T2.

Analiza complexă a întrepeinderii, metode şi metologii

1. Metode de analiză şi clasificarea lor

2. Sisteme de indicatori şi interdependenţa lor.
3. Tipuri de analiză factorială

1. Metode de analiză şi clasificarea lor

METODA = reprezintă un proces teoretic abstract, prin care se fixează o anumită concepţie privind modul
de studiere a unui obiect sau fenomen în vederea obţinerii de cunoştinţeasupra modului de formare a
acestuiaMETODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE = cuprinde ansamblul de metodeşi
procedee folosite pentru cercetarea activităţii întreprinderii şi formarea rezultatelor activităţii
economiceMetodele şi procedeele pot fi grupate în :
1) metode ale analizei calitative = urmăresc cunoaşterea în esenţă a fenomenului, alegăturilor cauzale
2) metode ale analizei cantitative = urmăresc stabilirea mărimii elementelor, a factorilor care explică
fenomenul
PRINCIPALELE METODE ALE ANALIZEI CALITATIVE
1-modelarea
2-comparaţia
3-gruparea
4-diviziunea şi descompunerea rezultatelor
5-generalizarea
MODELAREA fenomenelor economico-financiare
MODELUL = instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii;= ocupă un loc
important în analiza fenomenelor economice;= reproduce într-o formă simplificată fenomenul, făcînd
abstracţie de ceea ce esteneesenţial, dar reţinînd esenţialul, raporturile de condiţionare ale acestuia;= se
elaborează cu ajutorul unor analize calitative;= deşi modelul evidenţiază numai aspecte esenţiale ale
fenomenului real, el trebuie săfie destul de cuprinzător pentru a permite, pe de-o parte, caracterizarea
cantitativă judicioasăa laturilor principale ale fenomenului analizat, iar pe de altă parte, determinarea
legăturilor şi dependenţelor reciproce dintre diferitele elemente componente;= poate fi constituit prin
abstractizare sau cu ajutorul conceptelor.După modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi :a) -
imitative = fenomenul este reprezentat prin el însuşi, dar la o altă scară (hărţi,fotografii, machete); b) -
analogice = se caracterizează prin faptul că anumite proprietăţi ale
fenomenuluistudiat sunt reprezentate prin alte modalităţi folosite pentru vizualizareafenomenelor
economico-financiare (grafice,
diagrame);c) - simbolice = se caracterizează prin folosirea simbolurilor pentru a reprezentafenomenele
economico-financiare;= se regăsesc, de regulă, sub forma unor ecuaţii.În analiza economico-financiară se
folosesc modelele analogice şi cele simbolice.

-COMPARAŢIA
Pentru analiza fenomenelor economico-financiară nu este suficientă numai mărirea însine, la un moment
dat, ci se impune şi existenţa unei baze de comparaţie (criteriul de referinţă).Pentru ca informaţiile
obţinute, ca urmare a comparaţiei, să fie corecte, trebuie respectateurmătoarele condiţii :1 - sfera de
cuprindere a indicatorilor folosiţi să fie similară;2 - să existe cel puţin două mărimi, doi indicatori care se
compară;3 - fenomenele şi elementele care se compară trebuie să aibă un conţinut omogen;4 - măsurarea
să se facă în aceeaşi unitate de măsură;5 - să se asigure permanenţa metodelor de calcul.În funcţie de
criteriul ales, se întîlnesc următoarele tipuri de comparaţii :a)-comparaţii în timp= presupune valorile
fenomenului în diferite momente ale evoluţiei sale;= presupune analiza aceluiaşi fenomen, însă în diferite
momente sau intervale de timp aleevoluţiei sale;= în aceste comparaţii este necesar să se acorde toată
atenţia alegerii bazei de comparaţieşi, respectiv, a intervalului de timp în care se compară variaţia
fenomenului; baza decomparaţie se indică să fie aleasă acea perioadă în care fenomenul manifestă o
starenormală de dezvoltare;= intervalul de timp în care se compară fenomenele trebuie să fie cît mai scurt,
deoareceastfel pot fi cunoscute cauzele modificării; dacă intervalul de timp în care se comparăevoluţia
fenomenului este mai mare, atunci cauzele reale ale modificării acestuia nu pot fi pe deplin cunoscute. b)-
comparaţii în spaţiu= respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente;= această analiză
este utilă activităţii de conducere, deoarece evidenţiază deosebirile înrezultatele economice obţinute de
către două unităţi.c)-comparaţii mixte = respectiv în timp şi spaţiu.d)-comparaţii în funcţie de un criteriu
prestabilit= de ex., bugetul de venituri şi cheltuieli, norme, normative, standarde, clauzecontractuale;=
prezintă importanţă deoarece la aprecierea activităţii economice a întreprinderilor, unrol prioritar îl are
gradul de îndeplinire a indicatorilor stabiliţi prin planul naţional unic dedezvoltare economico-socială.e)-
comparaţii cu caracter special = pentru care intervin alte criterii decît cele menţionate mai sus(de ex.,
compararea unor variante în cazul unui studiu tehnico-economic; comparaţii pe baza metodei scorurilor).
GRUPAREA
Este o metodă de cercetare care presupune separarea colectivităţii studiate în grupe omogene deunităţi
după una sau mai multe caracteristici.Caracteristicile de grupare se aleg în funcţie de specificul
fenomenului studiat şi descopul analizei. De exemplu, în analiza potenţialului uman se pot folosi mai
multe criterii de
grupare : pe categorii de personal, după vîrstă, vechime, sex, naţionalitate, modalităţi de
formare profesională.
DIVIZIUNEA ŞI DESCOMPUNEREA REZULTATELOR
Rezultatele activităţii întreprinderii sînt măsurate cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care se
divid şi se descompun pentru a permite studierea aprofundată a acestora. Sedisting următoarele forme :
a) - diviziunea după timpul de formare a rezultatelor
= permite analiza abaterilor de latendinţa generală de desfăşurare în timp a rezultatului studiat (de ex.,
ritmicitatea producţiei, livrărilor, încasărilor pe zile, decade, luni);
b) - divizarea după locul de formare a rezultatelor
= are rolul de a prezenta contribuţiastructurilor organizatorice ale întreprinderii, precum şi a abaterilor de
la tendinţagenerală (de ex., analiza producţiei obţinute pe secţii şi pe zone geografice);
c) - descompunerea pe elemente componente
= permite stabilirea contribuţiei acestora laformarea şi modificarea rezultatului total (de ex., analiza cifrei
de afaceri pe produse, analiza costurilor pe elemente de cheltuieli).
GENERALIZAREA
presupune :
a)
- semnalarea celor mai importante laturi pozitive şi negative ale activităţiiîntreprinderii;
b)
- desprinderea direcţiilor către care trebuie îndreptată atenţia conducerii, în vedereastabilirii măsurilor
privind îmbunătăţirea rezultatului fenomenului analizat.
GENERALIZAREA
presupune :
a)
- semnalarea celor mai importante laturi pozitive şi negative ale activităţiiîntreprinderii;
b)
- desprinderea direcţiilor către care trebuie îndreptată atenţia conducerii, în vedereastabilirii măsurilor
privind îmbunătăţirea rezultatului fenomenului analizat.
METODELE ANALIZEI CANTITATIVE
ANALIZA CANTITATIVĂ = se realizează în baza unor metode şi procedee specifice, utilizîndmodele
economico-financiare adecvate
METODA BALANŢIERĂ
= poartă numele de „model structural” deoarece sunt scoase în evidenţă elementelecomponente ale
fenomenului economico-financiar analizat= aplicabilă în cazul unor modele de tip aditiv (între elamentele
a, b, c există numai plus,numai minus, sau şi plus şi minus), care presupun studierea fenomenului
economico-financiar după o relaţie de forma :
 F(c)Un
asemenea model se utilizează foarte des în analiza unei structuri de producţie,structuri de activ, sau în
cazul analizei financiare pe baza bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi. Dacă avem

„n” elemente formula de calcul va fi :

B-ANALIZA FENOMENULUI ECONOMICO-FINANCIAR ÎN MĂRIMI
RELATIVE(PROCENTUALE) ESTE:

METODA SUBSTITUIRILOR ÎN LANŢ

= una din cele mai utilizate metode în analiza economico-financiară;= se aplică în cazul unui produs sau
raport de factori;= modelele utilizate sînt de tip multiplicativ;= pentru aceasta este necesară o
analiză calitativă a fenomenului, punînd în evidenţă, înmod corect, relaţiile de dependenţă
sau de cauzalitate dintre factori şi fenomenul economico- financiar analizat;= se foloseşte atunci
cînd analiza se realizează :1) în mărimi absolute2) în mărimi relative
Aplicarea corectă a acestei metode presupune respectarea a 3 criterii esenţiale
, şi anume :1 - substituirea factorilor se realizează în ordinea următoare :a) - factori cantitativi; b) - factori
de structură (structurali);c) - factori calitativi.2 - substituirea factorilor are loc în mod succesiv şi
nu simultan;3 - un factor o dată substituit, rămîne în această poziţie (ipostază) în toate celelalte etapede
calcul.
A-METODA SUBSTITUIRILOR ÎN LANŢ ÎN CAZUL UNUI PRODUS DE FACTORI1. ÎN
MĂRIMI ABSOLUTE

ÎN MĂRIMI RELATIVE
Considerăm că fenomenul economico-financiar este descris de modelul :
b) FACTORUL CANTITATIV SE AFLĂ LA NUMITOR
METODA DETERMINĂRII ACŢIUNII IZOLATE A FACTORILOR
= se utilizează în cazul unui produs sau raport de factori;= se foloseşte doar criteriul care afirmă că
„substituirea factorilor are loc în mod succesivşi nu simultan”Considerăm un produs de factori :
F=axbxcxd
METODA CORELAŢIEI
= se utilizează în situaţia în care fenomenul economico-financiar este influenţat de o seriede factori după
modele economico-financiare de tip stochastic (statistic-probabilistic)= relaţiile de influenţă sunt cu unul,
doi sau mai mulţi factori, folosind în acest sens :1) - regresia liniară cu un factor independent,
y = ax + b
,U n d e x = f a c t o r u l i n d e p e n d e n t , y = f e n o m e n u l e c o n o m i c o - f i n a n c i a r
analizat;
 Va l o a r e a c o e f i c i e n t u l u i d e c o r e l a ţ i e c u p r i n s î n t r e 0 ş i ( - 1 ) s e m n i f i c ă e x i s t e n ţ a
u n e i corelaţii inverse ⇒ mărirea factorului independent „x” contribuie la reducerea
fenomenuluieconomico-financiar sau atunci când „x” scade, „y” creşte.A t u n c i c â n d r a p o r t u l
d e c o r e l a ţ i e e s t e c u p r i n s î n t r e 0 ş i 1 a v e m o l e g ă t u r ă d i r e c t ă ⇒factorul „x”
contribuie la creşterea lui „y”.
METODA SCORURILOR
Presupune folosirea unui model de regresie lineară cu „n” factori independenţi de forma :

METODA RATELOR
RATA = reprezintă un raport între doi indicatori comparabili din punct de vedere economic, cu
osemnificaţie superioară celor doi termeni luaţi separat.RATELE = se grupează în trei categorii :a) - rate
de structură = reprezintă contribuţia părţilor la formarea fenomenului; b) - rate de eficienţă = reflectă
corelaţia dintre efort şi efect:1) - efect-efort : – rata rentabilităţii economice;- rata rentabilităţii financiare;-
rata rentabilităţii resurselor consumate;- rata rentabilităţii capitalurilor.2) - efort-efect:- ratele de eficienţă
ale cheltuielilor;- costul unitar.c) - rate ale echilibrului financiar = reflectă corelaţiile dintre posturi sau
grupe de posturidin bilanţul contabil al întreprinderii (elementele din activ şi cele din pasiv ):-rate de
lichiditate;-rate de solvabilitate.
Metoda de analiza pe orizontală reprezintă o tehnică de analiză a rapoartelor financiare, care
implică determinarea modificărilor absolute şi relative produse din anul anterior până în anul curent.
Deci, un lucru important este existenţa a doi ani de reper:
- curent;
- precedent.
 Modificarea abaterii absolute se determină prin diferenţa dintre valoarea numerică a poziţiilor din
bilanţil contabil a anului curent şi valoarea numerică a poziţiilor din bilanţ a anului precedent.
Metoda de analiza pe verticală reprezintă o tehnică de analiză a rapoartelor financiare, care
utilizează cote procentuale pentru a reflecta relaţiile dintre diferitele componente şi total într-un singur
raport. Deci, această analiză constă în calcularea ponderii fiecărui articol din bilanţ în sumă lui totală.
Compararea în dinamică a acestor mărimi, ne permite de a aprecia modifiările structurale în componenţa
activelor şi surselor de acoperire a acestora.
Metoda de analiza prin trend reprezintă un tip de analiză orizontală, în care modificările relative
sunt calculate pentru câţiva ani consecutivi, minimum treiani succesivi de activitate.
Analiza prin trend este importantă pentru că, datorită examinării unei perioade de timp
îndelungate poate evidenţia modificările fundamentale, de bază intervenite în natura activităţi. Analiza
prin trend utilizează indici pentru a reflecta modificările unor elemente într-o anumită perioadă de timp.
Pentru calculul indicilor se consideră că un an, cel de bază, este egal cu 100%. Ceilalţi ani sunt analizaţi
comparativ cu aceasta din urmă. Formula de calcul este:
 Suma _ anului _ indice 
Indice  100 
 Suma _ anului _ de _ baza 
Metoda de analiza prin indicatori reprezintă o tehnică de analiză a rapoartelor financiare, prin care se
identifică relaţiile semnificative ce există între componentele acestora. Analiza indicatorilor ne dă
posibilitatea să facem estimarea stării financiare a întreprinderii.

2. Sisteme de indicatori şi interdependenţa lor.

Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a evidenţia mărimea şi sensul
modificărilor survenite în structura fizică şi valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele
modificărilor structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară sau de expresie
economico-financiară.
INDICATORI
Instrumentul de operare fundamental al analizei economico-financiare este reprezentat de indicatorii
economico-financiari.

Principalii indicatorilor economico-financiari pot fi structuraţi astfel:

 indicatori ai resurselor
materiale
umane
financiare
informaţionale
 indicatori ai consumului de resurse – cheltuieli

 indicatori de rezultate (efecte)

 indicatori de eficienţă, determinaţi ca:

efect-e effort-E
efect-e e/e e/E
efort-E E/e E/E

În diagnosticarea activităţii unei întreprinderi, un rol deosebit îl are sistemul de indicatorif o l o s i ţ i î n

acest sens. Un sistem al indicatorilor operaţionali în analiza diagnostic poate
f i prezentat astfel :
1 - Indicatori ai potenţialului tehnico-economici:
a) - indicatori ai capacităţii de producţie;
b) - indicatori ai imobilizărilor corporale şi necorporale;
c) - indicatori ai activelor circulante;
d) - indicatori ai potenţialului uman;
e) - indicatori ai capacităţii de cercetare.
2 - Indicatori ai potenţialului financiar:
a) – capitalurile;
b) - patrimoniul net;
c) - fondul de rulment;
d) - lichiditatea generală şi parţială;
e) – trezoreria;
f) - autonomia financiară.
3 - Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:
a) - cifra de afaceri;
b) - valoarea adăugată;
c) - profitul din exploatare;
d) - profitul curent;e) - profitul fiscal;f
) - profitul net.
4-Indicatori ai eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic şi financiar:
a) - rata de eficienţă a mijloacelor fixe;
b) - rata de eficienţă a activelor circulante de exploatare;
c) - rata de eficienţă a cheltuielilor;
d) - viteza de rotaţie a activelor circulante;
e) - productivitatea muncii;
f) - rata rentabilităţii.

efect

Rch – Rata de eficienta a cheltuielilor

Cai , Qai , Rz Cai – Cifra de afacere (indicator)
Rch   1000 Qai – Valoarea adaugata (indicator)
Rz – Rezultat
Ch
efort

Ca 2005  1000
Ca 2004  500
Ca 2005 1000
I ca    2
Ca 2004 500

VE – venituri exploatare
VF – venituri financiare
VEx – venituri extraordinare
Indicatorii rezultativi sânt nişte rezultate ale activităţii întreprinderii exprimate numeric. Indicatorii
rezultativi se prezintă în rapoartele financiare dar şi în alte surse: rapoarte statistice, declaraţii fiscale,
diferite bugete, planuri, programe de activitate, etc.
Indicatorii rezultativi se pot grupa după mai multe criterii:
- după unitatea de măsură în care se exprimă: naturale (kg, m3); unităţi de muncă (om/h, om/zile);
convenţionale (unităţi, %); valorice (lei).
- după natura lor: cantitativi (exprimă rezultatul unei activităţi – costul vânzărilor, suma salariilor
calculate, etc.); calitativi (exprimă eficienţa utilizării anumitor resurse – productivitatea muncii,
rentabilitatea, etc.).
- după gradul de generalizare: generali (se referă la toată activitatea întreprinderii pe un termen îndelungat
– profit but, profit net, venitul din vânzări, etc.); detaliaţi (se referă la un mic domeniu de activitate, la o
perioadă scurtă – costul unitar);
- după modul de clacul: absoluţi (exprimaţi în unităţi de măsură – lei, kg, m3); relativi (calculaţi printr-un
raport şi exprimaţi în % sau coeficienţi).
SISTEMUL INDICATORILOR VALORICI UTILIZAŢI
În teoria şi practica economică se folosesc o serie de indicatori economico-financiari pentru a evalua
rezultatele de producţie şi performanţele comerciale ale întreprinderii. Dintreaceşti indicatori, amintim :
1. CIFRA DE AFACERI (CA)
= indicator economico-financiar fundamental, pe baza căruia se apreciază capacitateaîntreprinderii de a
crea venituri din operaţiunile comerciale curente;= face parte din categoria indicatorilor de rezultate
economico-financiare.
2. PRODUCŢIA MARFĂ OBŢINUTĂ DESTINATĂ LIVRĂRII ( Qf producţia fabricată)
= indicator cunoscut sub numele de „producţia marfă
fabricată”;= reprezintă rezultatul direct şi util al activităţii industriale productive, exprimândvaloarea
produselor fabricate, lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, într-o perioadă de timpşi care urmează a
fi vîndute;= pentru calcularea acestui indicator se folosesc informaţii din contabilitatea de gestiune
aîntreprinderii, informaţii care sunt analizate static şi dinamic.Modelul de calcul şi de analiză este:

3. PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI (Qe producţia brută)

= reflectă, în expresie valorică, volumul total al activităţii de producţie desfăşurate de
oîntreprindere, pe perioada unui exerciţiu financiar (01.01-31.12);= este formată din :a) - producţia
vîndută Qv (cifra de afaceri exprimată în preţul de vînzare fără TVA); b) - variaţia producţiei
stocate ∆Qs;c ) – p r o d u c ţ i a i m o b i l i z a t ă Q i ( c o s t u l i m o b i l i z ă r i l o r c o r p o r a l e ş i
n e c o r p o r a l e , realizate în regie proprie);

= modelul de calcul şi analiză al acestui indicator este modelul de tip st

r u c t u r a l , determinat de relaţia :

4. VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)

= demonstrează capacitatea întreprinderii de a crea valoare (bogăţie);= reprezintă surplusul de
venituri peste valoarea consumurilor de la terţi şi de aceea, importanţa lui este
deosebită;D a c ă , d i n p u n c t d e v e d e r e a l c a p a c i t ă ţ i i d e c u p r i n d e r e a î n t r e g i i a
c t i v i t ă ţ i a u n e i întreprinderi, producţia exerciţiului are importanţa cea mai mare
, din punct de vedere alimportanţei economico-financiare, valoarea adăugată are
o i m p o r t a n ţ ă m u l t m a i m a r e d e c î t producţia exerciţiului.

În analiza diagnostic, ea prezintă importanţă, pe de-o parte ca indicator de

performanţăeconomico-financiară, iar pe de altă parte, ca indicator al sistemului
fiscalităţii.S i n t e t i c v o r b i n d , î n c a z u l f i r m e l o r c u a c t i v i t a t e d e p r o d u c ţ i e , v a l o a r e a a d
ăugată sed e t e r m i n ă p r i n s c ă d e r e a d i n p r o d u c ţ i a e x e r c i ţ i u l u i a c o n s u m u r i l o
r i n t e r m e d i a r e ( t o t a l u l consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terţi).
5.VALOAREA ADĂUGATĂ NETĂ ( VAn)= indicator sintetic fundamental= exprimă valoarea nou
creată într-o perioadă de timp= se determină scăzînd din valoarea adăugată (VA) cheltuielile cu
amortizarea (A)În teoria şi practica economică acest indicator se mai numeşte şi
„producţie netă”, adicădin punct de vedere structural.

3. Tipuri de analiză factorială

Factorii, ca forţe motrice ale dezvoltării, determină formarea şi modificarea unui fenomen economic, a
unui rezultat. Ei, de regulă, nu acţionează izolat, ci interdependent, într-un sistem de legături cauzale bine
definit.
Cunoaşterea factorilor, a naturii acestora şi a legăturilor prin intermediul cărora concură la formarea şi
respectiv la modificarea unui fenomen, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a activităţii
întreprinderii ca sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare.
Identificarea factorilor necesită cunoaşterea modului de formare a rezultatului (în accepţiunea de fenomen
analizat), a relaţiilor de condiţionare dintre aceştia, precum şi dintre factori şi fenomenul analizat.
Factorii care explică rezultatele economico-financiare pot fi grupaţi după mai multe criterii, astfel:
a) După conţinutul (natura) lor, distingem următoarele categorii de factori: tehnici, tehnologici,
organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici,
naturali etc.
Analiza tuturor categoriilor de factori este absolut necesară în abordarea fenomenelor economice,
deoarece conexiunile care există între aceştia se reflectă în rezultatele activităţii economico-financiare.
b) După caracterul lor în cadrul unei relaţii cauzale, distingem:
• factori cantitativi, care sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, reprezentând condiţia preliminară şi
indispensabilă a acţiunii acestora;
• factori calitativi, care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat, deosebindu-se de acesta prin gradul
de extensie;
• factori de structură, care intervin în situaţia în care rezultatul analizat se referă la mărimi agregate
(compuse din mai multe elemente). De regulă, factorii de structură sunt conţinuţi de factorii cantitativi,
dar acţionează prin intermediul celor calitativi (ei reprezintă raporturile dintre componentele fenomenului
analizat).
Utilitatea teoretico-practică a acestei grupări este condiţionată de cunoaşterea procesului de formare a
fenomenului analizat cât şi a modului de combinare a factorilor care influenţează asupra acestuia.
c) După modul cum acţionează, deosebim:
• factori cu acţiune directă, sunt acei factori care îşi exercită nemijlocit influenţa asupra fenomenului
analizat;
• factori cu acţiune indirectă (factori de gradul 2, 3, ..., n), sunt cei care acţionează asupra fenomenului
analizat prin intermediul primei categorii.
d) În funcţie de efortul propriu al întreprinderii, distingem:
• factori dependenţi de efortul propriu, sunt acei factori care îşi au originea în eforturile depuse de
întreprindere privind utilizarea eficientă a patrimoniului său;
• factori independenţi de efortul propriu, sunt în principal proveniţi din mediul în care întreprinderea
îşi desfăşoară activitatea.
e) După gradul de sintetizare, distingem:
• factori simpli, sun cei care nu mai pot fi descompuşi având în vedere sfera de desfăşurare a analizei:
• factori complecşi, sunt cei care sunt determinaţi de o serie de alţi factori simpli sau complecşi, dar cu
un grad redus de complexitate.
f) După izvorul acţiunii lor, distingem:
• factori interni (endogeni), care îşi au originea în interiorul întreprinderii (organizarea internă a
producţiei, ritmicitatea producţiei, calitatea producţiei etc.);
• factori externi (exogeni), care îşi au originea în mediul exterior întreprinderii (modificarea cursului de
schimb, inflaţia, concurenţa, nivelul dobânzii etc.).
g) După stadiul circuitului economic, se disting factori specifici aprovizionării, producţiei şi vânzării
producţiei.
h) După posibilităţile de previziune, distingem:
• factori previzibili (cerţi sau determinabili), care acţionează în cadrul unor procese controlabile, fără a
implica anumite riscuri;
• factori imprevizibili (aleatori), sunt cei acre acţionează necontrolat ca urmare a unor abateri de la
desfăşurarea normală a proceselor economice sub impulsul unor factori exteriori necontrolabili (piaţa
externă, forţele naturii etc.).
i) După intensitatea acţiunii lor, distingem:
• factori dominanţi (cheie) a căror influenţă este hotărâtoare în obţinerea rezultatelor. În teoria
economică se utilizează noţiunea de “factori cheie ai succesului” în analiza portofoliului de produse şi a
mediului concurenţial. Aceşti factori diferenţiază firmele între ele din punct de vedere al performanţelor
realizate într-un mediu concurenţial
dat;
• factori secundari a căror influenţă nu este decisivă în obţinerea rezultatelor.
Analiza factorială se foloseste pentru:
• a identifica factorii care explică legăturile dintr-un set de variabile
• a identifica un set nou (de volum mai mic) de variabile necorelate dintr-un set de variabile corelate, în
vederea folosirii acestuia la o analiză multi-variată ulterioară
• a identifica un set nou de variabile, de volum mic dintr-un set de variabile cu un volum mai mare pentru
a fi folosit ulterior in analiză.
Astfel, analiza factorială are multe aplicaţii în cercetarea de marketing:
• segmentare pietei: la identificarea variabilelor ce determină gruparea consumatorilor
• cercetare de produs: la identificarea atributelor mărcii care influenţează comportamentul consumatorului
• studii de publicitate: pentru a înţelege obiectivele celor din piaţa ţintă
• analiza de preţ: la identificarea caracteristicelor preţului pentru care consumatorii sunt sensibili
Scopul acestei analize este de a grupa variabilele corelate cu ajutorul factorilor. Astfel se stabileşte un
număr de factori care devin responsabili pentru cea mai mare parte din varianţă. Pornind de la un număr
mare de caracteristici ce pot influenţa decizia de cumpărare se poate stabili care factor este mai important
pentru clienţi. Prin urmare analiza factorială este des utilizată pentru a identifica un număr mic de factori
care explică cea mai mare parte a variaţiei observate dintr-un număr mare de variabile manifestate.
Analiza factorială ajută la descoperirea şi înţelegerea structurii unei matrici de corelaţie.
Paşii urmăriţi în analiza factorială sunt:
• se calculează matricea corelărilor: dacă o variabilă este slab corelată cu restul variabilelor, ea poate fi
eliminată din algoritm
• sunt estimaţi Factor Loadings: în această etapă se alege o metoda de lucru
• soluţiile sunt supuse rotaţiei pentru a fi mai uşor interpretabile: metodele de rotaţie fac pentru fiecare
factor coeficienţii mari să fie mai mari şi coeficienţii mici să fie şi mai mici
• pentru fiecare caz pot fi calculate Scoruri pentru fiecare factor şi pot fi ulterior salvate în vederea
utilizării lor sub formă de variabile pentru alte analize.
MODELUL ANALIZEI FACTORIALE
Din punct de vedere matematic, analiza factorială este asemănătoare analizei regresiei multiple în care
fiecare variabilă este exprimată ca o combinaţie liniară de factori determinanţi.
Suma varianţei pe care o variabilă o are în comun cu alte variabile din analiză se numeşte communality.
Covariaţia dintre variabile este descrisă ca un număr mic de factori comuni şi un factor unic pentru fiecare
variabilă. Aceşti factori nu sunt evidenţi. Daca variabilele sunt standardizate:
Xi=Ai1F1+Ai2F2+..........+AimFm+ViUi
Xi = ce-a dea „i” variabilă standardizată
Aij = coeficientul regresiei multiple (standardizat) al variabilei „i”
F = factor comun
Vi = coeficientul regresiei (standardizat) al variabilei „i” pentru factorul unic „i”
Ui = factorul unic pentru variabila „i”
n = numărul factorilor comuni
Acesti factori unici sunt corelaţi intre ei şi cu factorii comuni.
Factorii comuni pot fi exprimaţi ca o combinatie liniară a variabilelor observate:
Fi=Wi1X1+Wi2X2+..........+WikXk
Fi = estimatia factorului „i”
Wi = coeficientul factorului
K = numarul variabilelor

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Cifra de afaceri evoluează sub influenţa unor factori direcţi şi indirecţi specifici
domeniului de activitate al firmei.
Analiza factorială a cifrei de afaceri în întreprinderile industriale se poate realiza pe
baza următoarelor modele:

în care:
qvi reprezintă volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
pi - preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.;
Ns - numărul mediu de personal;
Qf - producţia marfă fabricată;
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf’ - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive.
Sistemul factorial, potrivit primului model de analiză, se prezintă astfel:

în care:
Wa reprezintă productivitatea medie anuală, determinată pe baza cifrei de afaceri

- productivitatea medie orară, determinată pe baza cifrei de afaceri

Utilizând cel de-al doilea model de analiză, sistemul de factori care influenţează asupra cifrei de afaceri se
prezintă astfel:

Analiza factorială a valorii adăugate

Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor:

Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit modelului “a” se prezintă după cum
urmează:

în care:

Qe reprezintă producţia exerciţiului

T - timpul total de muncă ;
Wa - productivitatea medie anuală determinată pe baza producţiei exerciţiului

- productivitatea medie orară determinată pe baza producţiei exerciţiului;

Ns - numărul mediu de personal;
t - timpul de muncă mediu pe salariat;
gi - structura producţiei exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi;
va - valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului

vai - valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de

activităţi.