Cheile Vălişoarei

(Cheile Aiudului sau Cheile Poienii)

1
 Prezentare generală a Munţiilor Trascăului

Ca unitate estică a Munţiilor Apuseni, Munţii Trascăului cu o lungime de cca 70 de km orientaţi nord-sud, la nord
încep cu Cheile Turului pîna în Valea Ampoiului (Alba-Iulia), la sud. Zonele limitrofe sunt: Cîmpia Transilvaniei la est, Munţii
Gilăului la nord-vest şi Munţii Metaliferi la sud-vest. Pîna ce în Munţii Bihorului şi în Munţii Pădurea Craiului cele mai însemnate
obiective turistice sunt peşterile (Cetăţile Ponorului, Cetăţile Rădesei, Peştera Vîntului, Gheţarul de la Scarişoara, Abruptul
Bedeleului, Peştera Huda lui Papară, Peştera de la Vadul Crişului), în Munţii Trascăului turiştii sunt atraşi de chei şi defilee
(Cheile Turzii, Cheile Rîmeţului, Cheile Întregaldei, Defileul Arieşului). Prin partea de sud a munţiilor înţelegem zona sudică a
Cheilor Rîmeţului. Cele mai atrăgătoare şi mai cunoscute obiective ale zonei sunt: Cheile Rîmeţului, Piatra Cetii, Cheile
Întregalde, Piatra Craivei, Iezerul Ighiu în categoria peisagistică, iar din cele arhitecturale: Cetatea din Alba-Iulia, Cetatea din
Aiud şi Mănăstirea Rîmeţ.
Relieful zonei este foarte variat, iar diferenţa de nivel depăşeşte 1100 m de la Cîmpia Mureşului la 230 m, pînă la cel mai
înalt vîrf de 1369 m. Circa 70% din suprafaţă este ocupată de munţi cu o înălţime între 800 – 1300 m, brăzdată de văi adînci sau
de chei. Cea mai mare lăţime a crestelor se află în dreptul platourilor carstice: Ciumerna, Muntele Cetii, cu o mulţime de coline şi
chiar cîteva uvale (depresiuni) mai mici. Culmile sau versanţii în unele locuri sunt împăduriţi cu turnuri şi creste calcaroase. Cea
mai mare diferenţă de nivel se află în dreptul Văii Feneşului,unde,pe o distanţă mai mică de 2 km, ajunge la 800 m. Relieful actual
este rezultatul unui proces foarte indelungat (sute de milioane de ani): mişcări tectonice, erupţii vulcanice, sedimentări marine.
Alcătuirea geologică prezintă de asemenea o asemănare în timp. Pe un fond de şisturi cristaline şi roci abrazive(bazalt) s-
au depus roci sedimentare relativ mai noi, cum sunt calcare, gresii, sau conglomertate, dintre care în zona noastră domină
calcarele, cărora se datorează aspectuoasele chei şi formaţiuni stîncoase ca Piatra Cetii, ce domină partea sudică a masivului şi se
vede de la distanţe mari şi de pe şosele. Prezenţa acestor roci sedimentare divulgă faptul, că şi acest teritoriu al Transilvaniei
cîndva a fost acoperit de mări, cînd cu ape calde, cînd cu ape mai reci. Aceste diferite straturi de roci au fost între timp ondulate de
mişcarile tectonice şi ulterior finisate de eroziuni, în primul rînd de pîraie.
Clima ţinutului este continentală, influenţată foarte mult, în primul rînd de altitudine, şi apoi de expunerea versanţilor.
Aceasta influenţă este foarte semnificativă în valorile temperaturilor medii anuale, care în piemontul Trascăului dealurile viticole
spre Valea Mureşului are valoarea de +8ºC, iar în zona vestică, cu înalţimi de peste 1000-2000 m, este numai de +4ºC. În unele
depresiuni s-au inregistrat valori extreme, ca de exemplu la Lacul Ighiu (Iezerul), unde a fost inregistrat şi -32ºC (în ianuarie), dar
şi +38ºC (în iulie 1968). Precipitaţiile atmosferice variază deasemenea cu altitudinea şi scad treptat spre periferia masivului. Astfel,
pe culmile înalte valorile anuale ating chiar 1000 mm, iar la marginea estică, la altitudini joase (sub 500 m) scad chiar sub 650 mm.
Pe versanţii estici care sunt la extremitatea Munţiilor Apuseni se simte şi influenţa vîntului foehnal (care are un efect de uscare).
Vegetaţia masivului prezintă o mare varietate dată de diferenţele de altitudine(etajare pe verticală), de expoziţia
versanţilor, de natura solului(a rocii). La poalele munţiilor, mai ales pe versanţii sudici, în formă de petice apar păduri de gorun,
ştejar, terenuri agricole sau fîneţe. Deasuprea acestora, şi mai ales pe versanţii nordici, se întind fagetele pure sau în amestec cu
carpen, frasin, ce urca pana pe culmi. La limita superioară apare bradul şi molidul, dar nu domină. Pe versanţii insoriţi, calcaroşi
se găsesc pajişti calcifile şi xerofile. Dintre plantele ocrotite trebuie sa amintim floarea de colţ, ce se găseşte in zona Cheilor
Întregalde, la o altitudine de numai 550 m, unde trăieşte in condiţii naturale la cea mai joasă altitudine din Europa. De asemenea,
trebuie sa amintim, fiind tot ocrotite, poienile cu narcise de la Piatra Cetii şi de la Negrileşti. La poalele sud-estice ale munţiilor, pe
versanţii însoriţi ale dealurilor, langă cîmpia Mureşului, cultivarea viţei de vie are o tradiţie de peste 2000 de ani.
Fauna zonei este cea obişnuită pentru pădurile de foiase. Se găsesc cerbi, căprioare, mistreţi, vulpi, iepuri şi mai rari lupi
şi s-au mai văzut şi căteva pisici sălbatice. Dintre păsări amintim graurul, ciocănitoarea, privighetoarea, ghionoia sură, mierla,
ciocîrlia de pădure, sturzul de vîsc, cucul. În Cheile Rîmeţului mai trăieşte şi acvila de munte.
Din fauna acvatică se pot aminti păstrăvul, mai ales în pîraiele Ighielul, Ampoiţa, Galda, Rîmeţul. Mai apare boişteanul şi
zglăvoaca, iar în apele Ampoiului şi Galdei se găseşte lipanul şi moiaga.
Arii naturale protejate în zona sudică a Munţiilor Trascăului se pot enumera: Cheile Întregalde, Cheile Rîmeţului, Piatra
Cetii, Calcarele de la Ampoiţa, Piatra Corbului, Iezeruş Ighiel, Punctul fosilifer Gîrbova de Sus, Poiana cu Narcise şi altele. Din
păcate, ocrotirea acestor locuri, deosebit de importante din punct de vedere ştiinţific, nu sunt asigurate şi respectate.

2
 Descrierea zonei şi a căilor de acces
Căile de acces. Munţii Trascăului aparţin în întregime judeţului Alba. Pe cale rutieră ne putem apropia de ei pe şoseaua
DN 1 (E81), atît din spre nord, din direcţia Cluj-Turda-Aiud, cît şi din spre sud, prin Sibiu-Sebeş-Alba Iulia. Din spre est, din
direcţia Shighişoara-Blaj-Teiuş, pe şoseaua DN 14, respectiv DN 14B, iar din spre vest, din direcţia Abrud – Zlatna, pe DN74
Pe cale ferovieră sunt indicate pentru abordarea zonei
staţiile Teiuş sau Alba -Iulia. Pentru a apropia
obiectivele turistice din interiorul masivului, putem
folosi drumurile: din Valea Geoagiului(Teiuş-Stremţ-
Mănăstirea Rîmeţ,asfaltat); din Valea Gălzii (Galda
de Jos - Întregalde - Mogoş, asfaltat numai 14 km);
vechiul drum Via Magna sub poalele munţilor(Galda
de Jos-Cricău-Ighiu); prin Valea Ighiu (Ighiu-Ighiel-
Lacul Ighiu, asfaltat numai 4 km); şi prin Valea
Ampoiului (Alba Iulia-Zlatna, DN74). Înainte de a
prezenta turistic peisajele zonei, să trecem în revistă,
foarte pe scurt, cîte ceva din istoria ţinutului. Prima
menţiune scrisă despre aceste meleaguri provine de la
Ptolemaios, care a pomenit de aşezarea dacică, numită
Apoulon.După extinderea Imperiului Roman,pe malul
Mureşului(în zona Alba Iulia) a fost dezvoltat un port
fluvial important cu numele de Apulum. De aici
încărcate plutele cu mai multe produse din provincia
dacică, cum au fost: grîu, sare(de la Turda şi Ocna
Mureş), vin, cît şi argint, aur extrase de la Zlatna.
Plutele urmau cursul Mureşului şi Tisei pînă la
Dunăre. În Apulum a funcţionat şi un centru
însemnat de evidenţă a produselor obţinute din
provincia Dacia Superioară. După retragerea
legiunilor romane, au urmat valurile popoarelor
migratoare. Dintre acestea au fost aşezaţi mai
indelungat pe teritoriul Transilvaniei slavii, dintre
care au fost cei mai însemnaţi bulgarii.

Descrierea traseelor rutiere

Alba Iulia - Teiuş - Aiud

Din direcţia sud fie că venim din Alba iulia fie că venim din spre Blaj, trecem prin orăşelul Teiuş, important nod de cale
ferată si de căi rutiere. De la Teiuş avem 11 km de parcurs. La 5 km se ramifică spre stînga drumul comunal spre Gîrbova de Jos,
după care trecem peste Dealul Cocoşului si coborîm in Aiud.

Teiuş - Geoagiu de Sus - Cabana Rîmeţ

Orăşelul Teiuş are 10 000 de locuitori şi este un important nod ferovier şi rutier.Traseul porneşte din centrul localităţii,
unde o tablă indicatoare arată spre vest, spre Mănăstirea Rîmeţ. Drumul asfaltat trece prin localitatea Stremţ şi după 8 km ajunge
în satul Geoagiu de Sus, după ieşirea din sat începe peisajul montan. Parcurgînd încă 10 km ajungem la renumita Mănăstire
Rîmeţ. Mănăstirea a fost construită încă din sec. XV, unde lucrează si trăiesc sute de călugăriţe. Continuăm pe un drum pietruit şi
după 15 km ajungem la cabana Rîmeţ unde putem fi cazaţi. În continuare pe vale în sus cam 2,5 km numai cu autoturisme sau pe
jos ajungem in cele mai sălbatice chei din Munţii Trascăului (Cheile Rîmeţului).

3
 Buru - Lunca Arieşului - Sălciua
Dacă din Turda urcăm pe valea Arieşului, pe şoseaua DN 75, după 20 de km ajungem la ramificaţia drumului spre Aiud,
prin Rîmetea şi Cheile Poienii. După încă 1 km ajungem la ramificaţia spre Băişoara - Luna de Sus(pe valea Ierii). Continuînd pe
şoseaua DN75 după 6,5 km trecem prin Lungeşti, iar după 4,5 km ajungem în dreptul satului Vidolm. La 3 km de aici ajungem la
o altă ramificaţie spre Ocoliş, pe care putem ajunge în Cheile Runcului şi mai departe la Scăriţa Belioara(rezervaţie botanică).
După alti 4,5 km ajungem la Lunca (Lunca Largă), în continuare urmează ramificaţia spre dreapta care duce la Poşaga şi Poşaga
de Sus. Tot pe acest drum după 2,5 km ajungem la o fumoasă cascadă pe versantul din stînga a cărei apă provine de la izvoarele
carstice de la Şipote. Şoseaua pînă aici a avut o direcţie generală spre sud, de aici urmează direcţia spre vest, unde după 2 km de la
cotitura pereţilor de calcar spre sud, ajungem la Sălciua. Daca dorim să mergem la Huda lui Păpară trebuie să mergem pe jos
urmărind marcajul cruce albastră.

Galda de Jos – Întregalde

La 3 km sud de Teiuş de pe şoseaua E81 se ramifică spre vest un drum asfaltat, pe care după 1,5 km, urmează
comuna Galda de Jos. La 3 km de şosea se află ramificaţia drumului spre Cricău, Ighiu(spre stînga). Continuăm drumul spre
nord-vest, trecem prin Mesentea, după care urmează satul Benic, de aici mergînd spre nord ajungem în satul Cetea de unde pe jos
urmînd marcajul cu triunghi roşu se poate ajunge
la Băile Romaneşi apoi la Piatra Cetii. De la Benic
continuînd drumul tot spre nord-vest, pe Valea
Galdei urmează Galda de Sus. La 3 km de aceasta,
urmează Cheile Gălzii,scurtă şi foarte îngustă,
după care trecem prin satul Poiana Gălzii, de unde
vedem crestele Piatra Cetii(dreapta) şi Piatra
Bulzului(stînga). La 3 km de la Poiana Gălzii
trecînd de muchia Piatra Bulzului pe o vale
îngustă urcă spre sud marcajul bandă roşie spre
Piatra Craivei, care coboară spre Piatra Cetii mai
spre vest la circa 1 km. După ce se termină asfaltul
continuăm drumul pe macadam si ajungem la un
indicator pe care scrie Cheile Întregalde. După
2 km urmează comuna Întregalde. După 1,5 km
ajungem la o bifurcaţie: drumul din dreapta prin
localităţile Ivăniş şi Ghioncani duce la Mogoş,
drumul din stînga duce la Necrileşti şi Sfîrcea,
prin Cheile Găldiţei.

Aiud - Cabana Sloboda - Rîmeţ - Brădeşti

Din centrul oraşuluo pornim spre vest, pe
drumul care duce la Buru. Trecem prin partea
nord-vestică a oraşului, unde aproape de capătul
localităţii, găsim un indicator spre stînga Rîmeţ-
Abrud.La 2 km de oraş ajungem la liziera Pădurii
Oraşului sau Sloboda, drumul continuă prin
pădure şi după 5 km ajungem la Cabana Sloboda,
din păcate drumul este asfaltat numai pîna aici.
În continuare drumul pietruit urcă vertiginos,
prin serpentine lungi şi după 4-5 km atinge o
ltitudine de 750 de m. După ieşirea drumului din
pădure ajungem pe o creastă care este principala
cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale
Mureşului şi Arieşului. Drumul ne asigură o privelişte foarte largă şi frumoasă, drumul trece pe la marginea superioară a comunei
Rîmeţ, de unde avem acces către Valea Mănăstiri, pe urmă ocoleşte muchia stîncoasă a Vîrfului Pleşii(1250 de m), trece deasupra
obîrşiilor văilor Uzei şi Inzelui apoi străbate satul Brădeşti, după care continuă spre Mogoş şi Abrud.

4
 Valea Arieşului - Buru - Rimetea - Aiud
Din şoseaua naţională DN75, la Buru(21 km de la Turda) se ramifică spre sud drumul interjudeţean 107M de o calitate
Inferioară. Drumul la ieşirea din Buru urcă pe valea Trascăului unde după 4 km apare colţul stîncos , impozant al Pietrii
Secuiului(1119 m), trecem pe lîngă o mănăstire şi după numai 2 km ajungem în comuna Rîmetea. După Rîmetea, la 3,5 km
ajungem în satul Colţeşti, la 3 km sud de Colţesti ajungem la bifurcaţia cu drumul ce duce spre satul Izvoarele. După 1 km
ajungem în satul Vălişoara iar după 2 km ajungem în Cheile Aiudului(Poienii). Trecînd de frumoasele masive ale cheilor ajungem
îm satul Poiana Aiudului unde valea Răchişului din stînga şi valea Inzelului din dreapta işi varsă apele în valea Aiudului. În
continuare drumul trece pe lîngă o carieră de calcar şi după 2 km ajunge în Livezile(Cacova), apoi după 3 km urmează Magina şi
după incă 3 km ajungem în Aiud.

Galda de Jos - Cricău - Ighiu - Iezerul Ighiului (16 km)

Acest drum a fost numit în epoca romană “drumul vinurilor” (Via Magna). Urmînd acest drum spre vest, după 1,5 km se
ramifică un drum pietruit spre Tibru, iar după încă 2 km se ajunge la Cricău, comună care se întinde pe valea cu acelaşi nume. De
pe drumul forestier se poate urca pe o potecă şi se poate ajunge la Piatra Craivei. Drumul asfaltat din Cricău continuă spre sud-
vest, şi după 1,5 km trece prin satul Craiva. Drumul asfaltat după 3 km ajunge în Bucerdea Vinoasă. Din capătul superior al
satului se poate urca pe jos 2 ore spre Piatra Craivei. După 10 km din Galda de Jos drumul asfaltat duce la Ighiu. Tot aici se mai
poate ajunge din Alba Iulia prin Mirceşti şi Şard. Din Ighiu, pe un alt drum, de pe Valea Ighiel, prin satul Ighel se poate ajunge la
frumosul lac (iezer) Ighiu după 16 km. Drumul este asfaltat numai pînă la Ighiel. De la Ighiu, continuă spre sud-est şi după 3 km
ajunge în Şard la capătul caruia se întîlneşte cu DN74.

Descriere generală a Cheilor Vălişoarei

(Cheile Aiudului sau Cheile Poienii)

Categoria şi importanţa rezervaţiei

Cheile prezintă o importanţă complexă (geomorfică şi botanică), pe versanţii cheilor se întîlnesc o serie de
plante rare.

Poziţia geografică

Rezervaţia se află în estul Munţiilor Trascăului, în partea sudică a Depresiunii Rîmetea; altitudine maximă 779
m şi cea minimă de 425 m.

Foaia de hartă şi coordonatele

L - 34 - 60 - C - c ; 1:25000 ; 46º22'40'' lat. N, 23º35'30'' long. E.

Căi de acces, suprafaţa şi limitele

Pe drumul DJ 107 M modernizat Aiud-Buru pană la km 14, de unde pe circa 2 km drumul traversează
sectorul de chei. Sau pentru cei care vin dinspre nord accesul în chei se face din localitatea Turda sau Buru. Există
curse de autobuze doar din şi spre Aiud. Rezervaţia se întinde pe 100 ha. Zonă strict ocrotită include întregul profil
transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe
marginea şoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic şi sudic al cheilor pană în Vârful Rachiş
(779m). Zona tampon se extinde in vest până in Vârful Bogza Vălişoarei (827m), incluzând pajiştile secundare pană în

5
Pârâul Velii spre sud şi pădurile din clasa I de protecţie spre nord. Limita estică se desfaşoară ca o fâşie continuă, cu
lăţimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est şi 400-500 m la est şi sud- est de Vârful Rachiş (779m).

Structura şi evoluţia componentelor naturale

Geologia. Cheile Vălişoarei sunt sculptate de Valea Aiudului in calcare jurasic superioare (portalandiene), care
prezintă cea mai accentuată carstificare datorita purităţii si masivităţii lor.
Relieful. Din punct de vedere genetic s-au format printr-un fenomen de captare, efectuat de un râu ce a înaintat
regresiv dinspre Mureş şi a pătruns în Depresiunea Rimetea, dezorganizând vechiul curs unitar de aici ce curgea spre
nord. Cheile au o lăţime de 25 - 150 m şi o înălţime de 100 - 150 m.
Sunt dominate cu 200 - 400 m, pe dreapta de Vârful Bogza (814m),
Pleaşa Lacului şi Piatra Velii, iar pe stânga de Pleaşa Cornilor
şi Rachiş(775m).În pereţii cheilor pe ambii versanţi se găsesc peşteri
la diferite altitudini (Peştera de la Colţul Diacului, Peştera din
Gura Cheii, Peştera Lacului şi Peştera de la Piatra Lungă).
Apar frecvent forme carstice superficiale: lapiezuri, bolţi şi arcade.
Clima. Este specifică munţiilor joşi, temp medie anuală este de
7,5º, cea a lunii celei mai reci este de 3,5º, iar a lunii cele mai calde
de 17º, iar precipitaţiile sunt de circa 800 mm/an.
Hidrografia. Cheile Vălişoarei sunt străbătute de Pârâul
Aiudului, afluent pe dreapta al Mureşului. Debitul său, variat ca
volum, determină un curs permanent alimentat din zona carstică
a Bedeleului.
Solurile. În cuprinsul rezervaţiei predomină rendzinele, solurile humico-calcice şi roca la zi, iar în împrejurimi
se găsesc soluri brune argiloiluviale şi brune luvice.
Vegetaţia. Cheile Vălişoarei se încadrează în etajul pădurilor de gorun. În ciuda ivirilor bogate cvasicontinue ale
stâncilor ce presupun o redusă acoperire vegetală, au fost identificate aici 12 asociaţii vegetale care reflectă
diversifitatea condiţiilor de microrelief. Este semnalată aici vegetaţia caracteristică fisurilor de stânci(Dianthus
Spiculifolius, Sesleri Rigidum, Aspenium Suta-Muraria) şi pajiştilor de stîncărie (coada iepurelui, mărgică), pe
abrupturile însorite (colilie şi o graminee xerofilă rară). Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de tufişuri de păducel,
porumbar, pâlcuri de scoruş şi păduri de ştejar, gorun şi carpen. Pe şaua dintre Vf. Bogza Poienii şi Piatra Bogzei, în
expunere nordică apare un făget bine închegat. S-au făcut numeroase plantaţii de pin.

Puncte de interes turistic

În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea
documentele atestă existenţa cetăţii Zedecheu, neidentificată în teren.
Rezervaţia constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita şi ruinele cetăţii medievale de la Colţeşti,
biserica mănăstiri din Măgina, muzeul etnografic din Rîmetea şi rezervaţiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul
Izvoarele, Cheile Siloşului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Poarta Zmeilor(Peştera de la Groşi) şi Piatra
Secuiului(Colţii Trascăului).
Înălţimile Colţilor Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este
recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat sud vest este
neted iar lungimea zonei de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă
este ideală pentru zbor datorită diferenţelor de nivel, zone de aterizare largi, zborul fiind favorabil în zilele însorite. Se
mai poate decola şi de la baza stâncii dacă condiţiile de zbor sunt favorabile practicându-se un zbor ascendent.

6
 Alte zone pentru zborul cu parapanta sunt versantul drept al Cheilor Vălişoarei (Dealul Bogza), cu aterizare
în interiorul cheilor, sau Colţul Data cu posibilităţi în funcţie de condiţiile meteo.

Trasee turistice în zona Depresiunii Trascăului - Cheile Vălişoarei

1. Platoul Bedeleului - Pârâul Muntelui - Piatra Secuiului(Colţii Trascăului)

Marcaj cu bandă : roşie şi cruce albastră
Timp de mers : 6 - 7 ore

2. Piatra Secuiului - Moldoveneşti - Corneşti

Marcaj cu bandă : roşie şi cruce albastră
Timp de mers : 5 - 6 ore

3. Cheile Vălişoarei - Poiana Aiudului - Răchiş - Podeni - Piatra Secuiului

Marcaj cu bandă : roşie până în Poiana Aiudului. De aici traseul este nemarcat pînă în apropierea de traseul cu bandă
albastră (Piatra Secuiului)
Timp de mers : 4'' - 5 ore

4. Cheile Vălişoarei - Vălişoara - Izvoarele - Cheia Văii Pietrelor - Izvorul Bedeleului - Platoul
carstic Bedeleu - Peştera Poarta Zmeilor - Abruptul carstic al Bedeleului - Poiana La Şipote(La
Balcon) - Gura Văii Morilor – Sălciua
Marcaj cu bandă : albastră spre Huda lui Papară (1 ora), Vânatară (2 ore), Cheile Râmeţului (6 ore) şi cu marcaj cu
cruce roşie spre Cascada de Travertin (1 ora), Poarta Zmeilor (3 ore).
Timp de mers : 7 - 7½ ore

5. Colţeşti - Cetatea Colţeştilor - Cheia Urdaşului - Izvorul Bedeleului – Vânătară

Marcaj cu bandă : albastră
Timp de mers : 3 - 4 ore

6. Rimetea - Piatra Secuiului - Valea Guşteagului – Colţeşti

Marcaj cu bandă : cruce albastră
Timp de mers : 4 - 4'' ore