Cadrul natural și istoric

Judeţul Galați este situat în Regiunea de dezvoltare de Sud - Est alături de judeţele Brăila, Buzău,
Constanţa, Vrancea şi Tulcea. Judeţul Galați are 2 municipii, 2 oraşe şi 61 comune și se învecinează cu:
 Judeţul Tulcea în Sud-Est
 Judeţul Brăila în Sud
 Judeţul Vrancea în Vest
 Judeţul Vaslui în Nord
 Republica Moldova în Est
Judeţul Galaţi, cu o suprafaţă de 4.466,3 km2, reprezentând 1,9% din suprafaţa României, se
înscrie în aria judeţelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagră, la
confluenţa a trei mari ape curgătoare - Dunărea, Siret, Prut şi la încrucişarea unor mari drumuri
comerciale.
Județul Galați ocupă o poziție apropiată față de două principale artere de transport din Europa
de Est, așa numitele Coridoarele Helsinki sau Coridoare Pan - Europene. Astfel, județul este traversat de
Coridorul VII Pan European, ce corespunde traseului Fluviului Dunărea (Nürnberg - Viena - Budapesta -
Bratislava - Belgrad - Drobeta Turnu Severin – Vidin / Calafat – Giurgiu / Ruse – Galați - Marea Neagră).
Acest coridor se completează cu Canalul Rhin - Main și reprezintă principala arteră de infrastructură
fluvială a Uniunii Europene.
 Această poziție geografică a determinat o serie de particularități specifice evoluției peisajului
natural, populației și preocupărilor acesteia de-a lungul timpului.
Dunărea este coordonata majoră care a influențtat deosebit de puternic meleagurile gălățene,
reprezentând o axă de circulație europeană de prim rang. Spre Dunăre se îndreaptă apele și Colinele
Covurluiului, drumurile de interes local și regional, resursele naturale, dar mai ales oamenii, din cele mai
vechi timpuri spre schela Galaților, iar în zilele noastre spre marea aglomerație urbană, industrial-
portuară. Marea Neagră a influențat indirect aceste meleaguri, prin prezența ei în apropiere și prin
mijlocirea Dunării.
Poziția geografică se caracterizează prin aria de contact între dealurile cele mai sudice ale
Podișului Moldovei, Câmpia Română și horstul dunărean – Culmea Măcinului – de care îl separă valea
Dunării.
Reședința județului, orașul Galați, este așezată pe malul stâng al Dunării, la 45026’52’’ latitudine
nordică și 25045’ longitudine estică, la circa 150 km de vărsarea fluviului în mare și la mai puțin de 250
km de București.
Din punct de vedere administrativ - municipiul Galați este situat în partea de sud - est a județului
Galați, fiind amplasat înspre gurile de vărsare ale râurilor Siret și Prut în fluviul Dunărea. Intravilanul
municipiului cuprinde o suprafață de 5943,4442 ha, iar suprafața teritoriului administrativ este de
24.642 ha, aceasta incluzând și Lacul Brateș.
Din punct de vedere geografic, municipiul Galați este situat la limita de sud - est a teritoriului României
pe malul stâng al Dunării, în apropierea punctului unde cursul fluviului își schimbă brusc cursul de pe
direcție sud - nord, pe direcție vest - est, fiind bordat de ape de suprafață și anume:
 la nord - est și la est - de râul Prut și Lacul Brateș;
 la sud - de fluviul Dunărea;
 la sud - vest - de râul Siret.
În partea de vest intravilanul municipiului Galați include arealul pe care se dezvoltă Combinatul
Siderurgic reprezentat de dealurile Smârdanului. Unitatea geografică majoră care se regăseste pe
teritoriul administrativ al municipiului Galați este podișul Moldovei și anume extremitatea sud-estică a
Câmpiei Covurluiului.
 Sub raport economic prezintă asemănări cu celelalte județe situate între Siret și Prut, dar mai cu
seamă cu județul Iași, și anume : o reședință polifuncțională, orașul Galați, cu mare putere de polarizare
(locală, regională și națională) și o întinsă și puternică zonă agricolă înconjurătoare.
Actualul județ Galați își are originea în îndepărtata istorie, ce datează probabil de la întemeierea statului
feudal Moldova. Din hărțile elaborate de istoricii români contemporani se constată că, spre sfârșitul
secolului al IV-lea (între 1365 și 1400), în sudul Moldovei existau mai multe ținuturi, între care și acela al
Covurluiului, al cărui nume se trăgea de la apa ce-i străbate teritoriul.
Limita nordică începe din valea Prutului, de la comuna Cavadinești, traversează dealurile
acoperite cu petice de pădure ale Podișului Covurluiului, apoi valea Bârladului și se termină în valea
Siretului, la comuna Nicorești. Limita vestică urmărește valea Siretului de la Nicorești la Nămoloasa, care
este singura comună din județ localizată pe dreapta Siretului. Limita sudică se desprinde de acolo de
unde se întâlnesc limitele dintre județele Galați, Vrancea și Brăila, în dreptul satului Crângeni (comuna
Nămoloasa), urmărind înspre est – sud-est valea Siretului până la confluența acestuia cu Dunărea, la sud
de Galați, la întâlnirea limitelor județelor Galați, Brăila și Tulcea. În continuare spre est limita sudică a
județului este reprezentată de valea Dunării, până în dreptul localității Grindu din județul Tulcea. La est,
valea Prutului constituie limita județului, dar și frontiera de stat cu Republica Moldova.
Cadrul natural al județului a oferit și oferă condiții favorabile vieții umane. Pe terasele Siretului,
ale Prutului și ale Dunării există dovezi ale culturii materiale umane începând din paleolitic și până în
zilele noastre. De asemenea așezarea geografică favorabilă a teritoriului județului, aproape de Marea
Neagră, la convergența unor mari si deosebit de însemnate drumuri comerciale, dar mai ales Dunărea
fluvio-maritimă, coordonata principală din toate punctele de vedere, a acestui colț de țară, a înlesnit
circulația oamenilor și a produselor spre toate colțurile țării.
În această parte a țării a apărut încă din timpuri străvechi, schela Galaților – transformată, mai
apoi, în port – al cărei rol și influență au crescut de la o perioadă loa alta, concentrând și distribuind
produsele Moldovei și ale unei mari părți din Transilvania și primind și distribuind produse și mărfuri de
pe țărmuri străine.
În timpurile moderne, însă, pe măsura dezvoltării forțelor de producție, avantajele ce decurg din
așezarea geografică și resursele economice au fost folosite din ce în ce mai judicios de către populație,
îndeosebi în perioada contemporană, demonstrând viabilitatea, locul și rolul județului în economia
națională.

În ceea ce privește istoricul orașului Galați, acesta reprezintă o voce a trecutului, un fundament
al prezentului, cât și promotor al viitorului integrator și al dezvoltării urbane.
Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții
Mălina (în nord - vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramică de tip Stoicani -
Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic.
Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră
aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului. Orașul s-a dezvoltat pe bazele
unei străvechi așezări dacice, existente în secolele VI - V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu
perioada celor două războaie ale romanilor purtate împotriva dacilor, în 101 - 102 și 105 - 106, va
cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la
Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia.
 Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în
secolele VII - XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613
- 685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din
vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034 - 1041).
Din punctul de vedere al periodizării istorice, s-au delimitat trei perioade mari care, rezultând
din evoluția generală istorică a orașului, prezintă caracteristici diferite foarte bine definite pentru fiecare
în parte:
a. din antichitate până în perioada regulamentară. În apropierea unui vad al Dunării, a luat naștere în
Antichitate o așezare dacică, care s-a perpetuat până în timpul campaniei romane în Dacia, 101 - 102;
105 - 106 e.n. După cucerirea provinciei, așezarea a făcut parte dintr-o unitate administrativ teritorială
romană de tip territorium, integrată provinciei romane Moesia Inferior. Zona a fost apărată de către
romani printr-un sistem de fortificații: castellum-ul descoperit în cartierul Dunărea al orașului, castrul de
la Tirighina - Barboși și valul de pământ care a fost identificat în zona localitaților Tulucesti și Traian.
Prima menționare documentară a orașului Galați, pe atunci târg, datează din anul 1445 și se regăsește
într-un act semnat de domnitorul Ștefan al - II - lea .
Secolele XV - XVIII sunt definitorii pentru comunitatea dezvoltată la confluența Dunării, Siretului,
Prutului aceasta evoluând de la stadiul de târg comercial și meșteșugăresc la cel centru economic
important al țării, aproape tot comerțul din zona Dunării de Jos desfășurându-se prin intermediul pieței
locale; activitatea șantierelor navale este și ea în plină dezvoltare, la Galați construindu-se nave
comerciale și nave de război în special pentru beneficiarii din Imperiul Otoman.
Creșterea importanței economice a orașului a fost caracterizată și de o importantă dezvoltare a
zonei construite, edilitare și de edificare a unor ctitorii de cult care în mare parte nu au rezistat
vremurilor.
Limita temporală a fost dictată de promulgarea, în 1831, a Regulamentului Organic urmat la
câțiva ani, adică în 1835, de prima extindere teritorială majoră a Galațiului, marcând, astfel, începutul
dezvoltării sale moderne: autoritățile locale au hotarât fixarea lățimii ulițelor deoarece fluxul de mărfuri
necesită străzi largi care să permită accesul mijloacelor de transport la navele și infrastructura portuară,
străzile trebuiau să fie late de 12 m, loturile pentru case aveau laturile de 12 m și 15 m.
Prin punerea în aplicare a planului de sistematizare elaborat de arhitectul I.Rizer, noul oraș
urma să fie construit în spațiul cuprins între Valea orașului, Vadul Ungurului și Dunăre, actualmente
Ansamblul urban Strada Domneasca, casele care trebuiau să fie construite pe aceste loturi trebuiau
să fie ridicate din cărămidă, să fie învelite cu țiglă, iar proprietarii erau obligați să paveze străzile.
b. din perioada regulamentară până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1831- 1950).
De la anul 1840 și până la sfârșitul secolului se mărește spațiul clădit și se ocupă toate spațiile
libere din intravilan, fie prin construirea de mici întreprinderi industriale, fie prin amenajarea unor
suprafețe în parcuri (acum este înființat și Parcul Mihai Eminescu). Un număr important de fabrici au
fost localizate în intravilan, atât in ,,orașul de jos”, cât și în ,,orașul de sus”. Importante evenimente
politice, cu urmări decisive pentru România modernă – Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor,
Războiul de Independență, proclamarea Regatului, Primul Război Mondial și Marea Unire - au avut
consecințe însemnate asupra evoluției orașului, inclusiv asupra evoluției sale urbanistice. În această
perioadă s-a constituit și consolidat noua structură urbană și a fost înnoit în foarte mare măsură fondul
construit, Galațiul înscriindu-se, astfel, pe linia generală de modernizare a orașelor României. În cursul
Primului Război Mondial, orașul s-a aflat în imediata apropiere a liniei frontului, motiv pentru care a avut
mult de suferit, fiind bombardat de artileria germano - bulgară de peste Dunăre; în anii de după război,
portul a rămas o parte vie și motor al orașului, Galațiul situându-se printre cele mai puternice centre
comerciale ale țării. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și antrenarea României în conflict, a
afectat mult situația orașului, mai ales ca urmare a bombardamentelor repetate la care a fost supus în
august 1944 producând distrugeri majore până la desființare.
c. 1950 - 1989. Perioada contemporană a evoluției urbane. Regimul comunist instalat la putere după
război a recunoscut potențialul administrativ al orașului acesta fiind introdus în cadrul unui ambițios
plan de industrializare și urbanizare, între anii 1950 - 1984 au fost construite mari întreprinderi de
interes local, național și internațional, totodata Galațiul a fost sistematizat în funcție de cerințele acestei
dezvoltări pentru satisfacerea necesarului de locuințe și dotări social -economice. În zonele centrale,
toate aceste construcții s-au făcut prin distrugerea vechilor clădiri istorice, sub pretextul că nu mai
corespundeau din punct de vedere arhitectonic și edilitar și că fuseseră grav afectate de cutremurele din
anii 1940, 1977 sau 1986. În dezvoltarea orașului, s-a încercat respectarea unui plan de sistematizare
menit să orienteze amplasarea construcțiilor industriale, social - culturale și a cartierelor de locuințe în
zone clare, acest plan a însemnat și regândirea sistemului de străzi. Desfășurată în conditii politice,
economice și sociale complet diferite, perioada este caracterizată, din punctul de vedere al Galațiului,
prin a doua extindere majoră a teritoriului urban.