„Nu mor

strămoșii
niciodată,
războiul lor în
noi îl poartă”
Octavian Goga

Gazetă regională social-politică din Transcarpatia

NR. 2 (107) ■ Director: Ion M. BOTOŞ ■ Redactor-şef: Echim VANCEA FEBRUARIE 2018

Număr finanţat de : ASOCIAȚIA ,,MORĂRIȚA”, ORADEA, BIHOR, Președinte TIBERIU MORARU

„APSA” - PROCENTENAR
100 de ani în așteptarea recunoașterii…
Noi maramureșenii din partea dreaptă a Tisei (Transcarpatia, Ucraina)
în pragul centenarului așteptăm recunoașterea noastră ca urmașii
maramureșenilor care au stat la baza fondării (făuririi) statului Român ...
De ce nu ne auziți !!!

Perioadele istorice a regiuni Transcarpatia

Apşa de Jos
 2. anul 2018
Înaltul comisar al OSCE pentru minorităţi
naţionale s-a întâlnit cu reprezentanții
comunității românești din Ucraina
Reprezentanții comunității românești din regiunile Cernăuți și
Transcarpatia au avut o întrevedere cu Lamberto Zannier, Înaltul comisar al
OSCE pentru minorităţi naţionale. Subiectul central al discuțiilor a fost
articolul lingvistic (nr.7) al Legii Educației din Ucraina și efectele distructive pe
care le are asupra etnicilor români – informează Agenția BucPress din
Cernăuți.
La discuțiile desfășurate în regiunea Transcarpatia au participat: Vasile
Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, președintele Centrului Cultural
Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Aurica Bojescu, directorul Centrului
Bucovinean Independent de Studii Actuale, Ion Botoș, președintele Uniunii
Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, Ștefan Mitric, directorul
Gimnaziului din Crasna, reg. Cernăuți, Nuțu Dan, directorul școlii de cultură
generală din Plăiuț, Gheorghe Opriș, directorul școlii de cultură generală din Bouțul
Mic, Ion Zmergea, profesor la școala de cultură generală din Cărbunești, regiunea
Transcarpatia.
Reprezentanții comunității românești din Ucraina au adus argumente
documentate privind situația românilor din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și
Odesa, în special privind nivelul asigurării dreptului la învățământ în limba maternă.
A fost menționat efectul absolut negativ al articolului lingvistic al Legii Educației
asupra minorităților naționale din Ucraina. În mai multe privințe Înaltul comisar al
OSCE pentru minorităţi naţionale Lamberto Zannier a subliniat că împărtăşeşte
preocupările legate de Legea Educaţiei din Ucraina, exprimându-și speranța că
Legea Învățământului Secundar, care urmează să fie elaborată, va corecta situația
creată.
Membrii comunității românești din Ucraina au precizat că vor solicita în continuare
autorităților ucrainene să garanteze dreptul la învățământ în limba maternă în
volumul și contextul prevăzut de Constituție, viziunea etnicilor români fiind
împărtășită și de experții OSCE.
Au fost puse în discuție subiecte precum; noua concepție a audiovizualului
public pentru minorități naționale, lipsa de comunicare și consultanță din partea
Kievului cu membrii comunității românești din Ucraina, posibilitatea implicării
experților OSCE în monitorizarea respectării drepturilor minorităților naționale,
primejdiile aduse de unele experimente pedagogice, cum ar fi proiectul educației
bilingve în școlile cu limba română de predare, distanța apărută între etniile din
Ucraina după adoptarea Legii Educației, mitologizarea unor subiecte de către
autoritățile din Ucraina (despre așa zisa neintegrare a românilor în societate și despre
insuccesele românilor în domeniul educației – neadevăruri dezmințite de directorii
de școli), problema slabei reprezentări a etnicilor români în organele puterii de stat,
absența limbii române ca disciplină de învățământ în școlile cu limba ucraineană de
predare din satele cu o populație majoritar românească, intenția autorităților de la
Kiev de a aplica Planul de implementare a articolului nr. 7 al Legii Educației, fără a se
consulta cu minoritățile ș.a.
Contactați de BucPress, participanții la discuții au menționat că au găsit o
deschidere din partea lui Lamberto Zannier, Înaltul comisar al OSCE pentru
minorităţi naţionale, exprimându-și speranța că organizația internațională pe care o
reprezintă va reuși să se implice mai mult în monitorizarea respectării drepturilor
minorității românești din Ucraina. După întâlnirea cu reprezentanții comunității
românești, Lamberto Zannier urma să aibă o întrevedere similară cu membrii
comunității maghiare din Ucraina.
Marin GHERMAN pentru BucPress
Apşa nr. 2 (107)
Regiunea Transcarpatia și județul Maramureș
intenționează să realizeze proiecte comune
Posted by Redactia TOCpress on 28/02/2018
Regiunea ucraineană Transcarpatia și județul Maramureș intenționează să implementeze proiecte comune
de dezvoltare a teritoriilor și comunităților de frontieră, în cadrul programului de cooperare
transfrontalieră România-Ucraina, discuții în acest sens având loc marți, în cadrul unei întâlniri a
ambasadorului României în Ucraina, Cristian-Leon Țurcanu, cu guvernatorul Transcarpatiei, Ghennadi
Moskal, și cu președintele Consiliului Regional, Mihailo Rivis – scrie TOCpress.
Reprezentanții Transcarpatiei și ai județului Maramureș au discutat deja despre domeniile prioritare de
cooperare, în prezent având loc pregătirea proiectelor comune care urmează să fie implementate în aceste domenii
– notează un comunicat al Administrației Regionale de Stat Transcarpatia, menționând că este vorba, în primul
rând, despre dezvoltarea infrastructurii de frontieră, precum și despre cooperarea și punerea în aplicare a
proiectelor comune în domeniul turismului și al culturii.
Potrivit lui Mihailo Rivis, președintele Consiliului Regional Transcarpatia, pentru aprofundarea
cooperării transfrontaliere, regiunea ucraineană intenționează să stabilească relații și să inițieze proiecte inclusiv
cu județul Satu Mare.
La rândul său, ambasadorul român Cristian-Leon Țurcanu a promis să depună eforturi pentru ca, în
limita competențelor sale, să contribuie la cooperarea între regiunile de frontieră și implementarea de proiecte
comune. Potrivit ambasadorului, cooperarea cu Ucraina, în general, și cu Transcarpatia, în special, este foarte
important pentru România.
În cadrul întrevederii, părțile au mai discutat despre posibilitatea deschiderii unor puncte de control la
frontiera ucraineano-română. Concepția Audiovizualului pentru Minorități, de asemenea, a fost discutată de cele
două părți în timpul întâlnirii
Regiunea Transcarpatia se va înfrăți cu județul
Maramureș
De către DANIEL CIOBOTEA - 21/02/2018
Mihailo Rivis, preşedintele Consiliului Regional Transcarpatia din Ucraina s-a aflat marţi, 20 februarie,
în vizită oficială în Maramureş, unde s-a întâlnit cu oficialii judeţului pentru discuţii care vizează proiecte
transfrontaliere, scrie BucPress.
„Am discutat și am stabilit concret, alături de domnul prefect Vasile Moldovan, pașii pe care cele două regiuni îi
vor face împreuna pentru impulsionarea colaborării in vederea atragerii unor sume de bani cât mai mari din
fonduri europene. Am propus semnarea (in cel mult două luni de azi înainte) unui acord de infrățire între
Maramureș si Transcarpatia, propunere deja acceptată de către partea ucraineană, propunere pe care o voi
supune votului plenului Consiliului Județean Maramureș”, a declarat cu acest prilej, Gabriel Zetea.
El a menționat că a stabilit că până săptămâna viitoare „vom elabora, în comun, lista scurta de proiecte
susținute de către cele două regiuni pentru a obține finanțări din fonduri europene prin programele
transfrontaliere. Am acceptat și eu propunerea colegilor ucraineni de a impulsiona activitatea Euroregiunii
Carpaților- din care Maramureșul face deja parte- pentru a obține din partea Comisiei Europene fonduri dedicate
exclusiv dezvoltării zonei carpatice din România, Ucraina și Polonia. Am fost surprins plăcut să descopăr în
omologul meu din Transcarpatia un partener corect care apreciază istoria comună a celor două regiuni și să mă
bucur de orientarea europeană a vecinilor noștri de peste Tisa”.
Mihailo Rivis, președintele Consiliului Regional Transcarpatia a precizat, la rândul său, că ministerul de
resort din Ucraina permite regiunilor să facă înfrățiri fără a se cere acordul Ministerului de Externe, arătând că
Regiunea Transcarpatia va face toate demersurile pentru ca respectiva această înfrățire să fie realizată pe cât se
poate de repede.

Str. Borcaniuca,17,Apsa de Jos, r-n Teceu, Regiunea Transcarpatia, Ucraina tel.+380-97-39-07-518 UA, 0752-474-079 RO
 Fondator: Uniunea Regionala din Transcarpatia “Dacia”, Gazeta Regionala Social-politica din Transcarpatia
Certificatul de înregistrare: 3T № 224 din 06.09.2001
Adresa redacției: str.Borcaniuca,17,Apsa de Jos, r-n Teceu, Regiunea Transcarpatia , Ucraina tel.+380-97-39-07-518
 Director Ion M. Botos, Redactor Șef Echim Vancea
 Redactori: Foto:
Dr. Livia Ardelean (Cluj-Napoca), Tiberiu Moraru (Oradea) Gheorghe Vasile Petrila (Oradea)
Drd. Vasile Timur Chiș (Sighetu Marmației), Nuţu Dan (Plăiuţ), Dr. Victor V. Vizauer (Cluj- Napoca)
Cristina Gherheș (Baia Mare), Ion Zmerega (Carbunesti), Nutu L. Pop (Apșa de Mijloc)
Ileana I. Botoş (Apșa de Jos), Gheorghe Moiş (Biserica Albă),
Olimpia Iovdii (Apșa de Jos), Ileana I. Marina (Apșa de Jos), Dr. Ilie Gherhes (Baia Mare)
 Numărul este tipărit: „Aska Grafica”, Sighetu Marmației, str. Izei, nr.4, tel:0262312915
 Apare: lunar. Formatul: A3, 8 pagini. Tiraj: 1500 exemplare. Se distribuie GRATUIT.
Colegiul de redacție nu răspunde pentru articolele apărute în ziar. Responsabilitatea afirmațiilor aparține autorilor articolelor.

вул.Борканюка, 17, Нижня Апша, Тячівський р-н, Закарпатська область, Україна тел. +380-97-39-07 UA, 0752-474-079 RO
 Засновник: Закарпатська обласна спілка «Дачія», Закарпатська обласна громадсько-політична газета
Реєстраційне свідоцтво: ЗТ № 224 від 06.09.2001
Адреса редакції: вул. Борканюка, 17, Нижня Апша, Тячівський р-н, Закарпатська область, Україна тел. +380-97-39-07-518
 Директор: Іван М.Ботош, Головний редактор: Єкім Ванчя
 Редактори: Фото:
Др. Лiвiя Арделіан (Клуж Напока), Тіберіу Морару (Орадя) Юрій В.Петріла (Орадя)
Ддр. Васіле Тімур Кіш (Сігету Мармаціей), Нуцу Дан (Плаюц) , Др. Віктор В. Візауер (Клуж Напока)
Крістіна Герхеш (Бая Маре), Іван Змерега (Карбунешть), Нуцу Л. Поп (Середня Апша), Олена І. Ботош(Нижня Апша)
Юрій Мойш (Біла Церква), Олімпія Йовдій (Нижня Апша), Іляна І. Марина (Нижня Апша), Др. Іліе Герхеш (Бая Маре)
 Номер надруковано: “Aska Grafika” м.Сигету Мармаціей, вул. Ізей,4, тел. 0262312915
 Виходить: раз на місяць, Формат: А3, 8 сторінок, Безкоштовно, Тираж: 1500
Редакційна колегія не несе відповідальності за матеріалами, опублікованими в газеті ; відповідальність несе автор матеріалу.

Slatina Ocna Slatina

 Apşa nr. 2 (107)
Marina Vasile
a lui
Gheorghe,
zis Vasalie a
Bdirăului
Rectorul
Academiei
Domnul Vasile Marina, doctor abilitat în ştiinţe
fizico-matematice, profesor universitar
Referinţe de contact:
e-mail: rector@aap.gov.md
Curriculum Vitae
Data şi locul naşterii:
21 octombrie 1947, comuna Apsa de Mijloc,
raionul Rahău, regiunea Transcarpatică (Ujgorod,
Ucraina).
Studii:
În 1971 absolveşte Institutul Politehnic din
Chişinău (azi Universitatea Tehnică a Moldovei). Între
anii 1974-1977 îşi face doctoratul şi susţine teza de
doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de
Mecanică al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei (Kiev). În
1990, în cadrul aceleiaşi instituţii, susţine teza de doctor
abilitat în ştiinţe fizico-matematice. Deţine titlul didactic
de conferenţiar universitar (Moscova, 1990) şi profesor
universitar (Chişinău, 1994).
Activitatea profesională:
Timp de aproape două decenii (1993-2002)
desfăşoară o amplă activitate ştiinţifică, exercită funcţiile
de preşedinte al Consiliului ştiinţific specializat DH
05.93.45, cu dreptul de conferire a titlurilor ştiinţifice de
doctor şi doctor habilitat, iar în perioada 2005-2008 este
preşedinte al Comisiei de experţi a Secţiei „Matematica şi
mecanica” a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi
Atestare.
Până în mai 2010 profesorul Vasile Marina activa
în calitate de preşedinte al Consiliului de Expertiză al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şef al Catedrei
„Rezistenţa materialelor” a Universităţii Tehnice a
Moldovei. Este membru al Asambleei Academiei de
Ştiinţe a Moldovei şi al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă
şi Dezvoltare Tehnologică, expert al Consiliului Naţional
al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior din
România şi al Consiliului Naţional al Cercetării
Ştiinţifice din Învăţământul Superior din Bulgaria.
La 3 mai 2010, prin Decretul Preşedintelui
Republicii Moldova nr. 284-V, domnul Vasile Marina
este numit în funcţia de rector al Academiei de
Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii
Moldova.
Activitatea ştiinţifică:
Participă cu referate ştiinţifice la peste 100 de
conferinţe naţionale şi internaţionale, publică peste 250
de lucrări ştiinţifice în limbile română, rusă şi engleză.
Este membru al colegiilor de redacţie la peste 10 reviste
ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Este conducător ştiinţific la 9 teze de doctorat şi 2
teze de doctor abilitat.
Apşa de Mijloc
Distincţii:
Pentru activitate prodigioasă domnul Vasile
Marina este distins cu diverse titluri onorifice: Premiul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru cea mai bună
lucrare ştiinţifică a anului 2006; Medalia Jubiliară a
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2006; Premiul „M. K.
Ianghelea” al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, 1989;
Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice a
României, 2008, etc.
Supliment:
STUDII
Institutul Politehnic din Chişinău, 1971
Institutul de Mecanică al Academiei de Ştiinţe a
Ucrainei, Kiev, 1977
TITLURI ŞTIINŢIFICE ŞI DIDACTICE
Profesor universitar, Chişinău, 1994
Doctor abilitat în ştiinţe fizico-matematice
Moscova, 1991
Conferenţiar universitar, Moscova, 1980
Doctor în ştiinţe fizico-matematice, Kiev, 1977
TITLURI ONORIFICE
Membru Onorific al Academiei de Ştiinţe
Tehnice a României, Bucureşti, 2009
Profesor Onorific, Universitatea Transilvania din
Braşov, 1998
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ
2010-2014 – rector al Academiei de Administrare
Publică
2006-2010 – președinte al Consiliului de
Expertiză al AȘM
1993-2010 – şef al catedrei Rezistenţa
materialelor, UTM
1989-1993 – şef al catedrei Mecanica structurilor
şi construcţii inginereşti, UASM
1980-1989 – lector superior la catedra Mecanica
structurilor şi construcţii inginereşti, UASM
1977-1980 – asistent la catedra Mecanica
structurilor şi construcţii inginereşti, UASM
1974-1977 – doctorand la Academia de Ştiinţe a
Ucrainei
1971-1974 – asistent la catedra Mecanica
structurilor şi construcţii inginereşti, UASM
ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ
Autor şi coautor la 219 lucrări științifice
Participant la 73 conferinţe Naţionale şi
Internaţionale
Conducător ştiinţific de doctorat şi consultant
ştiinţific la teze de doctor abilitat
Conducător de proiecte finanţate de CSSDT
Participant la proiecte internaţionale
PREMII ŞI DISTINCŢII
Ordinul de Onoare, 2012
Medalia Dimitrie Cantemir, conferită de AŞM,
2012
Diploma de gradul întâi, conferită de Guvernul
Republicii Moldova, 2011
Premiul AŞM pentru cea mai bună lucrarea
ştiinţifică a anului 2007
Premiul Ministerului Învăţământului URSS
pentru cel mai bun cadru didactic din domeniu, 1983
Premiul I la concursul tinerilor savanţi ai
Ucrainei, Kiev 1977
ALTE ACTIVITĂŢI
2006-2013, Membru al Consiliului Suprem
pentru ştiinţa şi dezvoltare tehnologică a AŞM
2003-2013, Membru al Asambleiei a AŞM
1993-2003, Preşedinte al Consiliului Ştiinţific
DH 31.01.04.27-01
CALIFICARE
Experienţă în domeniul învățământului superior
şi de cercetare în domeniile ştiinţelor fundamentale şi
aplicative, expertiza proiectelor de cercetare, experienţă şi
bune practici în domeniul proiectării raţionale a
construcţiilor industriale şi civile, căi ferate, drumuri şi
poduri.
Job Position:
viceministru în educație
Surse:
http://aap.gov.md/index
http://www.edu.gov.md/ro/content/vasile-marina
P. S. Materialul a fost selectat de Nuțu Pop,
profesor de matematică și informatică a școlii generale de
gradele I-II din s. Dobric, comuna Apșa de Mijloc
anul 2018 3.
Iovdii Ion a lui Vasile
S-a născut la 1 decembrie 1939 în
localitatea Apşa de Jos, unde termină şcoala medie
în anul 1956. Un an de zile munceşte ca învăţător
„universal” la cl. I-IV de la şcoala de 8 ani din satul
Topcino. Din prima promoţie a şcolii medii, mai
mulţi absolvenţi şi-au început activitatea lor de
muncă în şcolile de la periferie unde nu erau cadre
didactice… E vorba de Podişor, Topcino,
Strâmtura, Cărbuneşti, Bouţu Mare, Bouţu Mic
Tânărul Ion Iovdii, după un an de muncă ca învăţător, în vara anului 1957, e
primit în şcoala de medicină din oraşul Hust, pe care o termină în 1959, întorcându-se în
satul natal cu diplomă de felcer. În toamna aceluiaşi an e chemat în armată. Slujba o
petrece în Bielorusia unde a fost pe postul de felcer-farmacist. Chiar primise câte 20 de
ruble lunar pentru munca depusă cu sârguinţă.
Un militar de rând primise lunar doar 3 ruble, pentru fumat sau pentru
frecventarea filmelor în oraşe… Pentru dl. Ion Iovdii cei trei ani de armată au fost şi o
bună practică în medicină, la fel şi pentru recomandarea folosirii medicamentelor de
către pacienţii militari.
În unitatea militară din Bielorusia unde şi-a făcut datoria de tânăr militar
niciodată nu l-a părăsit ideea că, după armată, va continua învăţământul şi va deveni
doctor. Iar în decursul celor trei ani de slujbă, în timpul liber, viitorul medic frecventa
sistematic biblioteca unităţii, studia materiile la care trebuia să susţină examenele de
intrare la Universitatea din Ujgorod. Munca depusă cu mare sârguinţă nu i-a fost
zadarnică. Iată că, în anul 1963, cu succes susţine examenele la Universitatea de Stata din
Ujgorod, Facultatea de Medicină generală.
În decursul anilor 1963-1969 studiază medicina generală la Universitatea de
Stat din Ujgorod. Este primul student şi primul medic din localitatea Apşa de Jos care a
terminat Facultatea de Medicină şi s-a întors acasă cu diploma de medic terapeut.
La spitalul din localitate, în aniiʾ69-ʾ70, medic cu studii superioare a fost doar
medicul-şef Valentina Cepili, sub conducerea căreia „s-a ridicat şi faima spitalului” care
a fost completat anual cu tineri medici specialişti, surori medicale…
Dl. Ion Iovdii şi-a început activitatea în muncă ca medic terapeut din 1 iulie 1969
la spitalul din localitatea Apşa de Jos. Soţia, Tamara, tot medic pediatru, s-a angajat în
muncă din luna august 1969. Pe atunci, spitalul cu 25 de locuri pentru bolnavi era
„încărcat” cu copiii din localitate şi din satele vecine Topcino, Podişor, Strâmtura…
Vizite pe sectoare prin şcoli, primirea aproape zilnică în spitalul de sector…
acestea sunt doar câteva din direcţiile de activitate a tinerilor medici, printre care se afla şi
Ion Iovdii, primul care a absolvit şcoala medie de stat, iar după terminarea facultăţii şi
primul doctor din sat care şi-a început munca la spitalul de sector.
După câţiva ani a venit în colectiv şi tânărul medic terapeut, actualul şef al
spitalului, dl. Vasile N. Marina. În decursul mai multor ani spitalul s-a completat cu noi
specialişti, stomatologi, pediatri şi la secţia natalitate. Actualmente la spitalul de sector
din Apşa de Jos funcţionează 3 secţii: Natalitate, Pediatrie şi Terapeutică. Dl. doctor Ion
Iovdii, întotdeauna, la nevoie, oferă o mână de ajutor medicilor mai tineri. Sistematic îşi
îmbogăţește cunoştinţele în medicină. A trecut cursurile de calificare în Kiev, Viniţa,
Dnepropetrovsk, Ujgorod, care au fost un mare ajutor în a aplica în practică, la bolnavi,
diferite metode noi de tratare.
Dl. doctor Ion Iovdii e la pensie deja de câţiva ani, dar continuă să muncească,
fiindcă, cum mi-a amintit într-o zi din august, „doctorii nu se pensionează”. Ei mai
continuă să muncească, să dea o mână de ajutor la nevoie.
Referinţe: Maramureşenii, Anul 6, Nr. 29-30 (172-173), 1-15.09.2007
Nikitin Gheorghe
a lui Dumitru
Născut în data de 8 septembrie 1940 în
satul Stroieşti, raionul Noua Suliţa, raionul
Cernăuţi, într-o familie de ţărani. Între anii 1947-
1954 termină şcoala de 7 ani din satul natal, după
care, în anii 1954-1958 absolvă Liceul pedagogic
din oraşul Cernăuţi.
Soarta vieţii l-a adus pe meleagurile
Transcarpatiei, în cătunul Dobric, vis-a vis de satul
Apşa de Mijloc.
Între anii 1958-1961 lucrează ca învăţător la clasele primare, iar între anii 1961-
1966 este profesor de limba şi literatura rusă. Dar nu se opreşte numai la aceste materii de
studiu. Dezvoltând un interes deosebit faţă de istorie, paralele cu limba română şi rusă, în
perioada 1966-1975 predă această materie în şcoala de 8 ani din cătunul Dobric.
Apoi, pentru un timp foarte scurt ocupă postul de şef de studii: 1962-1963,
respectiv 1970-1974, după care devine director de şcoală al aceleiaşi instituţii de
învăţământ – şcoala din Dobric (1974-1975).
Fiind o persoană foarte sârguincioasă, între anii 1966-1971 îşi continuă studiile
prin corespondenţă la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din capitala regiunii
noastre, oraşul Ujgorod.
Aflându-se într-o continuă încordare, din 1975 până în 2002 ocupă postul de
secretar al sovietului sătesc Apşa de Mijloc, între timp fiind şi primar în aceeaşi localitate
între anii 1992-1993 când primăria se afla într-o situaţie dificilă.
Cel mai mare şi longeviv post pe care-l ocupă din 1965 este acela de deputat al
sovietului sătesc din satul Apşa de Mijloc.
În prezent este pensionar de stat, dar nici acum nu stă pasiv ci lucrează cu tragere
de inimă în calitate de profesor de istorie, drept (jurisprudenţă), limbă şi literatură
ucraineană la școala de treapta I-II din cătunul Dobric.
Pentru eforturile depuse pe tărâmul pedagogic şi în funcţia de secretar al
sovietului sătesc, precum şi în alte domenii de activitate, domnul Nikitin Gheorghe a fost
decorat cu medalia „Pentru distincţie în muncă”, în cinstea centenarului de la naşterea lui
V. I. Lenin. A primit şi insigna de onoare „Fruntaşul cincinalului al zecelea”, precum şi
multe foi de laudă.
Este căsătorit. Are doi feciori. Până în prezent locuieşte în localitatea Dobric. N-
a fost niciodată membru al vreunui partid politic.
Referinţe: Vatra strămoşească, Anul I, Nr. 3, 19.06.2004
Dobric
 4. anul 2018
Despre topirea
clopotelor bisericilor
românești din satele din
dreapta Tisei în primul
război mondial
Livia Ardelean
În fondul Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla, păstrat la Serviciul Județean Cluj al
Arhivelor Naționale ale României, se găsesc o serie de documente întocmite în anul 1917 de
preoții greco-catolici din protopopiatul Sighet, obligați să raporteze, apoi să dea jos din
turnurile bisericilor lor clopotele care țineau comunitatea bisericească unită și care au anunțat
cu ceva ani înainte izbucnirea marelui război mondial și apoi chemarea la oaste a feciorilor și
să le predea autorităților militare.
Lipsa materialului de tun în timpul războiului a dus la măsuri extreme luate de
autorități pentru completarea necesarului de bronz. Astfel s-a ajuns la topirea clopotelor vechi
ale bisericilor din Imperiu. Încă din anul 1915 preoții au fost obligați să raporteze despre
numărul și vechimea clopotelor din parohiile lor. Preotul Michail Pop din Apșa de Mijloc a
raportat atunci despre clopotul cel mare, care cântărea 70 kg., cu o inscripție în limba latină, pe
care apărea înscris anul 1690 și despre clopotul al 2-lea, care era în uz și care cântărea 46 kg.
Din nefericire, așa cum s-a întâmplat adesea în acele zile tulburi, clopotul mare a fost cântărit
greșit, autoritățile militare socotindu-l la 36 kg. și plătind comunei doar 144 coroane în anul
1917. Clopotul cu reală valoare istorică a fost predat în 12 martie 1917 de preot, deși acesta
ceruse în 1915 păstrarea clopotului vechi, cu inscripție, autoritățile din greșeală sau
intenționat au aprobat în 1916 ca biserica să păstreze clopotul mic. În anul următor, în 9 mai,
preotul scria că nu știe ca acel clopot mic să aibă vreo inscripție și oricum biserica îl oferă
pentru serviciul scopului patriotic.
În Apșa de Jos preotul beneficiului superior, Ștefan Papp, scria despre clopotul de la
biserica sa, că ar cântări cam 30 kg. și ar avea o inscripție în slavonă Anul lui Dumnezeu 1738.
Din beneficiul inferior Vasile Ivașco raporta în 6 mai 1917 despre clopotul rămas
bisericii, că acesta n-ar avea nicio inscripție pe el, dar preotul aprecia că de bunăseama
clopotul a fost ridicat în turnul bisericii odată cu construcția bisericii în anul 1776.
Din Apșa de Jos au fost rechiziționate până la urmă cele 3 clopote, care au fost
cântărite de către reprezentantul militar și apreciate la 206 kg. în total, primul având 85 kg, al
doilea 42 și al treilea 79 kg., pentru toate clopotele preotul a primit suma de 824 coroane. Unul
dintre aceste clopote, probabil cel mai mare era un clopot vechi sfințit de episcopul Iosif
Stoica.
Biserica Albă
Apşa nr. 2 (107)
Din Slatina, în 12 mai au fost rechiziționate și cântărite două clopote, unul fiind
apreciat la 137 kg. Din satul Slatina preotul Ioan Doroș semna la 12 martie 1917 de predarea a
două clopote, unul mare de 137 kg., și unul mic de 56 kg., în total 193 kg., pentru care s-au
primit 772 coroane.
Din Biserica Albă preotul Augustin Darabant a semnat de predarea a două clopote,
unul de 294 kg, altul mai mic de 85 kg, în total 379 kg, pentru care s-au primit 1516 coroane.
Din Apșa de Mijloc preotul Cioara Vasile a semnat la 12 martie de predarea unui
clopot mic, ce cântărea 27 kg., pentru care s-au primit 108 coroane.
În 18 Mai 1917 preotul Ioan Doroș, adjunctul protopopului tractului Sighet, scria din
nou la Gherla despre noua rechiziție a clopotelor, pe baza dispoziției nr. 1982 din 28 aprilie
1917, a Ordinariatului diecezan, dar raportul a fost însoțit de o adresă care descrie suferința
provocată de pierderea clopotelor bisericilor românești din satele din dreapta Tisei, ce țineau
de protopopiatul Sighet. După ce scrie că din cunoștința lui în protopopiat nu sunt clopote mai
vechi de 1700, care ar fi trebuit păstrate, și nici clopote cu valoare istorico-artistică, și că
celea care sunt, fiește comunitate bisericească, în scopul cerut le va presta, fără hezitare și
prumtuos, el descrie satele după rechiziționarea clopotelor. Pe lângă jertfa aceasta bisericile
noastre vor devei mute și vor fi asemenea moșeielor turcești și logelor francmazonești, iar
creștinii nu vor putea auzi sunetul angeresc-chemarea la rugă, între dealurile și văile
tărâmului ocupat de ei. Ar fi de dorit, ca pe langă toată lipsa mare a armatei în metale, la
fieștecare biserică să se lase în folosință un oarecare clopot, fie el cât de mic! Prea umilit ne
rugăm de Preaveneratul Ordinariat, ca pe timpul când se vor face stabilirile cu Înaltul
Ministeriu de apărarea patriei, de recerarea clopotelor să binevoiască, cu un memoriu
potrivit, a mijloci reținerea unui clopot la fieștecarea biserică. Această dorință însă să nu fie
pedeca apărării patriei noastre!
Deși preoții au raportat despre aceste clopote că nu aveau valoare istorică ne îndoim
totuși de acest lucru. Din vizitația canonică din 1751, făcută de episcopul Mihail Olsavzky, în
satele sus menționate, ce țineau în acel moment de dieceza greco-catolică de Munkacevo,
reiese că bisericile de lemn de acolo aveau clopote vechi, despre distrugerea cărora nu există
indicii clare până în acest stadiu al cercetării. Astfel în Slatina erau 2 clopote sfințite, în
Biserica Albă erau la fel 2 clopote sființite, iar în Apșa de Jos era amintit clopotul sființit de
episcopal Stoica, mai mult ca sigur acesta avea atât valoare istorică, cât și artistică, dar această
valoare nu este declarată la rechiziția din 1917.
Apșa de Jos la începutul secolului XX
Plăiuţ
 Apşa nr. 2 (107) anul 2018 5.
Primele „știri” scrise despre Drapelele
satele Apșa de Jos, Apșa de
Mijloc și Apșa de Sus maramureșene ale
Apșa de Jos
Marii Uniri
Primul document - deși este
posibil ca deja pe la 1360 satul să
Lector univ. Dr. Ilie Gherheș
fi fost întărit unor cnezi locali -
care face referire la localitatea
Motto:
Apșa de Jos a fost emis la 25
„În drapelul unei națiuni flutură sufletul colectiv al neamului.”
noiembrie 1387 de cancelaria lui
(Tudor Mușatescu)
Sigismund de Luxemburg, rege al
Ungariei și Croației (1387-1437),
rege al Boemiei (1419-1437) și
Odată cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 parcă cineva, în mod miraculos, ar fi umblat la robinetul cu
împărat al Imperiului Romano-
epitete de genul: mare, grandios, rotund, glorios, dodoloață ș.a.
Geman (1433-1437). Prin acest
În rândurile de față mi-am propus, dintr-o necesară și metodică abordare istorică, să analizez Marea Unire din
act regele Sigismund dona satele
perspectiva locului și a rolului drapelului tricolor, național, ca factor de coagulare. Iată câteva aspecte:
Apșa de Jos (în document: Also
- În a doua jumătate a lunii noiembrie 1918, delegații aleși în întruniri populare locale pentru a participa la
Vapsa) și Iza (Isaa) lui Ioan
adunarea din 22 noiembrie 1918 de la Sighet și, apoi la cea din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, au jurat credință, în
Românul, fiul lui Dragomir
bisericile satelor sau în fața acestora, cu o mână pe Biblie și cu cealaltă pe tricolorul românesc, în fața preoților, fiind
(Iwan Olachi filii Dragumerii).
absolviți astfel de jurământul avut pentru fosta administrație austro-ungară;
Acest Ioan era rudă cu voievozii și comiții Balc și Drag, fiind
- Pe un astfel de drapel au jurat și cei din Sat- Slatina (azi, Ucraina), iar acel odor național a fost depus apoi în
nepotul lor de soră. Regele făcea această danie pentru a recompensa
altarul bisericii din localitate, după ce se defilase cu el atât la adunarea românilor din 22 noiembrie 1918 de la Sighet, cât
slujbele credincioase ale membrilor familiei lui Ioan, cum sunt cei
și la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Într-o notiță de călător dascălul Gheorghe Vornicu
doi unchi amintiți, dar mai ales pentru faptul că atât tatăl său
descria, în perioada interbelică, faptul că fiind în excursie la românii din dreapta Tisei (atunci, din Cehoslovacia) el și
Dragomir, cât și fratele său Tatomir (Thatamir), au căzut luptând în
elevii lui ar fi vizitat și admirat respectivul tricolor;
armatele fostului rege Ludovic I (1342-1382), primul la asediul
- La 22 noiembrie 1918, în fața adunării celor 5.000 de maramureșeni, președintele Consiliului Național Român
Vidinului (în Bulgaria), iar cel de-al doilea la asediul Belczului (în
Comitatens Maramureș, Dr. Vasile Chindriș a depus jurământul pe drapelul românesc, ținut în mâini de către preotul
Galiția).
greco-catolic din Săpânța, Simion Balea. Acest drapel a fost brodat de către cele opt fete ale academicianului Ioan
Documentul precizează și faptul că cele două proprietăți au
Mihalyi de Apșa, fete-fecioare care, încă în cursul acelei zile, au primit scrisori de amenințare că vor fi spânzurate cu
aparținut de cetatea Huszt și au fost donate lui Ioan Românul și
franjuri sfârtecate din acesta. De asemenea, în căruțele românilor din dreapta Tisei (azi, Ucraina) veniți la Sighet, alături
urmașilor săi împreună cu toate cele aparținătoare de respectivele
de arme și mâncare, se găsea și tricolorul pe care, la rândul lor, au jurat în propria biserică. Dr. Vasile Chindriș a fost
posesiuni: pământurile de arătură și nelucrate, cu apele și cu
primul român maramureșean care s-a învrednicit a flutura acest drapel, în această zi de referință a istoriei Maramureșului;
cursurile de apă, cu morile, pășunile, viile și totalitatea oricăror
- La 24 noiembrie 1918, în fruntea unor trupe de militari români, în fapt câteva sute de dezertori (deja voluntari
alte folosințe, sub hotarele sale adevărate și din vechime...
în armata regală română) din armata austro-ungară (purtând uniforma acesteia, deci), maramureșeanul Ilie Lazăr,
Pentru a afla care au fost limitele proprietății Apșa de Jos în
împreună cu tânărul Nicoară, arborau drapelul românesc, primit din mâna lui Iancu Flondor, pe Primăria din Cernăuți;
secolul XIV suntem nevoiți să facem apel la un act emis trei ani mai
- Pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, delegația maramureșenilor a deschis parada de
târziu, la 23 iunie 1390. În document se relatează că Balc și Drag,
defilare și de depunere a credenționalelor, având „cel mai înalt stegar și cel mai mare steag”;
comiți de Maramureș, au cerut rehotărnicirea acestei posesiuni a lor,
- Imediat după Marea Unire din 1 Decembrie 1918 primarul Borșei, Alexandru Cuza Anderco, a fost primul edil
ceea ce se și realizează. Hotarele descrise în act mergeau astfel: de la
din Maramureș, care a arborat drapelul românesc pe clădirea Primăriei din localitate;
râul Tisa (Ticia), în locul unde pârâul Ludpatak se varsă în râul
- În ianuarie 1919 când trupe ale armatei române au ajuns în localitatea Ocna Șugatag, însoțite fiind de același
amintit, hotarul merge pe linia pârâului în amonte până la izvorul
Ilie Lazăr și alți fruntași maramureșeni, spre marea lor uimire, au fost întâmpinate de către prim-pretorul plasei, Gabor
său, de unde se îndreaptă spre est și continuă până în punctul în care
Mihalyi. Acesta era în mijlocul gărzii sale personale, conduse de către locotenentul maghiar de artilerie Mârza Laczyi
pârâul Aziopatak se varsă în râul Apșa (Apsa); de aici merge spre
având, totodată arborate pe Primărie două drapele imperiale austro-ungare. A fost nevoie de intervenția energică a
răsărit, pe un munte, între pâraiele Dobric (Dobryk) și Băscheu
fruntașului maramureșean, iar militarii români au dezarmat gărzile ungurești, au îndepărtat drapele austro-ungare și au
(Bachkow), ajungând la creasta numită Dealul Beșicură
arborat tricolorul românesc.
(Hogyagas); în continuare hotarul se îndreaptă tot spre răsărit până
Într-un studiu despre Ion Bilțiu-Dăncuș, domnul Dr. Mihai Dăncuș referindu-se la această problemă a
la izvorul pârâului Valea Stâmbă (Stromba); de aici, hotarul merge
drapelelor nota: „Dacă steagul tricolor pe care au jurat președintele, secretarul și membrii Sfatului Național Român la
pe albia pârâului până la amintitul râu Apșa, pe care îl trece tot spre
adunarea din 22 decembrie 1918 a fost trimis de Iuliu Maniu, prin Longin Mihalyi, frații Ion și Florentin Bilțiu-Dăncuș,
est, ajungând la un munte, iar de aici tot spre răsărit hotarul ajunge la
cu mari riscuri, au adus de la Arad, primind din mîinile lui Vasile Goldiș, baloți de pânză tricoloră din care au confecționat
muntele Kuuesheg, aici aflându-se limita moșiei Apșa de Jos. Din
multitudinea de steaguri tricolore cu care au plecat delegații maramureșeni la Alba Iulia”.
câte se poate observa în document sunt precizate numai hotarele
În prezent, în Maramureș mai sunt cunoscute doar două drapele care ne-au rămas din acele zile de vrednică
estice ale proprietății. Probabil că hotarele vestice nu au fost
pomenire. În primul caz este vorba despre steagul Sfatului Național Român din Bârsana, expus acum la Casa memorială
reașezate deoarece în această parte Apșa de Jos se învecina cu alte
„Ilie Lazăr” din Giulești. În cel de-al doilea rând, obiectul de referință pare să provină de la românii din dreapta Tisei și se
proprietăți ale Drăgoșeștilor.
găsește tezaurizat la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Baia Mare.
Închei mai notând că, de-a lungul timpului, până la 1918, unii din dascălii și preoții maramureșeni aveau
Apșa de Mijloc și Apșa de Sus
obiceiul de a purta la piept tricolorul românesc, lăsând cu limbă de moarte să fie îngropați cu acesta, fiind azezat deasupra
Satele Apșa de Sus (Superior Apcha) și Apșa de Mijloc (Media
inimii.
Apcha) au fost menționate documentar la data de 7 decembrie 1406.
Prin respectivul act regele Sigismund îi întărea în posesiunea lor
asupra satelor amintite, dar și asupra unei treimi din Apșa de Jos
(Inferior Apcha), pe Ioan (Yuan), fiul lui Vlad, Vanna, fiul lui Vancea
(Vancho / Vanche -?) de Apșa și Vancea (Vanche), fiul lui Slav (Slau)
Obeliscul de pe Muntele
de Apșa.
Nobilii în cauză motivează cererea de reconfirmare a
Apețca, Transcarpatia,
drepturilor lor asupra menționatelor proprietăți prin distrugerea
vechiului lor act primit încă de la regele Ludovic I, probabil undeva
Ucraina
prin anii 1360-1361. Pentru a întări cele relatate despre arderea
privilegiului lor, nobilii Ioan, Vanna și Vancea au prezentat o
scrisoare din partea târgurilor regale din vecinătate, și anume Sighet
(Sigeth), Câmpulung (Longoprato), Teceu (Techew), Visk (Wischk)
și Hust (Hawsth).
Vasile Timur Chiș
Bibliografie
- Ioan Mihályi de Apșa, Diplome maramureșene din secolele
XIV și XV, Ediția a IV-a, Ediție coordonată și completată de Vasile În perioada 1919–1939, România în zona Maramureșului a avut graniță cu Cehoslovacia și Polonia.
Iuga de Săliște, Editura Societății Culturale Pro Maramureș Obeliscul de pe Muntele Apețca este o bornă de hotar ce amintește de graniță dintre România și Cehoslovacia.
„Dragoș Vodă” Cluj-Napoca, 2009 (nr. 52, p. 114-116; nr. 58, p. Borna de hotar se află pe Vârful Apețca (Aпeцькa), la altitudinea de 1511 m, din Munții Apețca, Transcarpatia, Ucraina, pe
132-133; nr. 81, p. 190-192). teritoriul administrativ al localității Vodytsya (Boдиця). Coordonate GPS: N 48 10 48,8, E 23 59 43,1.
- Eudoxiu de Hurmuzaki, Nicolae Densușianu, Documente Borna de hotar are forma unui obelisc cu o înălțime 4 m, lățime la bază 85 cm, lățime sus 45 cm, și a fost construita la fața
privitoare la Istoria Românilor, Volumul I, Partea 2 (1346-1450), locului din beton armat.
București, 1890 (nr. CCXXXVIII, p. 299; nr. CCLXIV, p. 324-326). A fost amplasată probabil în perioada 1 decembrie 1919 – 25 iulie 1921, când satele românești din dreapta Tisei au fost în
- Antonius Fekete Nagy, Ladislaus Makkai, Documenta componența statului român, sau până la data 19 iulie 1926. Frontiera „româno-cehoslovacă a fost definitiv fixată și trasată pe teren de
historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, usque ad annum comisia internațională instituită prin Tratatul de la Sevres, care și-a terminat lucrările printr-un protocol final încheiat la Bruno în data
de 19 iulie 1926, iar statutul frontierei româno-cehoslovace a fost adoptat la Satu-Mare la data de 25-30 noiembrie 1929” (Ţineghe
1400 p. Christum, Études sur l'Europe Centre-Orientale, 29, Cristina, 2009).
Budapest, 1941 (nr. 308, p. 333-334; nr. 348, p. 385). După fixarea definitiva a graniței pe cursul râului Tisa, satele românești din dreapta Tisei și borna de hotar de pe Vârful
- Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, Apețca au rămas în componența Cehoslovaciei.
Editura Academiei, București, 1970 (p. 65-66). BIBLIOGRAFIE
Ţineghe Cristina, 2009 – Dezmembrarea Maramureșului Istoric, decizii politice, reacții și consemnări în mărturii
Dr. Victor V. Vizauer
contemporane (1919-1923), Editura Centrul de Studii pentru Resurse Românești, București

Strâmtura Bouţu Mic

 6. anul 2018
20 februarie 2018
Senatul României a adoptat
propunerea legislativă
privind acordarea a 1000
de burse de studii
românilor din Ucraina
Senatorii români au adoptat proiectul de lege
care vizează adoptarea Ordonanței de Urgență
a Guvernului nr. 85/2017 pentru modificarea
art. 5 din Legea nr. 299/2007 privind sprijinul
acordat românilor de pretutindeni, precum şi
pentru acordarea unor burse de studii etnicilor
români cu domiciliul stabil în Ucraina.
Potrivit aGERPRES, Proiectul, iniţiat de Guvern,
a fost adoptat cu majoritate de voturi. În
expunerea de motive se arată că, potrivit
Programului de guvernare 2017 - 2020, unul
dintre obiectivele majore propuse vizează
valorificarea potenţialului absolvenţilor de
învăţământ superior şi al cercetătorilor din
diaspora prin consolidarea programelor de
educaţie oferite etnicilor români din străinătate şi
celor din diaspora, prin acordarea de burse şi
sprijinirea deschiderii de filiale ale universităţilor
româneşti.
Potrivit actului normativ adoptat de Senat, "faţă
de aspectele indicate, având în vedere vidul
legislativ cu privire la acordarea de burse
destinate românilor de pretutindeni, în scopul
studierii limbii române în străinătate şi în statele
de reşedinţă ale acestora şi pentru a evita ca acest
vid legislativ să afecteze capacitatea României de
a acţiona în sprijinul românilor de pretutindeni, în
vederea prezervării şi promovării identităţii
etnice, lingvistice, culturale, religioase a acestora,
se impune adoptarea, prin ordonanţă de urgenţă, a
modificărilor legislative imediate care să permită
implementarea de urgenţă a măsurilor propuse".
Propunerea legislativă prevede burse pentru 1000
de elevi din Ucraina în sumă de 200 lei lunar.
De menționat că mai multe organe de presă s-au
grăbit să informeze că a fost adoptată decizia de a
acorda burse pentru toți elevii din școlile
românești din Ucraina, fără să precizeze că este
doar o propunere de amendament. Din păcate,
modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului
nr. 85/2017, care prevede burse de studii anuale
tuturor elevilor înscriși în școli (sau în clase) cu
predare în limba română și care au domiciliul
stabil în Ucraina a fost respinsă.
Textul OUG 85/2017
BucPress
Topcino
Apşa nr. 2 (107)
Ministerul ucrainean al Educației organizează consultări cu
minoritatea românească privind implementarea recomandărilor
Comisiei de la Veneție
Astăzi, 15 februarie 2018, la Kiev are loc prima rundă de consultări dintre Ministerul Educației din
Ucraina, în persoana ministrului Lilia Grinevici și adjuncții săi, și membrii comunității românești din Ucraina.
Subiectul consultărilor este procedura de implementare a recomandărilor Comisiei de la Veneția referitoare la
articolul lingvistic (nr.7) al Legii Educației – informează Agenția BucPress din Cernăuți.
La consultări participă Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți,
membru de onoare al Academiei Române și Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale
„Comunitatea Românească din Ucraina”. Consultările se vor desfășura la Ministerului Educației între orele 14:00 –
16:00.
În cadrul primei runde de consultări, membrii comunității românești vor face publică poziția românilor din Ucraina și
vor înmâna ministrului Lilia Ginevici apelul-recomandare, semnat de societățile pentru cultura românească și
organele de presă din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.
În Apelul semnat, românii din Ucraina resping articolul nr. 7 ca articol de bază pentru elaborarea Legii Învățământului
Secundar (legea cu privire la școlile medii de cultură generală), considerând că până la obținerea unui aviz din partea
Curții Constituționale privind corespunderea articolului lingvistic cu prevederile Legii Fundamentale, Legea
Învățământului Secundar trebuie să se bazeze doar pe Constituție.
În Apel se precizează că experții Comisiei de la Veneția au invocat necesitatea sesizării Curții Constituționale,
menționând că nu este în competența lor analizarea constituționalității legii. De aceea, comunitatea românească din
Ucraina, va respinge orice discuții privitoare la implementarea articolul 7 și realizarea acestuia în normele Legii
Învățământului Secundar, considerând că în Lege trebuie să fie reflectat în totalitate articolul nr. 53 al Constituției
Ucrainei, care garantează minorităților naționale dreptul la învățământ în limba maternă.
BucPress publică acest apel:
Către Ministerul Educației din Ucraina
Despre participarea la consultări dedicate articolului lingvistic în școlile de cultură generală din cadrul Legii
Învățământului Secundar din Ucraina
Cu scopul păstrării în Ucraina a drepturilor minorităților naționale la studii în limba maternă și evitarea diferendelor
sociale similare cu cele după aprobarea art. 7 al Legi Educației, luând în calcul Rezoluția APCE și Recomandările
Comisiei de la Veneția (p. 92-93 ș.a.) și anume: „…Chestiunea corespunderii art. 7 al Legii Educației art. 22.3 al
Constituției este în competența Curții Constituționale a Ucrainei”, considerăm că până la obținerea unei concluzii a
Curții Constituționale a Ucrainei privind constituționalitatea art. 7, elaborarea oricăror altor proiecte de lege,
inclusiv Legea Învățământului Secundar trebuie să corespundară Constituției Ucrainei (în special art. 8, 10.3, 22.2-3,
24.1-2, 53.4-5, 119.3) și nu controversatului articol 7 din Legea Educației.
În legătură cu aceasta, în mod repetat și insistent propunem ca articolul privind limba de studii în școlile medii
generale din cadrul Legii Învățământului Secundar din Ucraina să corespundă cu art. 53 al Constituției în
următoarea redacție: „Cetățenii care aparțin minorităților naționale li se garantează dreptul la studii în limba
maternă sau la studierea limbii materne în instituțiile de stat și comunale sau prin intermediul societăților pentru
cultură națională”.
Semnatari: Ion POPESCU, președintele UI Comunitatea Românească din Ucraina, Aurica BOJESCU, Secretar
responsabil al Asociației interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”, Vasile TĂRÂȚEANU, membru de
onoare al Academiei Române, Președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Ion
BOTOȘ, președintele Uniunii Românilor din Transcarpatia „Dacia”, Anatol POPESCU, președintele Asociației
românilor din regiunea Odesa „Basarabia”, Alexandrina CERNOV, membru de onoare al Academiei Române, Vasile
BÂCU, Președintele Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Ilie T. ZEGREA, Președintele
Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Mircea LUTIC, Membru al Uniunii Scriitorilor, laureat al Premiului
„Mihai Eminescu” al Academiei Române, Nicolae TOMA, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți
din regiunea Cernăuți, Iurie LEVCIC, Președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea
Culturii Tradiționale Românești, Cernăuți, Vitalie ZÂGREA, Președintele Ligii Tineretului Român „Junimea” din
regiunea Cernăuți, Marin GHERMAN, Președintele Centrului Media BucPress, Mircea PILAT, Președintele
Asociației Științifico - Pedagogice „Aron Pumnul” din Ucraina, Octavian BIVOLARU, Președintele Societății
„Golgota” a Românilor din Ucraina, Vladimir ACATRINI, Președintele Societății bibliotecarilor din Bucovina, Ana-
Cristina TĂRÂȚEANU, Secretar responsabil al Fundației Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române”, Ion
BROASCĂ, Președintele Societății Regionale Medicale „Isidor Bodea”, Maria ANDRIEȘ, redactor-șef adjunct al
ziarului „Zorile Bucovinei” ș.a.
BucPress
Peştere
 Apşa nr. 2 (107)
Interviu
Marin Gherman,
Preşedinte BucPress
(Cernăuţi)
“Noua Concepție a
Audiovizualului pentru
Minorităţi din Ucraina
prevede încălcarea
dreptului minorității
naționale românești la
informare în limba
maternă”
Vladimir Adrian Costea / februarie 18,2018
Reprezentanții societăților pentru cultura românească din regiunea Cernăuți, împreună cu
reprezentanţi ai presei de limba română din Ucraina, şi-au manifestat în mod public îngrijorarea faţă de
noua Concepție a Audiovizualului pentru Minorități Naționale din Ucraina, înaintată spre dezbateri
publice. Principala critică semnalată vizează „o îngrădire a drepturilor și libertăților minorităților
naționale din Ucraina, inclusiv a drepturilor comunității românești”, datorită propunerii menţionate în
Conceptţe privind reducerea redacțiilor care asigură informarea în limba maternă a comunității
românești din Ucraina. Integrarea colectivelor de jurnaliști români în echipele regionale de știri,
reprezintă, conform semnatarilor Apelului societăților pentru cultura românească din Ucraina, “o formă
latentă de lichidare a redacțiilor minorităților naționale”.
Jurnalistul Marin Gherman, președinte și coordonator de proiecte al Centrului Media BucPress din
Cernăuți – asociație a jurnaliștilor români din Ucraina, ne oferă o imagine de ansamblu despre
perspectivele şi provocările privind noua Concepție a Audiovizualului pentru Minoritățile Naționale din
Ucraina, într-un interviu acordat pentru Europunkt, lui Vladimir Adrian Costea.
Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să ne prezentaţi care sunt modificările aduse
de noua Concepţie a Audiovizualului pentru Minorităţile Naţionale din Ucraina? Care este schimbarea
de paradigmă pe care o identificaţi?
Marin Gherman: Modificări sunt foarte multe în comparație cu principiile de funcționare ale
redacțiilor pentru minoritățile naționale din anii precedenți. La Kiev are loc o schimbare de paradigmă în
ceea ce privește administrarea Audiovizualului Public. Să nu uităm că acum doi-trei ani în Ucraina
funcționau companii de stat pentru televiziune și radiodifuziune, care, de cele mai multe ori, erau
subordonate decidenților politici de la Kiev. Clasa politică din Ucraina dispunea de un mecanism
informal de reclamă politică gratuită și de informare a cetățenilor despre „marile succese” ale statului
ucrainean condus de „eroii țării” (indiferent de persoanele de la conducere).
După Euromaidan a fost luată decizia de a înființa un Audiovizual Public, care să fie apolitic,
să fie unul modern și atractiv. Or, în pofida finanțărilor mari din anii precedenți, popularitatea acestor
organe de presă a fost într-o permanentă scădere. Este vorba de peste douăzeci de filiale regionale ale
Audiovizualului Public și de mai multe posturi naționale de televiziune și radio. A început reforma
Audiovizualului Public, una pe care o consider necesară și eficientă, însă, în paralel au început discuțiile
privind redacțiile minorităților naționale din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. La finele anului
2017 a fost înaintat spre dezbatere publică un proiect al Concepției Audiovizualului pentru Minorităţile
Naţionale din Ucraina, care a propus unele modificări absolut necugetate, însă care au șansa să fie
realizate. Dacă până în prezent redacțiile minorităților naționale din regiunile amintite mai sus aveau un
stat de echipe aparte de jurnaliști, care produceau știri, emisiuni culturale, emisiuni în direct la radio și tv,
adică redacții de sine stătătoare, alături de redacțiile de limba ucraineană, autorii Concepției propun să
fie integrate aceste redacții în echipele generale de știri, așa zisele newsroom-uri, în care etnicii români
vor trebui să traducă știrile produse de colegii lor ucraineni. Adică, va dispare echipa separată de știri, cu
scopul de a economisi resurse financiare. La fel este propusă subtitrarea la televiziune a emisiunilor
realizate de jurnaliștii ucraineni în limba română și aceste emisiuni să fie considerate ca emisiuni pentru
vorbitorii de limba română din Ucraina! De asemenea, este propusă crearea unei platforme naționale –
Centrul Audiovizualului pentru Minorități Naționale, care va coordona toate aceste activități. Concepția
păstrează diferențierea veche și artificială: redacții de limba română (Transcarpatia și Cernăuți) și de
„limba moldovenească” (regiunea Odesa); include mai multe elemente care nu sunt favorabile păstrării
identității lingvistice a minorităților naționale din Ucraina, în pofida hainelor conceptuale în care au fost
îmbrăcate argumentele autorilor Concepției.
Care este miza adoptării noii Concepţii a Audiovizualului de către partea ucraineană?
Argumentul oficial nr. 1 al autorilor Concepției este necesitatea de a reduce distanța dintre etnicii
români, maghiari, ruși ș.a. și populația majoritară. În Concepție se spune că emisiunile redacțiilor pentru
minorități nu sunt înțelese de vorbitorii de limba ucraineană. Se simte, citind Concepția printre rânduri,
că șefii Audiovizualului Public nu au încredere în minorități, au frică de conținutul emisiunilor acestor
echipe de jurnaliști, mai bine spus, au frică că nu pot controla acest conținut, că nu cunosc efectele
sociale ale emisiunilor respective, considerându-le elemente ale enclavelor lingvistice, despre care se tot
amintește în ultima vreme în Ucraina în contextul adoptării Legii Educației. De aceea, Concepția
propune să fie cât mai multe emisiuni realizate în limba de stat și apoi traduse. În concluziile Concepției,
se spune despre faptul că „eficiența funcționării redacțiilor minorităților naționale este destul de redusă
la nivel național. Deoarece, programele radio-tv care sunt produse la aceste filiale nu sunt accesate în alte
regiuni, nu reflectă probleme comune și pur și simplu sunt neînțelese pentru vorbitorii de alte limbi. În
același timp, regiunile cu un număr mare de reprezentanți ai minorităților naționale nu dispun de
platforme similare de comunicare”.
Am semnat și noi, membrii Centrului Media BucPress, o analiză media a Concepției, pe care
am trimis-o la Kiev, în care am subliniat faptul că în timpul edificării audiovizualului pentru minorități
trebuie luate în calcul în primul rând interesele și necesitățile minorităților naționale. Este important ca
emisiunile audiovizualului să fie înțelese în primul rând de către reprezentanții minorităților naționale, și
în cel de al doilea rând de către întreaga societate. Din păcate, concepția propune o respectare a
intereselor majorității în pofida intereselor minorității.
Concepția indică faptul că redacțiile existente satisfac necesitățile informaționale doar ale unui segment
al minorităților naționale din Ucraina. În același timp, Concepția nu face nicio propunere concretă
referitoare la fondarea unor noi redacții, fiind menționată doar reducerea celor existente. Sunt amintite în
Concepție și alte regiuni unde locuiesc minorități naționale care nu au redacții, însă propuneri în cazul
lor nu sunt. Neluarea în calcul a acestor nuanțe importante poate să devină un generator de conflicte în
societate și în loc să depășească barierele interetnice, Concepția va aprofunda cele existente.
În linii generale, miza acestei reforme media este uniformizarea lingvistică a societății
ucrainene, un proces care se înscrie în strategia geopolitică de contracarare a „lumii ruse” ca proiect
geopolitic dușmănos al Moscovei și de consolidare a „lumii ucrainene” ca proiect geopolitic de
alternativă al Kievului. Pentru a consolida „lumea ucraineană” a fost adoptată Legea Educației, au fost
introduse cote la radio și tv, care să asigure dominarea limbii ucrainene în audiovizualul nefinanțat de
stat, și acum a apărut Concepția pentru televiziunea și radioul minorităților. Sunt elemente de puzzle din
același joc geopolitic, însă (conștient sau inconștient) tot apar victime colaterale, din păcate…
Bouţu Mare
anul 2018 7.
Care sunt nemulţumirile semnalate de reprezentanţii comunităţii româneşti din Ucraina?
Nemulțumiri sunt multe, dar toate acestea se reduc la cerința de a păstra redacțiile care funcționează de
decenii în Ucraina. Recent, la Kiev s-a desfășurat o dezbatere publică privind Concepția
Audiovizualului pentru Minoritățile Naționale din Ucraina, la care au participat și reprezentanții
comunității românești. La dezbatere au fost aduse critici Concepției Audiovizualului pentru Minoritățile
Naționale din Ucraina, jurnaliștii din redacțiile minorităților naționale având ocazia să discute cu Joan
Barata Mir, expert al Consiliului Europei în domeniul media. Toți reprezentanții minorităților naționale
au respins ideea lichidării redacțiilor din regiuni și nu au acceptat subtitrarea emisiunilor ucrainene în
limba minorității, considerând că o redacție trebuie să producă emisiuni proprii. Or, o redacție nu este un
birou de traduceri. Delegația din Cernăuți, unde funcționează TV Bucovina Cernăuți și Radio Bucovina,
a cerut să fie respectată în primul rând Constituția Ucrainei în timpul elaborării noii redacții a Concepției
Audiovizualului pentru Minoritățile Naționale, dar și să fie organizată o nouă dezbatere pe marginea
amendamentelor introduse.
Referitor la nemulțumirea comunității românești, ar trebui menționat faptul că liderii
societăților pentru cultura românească din regiunea Cernăuți și organele de presă din Ucraina, au adresat
un apel către conducerea Companiei Naționale de Televiziune și Radiodifuziune Publică din Ucraina,
protestând împotriva realizării Concepției Audiovizualului pentru Minorități Naționale, pe care o
consideră una ce îngrădește drepturile existente ale minorității românești la informație în limba maternă.
În apel se spune că recent, conducerea Audiovizualului Public Național al Ucrainei a menționat în timpul
întâlnirii cu Înaltul Comisar OSCE pentru drepturile minorităților naționale Lamberto Zanier că în
structura Audiovizualului redacțiile minorităților naționale vor asigura în continuare reprezentanților
minorităților lingvistice accesul la informații în limba maternă. Românii din Ucraina consideră că
informația pentru minoritățile naționale trebuie să fie produsul unor eforturi creatoare și muncii asidue a
unor colective de jurnaliști care cunosc actualitatea și istoricul problemelor cu care se confruntă
minoritățile naționale.
O mare nedumerire a fost generată de păstrarea formulei de „limba moldovenească” în Concepție, pe
care etnicii români o consideră o invenție din perioada URSS, iar Kievul trebuie să refuze la
recunoașterea existenței acestei „limbi” în cadrul politicii de decomunizare anunțate.
În linii generale, potrivit Apelului, noua Concepție a audiovizualului pentru minorități este un
proiect ilogic, necesită modificări sau o rescriere de la zero, deoarece în forma actuală Concepția
prevede încălcarea dreptului minorității naționale românești la informare în limba maternă, încălcarea
normelor Constituției, potrivit căreia, drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate, ele nu pot fi
anulate și este interzisă restrângerea conținutului și volumului drepturilor și libertăților existente.
Ce impact va produce noua Concepţie asupra redacţiilor de limba română din Ucraina? Există un risc
real în privinţa lichidării redacţiilor minorităţilor naţionale din Ucraina?
Dacă Concepția nu va fi modificată, redacțiile respective vor fi lichidate prin integrarea
(optimizarea oficială) în newsroom-urile create. Până la mijlocul lunii martie, autorii Concepției vor
lucra asupra introducerii amendamentelor recomandate de minorități și experți, urmând să aibă loc încă
o masă rotundă. Sperăm că vor fi introduse modificările necesare, astfel încât să fie păstrat echilibrul
între difuzarea de emisiuni în limba ucraineană și în limba minorităților naționale.
Reducerea redacțiilor de știri în limba minorităților naționale este cu adevărat o lovitură pentru calitatea
audiovizualului, or jurnaliștii vorbitori de ucraineană nu cunosc specificul vieții unor minorități
naționale aparte, nu simt elementele sensibile ale existenței lor socio-culturale și politice. În schimb, în
concepție este indicată recomandarea naivă ca „echipele de știri din Transcarpatia, Cernăuți și Odesa să
acorde o atenție specială problemelor care apar în comunitățile etnice”. Această cerință va însemna în
realitate ignorarea de către audiovizual a unor evenimente importante din viața minorităților naționale.
Comunicarea reprezentanților minorității naționale în cadrul unui interviu, reportaj etc. cu un jurnalist
de aceeași etnie determină sentimentul încrederii, a consolidării percepției pozitive a audiovizualului
public, în timp ce contactul cu jurnaliștii de altă naționalitate ar putea genera închidere și refuzul la
comunicare. Stereotipurile vechi nu au fost depășite și nu au dispărut nicăieri. Din păcate, momentele
etnopsihologice sunt absente în Concepție. Anume în urma luării în calcul al acestui aspect
etnopsihologic, mai multe redacții minoritare se descurcau de minune cu funcțiile lor, erau redacții
eficiente în ultimii ani, chiar și fără o finanțare stabilă, fără o susținere tehnică, informând cetățenii
Ucrainei în limba lor maternă despre evenimentele din regiune și din întreaga țară.
Care a fost reacţia autorităţilor de la Bucureşti faţă de noua Concepţie a Audiovizualului?
Nu cunoaștem reacțiile care nu au fost făcute publice. În timpul consultărilor de la Kiev pe
marginea Concepției Audiovizualului Public, președintele Companiei pentru Televiziune și
Radiodifuziune Publică Zurab Alasania a comunicat că a fost contactat de diplomați ai mai multor state,
care, și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu posibilele efecte negative ale implementării Concepției.
Alasania însă nu a numit acești diplomați. El a adăugat că nu înțelege de ce a apărut o gălăgie atât de mare
în jurul Concepției, or, nimeni nu va reduce emisiunile minorităților naționale, ci dimpotrivă vor apărea
mai multe șanse și oportunități. Ce-i drept, declarațiile lui Alasania nu pot fi regăsite în textul
Concepției!
O poziție oficială a MAE de la București nu a fost făcută publică și în mare parte acest lucru
este explicabil. În primul rând Concepția se află la stadiul dezbaterilor, Kievul a oferit minorităților
posibilitatea să participe la dezbateri și aici etnicii români din Ucraina trebuie să demonstreze că pot
purta negocieri cu reprezentanții statului lor. Au fost făcute mai multe promisiuni că observațiile făcute
de reprezentanții minorităților naționale vor fi luate în calcul. Bucureștiul monitorizează situația,
analizează evoluțiile și dacă Concepția va fi adoptată, ignorând opinia etnicilor români, ar trebui
neapărat să intervină cu o poziție oficială.
Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune pentru a preveni lichidarea redacţiilor
minorităţilor naţionale din Ucraina?
În analiza pe care am realizat-o împreună cu echipa Centrului Media BucPress, noi am propus
introducerea unor modificări conceptuale în documentul discutat. Este nevoie de completarea
principiilor de bază ale funcționării audiovizualului pentru minorități naționale cu următorul principiu:
„Audiovizualul pentru minorități naționale are ca scop să păstreze patrimoniul cultural și identitatea
lingvistică a minorităților naționale din Ucraina”. Și dacă ne vom baza pe acest principiu, statul ar trebui
să se gândească în primul rând la minorități, și nu la majoritate. De altfel, avem o concepție confuză
destinată minorităților în titlu, însă gândită pentru majoritate în conținut. Considerăm că noua Concepție
a Audiovizualului pentru Minoritățile Naționale din Ucraina poate fi păstrată în forma ei actuală doar ca
o completare a proiectelor media existente, și nici într-un caz ca o variantă de alternativă. Adică, Kievul
poate crea Centre de Emisiuni la Kiev câte consideră de cuviință pentru a traduce emisiuni și a realiza
proiecte media naționale, însă să păstreze ceea ce minoritatea românească deja a dobândit – redacții care
funcționează de decenii. Am propus păstrarea studiourilor / platformelor audiovizualului pentru
minoritățile naționale, care au loc în limba minorității cu o posibilă lansare în paralel a platformelor în
limba de stat. Introducerea de emisiuni în direct în limba ucraineană în locul emisiunilor în limba vreunei
minorități naționale va însemna locuri noi de muncă pentru jurnaliștii vorbitori de ucraineană și
reducerea secțiilor unde activează jurnaliștii care reprezintă minoritățile naționale, ceea ce va însemna o
încălcare a drepturilor lor. Avem nevoie de stabilirea unor indicatori clari de apreciere a eficienței
redacțiilor pentru minorități naționale, fără dominarea principiilor lipsei de fonduri, care umbrește
succesele reale ale unor proiecte media din regiuni. Dacă vom avea un set de indicatori transparenți și
logici, vom evita discuțiile incerte despre ineficiența redacțiilor de limba română. Până atunci riscăm să
ne tot implicăm în discuții superficiale, inițiate de persoane care realizează reforme în sfera media fără să
fi făcut parte vreodată dintr-o redacție. Dar, asta este o altă problemă, o problemă a echipelor de
reformiști și a competențelor lor.
Marin Gherman este doctor în ştiinţe politice (teză susținută la Universitatea Naţională din
Cernăuţi), jurnalist, scriitor. Președinte și coordonator de proiecte al Centrului Media BucPress din Cernăuți –
asociație a jurnaliștilor români din Ucraina. Editor-șef al Agenției BucPress din Cernăuți (www.bucpress.eu),
moderator de emisiuni la Radio Cernăuți. Redactor-șef adjunct al revistei de istorie și cultură „Glasul
Bucovinei” (Cernăuți-București). Redactor superior la postul de radio „Ucraina Internaţional”.
Publică studii în domeniul științelor politice și jurnalisticii în reviste de specialitate din România, Republica
Moldova, Germania și Ucraina. Este coautorul monografiei Instituțiile societății civile şi capitalul social în
noile state membre UE (Universitatea din Cernăuți, 2015). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Cărbuneşti
8. anul 2018 Apşa nr. 2 (107)

Oameni de seamă a comunei Strâmtura

Gheorghe Creț - primar Vasile Buga - primar actual Gheorghe Opriș - director Nița Gandic - director Ion Popovici - om de afaceri
Ș. M. gr. I-II Bouțu Mic Ș. M. gr. I-II Bouțu Mic

Doreliu Creț - profesor Ion Gandic - profesor Gheorghe Moiș - profesor Ileană Gandic - profesoară

Vasalie Popovici - director Gheorghe Dan - profesor Ion Zmerega - profesor Mihai Marina - protopop
Ș. M. gr. I-II Cărbunești

Gheorghe Gandic - profesor Gheorghe Alb - primul secretar Vasile Iovdi Gheorghe Borca - Martir Vasile Iurca - președinte
al primăriei Strâmtura de colhoz

Podişor Valea Malului