa.
De exemplu, tinerilor li se intampla uneori ca, atunci cand moda vestimentara
lanseaza o noua linie foarte originala, aceasta sa nu fie pe placul lor. Ulterior insa ,
atunci cand noua linie a capatat adepti in randul covarstnicilor, aceiasi tineri, din
dorinta de a se conforma (trebuinta de afiliere) isi schimba radical atitudinea, parerea
si corespunzator trairea afectiva in raport cu noua moda care ajunge sa le placa.
Acesta poate fi considerat si un exemplu de mobilitate afectiva acea
proprietate a proceselor afective de a trece de la un pol la altul (sau de la intensitate
la alta: mai intai acea moda li se parea <<draguta >> pentru ca ulterior sa devina <<
extraordinara>> ). Trebuie specificat ca mobilitattea este o calitate a proceselor
afective numai in conditiile in care exista un motiv care sa justifice aceasta schimbare,
altfel este vorba de labilitate afectiva (modificarea nejustificata a emotiilor ),
fenomen intalnit mai ales la copii si persoane imature sau bolnave psihic.

Procesele afective sunt procesele psihice care sunt generate de relaiile dintre
obiect i subiect sub form de triri, uneori atitudinale. Pe prim plan se afl nu att
obiectul, ct valoarea i semnificaia pe care acesta o are pentru subiect.

Interaciuni:

a)

Afectivitate i cogniie

Dei, diferite de procesele cognitive, procesele afective se afl n strns legtur

cu acestea. Atunci cnd conflictul afectiv produs de emoii i sentimente sau pasiuni
contrare este solidar cu acel conflict cognitiv, randamentul activitii intelectuale este
mai mare. Dac tensiunea afectiv scade, ajungndu-se pn la starea de indiferen,
se va reduce i capacitatea individului de a soluiona probleme noi. n relaia cu
gndirea, procesele afective pot avea o pondere foarte mare n cazul formrii
conceptelor, judecilor i raionamentelor, n funcie de capacitatea afectiva a
individului i orientarea acestuia ctre o anume direcie (obiect sau persoan).
b)

Afectivitate i motivaie

Fiecare categorie de procese afective este legat preponderent cu anumite

motive. Procesele simple sunt legate de motivaia biologic, iar cele complexe sunt
legate de interese, convingeri, aspiraii, iar cele superioare de motivele din vrful
piramidei lui A. Maslow. Procesele afective sunt motive activate i desfurate ntr-o
situaie dat, iar motivele sunt procese afective condensate, cristalizate, stabilizate.
Mai mult chiar, unele forme ale afectivitii (forme superioare, sentimente, pasiuni) se
manifest ca atitudini i pot ndeplini rol de motive.

c)

Afectivitate i alte funcii psihice

n relaia cu memoria - de obicei oamenii au tendina s memoreze mult mai uor

i s pstreze pe o perioad mai ndelungat faptele, lucrurile, persoanele care au
avut un impact afectiv mai mare asupra lor.
n relaia cu imaginaia - aproape toate formele imaginaiei implic gradul de
afectivitate al unei persoane. Cel mai des, impactul proceselor afective este frecvent
ntlnit n cazul imaginaiei involuntare, n timpul reveriei, dar mai ales n cazul visului
din timpul somnului. Imaginaia creatoare este de asemenea influenat de susinerea
afectiv, n cadrul formrii de motive i atitudini creatoare care o stimuleaz.

Alte proprietati ale proceselor afective sunt: polaritatea, intensitatea, durata,

expresivitatea. Aceasta din urma semnifica exteriorizarea trairilor interne
prin : mimica, pantomimica, gestica, vorbire, modificari vasculare, musculare,
respiratorii, e.t.c. Asemenea modificari interne sunt coordonate pri intermediul
sistemului nervos vegetativ care este relativ independent de cel central si de aceea
astfel de modificari nu pot fi controlate voluntar. Acest fapt a facut posibila
construirea detectorului de minciuni, acel aparat ce inregistreaza activitatea unor
organe (inima, creier, muschi, plamani) care reactioneaza in timpul emotiilor
subiective provocate de conflictele motivationale .Trairile afective intr-adevar sunt
involuntare dar acest lucru nu inseamna ca prin anumite antrenamente unele trairi nu
pot fi puse sub controlul mintii.
Proprietile proceselor afective:

a)
Polaritatea tendina acestora de a gravita fie n jurul polului pozitiv, fie n
jurul celui negativ:

b)
Intensitatea fora, tria, profunzimea de care dispune la un moment dat
trirea afectiv;

c)
Durata - ntinderea, persistena n timp a acestora, indiferent dac persoana
sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Alimentnd permanent
semnificaia afectogen a unui stimul putem ine mereu treaz starea afectiv fat de
el.

d)
Mobilitatea - trecerea rapid n interiorul aceleiai triri emoionale sau
trecerea de la o stare afectiv la alta n condiii de necesitate, trebuind a fi deosebit
de fluctuaia tririlor afective - semn de slbiciune, imaturitate sau patologie a
proceselor afective.

e)
Expresivitatea - exteriorizarea,
intermediul expresiilor emoionale:
mimica
pantomimica

manifestarea

strilor

afective

prin

 modificri de natur vegetativ

schimbarea vocii

Observam ca in orice moment trairile noastre afective sunt raportate la motivatie;

legatura << organica>> dintre aceste doua fenomene psihice a facut ca ele sa fie
definite unul prin celalalt. Astfel, spunem ca procesele afective sunt motive
afective aflate in curs de desfasurare iar motivele sunt procese afective condensate,
cristalizate
Ce inseamna aceasta, putem intelege mai bine analizand cateva exemple:
Deseori, daca reflectam asupra cauzelor trairilor noastre afective, constatam ca
ele se datoreaza unor trebuinte ce sunt in curs de satisfacere, sustinandu-ne actiunile:
sunt multumit in timp ce mananc (imi satisfac trebuinta de hrana), sunt bucuros
atunci cand ma apreciaza profesorul (imi satisfac trebuinta de stima), sunt incantat in
timp ce vizitez o epozitie de arta (imi satisfac trebuinta estetica ) sunt suparat atunci
cand caut sa fac rost de bani si nu gasesc (trebuintele materiale sunt in actiune), e.t.c.
La randul lor, cele mai multe dintre motivele noastre sunt rezultate din
sedimentarea trairilor afective avute in raport cu obiectele si fenomenele lumii. Daca a
citit o carte a unui autor pe care il cunosteam si mi-a placut foarte mult, amintirea
acestei emotii va persista si se va transforma in motiv (imbold) de a reciti cartea sau
de a cauta altele apartinand aceluiasi autor (apare o trebuinta cognitiva).
Tot asa s-ar putea explica modul in care se dezvolta la unii oameni trebuinta de a
consuma bauturi alcoolice: la inceput band s-au simtit mai bine, euforici << uitand>>
de dificultatile vietii, in asa fel, fie si temporar, o trebuinta de securitate psihica iar
efectul in plan emotional se << cristalizeaza>> si ramane depozitat ca un sediment
(apare trebuinta) (vinul trece, drojdiile raman) ce va genera periodic consumul de
alcool. Asa ia nastere un cerc vicios in care efectul produs de bautura este dorit,
cautat, el declansand actiunea de a bea care se soldeaza cu stare euforica, s.a.m.d.
( trebuinta si emotia obtinuta prin satisfacerea ei se sustin reciproc)-acelasi lucru
spune si legea apartenentei (pentru ca doua elemente sa se asocieze, trebuie sa
apartina una alteia) .
Acelasi lucru se poate explica si prin legea efectului pozitiv care spune
ca: daca actiunea este urmata de succes sau satisfactie, forta ei creste sau prin legea
analogieicare si ea spune ca: la o situatie noua se reactioneaza cu raspunsul eficient
din alte situatii similare, adica intalnindu-se cu alte probleme noi, individul va tinde sa
le rezolve tot prin bautura si in asa fel acesta va nimeri sub influenta legii
transferului asociativ ( situatii diferite evoca un acelasi raspuns ), iar in felul acesta

se ajunge la legea setului ( raspunsul la o situatie depinde nu doar de natura

situatiei ci de conduita individuala ) adica chiar si conduita atitudionala .
Rolurile expresiilor voluntare

rol de comunicare

influenarea conduitei altora n vederea svririi unor acte

autoreglare n vederea adaptrii mai bune, la situaiile cu care ne

confruntm

contagiune

accentuare sau diminuare a strilor afective.

Clasificarea tririlor afective: primare, complexe, superioare.

A. Procesele afective primare: au caracter elementar, spontan, sunt slab

organizate, mai aproape de biologic i mai puin elaborate cultural; ele tind s scape
controlului contient, raional.

a)

Tonul afectiv al proceselor cognitive

Se refer la reaciile emoionale ce nsoesc i coloreaz afectiv orice act de

cunoatere.
o Tot ceea ce percepem genereaz nu doar acte cognitive ci i stri afective

b)

Tririle afective de provenien organic

Cauzate de buna sau proasta funcionare a organelor interne i sunt evidente

mai ales n cazul unei boli.
c)

Afectele

 Sunt forme afective simple, primitive i impulsive, puternice, foarte intense i

violente, de scurt durat, cu apariie brusc i desfurare impetuoas.
o mnia, spaima, rsul n hohote.

B.
Procesele afective complexe: beneficiaz de un grad mai mare de
contientizare.

a)

Emoiile curente

Sunt forme afective de scurt durat, active, intense, provocate de nsuirile

separate ale obiectelor, au un caracter situativ, desfurare tumultoas sau calm,
orientare bine determinat spre un obiect sau o persoan anume.
o bucuria, tristeea, simpatia.

b)

Emoiile superioare

Presupun acordri de semnificaii valorice activitilor desfurate.

Spre deosebire de afecte, acestea se supun n mai mare msur nvrii
(nvare afectiv).

c)

Dispoziiile afective:

Stri difuze cu intensitate variabil i durabilitate relativ.

Spre deosebire de emoii, care au o orientare precis, ele sunt mai vagi.

C.
Procesele afective superioare: se caracterizeaz printr-o mare
restructurare valoric, situat nu la un nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de
personalitate; depesc prin coninutul i structura lor strile emoionale i tranzitorii.

a)

Sentimentele

Sunt triri afective, de lunga durat , relativ stabile, specific umane,

condiionate social-istoric.
Sentimentele se nasc din emoii; un sentiment este o emoie repetat,
oscilant i abia apoi stabilizat i generalizat dragostea, ura, gelozia, recunotina.

Sentimentul este o emoie care se nate, persist n timp i rezist la

diveri factori perturbatori:
faza de cristalizare
faza de maturizare
faza de decristalizare

SENTIMENTUL reprezinta GENERALIZAREA EMOIEI !

i.

Sentimente intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea de adevr.

ii.

Sentimente estetice: admiraia, extazul

iii.

Sentimente morale: patriotism, datorie

b)

Pasiunile

Sunt sentimente cu orientare, intensitate, grad de stabilitate i generalitate

foarte mare, antrennd ntreaga personalitate.

i.

Pasiuni nobile: orientare social pentru adevr, dreptate, progres

ii.

Pasiuni negative: patimi, vicii

GENEZA SI EVOLUTIA SENTIMENTELOR

Dintre variatele forme ale afectivitatii sau daca vorbim numai despre cele doua
mari grupe: afectele statice si afectele dinamice , este interesant felul in care iau
nastere procesele afective superioare, adica sentimentele si pasiunile ce se
caracterizeaza prin stabilitate, intensitate, selectivitate, grad de activism ridicat.
Datorita acestor insusiri (si atunci cand devin generale, adica se manifesta fata de
clase intregi de obiecte sau fenomene) ele pot deveni atitudini, adica trasaturi de
caracter ce difinesc personalitatea.
Sentimentele se formeaza prin repetarea unor emotii mai simple de acelasi sens.
De exemplu, sentimentul de iubire fata de o persoana ia nastere prin cumularea unor
emotii produse de: infatisarea sa fizica, cinstea, modestia, simtul umorului pe care i le
descoperim treptat, ajungand ca la un moment dat sa ne dam seama ca ne-am
indragostit ! Uneori o persoana ne poate provoca o emotie atat de intensa care se
mentine in timp incat ne face sa credem ca ne-am <<indragostit >> la prima vedere,
(sentiment care poate sa dispara la o a doua vedere sau la o analiza mai atenta).
Acesta insa nu poate fi considerat un sentiment intrucat nu a trecut <<proba
timpului>>
Spun aceasta pentru ca ulterior primei intalniri, persoana ne poate provoca emotii
negative care o <<stirbesc>> treptat pe cea pozitiva initiala si putem sa ajungem
astfel la indiferenta sau chiar la un sentiment negativ (ura, dispret).
Sentimentul de iubire este foarte complex, el provine si se intretine prin
satisfacerea unui numar cat mai mare de trebuinte care sunt interdependente
(piramida trebuintelor de Maslow). De aceea, intr-un cuplu, sentimentul de iubire al
unui partener fata de celalalt de sex opus nu poate fi intretinut la infinit numai prin
satisfacerea trebuintei sexuale ci si a celorlalte: de securitate, de respect, de
cunoastere,etc. Atunci cand unul sau ambii parteneri sunt agresivi, isi adreseaza injurii
sau acuze, ignora statutul celuilalt in cadrul cuplului, nu se dezvalue fata de celalalt,
etc, ei nu-si vor satisface trebuintele mai sus mentionate, in acest caz, trairile afective
negative rezultate, vor fi insuportabile si cei doi se vor indeparta unul de celalalt.
DECLANSAREA PROCESELOR AFECTIVE

Aceasta tema a suscitat de mai mult timp interesul cercetatorilor formulandu-se

diverse teorii explicative (teoria periferica a emotiilor a lui James si Lange sau teoria
intelectualista a lui Herbart). Problema aceasta nu poate fi insa tratata simplist. Stim
deja ca unele emotii sunt provocate de senzatiile de orice tip (care se caracterizeaza
prin tonalitate afectiva). Dar afectivitatea la om se prezinta intr-o forma bogata si
variata gama de emotii, sentimente si pasiuni care se formeaza atat sub influenta
factorilor subiectivi-motivationali cat si a celor obiectivi-situationali.

Dupa cum am vazut, cele mai multe trebuinte umane provin din interiorizarea
trebuintelor celorlalti in mijlocul carora ne formam de la nastere; in acest caz, se
intelege ca si trairile afective aferente acestor trebuinte au o origine externa, sociala.
De exemplu, unii cercetatori afirma ca nou-nascutul manifesta teama atunci cand isi
deplaseaza brusc centru de greutate si la zgomotele foarte puternice (emotii cu
valoare adaptativa de-a lungul evolutiei speciei). El nu se teme, de exemplu, de
animalele salbatice sau de amenintari verbale pentru ca inca nu le integreaza ca
pericole in sistemul sau cognitiv elementar.
Pe parcursul vietii insa, copilul / omul, invata sa se teama de cele mai diverse
situatii care ii pot periclita satisfacerea trebuintelor ce devin tot mai numeroase si mai
variabile. Astfel se teme de: pedeapsa parintilor, de saracie, de posibilitatea pierderii
fiintelor apropiate si iubite, de calimitati naturale, de boala, de razboi. Asemenea
pericole sunt resimtite diferentiat de indivizi, in functie de temperament, de gradul de
cultura, de nivelul inteligentei dar si de posibilitatile reale, obiective, de a le
preintampina sau de a intrevedea solutii .
Asadar, in cea mai mare masura, trairile afective rezulta din confruntarea
permanenta dintre nevoile omului si posibilitatile de satisfacere a lor, in producerea
emotiilor si a sentimentelor sunt deci implicate, pe langa motive si gandirea, memoria,
imaginatia,etc. De aceea putem spune ca afectivitatea reflecta relatia omului cu
lumea, fiecare om intretine relatii unice si irepetabile intrucat el are anumite dorinte,
asteptari, convingeri, dar si anumite posibilitati (fizice, intelectuale, materiale) mai
mari sau mai mici de a si le indeplini.

ROLUL REGLATOR AL PROCESELOR AFECTIVE

Procesele afective sunt, prin difinitie, procese de reglare a activitatii umane ; rolul
lor central este deci acesta. Functia reglatorie se realizeaza efectiv in mai multe
forme:
asigurarea energiei necesare desfasurarii tuturor proceselor cognitive si a
intregii activitati, alaturi de motivatie, afectivitatea este o componenta bazala a S.P.U.,
avand sediul in inconstient.
-organizarea comportamentului (prin trairile afective de intensitate moderata si
care apar in situatii cunoscute). Este posibila insa si dezorganizarea conduitei atunci
cand trairile afective sunt prea puternice sau declansate de situatii necunoscute; de
aceea, supramotivatia care semnifica supraincarcare energetica se asociaza cu
trairi afective intense care pot conduce la esec (comportamente neadecvate) ;

 adaptarea mai buna la mediu se realizeaza in situatiile in care, in urma unui

esec provocat prin dezorganizarea activitatii sub imperiul emotiilor, subiectul isi
dozeaza energia astfel incat sa preintampine repetarea insuccesului .
De exemplu, multi candidati la admiterea in facultate care au picat prima data din
cauza nepregatirii si/ sau emotiilor prea mari, data urmatoare se vor adapta mai bine
acestei situatii.

BIBLIOGRAFIE :

Vasile Pavelcu. Elogiul prostiei. Psihologie aplicata la viata cotidiana. Ed Polirom.1999.

Philippe Brinster . Terapia cognitiva. Ed. Teora. 1999.internet: www.teora.ro
Andrei.Cosmovici. Psihologie generala . Ed. Polirom 1996.