Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca

Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Anul universitar 2008-2009
Semestrul I

Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator

Titlul disciplinei: Teorie politica II - contemporana
Codul: UPS2119
Numărul de credite: 5
Locul de desfăşurare: Facultatea de Ştiinţe Politice., Sala 2/4
Programarea în orar a activităţilor: Luni 12.00-14-00

Nume, titlul ştiinţific: Kantor Irina Ana, Doctor, Lector

Informaţii de contact (adresă e-mail, eventual nr. de telefon): irinakantor@yahoo.com
Ore de audienţă: Miercuri 1.00-12.00

Descrierea disciplinei:

Cursul Teorie politică contemporană are ca obiectiv introducerea unora dintre direcţiile
cele mai importante de dezvoltare ale teoriei politice contemporane, în scopul
familiarizării studenţilor cu principalele cadre conceptuale în care s-a format gîndirea
politică a secolului 20. Ideea fundamentala a cursului este aceea de a arata relatia,
legatura si interdependenta dintre teoretizarea si filosofarea, reflectarea asupra politicului
ca domeniu de activitate umana si mediul politic, actiunea politica propriu-zisa. Ca atare,
sint surprinse cu precadere acele directii de devoltare ale teoriei politice din secolul 20 si
inceputul secolului 21, care sint relevante pentru variatele tipuri de intelegere si de
explicare stiintifica a fenomenului politic. Complementarre sau competitive, aceste
orientari s-au dezvoltat in interactiunea intelectuala, discursiva si stiintifica a studierii
politicului din segmentul de timp pe care cursul il observa, constituituindu-se ca
marcatori ai teoriei politice contemporane. Cursul are ca punct de pornire analiza
progresiv-eclectica a istoriei stiintei politice propusa de Gabriel Almond din seminalul
sau studiu Stiinta politica: Istoria disciplinei, publicat in volumul Manual de stiinta
politica, in care autorul puncteaza momentele de virf din evolutia specifica secolului 20 a
stiintei politice.Vor fi analizate următoarele curente, directii, scoli din teoria politică
contemporană, subliniindu-se semnificaţia şi importanţa contribuţiilor acestora la
dezvoltarea ştiinţei politice precum si relatia dintre ele: 1. Pozitivismul şi corespondenţa

1
acestuia cu teoria politică de la începutul secoului 20; 2. Filosofia politică şi perspectiva
Anti-ştiinţă din teoria politică contempoarnă.Tradiţii şi tendinţe în filosofia politică
contempoarnă. 3. Marxism, neomarxism, post marxism. Postmodernism. 4. Teoria
Critică. 5. Abordarea alegerii raţionale.
Scopul cursului este formarea abilitaţilor de a reflecta, analiza şi discuta
independent şi critic în formă orală şi scrisă subiectele prezentate în curs. Aceasta implică
formarea şi exersarea unor abilităţi precum identificarea problematicii dezbătute în text,
urmărirea dezvoltării liniilor de argumentare în susţinerea ideiilor, ca şi în formularea
poziţiilor critice, deprinderea folosirii adecvate a conceptelor, comunicarea activă şi
critică, participarea la subiectele dezbătute, capacitate de analiză a textului ştiinţific. La
incheierea cursului studentii vor cunoaste si folosi in analiza stiintifica urmatoarele teorii,
concepte, termeni, sintagme din teoria politica contemporana:
Abordarea progresiv-eclectica
Abordarea post-empirica
Abordarea post-comportamentală
Pozitivism, pozitivism logic, Neopozitivism
Istoricism
Cauzalitate, modele cauzale, deductie, inductie, inferenta, evidenta, falsicabilitate,
testabilitate
Distinctia fapte – valori, este si trebuie: neutralitate etica, tipuri ideale, leadership,
etica convingerii si etica raspunderii, etica deontologica si etica consecutionalista,
rationalizare, intelectualizare.
Realism, rationalism; legea de fier a oligarhiei, circulatia elitelor; machtpolitic,
democratie rationala, democratie empirica.
Teorii moderne ale dreptatii; dreptate, egalitate, libertate; dreptatea distributiva,
criteriile distributiei; principiile distributiei; utilitarism si neokantianism in teoria
dreptatii.
Neomarxism; hegemonie, identitate, agent, structura; aparat de stat birocratic,
putere, ideologie, imagerie.
Postmodernism: subiectivizare, obiectivizare, putere, genealogii, arheologii ale
puterii; drept-adevar-puetre

2
 Teoria critică; cunoastere emancipatoare; spatiul public: viata cotidiana, sistem,
refeudalizarea puterii, publicitate manipulativa.
Ştiinţa politică comportamentală; metode deductive şi matematice; modele
economice
Alegerea raţională; Individualismul metodologic

Bibliografia obligatorie:

Brian Barry. Is Democracy Special? In vol. Democracy and Power. Clarendon Press
Oxford 1991.
R.E. Goodin şi H.-D. Klingemann, ed., Manual de ştiinţă politică. Iaşi: Polirom. 2005
Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political
Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers
Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939. McGraw –Hill
Book Company.New York, Toronto London
Ludwig von Mises. Money, Method and the Market Process. Cap. 2 The Treatment of
“Irrationality” in the Social Sciences. Cap. 3 Epistemological Relativism in the Sciences
of Human Action. Sciences 2003. http://www.mises.org/http://www.mises.org/ Human Action.
http://www.mises.org/http://www.mises.org/
Michels, Robert. 2001. Political Parties. Batoche Books. Kitchener.
Robert Nozick.Distributive Justice. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
John Rawls.Justice as Fairness. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip
Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom
Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses universitaires de France
1992
Michael Walzer. Complex Equality. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997
Max Weber. Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor sociale şi politice
(1904). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp. 9-66.

Toate publicaţiile se află la biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Politice.

Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific disciplinei:

Calculator, proiector, acces internet.

Evaluare:

3
 Performanţele studenţilor vor fi evaluate în mod regulat după participarea şi
activitaţile de la fiecare seminar şi curs..Fiecare student va avea de tinut un jurnal in care
1 sa isi realizeze conspectele; si 2. Sa noteze intr-un tabel cu doua coloane: A) in prima
coloana citatele sau observatiile care i-au retinut atentia din texte?curs/seminarii; B)
in coloana a doua comentariile proprii la aceste citate. Activitatile studentilor la cursuri
si seminarii se vor desfasura atit pe baza bibliografiei anuntate cit si pe baza jurnalelor
individuale. Studentii vor avea de citit, studiat, rezumat si discutat, individual si in grup,
textele anuntate. Fiecare activitate va fi punctata, ponderea în nota finală a acestora fiind
30% (Acest procent, ce revine activitatii de seminar, va fi acordata in felul urmator: 30%
prezenta, 30% conspecte si 40% actvitate). Vor avea loc doua examinari intermediare
care vor consta in redactarea a doua eseuri de 800 cuvinte, 120 minute, cu consultarea
bibliografiei, conspectelor si a notelor de curs, in intervalul 17-22 noiembrie 2008 si
respectiv in ultima sapatamina de cursuri a primului semestru; fiecare eseu are ponderea
in nota finala de cite 15%, cu prezenta obligatorie pentru promovabilitate. Examinarea
finala va consta intr-un examen oral si va reprezenta 40% din nota finala. Intrucit
evaluarea finala a rezultatelor este suma aritmetica a punctajelor intermediare,
promovarea la aceasta disciplina este strict conditionata de participarea la examinarile
intermediare si la activitatile din cadrul cursului si semnariilor. Punctul din oficiu este
repartizat proportional in toate activitatile. Punctajele obtinute in cursul semestrului au
aceesi pondere si in sesiunea de restante, constituind in egala masura procente din nota
finala.. In cazul in care nu este intrunit procentul de prezenta de 75% , precum si in cazul
in care la activitatile de curs si seminar prestatia nu indeplineste criterrile de promovare
enuntate, este obligatorie repetarea disciplinei in anul academic urmator.

4
Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:
Tematica şi programarea- calendarul cursurilor şi seminariilor.
C.1 06.10.2008 S. 1
Introducere. Teoria politică contemporană,
Verificarea cunoştinţelor generale de teorie
Viziuni şi abordări asupra disciplinei
politică.
ştiinţelor politice şi a istoriei sale.
Prezentarea cerinţelor pentru curs şi
Semnificaţia şi importanţa problemei
semniar.
asupra dezvoltării ştiinţei.
Prezentarea formelor de evaluare a
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
rezultatelor individuale.
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea I. Pp1-16.
C2. 13.10.2008 S.2.
“ O istorie progresiv eclectică” sau
Ştiinţa politică în secolul XX. Poziţia lui
Neopozitivismul lui Almond
Almond.
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
politică: Istoria disciplinei. În A new
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea II. Pp. 16-32
Klingeman, 2000. Partea I.

C3. 20.10.2008 S.3.

Ştiinţa politică din secolul XX şi viziunile
competitive asupra istoriei disciplinei.
Prezentarea de ansamblu.
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 32-44
C.4. 27.10.2007
Şcoala realistă în context.
Biblografie:1.Pareto,Vilfredo,
1920.Traitee de sociologie generale. Paris
2.Gaetano Mosca, The Rulling Class.
Elementi di Scienza Politica 1939.
McGraw –Hill Book Company.New York,
Toronto London.3.Robert Michels.
Political Parties: A Sociological Study of
Pozitivismul şi influenţa sa asupra
dezvoltării ştiinţei politice.
Max Weber: Distincţia fapte-valori. Sensul
şi semnificaţia sa metodologică.
Bibliografie: Max Weber. Caracterul
“obiectiv” al cunoaşterii în domeniul
ştiinţelor sociale şi politice (1904). În vol.
Teorie şi metodă în ştiinţele culturii.
Polirom 2001. Pp. 9-66.
Opţional: Max Weber. Sensul “neutralităţii
axiologice” în ştiinţele sociologice şi
economice (1917). În vol. Teorie şi metodă
în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp.133-
180.
S.4
Realism şi neutralitate axiologică.
Metodologie şi ideologie în ştiinţele
politice la începutul sec. XX.
Bibliografie: Gaetano Mosca, The Rulling
Class. Elementi di Scienza Politica 1939.
McGraw –Hill Book Company.New York,
Toronto London.pp. 394-495. .Michels,
Robert. 2001. Political Parties. Batoche

5
the Oligarhical Tendencies of Modern
Democracy.1915 Glencoe: Free Press
1964.Sartori, Giovanni 1999, Teoria
democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura
Polirom
C.5. 3.11.2008
Filosofia politică şi perspectiva Anti-
ştiinţă.
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 32-35.
Leo Strauss. Que’est – ce que la
philosophie politique ? Presses
universitaires de France 1992.
2. Analiza critica si comparativa a
urmatoarelor teme:
Realism si pozitivism in stiinta politica
Fapte si valori in cunoasterea politicului
contemporana
Realism si pozitivism in stiinta politica
contemporana
C. 6. 10.11.2008
Filosofia politică contemporană. Tradiţii şiŞcoli şi maeştri în Europa. 1.Tradiţia
tendinţe . I
Bibliografie: Bhiku Parekh. Teoria
politică. Tradiţii în filosofia politică. În A
new Handbook of Political Science.
Goodin şi Klingeman, 2000.
2. Analiza critica si comparativa a
urmatoarelor teme:
Metoda si cunoastere in stiinta politica.
Filosofie si stiinta in cunoasterea semnificatia sa la Popper.
politicului.
Books. Kitchener. .Part One. Leadership in
Democratic Organizations. Chap. 2.
Mechanical and Techical Impossibility of
Direct Government by the Masses. P.
20/31. Part Six. Synthesis: The
Oligarchical Tendencies of Organization.
Chap. 2. Democracy and The Iron Law of
Oligarchy. P. 224-235.
Sartori, Giovanni 1999, Teoria
democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura
Polirom pp. 59-73; 75-98.
S. 5.
1.Critica straussiană a pozitivismului.
Rolul şi semnificaţia filosofiei politice.
Bibliografie: Leo Strauss. Que’est – ce
que la philosophie politique ? Presses
universitaires de France 1992. Pp.15-58; La
philossophie politique et l’histoire. Pp 59-
94.
2. Analiza critica si comparativa a
urmatoarelor teme:
Fapte si valori in cunoasterea politicului
S.6.
austriacă şi economia. Ludwig von Mises,
Joseph Schumpeter, Friedrich A. von
Hayek. Şcoala de la Frankfurt. Karl. R.
Popper. – Raţionalism, raţionalitate.
Bibliografie: Karl. R. Popper. Mizeria
istoricismului. 1996. CEU Press.
Cap.II.Doctrinele pronaturaliste ale
istoricismului. Pag. 23-26.
-Continutul criticii istoricismului si
-Ce sint doctrinele pronaturaliste ale
istoricismului?
2. Analiza critica si comparativa a
urmatoarelor teme:
Metoda si cunoastere in stiinta politica.

Filosofie si stiinta in cunoasterea

6

C. 7. 17.11.2007
Filosofia politică contemporană. Tradiţii şi
tendinţe . II Teorii ale dreptatii in filosofia
politica contemporana. Intre utilitarism si
neokantianism. Analize de caz.
Bibliografie: Bhiku Parekh. Teoria
politică. Tradiţii în filosofia politică. În A
new Handbook of Political Science.
Goodin şi Klingeman, 2000.
politicului.
S. 7.
Inovatori şi clasici. Filosofia politică în
S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer.
Bibliografie: John Rawls. Justice as
Fairness. În vol.Contemporary Political
Philosophy.An Anthology. Robert E.
Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell
Publishers. Oxford. 1997. Pp. 187-201.
Robert Nozick.Distributive Justice. În
vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip
Pettit, editori. Blackwell Publishers.
Oxford. 1997. Pp-203-246
Analize de caz.
7
C. 8. 24.11.2008 S. 8.
Inovatori şi clasici. Filosofia politică în
Post-ştiinţă, post comportamentalism.
S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer. II
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
Bibliografie: Michael Walzer. Complex
politică: Istoria disciplinei. În A new
Equality. În vol.Contemporary Political
Handbook of Political Science. Goodin şi
Philosophy.An Anthology. Robert E.
Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 35-37.
Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell
Dryzek J., Farr, J şi Leonard, S. eds.
Publishers. Oxford. 1997. Pp 487-503.
Politcal Science in History. Cambridge,
Analize de caz.
Cambridge University Press. 1995.

17-22.11.2007 Examen partial

Redactarea unui eseu de 800 de cuvinte,
in 120 minute, avind textele cursului pe
masa, cu tema data in clasa.

C.9. 02.12.2008
Integralism şi maximalism.1. Marxism,
neomarxism, post marxism.
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 37-39.
Kate Nash. Contemporary Political
Sociology. Globalization, Politics and
Power. Oxford. Blackwell Publishers 2000.
S. 9
Tradiţia marxistă în teoria politică din
secolul XX. Neomarxismul- Hegemonie şi
putere la Antonio Gramsci. Louis
Althusser. Bibliografie:.Jacob Torfing,
New Theories of discourse.Blackwell
Oxford 1999. Pp.103-119
Louis Althusser.Ideology and Ideological
state Apparatuses. In vol. Mapping
Ideology, Editat de Slavoj Zizek. Verso
London –New York 1994. Pp.100-140.
Contradiction et surdetermination. În
vol. Pour Marx.. Paris. Francois Maspero.
1980.pp.85-117

C. 10. 08.12.’09 S. 10
Post modernismul.
Post modernism şi analiza puterii.Michel
Bibliografie: Kate Nash. Contemporary
Foucault
Political Sociology. Globalization, Politics
Bibliografie: Michel Foucault. Power,
and Power. Oxford. Blackwell Publishers
Right, Truth.În vol.Contemporary
2000. Michel Foucault. Power, Right,
Political Philosophy.An Anthology. Robert
Truth.În vol.Contemporary Political
E. Goodin şi Philip Pettit, editori.
Philosophy.An Anthology. Robert E.
Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell
Pp.543-550.
Publishers. Oxford. 1997. Pp.543-550.
Michel Foucault. The Subject and the
Michel Foucault. The Subject and the
Power. În vol. Readings in Contemporary
Power. În vol. Readings in Contemporary
Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford.
Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford.
Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26.
Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26.
1. Analiza identitatii sociale in marxcism-

8
2000.pp.27-42.
C. 11. 15.12.2008
Teoria critică: veche şi nouă.
Bibliografie:Iris Marion Young. Teoria
politică: o privire de ansamblu. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Jurgen Habermas. The
Public Sphere. În vol.Contemporary
Political Philosophy.An Anthology. Robert
E. Goodin şi Philip Pettit, editori.
Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Pp105-109.
C. 05.01.2009
Integralism şi maximalism.2. Teoria
alegerii raţionale.
Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa
politică: Istoria disciplinei. În A new
Handbook of Political Science. Goodin şi
Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 39-44.
C. 13. 12.01.2009
Brian Barry. Teoria politică. Veche şi
nouă În A new Handbook of Political
Science. Goodin şi Klingeman, 2000.
Concluzii. Evaluare.
12-18.01.2009
Redactarea unui eseu de 800 de cuvinte,
in 120 minute, avind textele cursului pe
masa, cu tema data in clasa.
neomarxism-postmodernism.
2. Analiza dezvoltarii conceptului de
ideologie in marxism-neomarxism si post
modernism.
3. Particularitatile tratarii puterii in
marxism, neomarxism si post modernism.
Linii de continuitate si de discontinuitate in
evolutia sa
S. 11
Public şi privat în teoria critică.
Jurgen Habermas. The Public Sphere. În
vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip
Pettit, editori. Blackwell Publishers.
Oxford. 1997. Pp105-109. Habermas and
the Public Sphere. Craig Calhoun ed.The
MIT Press, Cambridge, Massachussetts,
and London, England 1997.
S. 12.
Perspectiva alegerii raţionale din economie,
ştiinţele politice şi decizionale.
Bibliografie: John Scott. Rational choice
theory. In Theory and Society:
Understanding the Present. Ed. By G.
Browning, A. Haleli, N. Hewlett, and F.
Webster. Sage Publications, 1999. Pp.126-
137.
Analize de caz.
S. 13.
Brian Barry. Is Democracy Special? In
vol. Democracy and Power. Clarendon
Press Oxford 1991. Pp.24-60.
Recapitulare. Concluzii. Evaluare
S. 14.
9
Intrebari directionale pentru textele prevazute la seminar:
S2. “ O istorie progresiv eclectică” sau Neopozitivismul lui Almond

Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new

Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea I.

- Care sînt in viziunea lui Almond vîrfurile de creştere în ştiinţa politică a secolului XX,
şi cum sînt acestea caracterizate?
- Cum denumeşte G. Almond propria sa viziune asupra istoriei disciplinei ştiinţei politice
şi care este explicaţia pentru terminologia aleasă?
- Care este “miezul” metodologic al cunoaşterii în viziunea lui Almond?

S3. Pozitivismul şi influenţa sa asupra dezvoltării ştiinţei politice. Max Weber:

Distincţia fapte-valori. Sensul şi semnificaţia sa metodologică.

Bibliografie: Max Weber. Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor

sociale şi politice (1904). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp.
9-66.

- În ce constă caracterul obiectiv al cunoaşterii ştiinţifice în ştiinţele sociale şi politice la

Max Weber?
- Care este sensul neutralităţii axiologice la Max Weber?

S4. Realism şi neutralitate axiologică. Metodologie şi ideologie în ştiinţele politice la

începutul sec. XX.
Bibliografie: Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939.
McGraw –Hill Book Company.New York, Toronto London.pp. 394-495. .Michels,
Robert. 2001. Political Parties. Batoche Books. Kitchener. .Part One. Leadership in
Democratic Organizations. Chap. 2. Mechanical and Techical Impossibility of Direct
Government by the Masses. P. 20/31. Part Six. Synthesis: The Oligarchical Tendencies of
Organization. Chap. 2. Democracy and The Iron Law of Oligarchy. P. 224-235.
Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom pp. 59-
73; 75-98.

- analizati comparativ aspectele realismului in viziunile celor doi autori

S5. Critica straussiană a pozitivismului. Rolul şi semnificaţia filosofiei politice.

Bibliografie: Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses

universitaires de France 1992. Pp.15-58; La philossophie politique et l’histoire. Pp 59-94.

- Care este contribuţia lui Leo Strauss la dezvoltarea filosofiei politice?

10
- În ce constă critica pozitivismului la Leo Strauss şi care este importanţa ei?

S6. Şcoli şi maeştri în Europa.

Bibliografie: Karl. R. Popper. Karl. R. Popper. Mizeria istoricismului. 1996. CEU

Press. Cap.II.Doctrinele pronaturaliste ale istoricismului. Pag. 23-26.
-Continutul criticii istoricismului si semnificatia sa la Popper.
-Ce sint doctrinele pronaturaliste ale istoricismului?
2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme:
Metoda si cunoastere in stiinta politica.

S7. + S8. Inovatori şi clasici. Filosofia politică în S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer.

Bibliografie: John Rawls. Justice as Fairness. În vol.Contemporary Political

Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell
Publishers. Oxford. 1997. Pp. 187-201.
Robert Nozick.Distributive Justice. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Pp-203-246
Michael Walzer. Complex Equality. În vol.Contemporary Political Philosophy.An
Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Pp 487-503.

-Cum defineşte John Rawls dreptatea?

-Care este rolul conceptului de stare naturală în construcţia teoretică a lui Rawls?

-Care este fundamentul argumentaţiei lui Nozick în construcţia conceptului său de

dreptate?
-Care este conţinutul principal al criticii aduse de Robert Nozick Teoriei dreptaţii a lui
John Rawls?
-Care este enunţul teoriei bunurilor la Michael Walzer şi în ce context este ea realizată?
-Ce este dominaţia şi monopolul la Michael Walzer şi care este rolul acestei analize în
teoria sa ?
-Care sînt principiile distributive din teoria dreptăţii in varianta lui Michael Walzer?

S9. Tradiţia marxistă în teoria politică din secolul XX.

Bibliografie: Louis Althusser.Ideology and Ideological state Apparatuses. In vol.

Mapping Ideology, Editat de Slavoj Zizek. Verso London –New York 1994. Pp.100-140.

Care este conţinutul şi semnificaţia analizei contradicţiei la Louis Althusser?

11
S10. Post modernism şi analiza puterii.Michel Foucault

Bibliografie: Michel Foucault. Power, Right, Truth.În vol.Contemporary Political

Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell
Publishers. Oxford. 1997. Pp.543-550.
Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political
Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26.

-Care este conţinutul conceptului de putere la Michel Foucault?

-Care sînt termenii de construcţie a subiectivitaţii în analiza lui Foucault şi care este rolul
acestora în analitica puterii?
-Care este rolul cunoaşterii şi al adevărului în dezvolatrea analiticii puterii la Michel
Foucault?
-Care este sensul termenului guvernamentalitate la Foucault şi care este rolul său în
analitica sa a puterii?

S11. Public şi privat în teoria critică.

Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An

Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997.
Pp105-109.

-Care este definiţia şi istoricul conceptului sferă publică la Jurgen Habermas?

-Care este semnificaţia şi rolul conceptului de sferă publica în analiza democraţiilor de
masă al statului bunăstării la Jurgen Habermas?

S12. Perspectiva alegerii raţionale din economie, ştiinţele politice şi decizionale.

Bibliografie: John Scott. Rational choice theory. In Theory and Society: Understanding
the Present. Ed. By G. Browning, A. Haleli, N. Hewlett, and F. Webster. Sage
Publications, 1999. Pp.126-137.

-Cum caracterizează Jonh Scott importanţa contribuţiei teoriei alegerii raţionale la

dezvoltarea ştiinţelor politice?
-Care sunt caracteristicile principale ale abordării alegerii raţionale?

S13.

Brian Barry. Is Democracy Special? In vol. Democracy and Power. Clarendon Press
Oxford 1991. Pp.24-60.

-Cum caracterizează Brian Barry performanţele Teoriei Alegrii Raţionale? Dar limitele
ei?

12
Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:

Noţiunea de plagiat se defineşte în conformitate cu normele Catedrei de Ştiinţe Politice a

Universităţii « Babeş-Bolyai » (www.polito.ubbcluj.ro/polito/documente/reguli_plagiat.pdf).

Plagiatul în oricare dintre fazele evaluării (activitate de seminar, evaluări intermediare, evaluare
finală) se sancţionează cu nota 1 şi pierderea examenului, precum şi cu expunerea cazului în
şedinţa Catedrei pentru luarea măsurilor administrative corespunzătoare.

Tentativa de fraudă la examen se sancţionează cu eliminarea din examen şi exmatricularea.

Prezenţa studenţilor la seminarii este obligatorie în proporţie de 75%, conform articolului 29 (2)
din Statutul Studentului UBB.

13