Actele verbale

J.L. Austin How to do things with words (1955;1962); J.R.Searle Speech acts (1969)

Actele verbale (speech acts, actes de langage) sunt actele performate prin utilizarea limbii
in situatii de comunicare concrete.

Act – eveniment (schimbare produsa in lume); schimbare deliberata in conformitate cu un

scop dinainte stabilit; presupune o ocazie si un agent.

Austin: performativ vs. constatativ. locutionar / ilocutionar / perlocutionar

Rostind o anumita secventa (gramaticala), emitatorul (E) asociaza continutului ei

propozitional (p) o anumita forta conventionala (F), care exprima intentia cu care performeaza
acest act, indicandu-i receptorului (R) cum trebuie sa considere secventa respectiva.

Actul prin care E asociaza continutului propozitional al enunturilor o forta

conventionala reprezinta un act ilocutionar. Astfel, enunturile pot fi rugaminti, scuze,
multumiri, promisiuni, amenintari, asertiuni.

Forta ilocutionara este expresia intentiei comunicative a locutorului.

Actul ilocutionar este reusit daca R recunoaste, intelege exact intentiile E.

Rostirea unor enunturi caracterizate printr-o anumita FI urmareste producerea anumitor

efecte, orientand reactia R in raport cu intentia E – componenta perlocutionara.

Actele locutionare: filtrul gramaticalitatii

Actele ilocutionare: reusite / nereusite.

Actele perlocutionare: eficiente/ ineficiente.

Exprimarea fortei ilocutionare (FI)

Forma tipica de expresie a FI a unui enunt o reprezinta verbele performative, verbe a

caror folosire in anumite conditii (pers.I singular indicativ prezent activ, in propozitii
principale) implica nu numai desemnarea unei actiuni, ci si realizarea ei. Exemple de verbe
performative: a promite, a porunci, a se scuza, a invita, a promite, a multumi.

Mananc un mar.

Promit ca iti voi aduce cartea maine.

Am promis ca iti voi aduce cartea maine.

Ion promite ca va aduce cartea maine.

Promit numai ce pot face sigur si ma tin intotdeauna de cuvant.

Lucrurile nu vor ramane asa, promit!

Alte marci ale FI:

Modurile verbale: imperativul + intonatie

Adverbe: nu (refuz, interdictie), negresit

Tonul vocii, cadenta rostirii – emfaza

Gesturi si actiuni ceremoniale neverbale (casatorie, botez, botezul navelor etc.)

Acte ilocutionare directe si indirecte

Indirect: un act poate fi realizat prin intermediul altuia.

Ex. Poti sa-mi dai sarea? (direct nonliteral)

Fondul comun de informatii (mutual contextual beliefs) ii permite R sa sesizeze caracterul

„nerational” in context al actului indirect.

Unele dintre mijloacele de exprimare indirecta a FI sunt conventionalizate: solicitarile in forma

interogativa (Am putea..? vrei sa..?).

Exista si mijloace ad-hoc de exprimare indirecta a FI, dependente de abilitatea fiecarui individ de a
manevra structurile lingvistice in scopul atingerii unor obiective conversationale.

Ex: pentru refuz (fara a spune „nu”) – vrei putin pilaf? / -Cartofii prajiti arata foarte bine.

Apelul la actele indirecte reprezinta una dintre strategiile comunicative cele mai frecvente, fiind un
rezultat al faptului ca E predicteaza posibilitatea unui conflict intre intentiile sale comunicative si
reactia anticipata a R.

Prin indirect – posibilitatea negocierii sensului unui enunt; diminuarea raspunderii E, care poate
sustine interpretarea literala.

Conditii de reusita (Austin)

Constatativele : valoare de adevar // performativele: reusite sau nereusite.

Performativele – metaligvistice (desemnandu-si statutul comunicativ propriu, enunturile

performative sunt autoreferentiale).

A. Conditii privind procedura conventionala presupusa de performarea actului considerat, care

trebuie sa aiba un anumit efect conventional:

A1. procedura trebuie sa includa rostirea anumitor cuvinte de catre anumite persoane, in
anumite circumstante;

A2. persoanele si circumstantele trebuie sa fie adecvate pentru invocarea procedurii;

B. Conditii privind executia procedurii:

B1. procedura trebuie executata de toti participantii corect si

B2. complet

C. Conditii privind sinceritatea:

C1. invocand procedura, persoana respectiva trebuie sa aiba atitudinea implicata de acea
procedura, iar in cazul unei proceduri inaugurale, participantii trebuie sa intentioneze sa se
comporte in consecinta.

C2. participantii trebuie sa se comporte ulterior in mod corespunzator cu cele implicate de

procedura.
Incalcarea acestor conditii, numite conditii de reusita, determina „nereusita” actului. Incalcarea
conditiilor A sau B este considerata un rateu – actul este vid, fie pentru ca nu este recunoscut de
participanti (conditia A), fie ca este viciat (conditia B). Nerespectarea conditiei C – abuz, actul
respectiv este fals.

Conditii de reusita (Searle)

2 tipuri de reguli: reglementative (guverneaza activitati preexistente) si constitutive (creeaza o

anumita activitate)

reguli de tip constitutiv:

- Conditia esentiala: arata ce exprima un act; drept ce conteaza un act. De ex., o solicitare –
incercarea E de a-l face pe R sa efectueze o anumita actiune. Sfatul – asumarea de catre E ca
efectuarea unei actiuni de catre R este in interesul acestuia.

- Conditii preliminare – definesc o serie de premise situationale generale pentru performarea

diverselor categorii de acte. De ex., pentru solicitare: R sa poata realiza actiunea ceruta, E sa
creada ca R este capabil sa o realizeze si sa nu fie sigur pentru colocutori ca R va face singur, din
proprie initiativa, actiunea.

- Conditii de sinceritate: cerinte privind convingerile, sentimentele, intentiile E, care sunt

considerate adecvate pentru un anumit tip de act. De ex., pentru solicitare – E sa doreasca intr-
adevar ca R sa faca actiunea ceruta.

- Conditii de continut propozitional : restrictii. De ex., pentru solicitare: enuntul trebuie sa exprime
o actiune viitoare a R; pentru promisiune – o actiune viitoare a E.

Clasificarea actelor ilocutionare

Austin:

- verdictive: expresie a unei judecati bazate pe dovezi sau pe argumente de bun simt si marcate
prin verbe ca: a considera, a crede, a socoti ca, a intelege, a estima, a evalua, a caracteriza, a
aprecia, a descrie, a analiza.

- exercitive: expresie a unei decizii in favoarea sau impotriva unei actiuni si marcate prin verbe
ca: a ordona, a comanda, a numi, a sfatui, a cere, a ruga, a implora, a se opune, a dedica.

- comisive: expresie a angajarii pentru realizarea unei anumite actiuni si marcate prin verbe ca: a
promite, a se angaja, a garanta, a paria, a consimti, a planui, a accepta.

- behabitative: expresie a atitudinii fata de comportarea celorlalti sau fata de evenimentele care ii
privesc pe acestia: a se scuza, a multumi, a felicita, a critica, a se plange, a deplange, a toasta, a
protesta, a saluta, a blestema, a binecuvanta.

- expozitive: expresie a unor pareri, a unor moduri de argumentare, de interventie intr-o

conversatie sau de glosare a formelor folosite: a afirma, a nega, a raspunde, a obiecta, a
remarca, a informa, a explica, a numi, a se referi la.

Searle

Criterii

1. obiectivul sau scopul actului

2. directia realizarii unei concordante intre cuvinte si realitate
3. starea psihologica exprimata
4. intensitatea cu care este prezentat obiectul ilocutionar
5. statutul sau pozitia relativa a interlocutorilor
 6. modul in care actul se leaga de interesele E sau ale R
7. relatia cu ansamblul discursului
8. continutul propozitional
9. statutul obligatoriu sau optional de act verbal al anumitor acte
10. necesitatea unei institutii extralingvistice pentru performare
11. existenta sau nonexistenta unui verb performativ sau care sa poata functiona ca verb
ilocutionar
12. stilul de performare

Clasificare

1.acte reprezentative (asertive): angajarea E fata de adevarul propozitiei asertate. Orientarea:

dinspre cuvinte spre realitate, atitudinea exprimata este convingerea (Belief) asupra continutului
propozitional (p). Ca marci, verbele performative: a afirma, a sugera, a insista, a jura ca, a
presupune, a deduce, a se plange.

2.acte directive: incercarea E de a-l face pe R sa efectueze o anumita actiune. Orientarea: dinspre
realitate spre cuvinte, atitudinea: vointa sau dorinta E, continutul propozitional: actiunea viitoare
a R. Verbe performative: a ordona, a cere, a solicita, a ruga, a invita, a sfatui. Intrebarile.

3.acte comisive: angajarea E de a face o actiune. Orientarea: dinspre realitate spre cuvinte,
atitudinea : intentia E, continutul propozitional: actiunea vitoare a E. verbe performative: a
promite, a fagadui, a se angaja sa, a jura, a ameninta.

4.acte expresive: arata atitudinea E fata de starea de lucruri specificata de continutul

propozitional. Implica numai adevarul propozitiei emise. Verbe performative: a multumi, a
felicita, a se scuza, a saluta (ceva), a deplange.

5.acte declarative: situatia specificata de continutul propozitional este realizata prin indicatorul FI
– a spune un lucru inseamna a face lucrurile astfel. Implica instaurarea unei corespondente
vointe intre cuvinte si realitate, necesitand existenta unui cadru institutional. Continutul
propozitional este variabil. Clasa include verbe performative conventionale : sentinte, formule
testamentare, declaratii ale autoritatilor statului.