Autobiografia grupurilor

Aceast metod a fost fundamentat de ctre Beny si Jonson cu referire la grupurile-clas.

Cei doi autori americani considerau c profesorul, n loc s i solocite pe elevi s si
ntocmeasc propria biografie, ar putea s le cear acestora s si aminteasc momentele mai
importante din evolutia grupului lor, situatiile pe care le-au trit si, mai ales, modul n care
acestea au influentat comportamentul individual sau al ntregului grup. n acest fel s-ar putea
obtine o caracterizare a grupului fcut chiar de membrii acestuia si deci, o autobiografie a
grupului. O asemenea metod poate fi utilizat nu numai n cadrul grupurilor scolare, ci n
orice tip de grup social.

Ea ar putea furniza numeroase informatii despre grup asa cum este el vzut de ctre membrii
si, despre fenomenele ce au avut loc si despre modul n care ele au fost trite si resimtite
afectiv de fiecare dintre membrii si. Aceast metod ar putea avea nu numai valoare
diagnostic (evidentiind situatia de fapt), ci si o valoare de prognoz (intuirea, anticiparea
evolutiei viitoare a grupului).

Utiliznd o asemenea metod n cercetarea grupurilor scolare, Mielu Zlate (1982) consider
c obtinem importante informatii att cu privire la momentele mai importante ale constituirii
grupurilor, ct si asupra unor fenomene cu caracter psihosocial, cum ar fi:

deschiderea membrilor grupului spre relatii;

dinamica acestor relatii interpersonale;
contextele care le favorizeaz sau le limiteaz;
efortul de intercunoastere;
rivalitti aprute n cadrul grupului;
solidarizarea membrilor grupului n fata unor opinii nefavorabile despre grup;
transformarea liderului formal n lider informal;
evolutia coeziunii grupului etc.

Desi autobiografia grupului este o metod liber, n sensul c subiectii o construiesc, asa
cum cred de cuviint, pornind de la cteva indicatii generale, ea poate fi totusi dirijat astfel
nct s permit obtinerea unor anumite informatii care ne intereseaz la un moment dat.