Universitatea ”Valahia” din Târgoviște

Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare

Specializarea: Științe Politice

REFERAT

STUDENT
TOGAN DANIEL

Târgoviște
2017

1
HANDBAL

2
 Cuprins

1. Introducere în sport...............................................................................................pag. 4
2. Handbalul..............................................................................................................pag. 4
2.1. Istoria handbalului.........................................................................................pag. 5
2.2. Caracteristici generale .................................................................................pag. 6
2.2.1. Dimensiunile terenului de joc .................................................................pag. 6
2.2.2. Porțile.....................................................................................................pag. 6
2.2.3. Liniile terenului de joc.............................................................................pag. 6
2.3. Mingea.........................................................................................................pag. 7
2.4. Prelungirile...................................................................................................pag. 7
Bibliografie............................................................................................................pag. 8

3
 Handbalul

1. Introducere în sport
Un sport reprezintă o activitate de natură fizică și poate implica și competiția. Totodată
sportul este o activitate care poate influența stilul de viață, sănătatea sau personalitatea unui
om.
Sporturile se pot clasifica în:
- sporturi individuale (de exemplu atletism, haltere, tir sportiv);
- sporturi de echipă (de exemplu baschet, canotaj).
Etimologie
Cuvântul sport are o lungă istorie, avându-și originea în cuvântul latin deportare, care
printre sensurile sale primordiale, însemnă a ieși afară pe poartă adică a ieși în afara zidurilor
orașului pentru a se dedica la activități sportive. Tot din acest termen, își au originea în
provensalul deportar, spaniolul deportar și francezul despoter (divertisment, distracție); de la
acest cuvânt francez a luat, în engleza din XIV secol, termenul disport, ce în preajma, secolului
XVI, s-a transformat în sport.
Istoria sportului
Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale semnificative
survenite de-a lungul secolelor, în diferite culturi. Conceptul de sport ca o activitate ce implică
abilitățile umane de bază, fizice și mentale, urmărește îmbunătățirea acestor abilități pentru a
fi utilizate mai eficient și sugerează faptul că sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea
inteligenței umane. Pentru omul primitiv, activitatea fizică a fost doar un mod de a-și îmbunătăți
cunoștințele despre natură și, în aceeași măsură, un mod de a stăpâni mediul din jurul lui.
Sportul, prin însuși natura sa, încurajează diversitatea într-o lume culturală. Pe măsură
ce țările și națiunile se apropie tot mai mult unele de altele, dar totuși își păstrează identitatea
culturală, sportul este un domeniu în care se învață că diferențele culturale, nu numai că trebuie
acceptate, dar reprezintă o bogăție ce trebuie cultivată și prețuită. Conceptul sportiv poate
deveni un "indicator de schimbare" a societății globale, de anticipare, evoluții și schimbări prin
deschiderea simbolică a relațiilor interstatale. Sportul devine și trebuie considerat, astfel, ca o
oglindă a culturii și a societății, căci el reprezintă speranțele și perspectivele viitorului.

2. Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai

mâinile. Meciul are loc între două echipe a câte 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe
durata a două reprize a câte 30 de minute.

4
 Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa
care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.

2.1. Istoria handbalului - este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul
secolului XIX și începutul secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi
găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite
în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului XIX.
În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri didactice,
rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele handbalului
modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Carl (sau Karl) Schelenz, care
a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o
echipă avea 11 jucători.
Se disting și sunt atestate trei rădăcini multinaționale, fiecare cu o variantă nu prea mult
deosebită de handbalul consacrat și practicat astăzi. În România handbalul a pătruns în anii
1920 – 1921, imediat după lansarea lui oficială la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl
Schelentz. În anul 1921 au început meciurile inter-clase în școli, la Sibiu, chiar pe stadionul
central, iar din 1922 primele jocuri inter-orașe cu echipe formate din elevi, dar și câțiva
absolvenți și chiar profesorii acestora.
În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal. Federația Română
de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei.
După trei ani, devine independentă.
Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci
pe care România l-a câștigat cu 6-4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Campionatul Mondial de Handbal Feminin este principala competiție de handbal feminin
pentru națiuni și este organizat de Federația Internațională de Handbal cu începere din anul
1957. La prima ediție a campionatului au participat doar patru echipe, dar numărul lor a crescut
treptat și, din 1997, la Campionatul Mondial participă 24 de echipe din elita handbalului
mondial. Începând din 1993, organizarea competiției se face la fiecare doi ani.
Campionatul Mondial de Handbal Masculin este organizat de Federația Internațională de
Handbal începând cu anul 1938. Primul Campionat Mondial a avut loc în Germania în 1938,
care implică patru echipe din Europa. De-a lungul istoriei lor, Campionatul Mondial a fost
dominată de echipe europene, orice medalie a fost încă să fie câștigată de non-europeni.
Campionatul European de Handbal Masculin și Feminin are loc la fiecare doi ani
începând cu anul 1994.

5
 2.2. Caracteristici generale
2.2.1. Dimensiunile terenului de joc
Terenul de joc (figura 1) este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20
metri și este compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite
linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile
exterioare porții (de ambele părți ale porții).
În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o lățime de cel puțin 1
metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare porții. Caracteristicile
terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului, astfel încât una dintre echipe să fie
avantajată.
2.2.2. Porțile
În centrul fiecărei linii exterioare se găsește o poartă. Porțile trebuie să fie solide ancorate
de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o lățime de
3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară. Partea
posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele
verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3
laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante,
care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa
fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
2.2.3. Liniile terenului de joc
Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de
poartă vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm
lătime. Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe
adiacente ale podelei. În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă.
Spațiul acesta este delimitat de o linie a spațiului de poartă (linia de 6 metri), care este
trasată astfel:
 linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia de
poartă, și la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioră a liniei de poartă la
muchia anterioară a liniei spațiului de poartă);
 două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colțul interior
posterior al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri lungime și linia exterioară a
porții.
Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metri în
afara liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoară 15
cm.

6
 Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia
de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia posterioară a liniei de
poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).
Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15
cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de aceasta
(măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri);
Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.
Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de
la linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al
liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o distanță
de 15 cm înăuntrul liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înauntrul și în afara
terenului de joc).

2.3. Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic.
Suprafața nu are voie să fie alunecoasă, deoarece în general este manevrată cu o singură
mână.
Mărimile oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor:
Nr.crt Mărimea folosită de Circumferința (în cm) Greutatea (în g)

1. Bărbați și tineri peste 16 ani 58–60 425–475

2. Femei, băieți peste 12 ani și fete 54–56 325–375
peste 14 ani
3. Băieți și fete peste 8 ani 50–52 290–330

2.4. Prelungirile - există cazuri în care un meci nu se poate termina la egalitate, spre
exemplu partidele eliminatorii. În aceste situații se recurge la câte două reprize de prelungiri,
fiecare repriză având o durată de 5 minute. Dacă echipele rămân la egalitate și după această
perioadă, se joacă încă două reprize de prelungiri de câte 5 minute. În cazul în care cele două
formații sunt tot la egalitate, pentru departajare se execută aruncări de la 7 metri.

7
 Bibliografie

1. Anton Muraru, Antrenor Emerit, Pedagogia sportului;

2. Constantin C. Popescu “Pilică”, Istoria Handbalului românesc;
3. https://ro.wikipedia.org;
4. www.google.com

8
Figura 1
9