1.

Plan-detaliu (PD) — un detaliu de obiect sau față (nas, gură, ochi - dar nu fața fără frunte sau
bărbie).
2. Gros-plan (GP) — fața prezentată aproape în întregime, fără frunte sau fără bărbie, dar, în
teorie, nu fără amândouă.
3. Prim-plan (PP)— fața, cu o parte a gâtului și bustului, cea mai comună încadratură la jurnalele
TV.
4. Plan mediu (PM) — prin această denumire se înțeleg diferite încadraturi, care încep la
jumătatea bustului și se termină la jumătatea coapsei. Uneori, planul care se termină la
jumătatea coapsei mai este numit "american de televiziune".
5. Plan american (P Am) — cadru apărut în filmele Western, limitat la jumătatea gambei.
Realizatorii aveau tendința de a înfățișa protagonistul, cu fața recognoscibilă, dar și mișcarea
pe cal. Cadrul întreg a fost restrâns - sau planul mediu a fost lărgit - astfel încât să cuprindă
parțial și calul eroului. "Planul american de televiziune" sau cadrul mediu limitat la jumătatea
coapsei a fost numit ca atare fiindcă îndeplinește o funcție de conținut asemănătoare, dar
adaptat la dimensiunile mai reduse ale ecranului TV.
6. Plan întreg (PÎ) — persoana înfățișată din cap până în picioare.
7. Plan general (PG) — un cadru cu mai multe personaje, un peisaj sau obiecte.
8. Plan de ansamblu (P Ans) — planul general larg care oferă spectatorului o privire de ansamblu.
9. Cadru de localizare — un plan de ansamblu situat de regulă la începutul narațiunii
cinematografice, pentru a situa spațial privitorul (după ango-saxonul: establishment shot).