Apocalipsa

Am ajuns s fim mai norocoi,

Ctigm din toate ct ne pic,
Tot mai cruzi i mai nesioi:
Nu ne poate-nvinge nici o fric.

Ne cuprinde ura tot mai dur

i ne sparge easta cu putere,
Nu dorim i altceva n jur
Dect doar avere i avere.

Am ajuns s nu mai tim de noi,

Ne-am uitat i anul, ziua, ora,
Ne petrecem n fotolii moi
Sau pe blnuri scumpe de Angora.

Nu ne mprim cu nici un orb

Bucica de salam uscat
Din care mucm cu gest de corb
i ni-i fruntea venic transpirat.

Nu mai e la mod s suspini,

Suntem liberi a iei n pia,
Unde pentru nite bani strini
Trfele-i zmbesc i te aga.

Ne retragem n absentul mit

Care spune c vor fi i mine
Toate legile ce ne permit
S scuipm n ap i n pine.

Ne sufoc lenea. i mai mult

Ne ptrunde nepsarea-n oase,
Ce n noi au putrezit demult
i ncep urt s i miroase.

Nu ne invadeaz nici o zi
Care cu preteniile sale
Ar deschide-un cont pentru a scri
Costul vieii noastre infernale.
Ne mndrim din ce n ce mai mult
Cu onoruri, ranguri, decoraii
Prinse-n pieptul celor ce ascult
i supui pornesc s tearg naii.

Astzi bani mruni nu toi cerim,

Unii cer coroana, cu-o prestan
Despre care noi n-o s vorbim
Pentru (tim noi) care siguran.

Suportm dezastrul mai uor,

Ne nghesuim prin licitaii,
Unde vindem la un pre minor
Soarta viitoarei generaii.

Am ajuns s fim mai norocoi,

Am ajuns cu glontele la tmpl,
Nu ne mai salvm de curioi
Care vor s tie ce se-ntmpl.

Ne putem numi pe drept, nvini,

ntr-un scurt final de vechi miracol,
Unde ne-nchinm, fiind convini
Mine ne ateapt alt spectacol.