ACAPARAREA AGRESIVA A CLIENTELEI

- alt conglomerat de fapte prin care se depasesc limitele normale ale raportului juridic de concurenta.
De data aceasta, “atacul” nu se mai desfasoara direct impotriva concurentului lezat, ci impotriva
clientelei acestuia (tinta directa este clientela. La celelalte categorii de fapte de concurenta neloiala,
clientela era tinta indirecta). Multe din aceste fapte sunt considerate ca agresiuni si impotriva
consumatorilor, fiind sanctionate ca atare (definitie a practicilor comerciale abuzive in art.2 din
interdictie generala in art. O.G. 21/1992, modificat prin O.G. 58/2000; interdictie a lor in art.9, aceeasi
lege- v. si art.46 lit.a pentru amenda).
Modalitatile cel mai des intalnite de acaparare agresiva a clientelei:
- publicitatea mincinoasa (vz. art. 4 lit.f din L 11/ 1991) – are drept scop inducerea in eroare a
publicului pentru a crea o situatie de favoare a ag.ec. agresor in detrimentul celui lezat. In cazul
publicitatii mincinoase asistam la interferenta dintre dreptul concurentei si protectia consumatorilor,
deoarece consumatorii se bucura de mijloace speciale de protectia impotriva publicitatii mincinoase.
Ceea ce inseamna insa ca ag.ec. agresor poate fi sanctionat atat pt. incalcarea dreptului concurentei, cat
si pentru incalcarea protectiei consumatorilor (dpdv al dreptului consumatorilor, a se vedea art.24 din
O.G. 21/1992, modificat prin O.G. 58/2000).
- contracte ilicite (vz. L 11/ 1991 art. 4 lit. d – vanzarea “bulgare de zapada”- si lit. e –vanzarea cu
premiu). La vanzarea “bulgare de zapada”, ceea ce nu este permis este conditionarea vanzarii de
aducerea unor noi clienti de catre cumparator, dar o vanzare cu prima (cu reducere de pret) si fara alte
conditionari este perfect permisa, cel putin in sistemul nostru de drept (in Franta, soldarea marfurilor
este permisa numai daca marfurile au fost oferite cu pretul initial cel putin o perioada de timp prescrisa
de lege, de regula o luna). La vanzarea cu premiu, ceea ce nu se permite este inducerea in mintea
cumparatorului a ideei de castig prin hazard cu conditia sa cumpare in prealabil produsul respectiv, cu
alte cuvinte cumpararea produsului reprezinta “biletul de intrare” la loterie (daca insa cumparatorul
participa la o loterie sau un concurs unde se acorda premii in produse sau servicii, nu mai avem vanzare
cu premiu deoarece concurentul nu este “fortat” sa cumpere produsul in prealabil, ci produsul
reprezinta chiar castigul sau).
Vanzarea bulgare de zapada
Vanzarea “bulgare de zapada” consta in a propune unui cumparator sa o reducere a pretului pentru
produsul cumparat daca el aduce alti clienti care accepta sa cumpere produsul la acelasi pret, cu
posibiliatea de a beneficia de aceeasi reducere de pret daca aduc alti clienti s.a.m.d. Principala critica
adusa acestei vanzari este caracterul ei inselator. De ex., daca unui cumparator i se cere da aduca 10
noi cumparatori pentru a beneficia de reducerea de pret, la nivelul al 10-lea aceasta 10 miliarde de
persoane. Inainte chiar de a exista un text specific care sa interzica aceasta practica, jurisprudenta
franceza l-a condamnat ca infractiune de escrocherie 1. In momentul de fata, vanzarea bulgare de
zapada este interzisa in baza art. L 122-6 din Codul consumatorului.
In cazul in care vanzarea bulgare de zapada priveste vanzarea de marfuri, trei elemente trebuie
intrunite: (i) trebuie sa existe o oferta de marfuri catre public, propusa in cadrul unui contract de
vanzare; (ii) trebuie sa existe speranta pentru cumparator de a obtine o reducere de pret sau chiar un
produs gratuit; (iii) pentru a obtine reducerea de pret, cumparatorula are obligatia de a aduce noi
cumparatori, care cumpara produsul la acelasi pret sau care pot beneficia de un pret redus daca aduc la
randul lor alti clienti2. In cazul in care vanzarea bulgare de zapada priveste prestarea de servicii, legea
1
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.184
2
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.185
franceza sanctioneaza constituirea de lanturi in care prestatia consta in recrutarea de candidati, facandu-
i sa spere ca vor obtine un castig financiar in proportie geometrica, in functie de numarul de clienti pe
care ii vor aduce si care la randul lor vor aduce alti clienti (fara a exista conditia ca mai intai sa
cumpere ei produsele respective, caz in care am fi in prezenta unei vanzari piramidale). Cu alte
cuvinte, castigul lor financiar (remuneratia lor) este proportional cu cifra de afaceri realizata de
persoanele racolate si aflate in “subordinea” sa. Este greu de trasat in acest caz o linie de demarcatie
intre vanzarea bulgare de zapada si vanzarea piramidala 3. Pe langa sanctiuni penale, legea franceza
prevede si sanctiuni civile, constand in obligatia vanzatorului de a rambursa clientii care nu au putut fi
satisfacuti, datorita anularii contractului, dar nu pot cumpara marfa de la cumparator, deoarece nulitatea
functioneaza numai in avantajul consumatorului4.
Vanzarea “buy back”
Este o forma de vanzare la francezi care consta in obligatia vanzatorului de a rascumpara bunul la
pretul de cumparare intr-un anumit termen. Vanzarea poate fi analizata ca o vanzare sub conditie
rezolutorie, deoarece cel care declanseaza operatiunea de rascumparare este consumatorul, remitand
bunul. El insa poate sa nu faca acest lucru, ceea ce inseamna ca exista un element aleatoriu al
rascumpararii5 [mai corect ar fi termen rezolutoriu, daca vanzatorul are obligatia si nu numai simpla
optiune de a rascumpara bunul]. Jursiprudenta franceza a condamant aceasta practica drept publicitate
inselatoare. Conform unor autori, o asemenea practica ar fi permisa numai daca oferta vanzatorului
este clara si nu contine elemente de natura a induce in eroare consumatorul iar consumatorul primeste
la returnarea produsului, un produs nou din care se scade pretul produsului vechi6.
Vanzarea legata (jumelata)
In Franta, vanzarea legata este interzisa si angajeaza raspunderea autorului atat fata de consumatori
(art.30 din Ordonanta din1 .12.1986), cat si fata de concurenti (art. 36.3 din Ordonanta din 1.12.1986).
Prin aceasta forma de vanzare, vanzatorul grupeaza in acelasi lot mai multe produse diverse si
conditioneaza vanzarea unuia de achizitionarea altui produs, sau vinde un produs la un pret redus cu
conditia ca cumparatorul sa cumpere si un serviciu sau un alt produs. Datorita reducerii pretului,
cumparatorul este tentat sa cumpere tot ansamblul, desi la inceput era interesat numai de unul din
elemente. In ceea ce priveste natura acestei operatiuni, ea acopera nu numai promovarea vanzarilor
unui produs, legandu-l de altul mai atractiv pentru consumator, dar si orice operatiune economica care
leaga doua operatiuni cu titlu oneros7. De exe., jurisprudenta franceza a condamnat practica unei
societati mutuale de asigurari, care a obligat membrii sai care au subscris o polita de asigurare “pentru
caz de boala si interventii chirurgicale”, sa subscrie si o polita “accident si incendiu” pentru a putea sa
beneficieze de polita pentru caz de boala8. Dupa cum am aratat deja, in Franta acest tip de vanzare este
interzisa si in relatiile dintre agenti economici.
3
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 185-186
4
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 187
5
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 195
6
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 195-196
7
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 199
8
Citata de R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz,
Paris, 1996, p. 199
 Pentru a fi aplicat interdictia, trebuie intrunite anumite conditii privind constituirea lotului de
produse/ sevicii si privind pretul.
In ceea ce priveste lotul de produse/ servicii, exista mai multe situatii. Una din ele priveste
conditionarea vanzarii unor produse sau servicii de achizitionarea altora (de exemplu, o societate de bai
termale conditioneaza admiterea unui client de acceptarea de catre acesta a prestatiilor medicale ale
clinicii aferente)9. O alta situatie priveste vanzarea aceluiasi produs, dar in cantitati impuse (in mod
normal, cumparatorul ar trebui sa fie capabil sa achizitioneze un produs in mod individual). Dupa
unele ezitari, jurisprudenta si practica administrativa franceza au decis ca mai multe produse grupate
impreuna constituie un singur produs si nu un lot, daca acest lucru este in acord cu practicile stabilite in
interesul consumatorilor (de ex., consumatorii doresc sa cumpere mai multe sticle de bere in aceeasi
cutie, pentru a beneficia de pretul mai scazut pe sticla). In fond, o asemenea solutie da expresie
libertatii comertului, deoarece fiecare vanzator va grupa mai mjlte sau mai putine produse intr-o
singura unitate, in functie de cererea si oferta pe piata10. In ceea ce priveste interesul consumatorilor, el
se apreciza in functie de standardul clientului obisnuit al vanzatorului, care doreste sa cumpere la pret
redus mai multe produse11. In fine, o a treia situatie priveste vanzarea unui produs/ serviciu legata de
achizitionarea altui produs/ serviciu. Cel mai adesea, produsele/ serviciile se prezinta sub forma unui
lot cu pret unic. Operatiunea este interzisa atunci cand consumatorul nu are libertatea de a cumpara in
mod separat produsul care il intereseaza. Totusi, operatiunea este permisa daca daca exista
complementaritate intre diferitele produse/ servicii si ele contribuie impreuna la realizarea aceleiasi
functii (de ex., lenjerie de pat, serviciu de masa, mobila de sufragerie, o revista si suplimentul ei, etc.)12
In ceea ce priveste conditiile de pret, trebuie ca pretul fiecarui produs care constituie lotul sa
apara in mod clar pe ambalaj, alaturi de pretul care constituie lotul (aceasta cerinta exista in dreptul
francez deoarece legea obliga in mod expres la indicarea pretului pe lot si pe produs). Este suficient sa
existe numai pretul pe lot si nu si pe produs, atunci cand produsele sunt identice. Aceasta cerinta se
justifica prin posibilitatea acordata consumatorului de a alege in cunostinta de cauza. Nu este
obligatoriu insa ca pretul pe lot sa fie mai mic decat suma preturilor pe produs, pentru a avea vanzare
jumelata. Daca insa pretul pe lot este mai mic decat suma adunata a preturilor, putem fi in prezenta
unei vanzari in pierdere13.
In Franta, in cazul in care vanzarea legata se adreseaza consumatorilor, sanctiunile sutn penale
si civile, in timp ce atunci cand se adreseaza numai agentilor economici, sanctiunea este numai civila
(actiunea in concurenta neloiala). Este posibil, in cazul in care vanzarea legata induce in eroare
consumatorul, sa fie sanctionata ca publicitate mincinoasa14.

9
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 200
10
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.201-202
11
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.202-203
12
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.203
13
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 203-204
14
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 204-205
Vanzarea cu prima (ventes avec primes)
Printre tehnicile de promovare destinate a ameliora vanzarile detailistului, vanzarea cu prima
este printre cele mai vechi. Daca intial prima consta in mai multe produse pentru acelasi pret, pe
masura accentuarii concurentei ea a imbracat si alte forme: servicii suplimentare, produse diferite,
reducerea pretului in cazul unei cumparari suplimentare, etc. 15 In Franta, aceasta vanzare este
reglementata prin ordonanta din 1.12.1 986 (art.29). Explicatia reglementarii acestui tip de vanzare se
poate justifica prin trei considerente:
- vanzarea cu prima are un caracter inselator. Vanzatorul atrage consumatorul prin oferirea unui cadou,
desi consumatorul va plati cadoul, sub o forma sau alta (argumentul cel mai puternic);
- aspectul inflationist. Pretul produsului principal creste cu pretul cadoului (???);
- aspectul concurential. Nu toti comerciantii au resursele necesare pentru a investi in acest tip de
promovare16 (argument stupid: inseamna ca ar trebui interzisa si reclama la TV, deoarece nu toti
agentii economici si-o pot permite)

15
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 205
16
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.206
Conditiile de existenta ale acestui tip de vanzare
a) Nu exista nici o limitare in ceea ce priveste persoanele care pot acorda prima, in Franta. De
aceea, s-a considerat ca reglementarea vanzarii cu prima se aplica si agricultorilor, profesiunilor
liberale17.
Beneficiarul vanzarii cu prima poate fi numai consumatorul. Aceasta deoarece prima are un
caracter inselator, consumatorul fiind atras de prima acorda mai putina atentie elementelor care sunt
determinante pentru alegerea unui produs sau serviciu. Prin urmare, vanzarea cu prima este licita daca
beneficiarul este un revanzator, exceptand cazul in care incalca alte reguli ale concurentei loiale/
licite18. Vanzarea cu prima este licita si atunci cand ea are loc intre doi agenti economici, insa cu
scopul de a permite revanzatorului sa ofere consumatorului un pret mai bun (in Franta, pe motiv ca
textul penal trebuie interpretat restrictiv). In schimb, in cazul in care cumparatorul este un o persoana
fizica (si juridica?) care in activitatea sa este considerat un agent economic (de ex., un avocat,
comerciant persoana fizica), dar in alte activitati este un consumator, vanzarea cu prima catre acesta ar
trebui sa atraga aplicarea legislatiei specifice19 (Cass.com., 10.05.1994, Cass.1er civ. 24.01.1995).
b) Conform unor autori francezi, legea sanctioneaza atat vanzarea cu prima directa, cat si oferirea
unei prime chiar daca vanzarea sau prestarea serviciului nu s-a realizat inca. Trebuie sa intelegem ca
poate exista o vanzare cu prima directa care sa nu fie precedata de o publicitate care sa o anunte?
Acesti autori raspund afirmativ, considerand ca nu ar putea fi incriminata oferirea unui cadou (unui
avantaj suplimentar) in timpul unor negocieri, fara a exista o vanzare cu prima (cred ca este buna
solutia, deoarece in acest caz pretul se reduce si nu include costul cadoului). Ceea ce inseamna ca,
pentru a se aplica, legea trebuie sa se refere la o oferta publicitara (pozitie care nu a fost confirmata de
instante sau de administratie)20. Ceea ce s-a decis de catre instantele franceze este ca interdictia exista,
chiar daca oferta de prima este rezervata numai unei anumite categorii de consumatori (de ex., primii o
suta de cumparatori ai unei baterii de bucatarie primesc un ceas).21
c) Trebuie sa existe o operatiune suport (un contract de vanzare de produse sau servicii, ori o
oferta de vanzare de produse/ servicii). In Franta, abordare este diferita deoarece legea lor face referire
la vanzare de produse sau prestare de servicii (cred ca si la noi legea se refera de fapt la prestarea de
servicii, dat fiind ca nu este consacrat termenul de “vanzare de servicii”, in schimb prestarea
oricarui serviciu presupune o plata contra dobandirii de catre beneficiar a satisfacerii unei
trebuinte, ceea –intr-un sens material, economic cel putin- este similar operatiunii vanzarii.
Dilema este insa aceeasi si in Romania: cat de larga este sfera serviciilor? In Franta, s-a spus ca
prestarile de servicii includ orice serviciu care este prestat in baza unui contract sinalagmatic cu titlu
oneros (indiferent ca este vorba de un contract numit sau nenumit), mai putin acele servicii excluse
expres de lege (de ex., serviciile bancare)22.

17
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 207
18
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 208
19
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 208
20
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.208-209
21
Curtea de apel din Paris, decizia din 10.03.1994, citata de R. Fabre, p. 209
22
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.209-210
d) Trebuie sa existe o legatura juridica intre operatiunea suport si prima. Astfel, acordarea unui
cadou fara a avea legatura cu o operatiune comerciala , nu constituie vanzare cu prima. Un producator
care ofera un cadou clientilor sai (consumatori) propunandu-le sa comande produsele sale, nu
reprezinta o vanzare cu prima- in fond, unii clienti pot sa comande iar altii nu, pastrand cadoul 23. Din
aceeasi perspectiva se pune problema aprecierii practicii unui supermagazin care ofera transport gratuit
clientilor sai, pentru a-i aduce la magazin, fara ca acesti clienti sa aiba nici o obligatie de a
cumpara. Desi o instanta franceza de apel a considerat ca exista o vanzare cu prima, Curtea de casatie
a decis ca este vorba de o liberalitate si de o vanzare cu prima, aratand ca “beneficiarul transportului nu
are obligatia de a cumpara si in conescinta nu exista nici o legatura intre prestarea transportului si
vanzarea sau o prestatie oarecare cu titlu oneros”24.
Insa, acordarea unui cadou de catre o prima societate cu scopul ca consumatorul sa incheie un
contract oneros cu a doua societatea, reprezinta o vanzare cu prima realizata de a doua societate. Astfel,
o societate care vindea mobila oferea unor clienti “preselectionati”, acordandu-le bilete de avion, fara a
creea insa nici o legatura intre vanzarea mobilei si biletele de avion. Totusi, acordarea acestor biletela
date fixe presupunea cumpararea unui sejur, organizat de agentia de turism emitenta a biletului de
avion. Instanta franceza a decis ca in acest caz este vorba de o vanzare cu prima realizata de agentia de
turism, societatea vanzatoare de mobila avand rolul de a incita consumatorul sa cumpere biletul de
avion de la agentia de turism25.

23
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 210
24
Cass.crim., 14.03.1979, in Recuiell Dalloz, 1979, Informations rapides, p.439
25
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 211
e) Trebuie sa existe o legatura intre aceleasi persoane, respectiv persoanele care incheie
operatiunea suport trebuie sa fie aceleasi cu persoanele care acorda, respectiv primesc prima.
Intrebarea care se pune in doctrina franceza este daca prima poata fi acordata altei persoane decat cea
care achizitioneaza bunul/ beneficiaza de serviciu. In raport cu reglementarea recenta a vanzarii cu
prima (art. 29 din ordonanta din 1.12.1986), s-a afirmat ca o asemenea operatiune (cand prima este
acordata altei persoane) este valabila, daca beneficiarul primei este o persoana care introduce agentului
economic consumatorul cu care acesta va incheia contractul. Aceasta deoarece prima acordata
beneficiarului nu este cu titlu gratuit (cum cer legea franceza si cea romana pentru ca operatiunea sa fie
ilicita), ci reprezinta o remuneratie a beneficiarului pentru serviciul facut prin introducerea clientului.
Notiunea de prima trebuie analizata in contextul unui singur contract, care leaga agentul economic de
consumatorul-cumparator, in timp ce operatiunile care stimuleaza vanzarile facute de agenti comerciali
(intermediari) presupun doua contracte, unul incheiat intre vanzator si agentii comerciali si altul
incheiat intre vanzator si consumator26. Astfel, o instanta franceza a considerat (este drept, pe baza
unui text de lege anterior Ordonantei din 1986) ca practica unei societati comerciale de a acorda
obiecte (cadouri) revanzatorilor ei in functie de numarul de puncte obtinute de acestia in urma vanzarii
anumitor produse, constituie remunerarea unui serviciu special prestat de beneficiari si care consta in
promovarea acestor produse. Chiar daca valoarea cadoului se regaseste in final in pretul platit de
consumator, conditia aparentei gratuitatii se apreciaza in functie de consumatorul care cumpara
produsul principal si nu in functie de persoana unui tert fata de acest raport juridic27.
Din contra, daca atribuirea primei se face cu titlu gratuit unei terte persoane (de ex., anuntul
publicitar ar suna astfel: “cumparati de la noi si vom face un cadou unei persoane, la alegerea dvs.”),
vanzarea este cu prima.

26
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.212-213
27
Curtea de apel din Amiens, decizia din 15.04.1985, citata de R. Fabre in Droit de la
publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p.213
 Exista si opinii in doctrina franceza, care sustin ca si in cazul in care acordarea primei unui tert
se face cu titlu gratuit, nu suntem in prezenta unei vanzari cu prima deoarece aceasta presupune
acordarea unor produse sau servicii cu titlu gratuit numai persoanei care dobandeste produsul principal
(care incheie contractul principal cu agentul economic ce ofera prima), acordarea primei fiind asociata
unui contract cu titlu oneros28.
f) Trebuie sa existe o prima. Prima reprezinta elementul de atractie si se bucura de o reglementare
speciala in Franta (art. 23, 24 si 25 din decretul din 29 decembrie 1986). Exista trei categorii de prime:
prima in marfuri, prima in prestari de servicii si prima in bani (espece).
f.1) Prima in marfuri
f.1.1) O varianta a ei este prima in marfuri identice cu produsul principal. In legea franceza ca si in
cea romana, vanzarea nu este ilicita daca prima consta in produse identice cu produsul principal.
Ratiunea pentru care aceasta forma de prima este permisa rezida in aceea ca, in acest mod, se ajunge la
o reducere efectiva a pretului de vanzare, fara a mai exista elementul de atractie dat de un cadou
diferit29. Exista insa anumite interdictii si in acest caz: (1) prin acordarea unei asemenea prime, sa nu se
ajunga la o vanzare in pierdere, determinata conform legii; (2) prin acordarea unei asemenea prime sa
nu fie indus in eroare consumatorul. Daca in timpul promotiei, agentul economic majoreaza pretul
produsului principal, dispare avantajul cadoului si atunci consumatorul este indus in eroare30 [este
putin ciudat. Daca prima consta intr-un produs identic, atunci consumatorul primeste un produs
gratuit de o valoare mai mare. Dpdv economic, totusi consumatorul nu se afla intr-o situatie mai
buna, deoarece a platit mai mult decat se astepta produsul principal]. In ceea ce priveste
aprecierea caracterului identic al primei, instantele franceze il apreciaza intr-un sens strict. De ex.,
acordarea drept cadou a unui televizor cu diagonala de 36 cm daca se cumpara unul cu diagonala mai
mare, nu este considerata prima intr-o marfa identica, deoarece identitatea presupune nu numai aceeasi
natura si gen, dar si aceleasi caracteristici tehnice. La fel, nu a fost considerat produs identic o lanseta
de pescuit de 500 franci drept prima pentru cumpararea de articole de pescuit; o bucatarie integrata
drept prima pentru cumpararea unei vile; acordarea drept prima a unei somiere (sommier) pentru
cumpararea unui “matelas”31.

28
Decoq, Pedamon, L’Ordonnance du 1er decembre 1986, in Jurisclasseur Contrats
Consommation, numar special pe anul 1987, nr.72
29
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.214
30
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 214-215
31
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 215-216
 In schimb, o alta instanta, intr-un caz izolat, a considerat ca prima constand intr-o fusta sau
pantalon este o marfa identica cu bluza (“blouson”), pe motiv ca desi cele doua produse nu sunt
identice, ele sunt complementare, deoarece ele constituie un ansamblu armonios si au aceeasi natura [in
sensul ca indeplinesc aceeasi functie]. Aceasta abordare a fost insa criticata pe motiv de extindere
abuziva a notiunii de “identic”32.

f.1.2) O alta varianta a primei in marfuri exista atunci cand produsul principal este diferit de produsul-
premiu. In Franta, o asemenea prima este permisa daca anumite conditii prevazute strict de lege, cu
privire la valoare sau la marcaj 33 [noi nu avem o asemenea reglementare si nu cred ca ar putea fi
adoptata, fara a se adauga la lege].
In Franta, ca si in Romania, este permisa acordarea unei prime care consta in produse diferite,
numai daca produsele respective se incadreaza in exceptiile prevazute de lege. Astfel, nu sunt
considerate prime:
(i) ambalajul produsului principal. Este vorba insa de amabalajul obisnuit care insoteste produsele
respective (de ex., dulceata si borcanul, acesta din urma avand o forma care ii permite sa fie convertit
in pahar de baut). Caracterul obisnuit al ambalajului se apreciaza in functie de ceea ce utilizeaza in
mod obisnuit concurenta, de progresul tehnic si inovatiile care apar pe piata. Esential insa in analiza
caracterului obisnuit sau neobisnuit este capacitatea sa de a indeplini functia de ambalaj, in mod strict34.
(ii) produsele complementare indispensabile [noi nu avem cuvantul “complementar” in textul
legal]. In Franta, caracterul indispensabil se apreciaza exclusiv in functie de criterii tehnice.
Produsele/ serviciile respective asigura fie functionarea normala a produsului principal (baterii pentru
jucarii, benzina pentru automobil, lucrari de racordare la reteaua electrica a unei case, etc.), fie compun
in mod obisnuit produsul principal (robinet pentru instalatiile sanitare, etc.). Caracterul indispensabil
trebuie apreciat intr-un sens strict. Astfel, pentru cumpararea unui casetofon este necesara o singura
caseta, nu mai multe35.
Jurisprudenta franceza a considerat ca nu sunt indispensabile (chiar daca sunt complementare)
saltelele si somierele (somiera fiind prima, cand de obicei somiera este produsul principal care este
insotit de o saltea), aratandu-se ca un consumator obisnuit nu considera necesar sa cumpere intotdeauna
o saltea impreuna cu o somiera. Mai mult, tinand cont de diversitatea constructiva si decorativa a
somierelor, este de neacceptat obligarea consumatorului de a primi o somiera care nu ii este de folos
sau nu ii place36.

32
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.216
33
Pentru detalii, a se vedea R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des
ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p. 216-219
34
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 220
35
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 220-221
36
Speta inedita, citata de R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des
ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p. 222
 De asemenea, nu au fost considerate indispensabile bucatariile incorporate in vile, chiar daca
ele au calitatea de imobil prin destinatie, ele avand un caracter accesoriu iar consumatorului nu ar
trebui sa-i fie limitata libertatea de a alege bucataria care ii convine [ma intreb daca solutia este
aceeasi in cazul in care bucataria nu este prezentata ca o prima]. La fel, nu sunt indispensabile
aparatele de uz menajer (hote, frigidere, placa de incalzit, etc.) in legatura cu mobila de bucatarie-
produsul principal-, chiar daca cele doua produse sunt in mod natural complementare37.
(iii) esantioanele. Ele trebuie acordate insa numai in cantitatile minime necesare utilizarii si sa fie
inscriptionate cu mentiunea (vezi art. 57 lit.c) legea romana). In Franta, exista si alte conditii: nu pot
depasi o valoare maxima si trebuie sa indeplineasca anumite conditii de marcare. Nu se cere insa sa fie
realizate de cel care produce si produsul principal38.

f.2) Prima in servicii

f.2.1) Prima in servicii identice. Conditia “identic” se apreciaza la fel de strict ca in cazul primei in
marfuri. In schimb, nu mai exista limitarea legata de vanzare in pierdere (dar este valabil in Franta,
unde vanzarea in pierdere nu este sanctionata cand este vorba de servicii)39.

f.2.2) Prima in servicii diferite. In Franta (dar nu la noi), o conditie priveste limita maxima a pretului
serviciului care constituie prima, stabilita prin lege. Alte conditii (pentru ca prima sa fie licita) se
intalnesc si in legea noastra, si anume:
(i) Serviciile sunt indispensabile prestarii serviciului principal. Ca si la marfuri, caracterul
“indispensabil” este interpretat in mod strict.
(ii) Servicii post-vanzare. In primul rand, intra in categoria acestor servicii cele datorate in
perioada de garantie legala sau de garantie contractuala. Prelungirea duratei de garantiei si implicit
posibilitatea de a primi servicii gratuite pe o perioada mai lunga, nu transforma vanzarea intr-o vanzare
cu prima40.
In al doilea rand, in categoria de servicii postvanzare intra toate serviciile care pot fi oferite de
vanzator dupa vanzarea marfii/ prestarea serviciului principal. In legatura cu aceasta categorie s-au
nascut unele dispute in Franta. Astfel, instantele au considerat ca este un serviciu postvanzare
imprumutarea de catre vanzator a unui vehicul cumparatorului, pentru ca acesta din urma sa isi asigure
livrarea materialului (contractul de vanzare prevazand ca livrarea este in sarcina cumparatorului). In
schimb, un organ al administratiei (Directia de Concurenta si Comert) a considerat in sens contrar,
rationand ca este o vorba de o facilitate facuta consumatorului de catre vanzator, dat fiind ca obligatia
de livrare era in sarcina cumparatorului41. Livrarea marfurilor la domiciliul clientului (cand livrarea este
obligatia vanzatorului) este considerata un serviciu post-vanzare, in timp ce asigurarea produselor
impotriva distrugerii sau pierderii nu apare ca un serviciu post-vanzare42.
(iii) Facilitati de stationare, indiferent ca este vorba de un parking gratuit sau cu plata.
37
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 221-222
38
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 222-223
39
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.223
40
R. Fabre Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 225
41
R. Fabre Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 225
(iv) Prestatii fara valoare comerciala (de ex., controlul presiunii pneurilor sau spalarea parbrizului,
in timp ce se face plinul de benzina). Noi nu avem aceasta exceptie in lege, dar s-ar incadra la alte
exceptii?

f.3) Prima in bani

Nici la noi, nici la francezi nu este prevazuta expres dar in Franta se considera ca ea este
permisa prin interpretarea per a contrario a precizarii primei numai cu privire la produse/ servicii43. De
principiu, o asemenea prima insemnand o reducere efectiva a pretului, ea este intotdeauna permisa.
Trebuie doar ca in acest fel sa nu se ajunga la o vanzare in pierdere. Poate fi asimilata unei prime in
bani si obligatia asumata de vanzator de a prelua produsele uzate sau depasite (avand in vedere
costurile cu depozitarea sau predarea unui centru de deseuri a acestor produse), insa consumatorului
trebuie sa-i fie precizat cu claritate acest lucru, pentru a nu fi vorba de o publicitate mincinoasa.
Reducerea pretului poate avea loc cu privire la produsul/ serviciul principal, sau cu privire la alt
produs/ serviciu. In primul caz, reducerea poate avea loc imediat (si poate sa fie mentionata atat pe
produs, cat si prin publicitate), sau la un termen ulterior. In aceasta ultima situatie, pentru a fideliza
clientul in legatura cu un anumit produs/ serviciu, vanzatorul ii acorda consumatorului un bon de
reducere care poate fi insa folosit numai la a n-a achizitie/ prestare a unui produs/ serviciu identic. Si o
asemenea prima este considerata valabila44.
In ceea ce priveste reducerea pretului unui alt produs/ serviciu, ea permite vanzatorului sa
promoveze produse noi si incita consumatorul sa le cumpere, datorita pretului lor redus in urma
cumpararii primului produs. Daca produsul este comercializat de catre promotor, trebuie facuta
distinctia dupa cum acesta este un producator sau distribuitor. In ambele cazuri, prima este posibila,
insa produsul asupra caruia poarta reducerea trebuie sa fie produs/ distribuit tot de promotor. In orice
caz, trebuie respectate conditiile privind vanzarea legata. Nu are importanta ca produsul-prima este
concurent cu cel cumparat. S-a acceptat sistemul chiar si cand promotorul era asociat in operatiunea de
prima cu un producator concurent45. Este acceptabil ca prima sa constea in reducerea pretului la
produse care nu sunt desemnate expres, dar care sunt comercializate de catre promotor (de ex., bonuri
de cumparare cu reducere, valabile pentru achizitiile facute in celelalte raioane ale magazinului) sau in
carti de fidelitate (care dau dreptul la reduceri la cumpararile ulterioare). Intrebarea care s-a ridicat este
daca aceste bonuri de reducere / carti de fidelitate reprezinta prima in bani sau prima in natura (in
ultimul caz, pentru a fi valabila trebuie ca sa fie identica cu produsul principal, ceea ce prin ipoteza nu
este cazul)46.
Daca produsul la care se aplica reducerea (altul decat produsul cumparat) nu este comercializat
de promotor, operatiunea este discutabila. Daca, de ex., este vorba de reducerea pretului biletului de

42
R. Fabre Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 225-226
43
R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris,
1996, p. 226
44
R. Fabre Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 227
45
R. Fabre Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 228-229
46
R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris,
1996, p. 229 (autorul impartaseste opinia ca in acest caz este totusi vorba de o prima in
bani, dar citeaza si o jurisprudenta care a decis contrariul)
cinema, oferita de un supermagazin, administratia franceza considera ca oferta este ilicita, mai putin in
cazul in care consumatorul are optiunea de a primi o plata in bani, echivalenta avantajului propus47.

In ceea ce priveste sanctiunile civile pentru incalcarea interdicitiilor privind vanzarea cu prima,
se poate introduce actiunea in raspundere civila delictuala de catre consumatori sau de catre agenti
economici48.

Promovarea vanzarilor prin joc

Promovarea produselor prin intermediul vanzarilor autorizate

In dreptul francez, vanzarile autorizate sunt vanzarea in afara spatiilor comerciale obisnuite ale
agentului economic (“deballage”), vanzarea de lichidare si vanzarea de soldare.
Conditii comune de validitate pentru cele trei forme de vanzari
a) conditii de forma
In Franta, este necesara obtinerea in prealabil a unei autorizatii de vanzare de la autoritatile
locale, pe baza unor documente care justifica necesitatea acestui tip de vanzare si incadrarea lui in
conditiile legale49. La noi, este suficienta o notificare a organelor locale ale administratiei publice.
In perioada in care se desfasoara respectivul tip de vanzare, agentul economic nu are voie de a isi
reface stocul de produse anuntat ca fiind disponibil pentru acea vanzare, in caz contrar fiind incalcate
conditiile de validitate ale vanzarii50.
b) conditii de fond
Marfa vanduta trebuie sa fie noua (este o cerinta expresa a legii franceze, respectiv art.2 din
legea din 25 iunie 1841). Conform jurisprudentei franceze, o marfa noua este o marfa care nu a intrat
inca in posesia consumatorului, prin orice fel de act cu titlu oneros sau gratuit. Astfel, chiar bunuri care
sunt depasite, demodate sau partial distruse (cum ar fi mobilierul partial distrus in urma unui incendiu)
pot face obiectul unei vanzari de soldare51.
In Franta, nu este necesar ca vanzarea sa fie prezentata ca de soldare sau lichidare pentru a se
putea desfasura in mod valabil. Insa, daca ea este prezentata publicului sub o denumire care nu are
caracteristicile acelui tip de vanzare, ea poate fi sanctionata ca publicitate mincinoasa52.
In Franta, pretul in sine nu este un element definitoriu pentru vanzarile autorizate 53. Insa, el
trebuie sa respecte prevederile legale privind pretul, adica: (1) afisarea pretului; (2) publicitatea lui
(reducerea de pret trebuie anuntata prin raportare la un pret de referinta, care nu poate fi mai mic decat
47
R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris,
1996, p. 230
48
R. Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris,
1996, p. 231
49
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 266-268
50
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 267
51
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 269
52
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 270
53
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 270
cel mai mic pret practicat efectiv de anuntator in acelasi magazin, pentru un articol sau prestatie
similara. Publicitatea pretului nu este permisa asupra unor articole care nu sunt in stocul disponibil
pentru vanzarea respectiva)54; (3) in cazul preturilor pentru soldari si lichidari, pretul fixat trebuie sa fie
inferior pretului practicat pentru aceleasi produse in cursul ultimelor trei luni. Chiar daca nu este un
element definitoriu pentru calificarea vanzarilor autorizate, jurisprudenta franceza cere in mod constant
ca pretul anuntat sa fie inferior celui practicat in mod uzual, altminteri anuntul privind vanzare de
soldare sau lichidare risca sa fie calificat drept publicitate mincinoasa (deoarece consumatorul se
asteapta sa obtina un avantaj din acest tip de vanzare) 55. Pretul vanzarii autorizate, ca pret de
revanzare, poate fi chiar inferior pretului de cumparare, fara a fi ilicit, daca se incadreaza in situatiile
de exceptie prevazute de lege pentru revanzarea in pierdere 56. Curtea de apel din Toulouse a
condamnat un comerciant pentru revanzare in pierdere, constatand ca acesta, sub anuntul “solduri
exceptionale – 50% privind jucariile”, a vandut jucarii la un pret in pierdere. Comerciantul nu a putut
demonstra insa ca vanzarea practicata era o soldare si deci nu putea justifica o revanzare in pierdere,
instanta constatand ca, si in ipoteza in care jucariile ar fi calificate ca marfuri sezoniere, ele au punctul
maxim de vanzare in perioada de sfarsit de an, 3 zile inainte de Craciun si 9 zile inainte 1 ianuarie, iar
magazinul respectiv era deschis si duminica in acea perioada, tocmai datorita vanzarilor numeroase57.
In ceea ce priveste vinovatia ceruta pentru existenta infractiunii, in prezent jurisprudenta
franceza cere demonstrarea intentiei frauduloase a autorului, insa intentia este dedusa din lipsa
autorizatiei administrative pentru vanzarea respectiva58.
Vanzarea de soldare
Prin definitie, vanzarea de soldare are un caracter ocazional (in Franta). Ea se deosebeste de
soldarea sezoniera, care este organizata in mod regulat pentru a vinde accelerat la sfarsit de sezon,
marfurile demodate sau capat de serie. Legea noastra, din contra, prevede ca soldarea are drept
scop reinnoirea sezoniera a marfurilor. Caracterul ocazional inseamna “caracter neobisnuit” si
presupune ca vanzatorul poate demonstra acest lucru, schimband unele semne exterioare ale marfii, ca
pretul afisat, aranjarea produselor, prezentarea lor, in general efectuand o modificare a marfurilor in
vederea soldarii lor, chiar daca soldarea are numai aparent un caracter ocazional59.
Soldarea presupune numai o vanzare, nu este necesara o revanzare a unei marfi cumparate
anterior. Prin urmare, fabricantul poate realiza o soldare in aceleasi conditii legale ca si un
distribuitor60. Legea romana prevede insa expres ca vanzarea de soldare se face numai pentru
marfuri dintr-o structura de vanzare cu amanuntul.

54
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.271
55
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 271
56
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.272
57
Curtea de apel din Toulouse, decizia din 21.10.1993, citata de R. Fabre in Droit de la
publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p.272-273
58
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.273
59
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 274-275
60
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.274
 Operatiunea de soldare presupune o publicitate care o acompaniza sau o preceda. Legea
franceza cere ca mesajul publicitar trebuie sa contina termenul “soldare”. Daca operatiunea priveste
toate produsele aflate la un punct de vanzare, o singura mentiune “soldare” lizibila este suficienta 61.
Chiar daca termenul “soldare” lipseste din mesajul publicitar (agentul economic prezentand
operatiunea ca o vanzare promotionala), operatiunea va fi calificata ca atare in functie de continutul ei,
astfel incat lipsa autorizarilor administrative va atrage sanctiunile legale 62. Astfel, o instanta franceza a
condamnat un agent economic pentru desfasurarea, sub masca unei vanzari promotionale, a unei
vanzari de soldare cu incalcarea conditiilor legale. Instanta a constatat ca vanzarea privea produse de
imbracaminte de lux iar magazinul respectiv era situat intr-o zona comerciala unde era concentrat un
asemenea tip de comert (ceea ce arata caracterul neobisnuit al operatiunii). Anunturile privind
vanzarea respectiva (in presa, prin afisaj) erau agresive iar vanzarea se desfasura in plin sezon pentru
articolele de imbracaminte respective (sezonul toamna-iarna) (vanzarea promotionala ar fi trebuit sa se
desfasoare inainte de inceperea sezonului respectiv), ceea ce era pagubitor pentru comertul localitatii 63.
Daca insa se foloseste termenul de soldare pentru a prezenta o operatiune comerciala care are alt
caracter, atunci suntem in prezenta unei publicitati mincinoase64.
O alta conditie care trebuie indeplinita de vanzarea de soldare consta in miscarea accelerata a
stocului. Aceasta presupune existenta unui stoc de marfuri care trebuie lichidat si intentia agentului
economic de a accelera miscarea acelui stoc. Aceasta intentie poata reiesi din mesaje publicitare de
genul “in limita stocului disponibil”, din modul de prezentare a magazinului, din perioada in care se
desfasoara operatiunea65. Cat priveste stocul de marfuri, el trebuie sa ramana stabil pe perioada
vanzarii, cea ce presupune indeplinirea a doua conditii:
- stocul trebuie determinat (agentul economic trebuie sa prezinte inventarul detaliat al marfurilor,
precizand pretul lor si perioada necesara pentru a fi vandute in mod obisnuit). Nu are relevanta
marimea stocului, soldarea fiind permisa si cand pruveste numai o parte din stocul de marfuri existent
intr-un magazin66.
- stocul nu poate fi reinnoit. Aceasta interdictie se aplica chiar daca marfurile din alte magazine ale
aceluiasi agent economic si chiar daca a fost obtinuta autorizatia de soldare si pentru aceste magazine.
Nu se poate califica o operatiune ca soldare atunci cand ea se deruleaza la inceputul sezonului, cu
privire la modele a caror vanzare urmeaza sa se faca ulterior, atunci cand autorul prevede
reaprovizionarea stocului si nu manifesta nici o graba in a se debarasa de marfurile a caror perioada de
vanzare a trecut67. Astfel, societatea Ets Buchara a organizat prin intermediul publicitatii, o operatiune
comerciala intitulata “7 zile traznet, toata Buchara la –20%”. Din modul de desfasurare a operatiunii
61
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 276
62
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.276;278
63
Tribunalul de comert din Villefranche-sur-Saone, sentinta din 26.10.1990, citata de R.
Fabre in Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p.
277
64
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.281-282
65
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.278-279
66
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 279
reiesea caracterul exceptional al vanzarii, pe o perioada de o saptamana, vanzarea aplicandu-se la toate
articolele din stoc, cu un rabat uniform de 20%. Insa, nefiind demonstrata existenta unui stoc
predeterminat si care sa nu fie reinnoibil, calificarea de vanzare de soldare facuta de instantele
anterioare era eronata68.
Conditia ca stocul sa nu poata fi reinnoit permite a se distinge intre vanzarea de soldare si
vanzarea promotionala. Pentru vanzarea promotionala, nu exista conditia stabilitatii stocului si,
conform legii franceze (hotararea 77-105 P), presupune in mod obligatoriu o reaprovizionare in cazul
in care marfurile promovate lipsesc la un moment dat din stocul agentului. In schimb, vanzarea de
soldare inceteaza odata cu epuizarea stocului declarat69.
Vanzarea de lichidare
In primul rand, o asemenea forma de vanzare presupune indeplinirea unei publicitati. Mesajul
publicitar poate fi si sub forma de imprimate introduse in cutiile postale ale consumatorilor.
La fel, a fost considerat mesaj publicitar invitatia trimisa la 3000 de persoane pentru a participa la o
lichidare (a fost considerata o forma de comunicare publica) 70. Cat priveste continutul mesajului
publicitar, nu este necesar ca termenul de “lichidare” sa fie inserat in mesajul publicitar, pentru ca
vanzarea sa fie considerata de lichidare71.
O alta conditie, in Franta, este caracterul ocazional sau exceptional (aparent sau real) al
vanzarii. Caracterul exceptional este usor de demonstrat in cazul in care are loc inchiderea definitiva a
unui magazin. Conform legii franceze, nu este permis insa ca aceeasi autorizatie administrativa sa fie
folosita pentru doua lichidari succesive, daca nu au trecut cel putin 2 ani de la terminarea primei
lichidari, exceptand situatiile exceptionale, cand poate fi redus. noi nu avem aceasta conditie,
neexistand cerinta autorizarii administrative.
O a treia conditie este ca prin vanzarea de lichidare, sa aiba loc o accelerare a miscarii
marfurilor. Explicatiile de la vanzarea de soldare sunt aplicabile si aici.
In fine, este necesara incetarea comertului sau modificarea unei intreprinderi comerciale.
Incetarea comertului (in sens larg) poate fi voluntara sau involuntara (in caz de faliment, rezilirea
inchirierii fondului de comert, etc.). Operatiunea de lichidare trebuie sa aiba loc inainte de radierea
comerciantului din registrul comertului72. In ceea ce priveste modificarea structurii intreprinderii
comerciale, aceasta poate avea fie un sens material (de ex., reamenajarea magazinului, ceea ce
presupune inchiderea sa pe o perioada mai lunga si lichidarea stocului de marfa), fie un sens juridic (de
ex., schimbarea controlului asupra intreprinderii, care poate presupune reformularea politicii
comerciale si lichidarea vechiului stoc de marfuri)73. Intr-o speta franceza, un magazin de bijuterii si-a
schimbat proprietarul. Anterior, magazinul facea parte dintr-un grup numit “CODHOR”, acesta din
67
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 280
68
Cass.com., decizia din 19.01.1993
69
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 281
70
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.282-283
71
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 283
72
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 284-285
73
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 285
urma avand anumite dificultati financiare in trecut care au atras procedura redresarii judiciare.
Proprietarul magazinului a decis sa se ralieze unui alt grup, “Nouveaux Bijoutieres”. Dar aceasta
schimbare impunea lichidarea stocului precedent si constituirea unui stoc, corespunzator gamei
“Nouveaux Bijuotiers”. Instanta a considerat ca schimbarea relatiilor juridice poate fi asimilata cu o
modificare a structurii intreprinderii, care ligitimeaza vanzarea de lichidare 74. De asemenea, o
modificare a modului de exploatare a unui raion (de ex., prin suprimarea lui sau schimbarea profilului)
poate justifica o vanzare de lichidare75.

Vanzarea in afara spatiilor comerciale obisnuite ale agentului economic (au deballage)
Unii autori considera ca aceste vanzari sunt diferite de vanzarile la domiciliu (demarchage) ,
pentru ca nu s-ar putea concepe sa se aplice debalajului regulile privind perioada de reflectie si
posibilitatea de renuntare la contract in perioada de reflectie76.
Pentru a exista in mod valabil un asemenea tip de vanzare, trebuie indeplinite urmatoarele
conditii:
- sa existe o publicitate care precede sau acompaniaza vanzarea. Spre deosebire de soldare sau
lichidare, nu este necesar sa se faca referire la un pret de referinta77;
- vanzarea trebuie sa aiba un caracter exceptional sau ocazional (real sau aparent). Acest caracter se
apreciaza in functie de modul de achizitionare a marfurilor, de importanta stocului pus in vanzare,
etc.78;
- trebuie sa aiba loc intr-un amplasament care nu este cel destinat in mod obisnuit comertului acelui
agent economic. Agentul economic se instaleaza intr-un loc neobisnuit pentru a atrage consumatorul
(de ex., vanzarea de masini de spalat intr-o cafenea dupa ce produsul a fost prezentat locuitorilor
cartierului, vanzarea in detaliu a vinului pe peronul unei gari, etc.) 79. Jurisprudenta franceza a
considerat ca si vanzarea de catre un supermagazin in exteriorul acestuia, chiar daca este vorba de
parking-ul sau, este tot o vanzare intr-un amplasament neuzual80;
- marfurile trebuie sa fie “deballes” (de ex., direct din camion).
Vanzarea prin magazin sau prin depozit de fabrica (ventes d’usine)
Si acest tip de vanzare este o forma de vanzare promotionala. Ea atrage consumatorii deoarece
aparent implica o reducere de pret, datoria lipsei costurilor de distributie 81. Daca sunt indeplinite
conditiile de existenta, in Franta aceasta vanzare trebuie autorizata in prealabil de organele
74
Curtea de apel din Rennes, decizia din 1.04.1993, citata de R. Fabre, Droit de la
publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996, p.285
75
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 285-286
76
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 286
77
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 287
78
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 288
79
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 289
80
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 289-290
81
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.301
administratiei locale (primar). La noi este cu totul alt regim: vanzarea nici nu trebuie macar
notificata, insa producatorul trebuie sa aiba autorizatie de comert cu amanuntul pentru magazin/
depozit. In plus, producatorul este obligat sa vanda la un pret redus.
Conditii de existenta:
- vanzarea trebuie sa fie directa catre consumator, ceea ce exclude orice intermediar (nu se considera
intermediar o sucursala a vanzatorului). Vanzatorul trebuie sa fie un producator inscris in registrul
comertului (si nu un artizan, legea franceza acordandu-le acestora din urma un regim special) 82. Ce
inseamna la noi “producator”?
- vanzarea trebuie sa fie de detail;
- nu are relevanta locul vanzarii;
- nu are relevanta publicitatea (daca vanzarea este sau nu acompaniata de publicitate)83;
- vanzarea trebuie sa duca la accelerarea miscarii stocului de marfa [conditie care nu exista la noi],
deci trebuie sa aiba caracter exceptional.
Conform legii franceze, exista patru tipuri de vanzari “de uzina” care nu sunt supuse procedurii
autorizarii administrative: vanzarea in magazinele producatorului [ceea ce ar fi echivalent legii
romane]. Conditia este ca magazinul sa fie special amenajat pentru vanzare directa (ceea ce presupune
si personal propriu de vanzare). Daca magazinul nu este special amenajat, daca nu este deschis in mod
regulat, daca nu creeaza aparenta unui comert traditional, el trebuie autorizat de primar pentru a putea
functiona84 [se mai aplica aceste conditii la noi, cand magazinul trebuie oricum autorizat?];
vanzarile prin corespondenta si cele la domiciliu; vanzarile rezervate personalului producatorului
(locurile de vanzare nu trebuie, in acest caz, sa fie deschise in nici un fel publicului; vanzarile facute in
contul producatorului de comercianti sau agenti de comert.

- practici ilicite – de ex., racolajul de clienti (acostarea trecatorilor pe strada dar nu in scop de inmanare
a unui mesaj publicitar, ci in scopul de a-l “trage” spre locul unde se vinde produsul si a-l determina sa-
l cumpere; vizitarea clientilor acasa, daca persoana vizitata se opune la aceasta); expeditia fortata de
marfuri (trimiterea de marfuri necomandate la clientii concurentului lezat, lista acestora fiind obtinuta
prin frauda de la acesta).
Vanzarea fortata
O tehnica de promovare care consta in expedierea catre consumator a unui bun oarecare, cerandu-i
acesta sa-l plateasca sau sa-l restituie. In Franta, o asemenea practica este sanctionata penal si civil
(printr-un text special de lege, precum si pe dreptul comun, dat fiind ca aceasta tehnica impune
consumatorului-debitor sa execute o obligatia la care nu si-a data acordul) 85. Vanzarea fortata are doua
forme de manifestare: trimiterea fortata si plata fortata.
Pentru a exista trimiterea fortata, trebuie sa existe un obiect oarecare trimis destinatarului,
insotit (in acelasi pachet sau ulterior) de o corespondenta indicand acestuia ce obligatii are. De
asemenea, trimiterea trebuie sa fie nesolicitata. In acest domeniu nu joaca principiul “tacerea valoreaza

82
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 302
83
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.303
84
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 304
85
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 231
consimtamant”, astfel incat trimiterea obiectului ramane nesolicitata chiar daca destinatarul nu a trimis
nici un raspuns transmitatorului86.
Pentru a exista plata fortata, trebuie sa existe mai intai o livrare sau prestarea unui serviciu care
nu a fost cerut in prealabil si in mod expres de catre consumator. Trebuie ca consumatorul sa nu fi
consimtit expres la livrare sau prestarea de serviciu [daca a comandat livrarea, nu mai poate ulterior
sa o refuze, spunand ca nu a consimtit la ea, exceptand cazul in care legea sau intelegerea partilor
spune altfel. Invers, daca nu a comandat dar o accepta in mod expres, prima “culpa” a
expeditorului este acoperita] . Contrariul este greu de dovedit de catre expeditor, in lipsa unei dovezi
scrise (in ceea ce priveste corespondentele prin Internet, simplul fapt ca mesajul a ajuns la destinatar nu
constituie o proba ca acesta a acceptat prestatia la care face referire mesajul). In fine, trebuie ca
consumatorul sa plateasca livrarea sau prestarea serviciului (daca nu plateste, nu exista plata fortata) 87.
In acest caz, daca plateste fara a consimti la livrare/ prestatie, suntem in prezenta unei plati
nedatorate?
Refuzul de a vinde
In cazul in care produsul nu vandut in cadrul unei retele de distributie selectiva, refuzul de a
vinde nu este permis decat daca se justifica prin cererea “anormala” a cumparatorului (revanzare in
pierdere, practici discriminatorii fata de clientii sai, etc.). Interdictia refuzuluo de vanzare nu ar putea fi
ocolita prin propunerea de a vinde produsul nemarcat (chiar daca exista dreptul de a folosi marca in
mod facultativ), atunci cand alti cumparatori il primesc marcat88.

86
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p.232-233
87
R. Fabre, Droit de la publicite et de la promotion des ventes, ed. Dalloz, Paris, 1996,
p. 234
88
A.Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriete industrielle, editia a V-a, Precis Dalloz,
ed. Dalloz, Paris, 1998, p. 675-676