NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

./. x\\,
In cursul ultimului deceniu (1955—-l965) au apărut în versiune românească principalele romane şi nuvele ale lui F. M.
Dostoievski, după cum urmează : Oameni sărmani — 1955 ; Netoşka Nezvanova — 1956 ; Nopţi albe şi Smerita — 1956 ;
Crocodilul — 1956 ; Crimă şi pedeapsă — 1957, reeditare — 1962 ; Umiliţi şi obidiţi — 1957 ; Idiotul — 1959, reeditare —
1961, 1965 ; Amintiri din Casa morţilor — 1960, reeditare — 1963 ; Adolescentul — 1961; Fraţii Karamazov — 1964,
ediţie bibliofilă — 1965.
Ediţia de faţă oferă pentru prima oară cititorilor din ţara noastră seria de OPERE ale marelui scriitor rus, profilată pe 11
volume.
Pentru traducerea textelor beletristice şi structura de ansamblu a prezentei ediţii româneşti a fost luată ca bază cea mai recentă
ediţie de Opere în limba rusă, în 10 volume {Goslitizdat, Moscova, 1956— 1958, ediţie îngrijită de un colectiv), care
înglobează toate operele definitivate de F. M. Dostoievski.-
In completare, voi. XI va cuprinde Pagini din jurnal şi o selecţie de scrisori din corespondenţa scriitorului (după ediţia F. M.
Dostoievski — Scrisori, în 4 volume, Goslitizdat, 1928—1959), care întregesc profilul său spiritual şi elucidează unele
aspecte ale procesului de creaţie, fiind axate cu precădere pe probleme literare.
Sumarul fiecărui volum este alcătuit după principiul cronologic.
In volumul I sînt incluse următoarele opere scrise în anii 1846—1848 : Oameni sărmani, Dublul, Un roman în nouă scrisori,
Domnul Proharcin, Gazda, Polzunkov, Inimă slabă, Un hoţ cinstit, Un pom de Crăciun şi o
DOSTOIEVSKI
nuntă, Nevasta altuia şi un soţ sub pat. Volumul II va cuprinde opere datînd din perioada 1848—1859 : Nopţi albe, Netoşka
Nezvanova, Micul erou, Visul unchiului, Stepancikovo şi locuitorii săi. Volumul III — Umiliţi şi obidiţi şi Amintiri din Casa
morţilor. Volumul IV — nuvele şi povestiri, scrise între anii 1862—1874 : O întîmplare penibilă, Însemnări din subterană,
însemnări de iarnă despre impresii de vară, Crocodilul, Jucătorul, Eternul soţ. Volumul V — Crimă şi pedeapsă. Volumul
VI—• Idiotul. Volumul VII — Demonii. Volumul VIII — Adolescentul. Volumele IX şi X — Fraţii Karamazov.
Volumul XI va cuprinde cuvîntarea lui F. M. Dostoievski despre Puşkin, rostită la 8 iunie 1880 în cadrul festivităţii solemne
organizate de Societatea iubitorilor de literatură rusă, cu prilejul dezvelirii monumentului închinat marelui poet, la Moscova.
In componenţa volumului vor intra cîteva schiţe şi povestiri publicate în Jurnalul unui scriitor între anii 1871—1876 : Visul
unui om ridicol, Bobok, Smerita, Poveste de Crăciun, Mujicul Marei, Centenara. De asemenea, în ultimul volum al ediţiei de
faţă vor figura pagini din jurnal şi scrisori, selectate din corespondenţa lui Dostoievski cu confraţii săi de breaslă, cu diferiţi
publicişti şi redacţiile unor edituri sau reviste cu profil literar, cu rude şi prieteni, cu soţia sa — Anna Grigorievna
Dostoievskaia.
Fiecare volum va fi însoţit de un aparat critic complex, conţinînd : Prezentări şi Comentarii, Date bibliografice şi Note
explicative.
Comemorarea lui Feodor Mihailovici Dostoievski *, de la a cărui moarte s-au împlinit de curînd trei sferturi de veac, găseşte
reputaţia acestui scriitor într-unui din momentele cele mai interesante ale evoluţiei ei. Cînd Rusia, şi apoi întreaga lume, au
luat cunoştinţă de operele lui Dostoievski, impresia generală a fost atît de puternică, atît de nouă şi de originală, încît toată
lumea a fost de acord că în autorul Amintirilor din Casa morţilor, al romanelor Crimă şi pedeapsă, Idiotul şi Fraţii
Karamazov, realismul rus şi european cîştigase pe unul din reprezentanţii lui cei mai de seamă, un scriitor genial căruia nu-i
puteau fi alăturate decît puţine alte figuri din întreaga galerie a literaturii moderne. Adîncimea şi precizia cunoaşterii sale
psihologice, intensitatea zguduitoare a situaţiilor evocate de el, însemnătatea dobîn-dită pentru fiecare din cititorii lui de
analizele sale morale au dat operelor lui Dostoievski caracterul unor mari evenimente ale secolului. Numeroşii lor cititori, în
toate părţile lumii, s-au simţit răscoliţi şi modificaţi. Omul modern a dobîndit o nouă adîncime a conştiinţei de sine prin
operele lui Dostoievski. Slava lui a fost la sfîrşitul secolului trecut şi la începutul secolului nostru deopotrivă cu a lui Lev
Tolstoi şi aceşti doi scriitori au contribuit în măsura cea mai mare la deschiderea căilor pe care au păşit apoi, pentru cea mai
întinsă răspîndire a lor, operele celorlalţi mari scriitori ruşi ai secolului al XlX-lea.
* Stadiu scris In anul 1950.