T1.

Conceptul şi conţinutul AEF

1. Noţiuni generale. Obiectivele şi scopurile AEF
2. Organizarea şi asigurarea informaţională a procesului de AEF
3. Principiile utilizate în procesul AEF

1. Noţiuni generale. Obiectivele şi scopurile AEF

Analiza economico- financiară este o ştiinţă economică de sinteză, care presupune valorificarea
diverselor informaţii din interiorul şi exteriorul unei entităţi economice, cu scopul analizării trecutului,
monitorizării prezentului şi anticipării viitorului acestei afaceri.
Dictionarul fiduciar financiar aparut la Paris in anul 1991 defineste Analiza economico-financiara
ca fiind un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi privind structura sa financiara si
rentabilitatea, pornind de la bilant, contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de
intreprindere sau care pot fi obtinute referitor la intreprindere si viitorul sau.
Analiza trecutului sau analiza retrospectivă permite identificarea unor patern-uri financiare,
care reflectă comportamentul entităţii în piaţă la diferite momente şi în diferite contexte. Pe baza
acestor tipare, analistul financiar poate proiecta trend-ul de ansamblu al firmei, precum şi trend-ul
specific fiecărui indicator financiar.
Ca orice ştiinţă, analiza utilizează diverse metode, procedee şi tehnici de lucru adaptate, fiecare,
la complexitatea şi tipul de entitate analizate. În general, analiza economico- financiară se practică la
nivelul entităţilor mari, la nivelul entităţilor cotate la bursă şi în vederea operaţiunilor de capital
presupuse de fuziunea sau absorbţia unităţilor corporatiste.
Analiza economico – financiară reprezintă un anasamblu deconcepte, tehnici şi instrumente de
tratare a informaţiilor cu scopul diagnosticării stării unei entităţi economice, a aprecierii nivelului
calitativ al performanţelor acesteia în condiţiile existenţei unui mediu concurenţial dinamic.
Analiza economico-financiară studiază fenomenele economice prindescompunerea lor în
elemente componente, cu scopul identificării cauzelor de ordin primar care le generează, a factorilor
care stau la baza formăriiacestora.

Cu ajutorul analizei economice se cercetează fenomenele şi procesele economico – sociale, se

descoperă structura, se verifică şi stabileşte relaţia de cauzalitate, factorii care le generează, se
descoperă legile formării şi desfăşurării lor, şi pe baza acestora se formează deciziile privind activitatea
de viitor.
Studiind părerile autorilor surselor de specialitate, se constata trei păreri cu privire la obiectul
de studiu al disciplinei „Analiza activităţii economico – financiare a întreprinderii”, şi anume: Obiectul
analizei este rezultatul activităţii întreprinderii; Obiectul analizei este activitatea economică a
întreprinderii (sau a ţării); Obiectul analizei sînt procesele, fenomenele activităţii economice şi
rezultatele acestora prezentate în diverse surse de informaţii. Din cele trei obiecte ale analizei
prezentate anterior, cea mai completă este a treia, care de fapt, le include pe primele două.
TIPOLOGIE:
a) după raportul între momentul desfăşurării fenomenului şi momentul realizării analizei:
 analiză post-factum (analiză post-operatorie sau analiza realizării obiectivelor)
 analiză previzională

b) după nivelul la care se realizează:

 analiză microeconomică
 analiză mezoeconomică
 analiză macroeconomică

c) după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

 analiză statică
 analiză dinamică

d) după natura însuşirilor esenţiale sau ale determinărilor cantitative ale fenomenelor:
 analiză calitativă
 analiză cantitativă

e) după perioada de timp pentru care se realizează:

 analiză pe termen scurt
 analiză pe termen lung

f) după poziţia analistului faţă de entitatea în care se manifestă fenomenul studiat:

 analiză internă;
 analiză externă.

Utilizatorii analizei economico-financiare

ETAPE:

A. fixarea obiectului analizei: constă în identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate,

exprimate sub forma indicatorilor economico-financiari;
 B. stabilirea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor fenomenului
studiat. Descompunerea fenomenului în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se
stabilesc în mod succesiv, pornind de la cei cu acţiune directă, ajungind la cei cu acţiune
indirectă si la stabilirea cauzelor finale (primare);

C. determinarea relaţiilor de cauzalitate existente între elementele componente, factori,

precum şi între aceştia şi fenomenul analizat. Este necesară determinarea relaţiei cauză-
efect, respectiv a raporturilor de condiţionare.

D. Pe baza primelor trei etape se elaborează modele de analiza ale fenomenelor si proceselor
economico-financiare.

E. măsurarea influenţelor elementelor componente şi a factorilor asupra fenomenului, pe

baza analizei cantitative;

F. sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor şi aprecierilor privind evoluţia

fenomenului sau activitatii desfasurate. Emiterea concluziilor şi a măsurilor ce se impun în
vederea desfăşurării activităţii în perioada viitoare în condiţii de eficienţă, de utilizare optima a
factorilor de producţie.

2. Organizarea şi asigurarea informaţională a procesului de AEF

Sistemul informaţional are următoarele componente: data, informaţia, suportul purtător de

informaţii, circuitul şi fluxul informaţional, procedura informaţională şi mijloacele de tratare a
informaţiilor.
Data poate fi definită prin: noţiune, fapt, eveniment, proces, obiect sau acţiune din interiorul său
din afara sistemului, reprezentată sub o formă convenţională adecvată comunicării, interpretării sau
prelucrării ei. În procesul informaţional data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a proceselor,
resurselor etc. putând fi utilizată în activitatea de management ca atare (informaţie) sau supusă unor
procese de prelucrare pentru creşterea gradului ei de semnificaţie şi utilitate.
Informaţia reprezintă componenta principală a sistemului informaţional fiind definită ca o
înştiinţare, comunicare, mesaj în legătură cu starea sau condiţiile unor procese şi fenomene economice,
ştiinţifice, sociale, tehnice, culturale etc., care constituie o noutate şi prezintă un interes pentru
primitor, sporind astfel gradul de cunoaştere al acestuia privind rezultatele obţinute.
Suportul purtător de informaţie constituie mijlocul material pe care sunt înscrise informaţii
şi care serveşte vehiculării şi stocării acestora. Gama purtătorilor de informaţii se împarte în două
categorii: purtători clasici (documentele primare, documentele evidenţelor tehnico-operative etc.) şi
purtători moderni (bandă magnetică, discuri magnetice) etc.
Fluxul informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor transmise într-un interval de timp
determinat, de la sursa de informare la receptor, printr-un sistem de canale informaţionale.
Circuitul informaţional reprezintă itinerarul parcurs de informaţii de la locul de culegere lor
până la locul de utilizare sau stocare a acestora. Itinerarul presupune parcurgerea tuturor operaţiilor din
momentul apariţiei datelor până în momentul ivirii unei acţiuni sau distrugerea informaţiei.
Procedura informaţională reprezintă o secvenţă de operatori cu un anumit grad de
generalizare, cu caracter de rutină, a cărei executare asigură rezolvarea unei probleme date, folosind
mijloace şi metode specifice. Procedurile sunt constituite dintr-un ansamblu de elemente prin care se
stabilesc modalităţile de culegere, integrare, transmitere, prelucrare şi
prezentare a informaţiilor. Rolul procedurilor constau în stabilirea suporţilor de informaţii utilizaţi, a
mijloacelor folosite pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea şi forma de prezentare a
informaţiilor a succesiunii tratării informaţiilor, precum şi a operaţiilor pe care acestea le suportă, a
metodelor şi formulelor de calcul utilizate etc.
Mijloacele de tratare a informaţiilor, componenta de bază a sistemului informaţional, sunt
reprezentate de totalitatea echipamentelor prin care se efectuează operaţii asupra unei mulţimi de date
şi se obţin informaţiile necesare procesului de management din unitatea economică. Calităţile
funcţionale ale sistemului informaţional managerial sunt condiţionate de mijloacele de colectare, de
prelucrare, de transmitere şi de prezentare a informaţiilor.

Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale informaţiei în general, iar pentru analiza
economico-financiară constituie materia primă de bază deoarece analiza se bazează pe informaţii şi
furnizează la rândul ei informaţiile necesare procesului managerial.
Cele două mari categorii de surse în baza cărora se formează informaţia economică la nivelul
întreprinderii sunt:
1. Sursele interne, reprezentând informaţiile generate de procesele interne de combinare şi utilizare a
factorilor producţiei.
2. Sursele externe întreprinderii ca sistem, care includ informaţiile privind
conjunctura pieţei interne şi internaţionale, performanţele concurenţilor, progresul tehnic în respectiva
ramură de activitate etc.
Informaţiile externe servesc întreprinderii în ceea ce priveşte orientarea activităţii acesteia şi în
dimensionarea obiectivelor într-un anumit context concurenţial. Aceste informaţii pot fi structurate
astfel:
- după natura lor, distingem următoarele categorii de informaţii: ştiinţifice,
tehnologice şi tehnice; economice şi financiare; juridice; politice; de marketing; sociale şi sociologice
etc.;
- după legalitatea lor, distingem informaţii legale (care pot fi deschise şi respectiv închise) şi
informaţii nelegale.

Prelucrarea bazei informaţionale - Necesitatea acesteietape rezidă atât în asigurarea fiabilităţii

datelor şiinformaţiilor colectate, eliminarea neconcordanţelor potenţiale, cât şi asigurarea în timp a
comparabilităţii indicatorilor valorici.
Sursele de informatie ale analizei economice-financiare

a) Surse din interior care reflecta functiunea propriu-zisa a firmei asigurata de sistemul de
evidenta respectiv de contabilitatea financiara si cea de gestiune.
b) Surse din exterior care sunt necesare in orientarea activitatii firmei atat in cea ce priveste
dimensionarea obiectivelor urmarite cat si pentru raportarea rezultatelor proprii.
Informatiile trebuie sa satisfaca anumite cerinte cum ar fi : exactitatea, profunzimea, vechimea,
valoarea, costul informatiei.
Analiza economico-financiara poate fi organizata fie la nivelul fiecarui compartiment fie la nivelul
compartimentului financiar contabil, fie la nivelul managementului care poate utiliza si organisme din
afara pentru efectuarea analizei.

3.
Functiile si Principiile utilizate în procesul AEF
Functiile analizei economico-financiare :
- Functia informationala a centrelor de decizie economica privind situatia economico-financiara sau
pozitionari ale unor stari comparative cu standardele normative cu bugetele sau cu niveluri ale
concurentei pe diferite piete.
- Functia de evaluare a nivelului potentialului tehnico-economic al firmei.
- Functia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienta atat in stadiul pre-evaluarii potentialului cat
si in stadiul executiei.
- Functia de realizare a cerintelor gestionarii eficiente a patrimoniului.
- Functia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar presupunand analiza
relatiilor cu bancile de la care se fac imprumuturile, cu furnizori, cu clientii sau cu statul.
Factorii care determina schimbari de stare in functionarea firmei :
a) Dupa natura lor :
- factori tehnici
- factori tehnologici
- factori organizatorici
- factori economici
- factori sociali
- factori politici
- factori demografici
b) Dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale, avem :

- factori cantitativi
- factori structurali
- factori calitativi
c) Dupa modul cum actioneaza, distingem :
- factori cu actiune directa
- factori cu actiune indirecta
d) In functie de efortul propriu al firmei, avem :
- factori dependenti de efortul propriu
- factori independenti de efortul propriu
e) Dupa cum este situate izvorul actiunii :
- factori interni sau endogeni
- factori externi sau exogeni
f) Dupa gradul de sintetizare :
- factori simpli
- factori complexi
g) Dupa posibilitatea de previziune :
- factori previzibili – factori certi, determinabili
- factori imprevizibili – factori aleatorii, intamplatori
h) Dupa dependenta fata de variatia fenomenului studiat :
- factori fixi sau constanti
- factori variabili
i) Dupa intensitatea actiunilor :
- factori dominanti sau cheie
- factori secundari
j) Dupa modul in care contribuie la obtinerea rezultatelor :
- factori independenti
- factori interdependenti
k) Dupa sensul influentei :
- factori pozitivi
- factori negative
- indiferenti
l) Dupa tipul de legatura intre factori :
- factori cu marime determinate a influentei
- factori cu marime variabila a influentei
m) Dupa stadiul circuitului economic :
- factori specifici aprovizionarii
- factori specifici productiei
- factori specifici desfacerii ( distribuirii )
n) Dupa posibilitatea de verificare a actiunilor :
- factori controlabili
- factori necontrolabili;
Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-financiare sunt asigurate în măsura în care se
respectă cu stricteţe următoarele principii:
 - cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective
specifice economiei de piaţă;
- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi internaţional, în care îşi
desfăşoară activitatea agentul economic;
- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din surse de
informare obiective;
- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi factorii care
influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi extinderea
acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă;
- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,
corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în practica de analiză
economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a problemelor cu
care se confruntă agenţii economici;
- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să se
poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai în
aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării economico-
financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp
a consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai
agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;
- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele
constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere
subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă
cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de conducere
şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare
din punct de vedere al obiectivelor urmărite ;
- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în evoluţia lui,
faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din
străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare
economică;
- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite
conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au
influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la nivelul indicatorilor
sintetici de stare economico-financiară;
- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă
aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării economice
prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se ofere
organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.