Conf. Dr.

Letiția Duceac

ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ

Definiţie: Ancheta epidemiologică reprezintă totalitatea investigaţiilor

efectuate în variate grupuri de persoane în scopul depistării cauzelor apariţiei
şi evoluţiei bolilor transmisibile (malaria, hepatita virală B, HIV/SIDA) sau
netransmisibile (boli cardio-vasculare: infarct miocardic, insuficiență cardiacă;
diabet zaharat; ulcer gastro-duodenal; cancer hepatic), pentru elaborarea
măsurilor prevenţionale şi de combatere a acestora.

Obiective:
1.Rezolvarea urgenţelor în epidemiologie (apariția unor boli cu răspândire
rapidă şi consecințe grave asupra populației ~ adică boli cu morbiditate şi
mortalitate crescută).
2.Cunoaşterea factorilor de risc implicaţi în producerea unor maladii
netransmisibile.
3.Evitarea “importului” (se referă la boli ținute sub control sau eradicate într-
un teritoriu şi ai căror agenți patogeni provin din zone geografice în care boala
are o frecvență ridicată) şi “exportului” (se referă la boli cu frecvență ridicată
într-un anumit teritoriu şi ai căror agenți patogeni sunt transferați în zone
geografice în care bolile respective sunt ținute sub control sau eradicate) unor
boli transmisibile.
4.Evaluarea măsurilor de prevenţie şi combatere.
Tipuri de anchetă epidemiologică (clasificare):
1.Ancheta epidemiologică operaţională:
-prevenţională (evaluează starea de sănătate a populației şi riscurile la care
este expusă aceasta).
Exemplu: durata medie a vieții (bărbați = 67,5 ani; femei = 74,5 ani) =
indicator de evaluare a stării de sănătate.
-de combatere (de urgenţă)
Exemplu: Ancheta epidemiologică într-un focar de hepatită virală A sau
B.
Focar epidemic = locul unde se află sursa de agent patogen şi teritoriul din
jurul lui, în limitele în care microorganismul găseşte condiţii favorabile de
transmitere pentru a determina noi îmbolnăviri.

2.Anchete epidemiologice speciale (de cercetare) ~ utilizate în cadrul

programelor de supraveghere.

Ancheta epidemiologică de combatere

Definiţie: Ancheta epidemiologică ce asigură orientarea intervenţiilor în

sensul stopării evoluţiei şi lichidării unui proces epidemiologic.
- Are utilizare practică în special în bolile transmisibile
- Se adresează tuturor categoriilor de persoane din focarul epidemic:
o bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală,
o persoane presupuse a prezenta forme atipice sau inaparente de
boală (suspecți),
o purtători cunoscuți de agenți patogeni,

o foşti bolnavi aflați în stadiul de convalescență şi la care

diagnosticul s-a stabilit retrospectiv (convalescenți),
o contacți direcți şi indirecți cu cazul sau cazurile index (primul caz
de boală depistat în teritoriu).
Ancheta epidemiologică de combatere are două etape:
-de orientare (preliminară);
-de aprofundare (definitivă).

1.Etapa de orientare (preliminară) este realizată de medicul de familie şi

constă în:
-depistarea şi diagnosticarea precoce a cazului/cazurilor de boală folosind
investigații epidemiologice, clinice şi de laborator;
-stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic;
-elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgență (izolarea
bolnavilor, a suspecților şi a posibililor contacți);
-în raport de situație: decontaminare, dezinsecție, deratizare;
-intensificarea măsurilor de educație pentru sănătate a populației;
-informarea operativă a unităților sanitare ierarhic superioare, privind situația
epidemiologică apărută şi măsurile preliminare adoptate (declararea);
-întocmirea fişei de anchetă epidemiologică de urgenţă (de raportare).

2.Etapa de aprofundare (definitivă) constă în cunoaşterea procesului

epidemiologic pe baza datelor obținute în prima etapă, prin colaborarea
medicului de familie cu epidemiologi sau cu alți specialişti.
Metodologia desfăşurării anchetei epidemiologice:

1.Cunoaşterea factorilor procesului epidemiologic prin culegerea, prelucrarea

şi interpretarea datelor epidemiologice.

a. Culegerea datelor se realizează prin convorbire (anamneză, interviu),

observație epidemiologică, investigații de laborator, informații speciale
(utilizând diferite surse).

a.1. convorbirea cu bolnavul sau cu anturajul acestuia:

-data debutului real al bolii;
-data probabilă şi circumstanțele contaminării;
→ aceste două elemente permit stabilirea retrospectivă a perioadei de
incubaţie a bolii respective – în această perioadă persoana este foarte
contagioasă fiind o sursă importantă de agent patogen pentru receptivii din
anturaj
- precizarea momentului infectant:
 anamneza conduce la identificarea unui singur moment infectant
 uneori din anamneză rezultă mai multe momente posibil infectante

-relațiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate, loc de muncă,

mijloace de transport în comun
→ printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen, iar contacţii receptivi
pot beneficia de măsuri de prevenţie

-antecedente patologice de tip infecțios şi ce preparate imunizante a primit ~

ne oferă informaţii despre receptivitate;

-existenţa în anturajul bolnavului a animalelor domestice, sălbatice,

rozătoarelor, păsărilor, artropodelor şi relaţiile stabilite cu acestea (în special în
cazul zooantroponozelor) ~ ne oferă informaţii despre sursa de agent sau
despre modurile şi căile de transmitere.
Exemplu: păsări de curte – gripă aviară

a.2. observaţia epidemiologică permite aprecierea condițiilor igienico-sanitare

ale locuinței, calitatea igienei corporale şi a alimentației, modul de îndepărtare
a reziduurilor, situația instalațiilor tehnico-sanitare în focarul epidemic (şi la
locul de muncă).

a.3. investigaţii de laborator utile pentru depistarea surselor de agent patogen,

cunoaşterea receptivității populaiei, cunoaşterea modurilor şi căilor de
transmitere.

a.4. informaţii speciale: situația topografică a localității, sursele de apă,

rețeaua de comunicații etc.

b. Prelucrarea datelor - informațiile obținute vor fi sistematizate (pentru o

corectă interpretare) şi incluse în variate documente care vor facilita aplicarea
măsurilor de prevenție şi combatere, cum ar fi: fişa de anchetă epidemiologică,
tabele, grafice, schițe, hărți etc.

c. Interpretarea datelor:
c.1 analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate poate releva:
-repetarea aceluiaşi nume (existența unui focar familial)
-repetarea aceleiaşi adrese (existența probabilă a sursei în locuința sau
colectivitatea respectivă)
-menționarea aceleiaşi profesii (caracterul profesional al bolii)
c.2 analiza schiţelor/hărţilor localității sau colectivității în care a apărut boala
poate indica posibila grupare a îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de
apă potabilă (aceste date oferă informații asupra sursei de agent patogen, a
modului şi căilor de transmitere).
c.3 analiza unui grafic ne poate oferi date referitoare la debutul, evoluția în
timp, vârful epidemiei şi perioada de descreştere a unei epidemii → Exemplu:
Epidemie de gripă.

2.Elaborarea măsurilor pentru lichidarea procesului epidemiologic şi evitarea

reapariţiei lui

Datele culese, prelucrate şi interpretate asigură elaborarea şi aplicarea

măsurilor de combatere a unei boli şi prevenția apariției acesteia în viitor.

a.Măsuri igienico-sanitare (comune sau generale)

-sunt recomandate de legislația de profil;
-au ca scop îmbunătățirea condițiilor de igienă individuală, de familie sau de
colectivitate, a mediului natural sau ocupațional.

b.Măsuri anti-epidemice (de combatere sau de control)

b.1 Măsuri faţă de bolnavi:
-depistarea activă şi precoce a cazurilor tipice sau atipice de boală;
-izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu;
-declararea nominală (exemple: hepatitele virale, tetanosul, antraxul,
HIV/SIDA) sau numerică a cazului de boală (exemple: gripa, angina
streptococică, bolile diareice);
-măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare.

b.2 Măsuri faţă de suspecţi:

-aceleaşi ca şi pentru bolnavi, până la clarificarea diagnosticului.

b.3 Măsuri faţă de contacţi:

-izolarea în familie sau colectivitate, carantinarea (= limitarea activității
persoanelor sănătoase sau animalelor sănătoase care au fost expuse unui
contact infectant);
-supraveghere pe durata maximă a perioadei de incubație a bolii respective;
-examen clinic, termometrizare;
-examen de laborator;
-chimio-/antibiotico-/sero-/imunoglobulinoprevenție, vaccinoprevenția;
-măsuri de decontaminare, dezinsecție, deratizare;
-educație pentru sănătate.

b.4 Măsuri faţă de purtători:

-evidența şi dispensarizarea lor;
-“sterilizarea” microbiologică prin metode variate;
-supravegherea;
-educație pentru sănătate;
-excluderea temporară sau definitivă din diferite sectoare (alimentație publică,
aprovizionare cu apă, colectivități de copii).

b.5 Măsuri faţă de convalescenţi:

-dispensarizare (supraveghere).

b.6 Alte măsuri:

-vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în populație;
-imunoglobulino- şi chimioprevenție;
-testări în populație (exemplu: IDR la tuberculină) pentru stabilirea gradului de
receptivitate a acesteia;

3) Verificarea aplicării corecte a măsurilor igienico-sanitare şi anti-epidemice

şi urmărirea eficienţei lor

Focarul epidemic se supraveghează pe durata maximă a perioadei de

incubaţie a bolii respective calculată din momentul depistării ultimului caz.

4) Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică (FAE)

utilizată pentru culegerea informațiilor epidemiologice, dar şi ca act medico-

legal;
în bolile transmisibile, aceasta fişă cuprinde 7 categorii de date:
1. Date asupra bolnavului;
2. Date asupra sursei de agent patogen;
3. Date asupra modurilor şi căilor de transmitere;
4. Date asupra gradului de receptivitate;
5. Date asupra intervenției factorilor favorizanți;
6. Date asupra măsurilor elaborate;
7. Concluzii.

FIŞA DE ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ ÎN BOLILE NETRANSMISIBILE

- cu ajutorul anchetei cercetătorul efectuează o măsurare a fenomenului

luat în studiu
- formularea întrebărilor:
o concisă, clară, se evită termenii de strictă specialitate (cuvinte
care să fie înțelese indiferent de statutul socio-economic, profesie,
nivel educațional)
o să nu sugereze răspunsul sau să fie evazive (neclare)
 o să nu cuprindă date din antecedentele îndepărtate ale persoanei
(apare riscul unor erori)
o se preferă răspunsuri precodificate (da / nu; mai mult / mai puțin)
o să nu fie numeroase – este de preferat un timp limitat acordat
completării (10-20 min.)
- înainte de redactarea întrebărilor – trebuie să se definească precis ceea
ce va fi măsurat (de obicei se cercetează factorii de risc implicați în
producerea maladiilor netransmisibile) → se face o listă cu toți factorii de
risc, după care ne oprim asupra celor ce pot fi evaluați de noi
- calități:
o exactitatea = capacitatea de a furniza o măsurare exactă a
parametrilor
o reproductibilitatea = calitatea de a oferi o măsurare identică în
mod repetat
- odată elaborat chestionarul trebuie validat pe un grup restrâns de
persoane (studiu pilot) → dacă este cazul poate fi îmbunătățit prin
îndepărtarea posibilelor erori.
- Structura:
o date despre subiect:
 nume, prenume
 data şi locul naşterii
 vârstă
 sex
 profesie, locul de muncă
 nivel educațional
 domiciliu, telefon,
 stare civilă
 situație economică
o date despre diagnostic → pentru persoane deja bolnave
 cel de bază
 cele complementare
o factorii de risc implicați în etiologia bolii luate în studiu – cei mai
importanți şi care pot fi cuantificabili
o rezultatele investigațiilor paraclinice → pentru persoane deja
bolnave