,,SURSELE

DE ENERGIE ÎN DEZVOLTAREA ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR DURABILE”
-Hidroenergia-

Generalității
La nivelul Națiunilor Unite este recunoscut faptul că, în contextul creșterii populației
globului, dezvoltarea nu este posibilă fără un acces sigur şi sustenabil la surse de energie.
Secretarul General al UN a declarat anul 2012 ca fiind „Anul Internaţional al Energiei
Sustenabile pentru Toți”. În cadrul creat de aceasta inițiativa, la Conferința privind Dezvoltarea
Durabilă (Rio +20) din 2012 UN a cerut vernelor şi sectorului privat să dubleze componenţa
energiei regenerabile în mixul energetic şi să extindă facilităţile de producere a energiei
regenerabile la nivelul consumatorilor locali.
Statisticile Agenției Internaționale a Energiei (International Energy Agency – IEA) arătau
că la finele anului 2010, la nivelul globului, erau peste 450 000 MW putere instalată în amenajări
hidroenergetice, mai mult de jumătate fiind în Europa şi în America de Nord.
În afara amenajărilor hidroenergetice clasice mai erau peste 80 000 MW putere instalată în
uzine hidroelectrice cu acumulare prin pompaj.
Dezvoltarea a noi capacitați în domeniul hidroenergetic a fost potențată de conjuncturi şi de
trendul climatic. Incidentul de la Centrala Nucleară Fukushima, din 2011, a avut o influenţă
majoră asupra politicii energetice mondiale, demonstrând cum un eveniment produs într-o ţară
privind o anumita sursă de energie poate afecta politica globală. Germania a suspendat
programul nuclear, China nu a mai dat aprobări pentru noi centrale nucleare, iar Israelul a
legiferat oprirea construcției de centrale nucleare. Schimbările climatice au impus politicile de
management al apei ca priorităţi ale agendei globale. Climatul regional este tot mai impredictibil,
cu evenimente climatice extreme – viituri şi secetă. Sunt necesare infrastructuri capabile să
acumuleze apa, fie pentru a compensa perioadele secetoase, fie pentru atenuarea viiturilor.
Amenajările hidroenergetice, astfel dimensionate şi exploatate încât să asigure volumele de
protecție menționate, sunt privite ca o alternativă economică, având în vedere şi energia
regenerabilă pe care o produc.
Date recente ale Asociației Internaționale a Hidroenergiei (IHA) estimează că în anul 2011
au fost instalate noi capacitați în hidroenergie de 25 – 30 GW. Adoptarea strategiilor de
promovare a surselor de energie regenerabilă a fost un factor esențial. În Europa hidroenergia
asigură cca 70% din totalul de energie din surse regenerabile şi, deși majoritatea amenajărilor
sunt mature, există încă suficient de mult potențial rămas de valorificat, fie prin amenajări noi,
fie prin extinderi şi retehnologizări.
Directiva UE privind energia regenerabilă a stabilit un obiectiv ambițios, de a asigura 20%
din energie din surse regenerabile, impulsionând astfel investițiile în domeniul energiilor
regenerabile, cu o pondere semnificativă a hidroenergiei. Din nefericire, politicile europene nu
sunt şi coerente.
Directiva cadru a apei (EU Water Framework Directive) care se referă strict la aspectele de
calitate ale corpurilor de apă, creează obstacole semnificative în promovarea infrastructurilor de
management al apei, afectând indirect şi promovarea menajărilor hidroenergetice. Sunt eforturi
de a promova analiza proiectelor de infrastructură în domeniul apei, cele hidroenergetice fiind
incluse, în contextul mai larg al dezvoltării durabile care să exceadă constrângerile din directiva
cadru.
Cu titlu de exemplu, privind o abordare rațională a subiectului, se prezintă situația din
Franța, unde sunt lansate licitații pentru zece noi proiecte hidroenergetice care urmează să fie
concesionate ca urmare a cerinței UE ca Franța să deschidă 20% din piața de hidroenergie
competiției internaționale. Un aspect extrem de important îl reprezintă dezvoltarea uzinelor
hidroelectrice cu acumulare prin pompaj.
În conformitate cu predicțiile Euroelectric energia eoliană şi solară se va dubla la nivelul
anului 2020 raportat la anul 2010. Va creşte inerent şi variabilitatea puterii disponibile în
sistemele energetice şi ca urmare nevoia de a stoca energie pentru acoperirea consumului, la
rândul lui variabil. Singura alternativă cu aplicare industriala rămâne hidroenergia cu acumulare
prin pompaj. La începutul anului 2011 în Europa erau în operare 170 de uzine hidro cu
acumulare prin pompaj, cu o putere de 45 GW. Tot în Europa sunt promovate o serie de noi
proiecte de acumulare prin pompaj în zona Alpilor.
Sunt investiții în cca 60 de noi uzine cu o putere instalată de cca 27 GW. În Germania este
în construcție uzina de 1400 MW de la Schluchseewerk în Baden Wurttemberg. În Elveția
puterea instalată a uzinei de la Veytaux este dublata la 420 MW şi se afla în construcție uzinele
de 1000 MW de la Limmern şi de 600 MW de la Nant de Drance. În mai 2012 Austria,
Germania şi Elveția au semnat o convenție de colaborare pentru promovarea a noi investiții de
acumulate prin pompaj în regiune.
Sunt legături inerente şi interinfluenţe între energia utilizată pentru managementul apei
(captare, transport, tratare, epurare) şi apa utilizată în producția de energie (extragerea şi
prelucrarea combustibililor fosili, apa de răcire în termocentrale şi, desigur, apa turbinată pentru
producerea de hidroenergie).
Energia hidraulică nu este singura sursă de energie regenerabilă, dar are caracteristici
unice, care nu se regăsesc la celelalte surse. Între energiile regenerabile care au deja aplicare la
scară industrială sunt energia eoliană şi energia solară. Lor li se adaugă la o scară mai redusă
energia geotermală, energia provenită din biomasă etc. Contribuţia acestor alte surse de energie
regenerabilă este încă foarte modestă. Hidroenergia este pe departe cea mai importantă sursă de
energie regenerabilă utilizată în prezent. Energia generată anual pe cale hidro atinge 2,1 milioane
de GWh, ceea ce reprezintă între 16 şi 18 % din consumul de electricitate mondial. Cele mai
pesimiste estimări acceptă că potenţialul exploatabil este de şase ori mai mare. În România se
produc în anul mediu hidrologic cca 18 TWh, adică 35 % din consum, dar potenţialul amenajabil
este aproape dublu. Pentru ilustrare, în figura 3 se prezintă structura producției de energie în anul
2011.
 Studiu de caz pe o viitoare firmă din domeniul dezvoltării durabile
SC .Hidro .SRL doreşte să fie o companie din regiune care produce energie curată prin
folosirea apei ca resursă primară. Prin energie curată noi înţelegem că apa folosită nu va avea
nici o modificare prin utilizare, va reîntoare în mediul natural curat. Dorim ca clienţii noştrii şi
oamenii din regiune să beneficieze de aceasta.
Viziunea societăţii este ca până în 2020 să fie compania numărul unu pe piaţa regională şi
să furnizeze anual aproximativ 4.500 MWh. Totdată va realiza un profit anual şi un flux de
numerar pozitiv pentru asociaţi şi angajaţi.
La nivelul anului 2005, în România 17,8% din energia electrică consumată provenea din
surse regenerabile şi 3,2% din consumul final de energie după tipul de combustibil utilizat,
celelalte resurse alternative nefiind menţionate ca având o contribuţie în producţia şi consumul
final de energie la nivel naţional .
La nivelul anului 2006 acest procent a scăzut la 17%, dar analizând datele se poate observa
că pentru a atinge ţinta din 2020 mai trebuie acoperit din surse de energie regenerabile 7% faţă
de media EU de 10,8%. Potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil al României este de 36.000
GWh/an din care, raportat la situaţia actuală a preţurilor din piaţa de energie se pot valorifica, în
condiţii de eficienţă economică, circa 30.000 GWh/an (potenţial economic amenajabil).
La finele anului 2006 puterea instalată în centrale hidraulice era de 6.346 MW, energia de
proiect pentru anul hidrologic mediu fiind evaluată la 17.340 GWh/an.
Astfel, gradul de valorificare a potenţialului tehnic amenajabil este în prezent de 48%, iar
al potenţialului economic amenajabil este de 57,8%. Din punct de vedere a hidrocentralelor de
mică dimensiune mai mica de 10 MWhr România ocupa locul 8 din Europa în 2008 cu privire la
producţia de energie electric din sursle de microhidrocentrale, capacitatea totală de 325 MW.1
Ceea ce priveşte consumul total de energie la nivelul anului a fost de 48,43 terrawatt-oră,
acest consum reprezentând totalul de energie importată plus energia importată scăzând din
aceasta exportul de energie.
Concurenţii societăţii comerciale pot fi clasificaţi în două mari categorii: - concurenţi de
producători mari din mai multe resurse de energie, aceştea fiind mai puţin la număr şi cu capital
mare care poate fi utilizat pentru investiţii în noi tehnologii şi - concurenţi de talie mică, aceştea
fiind concurenţii noştri direcţi. Unul dintre cei mai mari concurenţi indirecţi este Electrica SA,
care este totodată una dintre cele mai importante companii de distribuţie şi furnizare a energiei
electrice din România. Electrica SA are pentru anul 2016 un buget de investiţii de peste 120 de
milioane de euro, din banii obţinuţi din privatizări, pentru proiectele din domeniul producerii de
energie din surse regenerabile, dar şi pentru dezvoltarea reţelelor electrice.

1
https://www.energy.eu/
 Strategia de dezvoltare a societăţii AQUA ENERGIA S.A este să devină un factor
important pe piaţa de energie produsă din surse regenerabile, propunându-şi să realizeze
capacităţi de circa 375 MW. Societatea are în vedere construirea a trei parcuri eoliene, de 50 de
MW fiecare.
Potrivit ultimelor date făcute publice de către Autoritatea Naţională de Reglementare în
domeniul Energiei (ANRE), în fruntea listei producătorilor de electricitate din surse regenerabile
ale căror unităţi au fost calificate se află firma de stat Hidroelectrica (putere instalată hidro de
circa 142 MW).
Pe locul doi este Elsid Titu SA, cu 28,6 MW tot pe hidro. ISPH SA este pe locul trei, cu
12,47 MW, urmat de Complexul Energetic Turceni, cu 9,9 MW (hidro), Uzinsider - 7 MW, Espe
Energia - 6,49 MW, Energy Holding - 5,95 MW, şi Electromagnetica - 3,637 MW. Romenergo
are 2,03 MW instalaţi, de asemenea pe hidro ca şi toate celelalte firme de dinaintea sa, şi
Romelectro are 1,64 MW. Pe piaţa Românească există 56 de producători de energie electrică dar
producţia acestora este încă mult sub ţinta pe care trebuie să îndeplinească România ca energie
produsă din surse regenerabile.
Astfel în momentul de faţă nu putem vorbi de concurenţă mare în acest sector, piaţa
dezvoltându-se continuu. Deşi tehnologia aferentă este costisitoare, există multe surse de
finanţare din fondurile comunitare ale UE în acest sector.

ANALIZA PUNCTELOR SLAABE ŞI PUNCTELOR TARI

Metoda folosită pentru analiza mediului extern şi intern este analiza SWOT. Analiza
SWOT a fost întocmit bazându-se pe cunoştinţele interne de pe piaţa unde va opera societatea cât
şi cunoştinţele despre mediul extern larg asupra căreia nu avem posibilitatea de acţiune.

Puncte tari Puncte slabe

 Existenţa technologiei moderne mai
performante  Profitabilitate mare în acest
segment de piaţă
 Personal tehnic calificat în zonă
 Existenţa unei clientele sigure
 Echipă de management professional
 Cheltuieli de operare scăzută
Oportunități
 Surse de finanţare UE
 Surse de finanţare interne
(guvernamentale)
 Dezvoltarea pieţei, creşterea apă)
consumului de energie din surse regenerabile
 Receptivitate din partea comunităţilor
din zonă
 Noi puncte de dezvoltare de acelaşi
gen de activitate în zonă
 Investiţie tip greenfield
 Necesitatea finanţării din surse externe
(credit bancar)
 Legislaţie internă şi externă complicată
şi contradictorie în unele cazuri specifice
Elemente de risc
 Apariţia de noi concurenţi
 Reglementarea pieţei
 Mediul natural (secete, debite mici de
 Criza financiară mondială
 Tehnologie modernă scumpă
 Criza politică
 Analizând elementele de mai sus se pot concretiza direcţiile de dezvoltare a societăţii.
Strategia de dezvoltare trebuie să se bazeze pe oportunităţi şi punctele tari având grijă ca să se
elimine punctele slabe şi să se evite riscurile. Prin realizarea investiţiilor din fonduri UE se
realizează o dezvoltare organică a societăţii pe termen mediu.

PLANUL COMERCIAL
La realizarea planului comercial s-a pornit de la punctul forte al afacerii, adică energia
produsă de
SC Hidro.SA trebuie cumpărată de către S.C. Eletrica S.A. deoarece legislaţia în domeniu
îi obligă pentru procurarea acestei surse de energie atât pe furnizor cât şi pe cumpărător. Practic
societatea comercială are obligaţia de a vinde către SC Electrica SA timp de 3 ani cantitatea de
energie produsă urmând ca după această perioadă să decidă dacă va vinde în continuare aceleaşi
firma sau va comercializa unei întreprinderi mari producătoare sau va decide singur cum va
realiza comercializarea acestui produs.

Riscuri
Riscul de producţie: scăderea volumului de producţie poate fi rezultatul unei defecţiuni,
care poate fi remediat cu ajutorul unui supervizor tehnic. Acest risc poate fi prevenit prin
monitorizarea sistemului şi înregistrarea situaţiilor care pot constitui o bază de date prin care se
depista mai repede posibilele probleme, astfel prin corigare preventivă acest risc poate fi înlăturat
sau numărul de defecţiuni poate fi scăzut la un nivel mic.
Având în vedere că investiţia este de tip greenfield s-a realizat din surse UE şi surse proprii,
având un cost de capital mare a fost necesară contractarea unui credit pe termen mediu. Variaţia
cursului de schimb, dobânzilor şi a costurilor de credit pot fi elemente de risc financiar şi de
lichiditate pe perioadă scurtă.
Riscuri determinate de catasrofe naturale : pot apărea pe timpul unei cutremuri. Având în
vedere că zona de amplasament este realizat într-o zonă cu potenţial seizmic scăzut apariţia
acestui factor este minimă dar nu poate fi exclusă. Riscuri legislative: piaţa românească de
energie este foarte strict reglementată în comparaţie cu alte pieţe din UE.
Acest lucru este o posibilitate dar şi un risc extern care nu poate fi influenţat din interior.
Este o posibilitate deoarece preţurile sunt stabilite şi cumpărătorii sunt obligaţi pentru a
achiziţiona energia livrată. Riscul este ca subvenţiile pot să se modifice prin decizia guvernului
care reprezintă unul dintre cele mai mari surse de risc.
Siguranta energetică

 Cresterea sigurantei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice si

limitarea dependentei de resursele energetice de import;

 Diversificarea surselor de import, a resurselor energetice si a rutelor de transport a

acestora;

 Protectia infrastructurii critice;

 Dezvoltare durabilă

 cresterea eficien ei energetice;

 promovarea producerii energiei pe baz de resurse regenerabile;

 promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale cu cogenerare, in

special in instalatii de cogenerare de inalta eficienta;

 sus inerea activităților de cercetare-dezvoltare i diseminare a rezultatelor cercet rilor

aplicabile;  reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător.

 utilizarea rationala si eficienta a resurselor energetice primare. Competitivitate

 dezvoltarea pie elor concuren iale de energie electric , gaze naturale, petrol, uraniu,
certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de sera i servicii energetice;

 continuarea procesului de restructurare i privatizare, în special pe burs , în sectoarele

energiei electrice, termice i gazelor naturale;

 continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea cre terii

profitabilității i accesului pe piața de capital.2

2
http://www.hidropower.com.tr/
Bibliografie
https://www.energy.eu/
http://www.hidropower.com.tr/