Curs ayurveda 3

Pitta doṣ
doṣa
Reprezintă o combinaţie a elementelor foc şi apă.
Calităţi uṣṇa – fierbinte, tīkṣṇa – penetrant, sasneha – puţin onctuos,
Calităţi:
drava – lichid, laghu – uşor, visra – mirositor, sara – laxativ (curgător).
Pitta derivă din rădăcina tapa, care semnifică foc, mânie, şi este
corelată cu căldura.
Funcţii:
Funcţii
- menţine temperatura corpului, care reprezintă un semn al existenţei
vieţii. De asemenea intervine în:
- conversia hranei, în digestie;
- vedere (conversia cunoaşterii directe şi a informaţiei senzoriale);
- senzaţiile de foame şi sete;
- formarea gustului (datorită apei din componenţă, pitta ne ajută să
cunoaştem gustul);
- strălucirea pielii;
- înţelegerea;
- curajul (de a lupta);
- delicateţea, moliciunea corpului, elasticitatea acestuia.
Din punct de vedere simbolic, caracterul complet al semnificanţilor
soare + lună + aer este dat de echivalentul pitta + kapha + vāta.
Dacă pitta creşte apar: coloraţia gălbuie a urinei, pielii, fecalelor,
unghiilor şi sclerei; senzaţii de arsură; reducerea perioadei de somn;
senzaţii de foame şi sete (în sensul creşterii frecvenţei de ingestie a
hranei şi lichidelor).
Dacă pitta scade,
scade principalele caracteristici care apar sunt: reducerea
senzaţiei de foame/sete; digestie disfuncţională; lipsa strălucirii pielii;
senzaţie de frig.
Acţiunile lui pitta:
pitta
Sveda – transpiraţia; kleda – lichide corporale excedentare, aderente
(mucus, exces de urină, diaree); sruti – secreţii la nivelul orificiilor corpului,
formarea de puroi, secreţii la nivelul plăgilor; kotha – necroze; sadana –
oboseală, debilitate, funcţionare redusă; mūrchana – senzaţie de leşin,
semi-conştienţă; gust picant sau astringent penetrant, la nivelul gurii
(însoţit de o coloraţie roşietică/gălbuie).
Subdoṣa
Subdoṣa
1. Pācaka pitta:
pitta aceasta este localizată în zona intestinului subţire.
Pācaka se referă la digestie. Funcţia acestei subdoṣa a lui pitta este
legată de asigurarea digestiei, mai ales în zona duodenală. Sucurile

1
digestive au un conţinut redus de apă, astfel încât focul creşte şi
transformarea hranei este amorsată.
Funcţii: conversia, intervine în absorbţie, intervine în separarea
nutrienţilor de produsele reziduale.
80% dintre maladii îşi au originea la nivelul sistemului digestiv, aşadar
pācaka reprezintă cea mai importantă componentă a lui pitta doṣa.
2. Rañjaka pitta:
pitta aceasta este localizată în ficat şi splină.
Funcţii: conferă culoarea roşie a sângelui şi intervine în coloraţia
diferitelor părţi ale corpului. Termenul „rañjana” semnifică „a da culoare”,
iar „ka” semnifică „acţiune”; aşadar, „rañjaka” semnifică „activ în a da
culoare”.
3. Ālocaka pitta:
pitta localizată la nivelul ochilor, în corelaţie cu vederea.
Această subdoṣa a lui pitta intervine în mod esenţial în asigurarea vederii.
De asemenea, mai este corelată şi cu înţelegerea şi raţionamentul, logica.
4. Sādhaka pitta:
pitta este localizată la nivelul inimii. Se poate situa la
nivelul creierului, dar sediul său de elecţie este inima. Este responsabilă
de procesarea cunoştinţelor, de asimilarea lor în structura organismului şi
de exprimarea clară a acestora. Susţine mintea să obţină ceea ce îşi
doreşte.
Un bun exemplu îl constituie bulimia: dacă există un anume stres noi
tindem să reducem stresul, mintea lucrează în exces, astfel că produce o
dorinţă mai mare pentru hrană, ceea ce conduce la instalarea bulimiei (la
acest proces participă şi prāṇa vāta). Multe tulburări de natură psihică
sunt corelate cu perturbări ale lui prāṇa vāta şi sādhaka pitta.
5. Bhrājaka pitta:
pitta localizată la nivelul pielii. Este subdoṣa lui pitta
responsabilă de culoarea pielii. Ea susţine şi transformarea, prelucrarea
unui element care provine din exterior şi ajunge în interiorul organismului
prin piele, precum în cazul uleiului folosit la masaj, al informaţiei transmise
prin atingere etc. Multe afecţiuni ale pielii sunt corelate cu perturbări ale
acestei subdoṣa.

Kapha doṣ
doṣa
Reprezintă o combinaţie a elementelor pământ şi apă.
Mai este denumită şi śleṣma (de la rădăcina sanscrită śliṣ, care
semnifică „a aduce particulele împreună”, „a îmbrăţişa”). „ka” = apă, „pha”
= „a dezvolta”, aşadar „kapha” = un aspect care se dezvoltă în prezenţa
apei.
Calităţi guru – greu, manda – lent, hima – rece, snigdha – onctuos,
Calităţi:
sāndra – aderent, vâscos, sthira – stabil, ślakṣṇa – foarte neted, opus
calităţii de „aspru”, mṛdu – moale.
Kapha reflectă energiile reci ale lunii. Această doṣa conferă structură,
clădeşte, oferă plăcere, mulţumire.
2
 Funcţii:
Funcţii
- conferă structură;
- conferă onctuozitate, moliciune, lubrefiere, vîscozitate;
- conferă stabilitate;
- menţine legăturile din corp; previne dislocarea articulaţiilor;
- conferă puterea de a ierta (kapha este simbolizată printr-un elefant,
atât de impozant încât nu poate percepe acţiunea perturbatoare a unei
insecte).
Atunci când kapha creşte apar: lâncezeală, greutate, răceală, coloraţie
albicioasă/paloare, anumite părţi ale corpului devin laxe şi tind să atârne,
somn excesiv, salivaţie excesivă, tuse, mucozitate excesivă, dispnee sau
astm.
Atunci când kapha scade apar: senzaţie de gol (în locurile specifice lui
kapha), uşurime, palpitaţii, laxitatea articulaţiilor şi ligamentelor, precum şi
alte semne adiţionale ca: reducerea stabilităţii şi uscăciune (scăderea
onctuozităţii).
Acţiunile lui kapha:
kapha
1. snigdhatva – onctuonzitatea;
2. kaṇḍū – prurit;
3. śītatva – răcorirea;
4. gauravam – greutate;
5. kāṭhinya – duritate;
6. śophā – congestie, edem;
7. upalepa – depozite interne, straturi de sedimente;
8. staimitya – generarea absenţei oricărei dorinţe de mişcare (ca atunci
când îmbrăcăm o cămaşă udă, pe o vreme rece), pierderea sau absenţa
mişcărilor.
Subdoṣa
Subdoṣa
1. Bodhaka kapha:
kapha aceasta ajută la amestecarea hranei cu salivă.
Este localizată la nivelul cavităţii bucale.
2. Avalambaka kapha:
kapha „avalamba” semnifică „care depinde de” – şi se
referă la organe precum plămânii şi inima, aflate în continuă mişcare.
Această mişcare produce uscăciune, astfel încât aceste organe necesită
mereu umiditate, care este asigurată de avalambaka kapha.
3. Kledaka kapha:
kapha este localizată în zona stomacului, numită āmāśaya.
Aceasta produce secreţiile necesare procesării hranei. Termenul
„kledana” semnifică „umectare”.
4. Tarpaka kapha:
kapha localizată la nivelul capului şi al organelor de simţ.
Menţine ritmul adecvat al funcţionării acestora. Prāṇa vāta + sādhaka pitta
+ tarpaka kapha „lucrează” pentru organele de simţ. Tarpaṇa semnifică
„hrănire plină de satisfacţie” (pentru minte).

3
 5. Śleṣaka kapha provine din rădăcina sanscrită „śliṣ” = „a îmbrăţişa”.
Śleṣaka kapha:
Aceasta menţine legăturile articulare, conferă lubrifiere şi viscozitate.
Śleṣaka previne fricţiunile excesive şi conferă supleţe mişcărilor. Această
subdoṣa poate fi asociată cu lichidul sinovial. Multe persoane suferă de
probleme articulare, ceea ce indică manifestarea unor disfuncţii ale
acestei subdoṣa.

Localizarea doṣ
doṣa-urilor în corp
Pentru fiecare doṣa există o localizare generală şi o localizare
specifică (la nivelul unui organ). În general, kapha predomină în porţiunea
de deasupra inimii, precum şi în partea corpului situată deasupra
ombilicului. Pitta este dominantă în regiunea dintre ombilic şi sâni, iar vāta
este dominantă în regiunea de sub ombilic, precum şi în zona de sub
inimă.
Locaţia dominantă a lui vāta
vāta
Aceasta este situată în ultima parte a intestinului gros şi în zona
rectului (pakvāśaya), în zonele lombară şi sacrală (kaṭī), în regiunea
pelviană şi în zona coapselor (sakthi), a urechilor (śrotra), a oaselor
(asthi) şi în piele (sparśana).
Locaţia de origine a lui vāta este pakvāśaya (colonul descendent).
Localizarea dominantă a lui pitta
La nivelul ombilicului (nābhi), a stomacului sau intestinului subţire
(āmāśaya), a transpiraţiei (sveda), al secreţiilor (lasīkā), al limfei sau
plasmei (de exemplu, într-o zgârietură), în sânge (rakta), în rasa dhātu, la
nivelul ochilor (dṛk) şi al pielii (sparśana).
Locaţia de origine: nābhi, ombilicul, precum şi partea duodenală a
intestinului subţire.
Localizarea dominantă a lui kapha
La nivelul pieptului (ura), al gâtului (kaṇṭha), al capului (śira), în kloma
(pancreasul sau organul metabolizării apei), în articulaţii (parva), în
āmāśaya, rasa, meda, în nas (ghrāṇa) şi limbă (jihvā).
Locaţia de origine: āmāśaya (partea superioară). Practic, toate cele trei
doṣa sunt produse în sistemul digestiv, de unde se răspândesc
pretutindeni în organism.

Dhātu
Toate dhātu-urile sunt produse în cadrul micrometabolismului.

1. Rasa
Rasa dhātu: partea lichidă a corpului, limfa = apă + pământ
Funcţii prīṇana, tarpaṇa, hrănirea plină de satisfacţie. Rasa reprezintă
Funcţii:
primul element care apare după digestie.
4
 Produse secundare (upadhātu
upadhātu sângele menstrual, laptele matern, şi
upadhātu):
anumite produse reziduale (mala) de tip kapha. Rasa mai are şi funcţia de
a asigura materia primă pentru formarea următorului dhātu.
Creşterea lui rasa este similară cu creşterea lui kapha. Semnele
acestora sunt aceleaşi.
rasa oboseală, emaciere, ameţeală, iritabilitate/intoleranţă
Deficitul lui rasa:
la zgomot, malnutriţie, atrofie.
rasa reducerea simţului gustativ sau a
Simptomele perturbării lui rasa:
capacităţii de identificare a gustului, respingerea hranei (de tipul
anorexiei), paloarea pielii (ca în anemie), inflamaţii, malnutriţie,
consumpţie, cearcăne, albirea părului. Afecţiunile cardiace sunt
influenţate de rasa dhātu.
Rasa se află în relaţie directă cu kapha.

2. Rakta dhātu: sângele = foc + apă

Este de culoare roşie, uşor vâscos, are un miros specific şi un gust
uşor sărat. Este considerat simbolul vieţii.
Funcţie jīvana – care conferă o nouă viaţă. Sângele susţine
Funcţie:
multiplicarea tuturor dhātu-rilor. Într-un anume fel, creşterea/scăderea
tuturor dhātu-rilor depinde de rakta.
Produse secundare: vase, tendoane (kaṇḍarā – structura solidă,
tradusă şi ca nervi).
Produs rezidual: pitta
Atunci când rakta creşte apar: multiple afecţiuni ale pielii, herpes,
erupţii, splenomegalie, alte afecţiuni ale splinei, abcese, gută, hemoragii,
hemoptizie, epistaxis, afecţiuni de tip rakta-pitta, sângerarea gingiilor,
icter, pete negre pe piele, coloraţie roşietică a ochilor /pielii /urinei.
Atunci când rakta scade apar: dorinţă pentru lucruri reci (datorită
deficitului apei) şi acre (datorită deficitului de foc), pierderea tonusului
vascular, uscăciune (acesta fiind un simptom comun, şi nu tipic).
Dacă rakta este viciat:
viciat deoarece rakta este responsabil de producerea
multor organe (ficat, splină, stomac, intestine, inimă şi limbă), atunci când
este viciat, pot apare degenerări în aceste organe. Rakta este un factor
vital important, a cărei afectare stă la baza multor forme de cancer.
Rakta este în relaţie directă cu pitta.

3. Māṁ
Māṁsa dhātu: muşchii = pământ + apă
Funcţie de acoperire a corpului (lepana), a oaselor, şi de susţinere a
Funcţie:
mişcării. Māṁsa conferă structură. Prin intermediul muşchilor se exprimă
puterea corpului.
secundare pielea, grăsimea abdominală.
Produse secundare:

5
 reziduale secreţii nazale, secreţiile de la nivelul urechilor,
Produse reziduale:
gurii, precum şi mucusul din fecale.
Atunci când māṁsa creşte creşte apar: chisturi dure, tumori, mărirea
parotidelor, papiloma, hemoroizi, polipi nazali, creşterea excedentară a
pielii sau muşchilor, creşterea dimensiunii abdomenului.
Atunci când māṁsa
māṁsa scade apar: emaciere, hipo/atrofie, mai ales în
zona fesieră şi pectorală, scăderea masei musculare, dureri articulare.
Dacă māṁsa
māṁsa este viciat:
viciat incapacitate de mişcare. Este important să
protejăm māṁsa dhātu dacă dorim să ne menţinem în formă. Este
necesar exerciţiul fizic practicat în acest scop.
Māṁsa şi kapha sunt într-o relaţie directă: creşterea sau scăderea
unuia atrage creşterea sau scăderea celuilalt (respectiv).

4. Meda dhātu: grăsime corporală = pământ + apă

Funcţie:
Funcţie conferă onctuozitate corpului (snehana), permiţând
manifestarea calităţii de moale. Oleierea este necesară corpului.
Meda reprezintă un tip de ţesut mai moale decât māṁsa. Şi în acest
caz, meda şi kapha sunt într-o relaţie directă.
secundare pelicula lubrefiantă de pe piele, grăsimea
Produse secundare:
musculară.
rezidual sveda – transpiraţia.
Produs rezidual:
Atunci când meda creşte apar: mărirea pieptului, abdomenului şi
feselor. Se instalează dispneea, chiar şi după un efort fizic redus. Apar
chisturi, abcese. Abdomenul dilatat tinde să atârne în jos. Chiştii de tip
māṁsa sunt duri şi imobili. Cei de tip meda sunt moi şi au tendinţa să se
mişte.
Dacă meda scade apar: amorţeală, mai ales în zona lombară, slăbirea
corpului, splenomegalie.
Meda este în relaţie directă cu kapha şi este corelată cu obezitatea,
afecţiune care perturbă personalitatea, şi cu diabetul, care perturbă întreg
organismul şi viaţa însăşi.

5. Asthi dhātu: oase = pământ + aer + spaţiu

Funcţie susţine corpul (dhāraṇa), intervine în formarea articulaţiilor şi
Funcţie:
permite realizarea mişcărilor.
Produse secundare: dinţi, păr.
Produse reziduale: unghii, pilozitate corporală.
Dacă asthi creşte apar: osteofite, număr excedentar de dinţi şi oase.
Dacă asthi scade apar: fracturi, fisuri, inclusiv fisuri dentare, exfolierea
unghiilor, căderea părului.
Asthi se află într-o relaţie de inversă proporţionalitate cu vāta doṣa:
creşterea unuia atrage scăderea celuilalt.

6
 6. Majja dhātu: măduva osoasă = pământ + apă (în unele texte se
adaugă şi elementul foc, manifestat prin anumite calităţi ale sale).
Funcţie umplerea oaselor, umplerea porozităţilor osoase (pūraṇa).
Funcţie:
Majja susţine oasele. O altă funcţie importantă: susţinerea organelor
senzoriale situate într-o structură osoasă: ochi, urechi, nas şi creier.
Atenţie: creierul nu este un ţesut de tip majja! Majja susţine creierul,
care este un organ multi-tisular!
secundare aceleaşi ca şi produsele reziduale: secreţiile
Produse secundare:
vâscoase de la nivelul ochilor. (odată cu rafinarea ţesuturilor, acestea nu
mai diferenţiază produsele secundare de reziduuri, întrucât practic nu se
mai poate vorbi de o parte reziduală).
Dacă majja creşte apar: greutate în corp, la nivelul ochilor şi nasului.
Dacă majja scade apar: leşin, vertij, creşterea porozităţii în corp
(osteoporoză). Aceasta este oarecum legată de hrănirea diferitelor părţi
ale corpului. Aşadar, este foarte important să protejăm majja dhātu.
Majja şi kapha variază direct proporţional: dacă unul creşte/scade, şi
celălalt va creşte/scade. La fel, majja şi pitta variază direct proporţional,
însă relaţia de dependenţă este mai puternică între majja şi kapha.

7. Śukra dhātu
dhātu: elementul reproducător = apă + pământ
Śukra se află într-o relaţie de directă dependenţă cu kapha.
Acesta este cel mai rafinat tip de ţesut, cel mai potent. El nu are mala
(produs rezidual). Produsul său direct este denumit ojas (esenţă vitală,
putere, imunitate).
Funcţie reproducerea fiinţei umane (gharbotpāda, creativitatea), nu
Funcţie:
doar la nivel celular. O a doua funcţie este de întărire a corpului (ne putem
da seama de nivelul de ojas al unei persoane după o interacţiune sexuală
a acesteia).
Dacă śukra
śukra creşte apar: secreţii spermatice sau ovulaţie în exces,
apariţia calculilor spermatici.
Dacă śukra scade apar: scăderea secreţiei de spermă şi a ovulaţiei,
spermă cu sânge.
Am observat relaţia de directă proporţionalitate dintre kapha doṣa şi
diferite tipuri de ţesuturi: rasa, māṁsa, meda, majja şi śukra. Astfel, dacă
apar afecţiuni de tip kapha, toate aceste tipuri de ţesuturi vor fi afectate.

Mala

1. Purīṣ
Purīṣa (fecalele)
Este corelat cu vāta doṣa şi reprezintă reziduul solid din sistemul
digestiv. Solidificarea face să se manifeste vāta şi să apară gaze.
7
 Funcţie conferă sentimentul de susţinere, de putere, în mod indirect.
Funcţie:
Fecalele trebuie menţinute o perioadă în corp. Rămânând în colon,
acestea conferă percepţia existenţei unei materii care dă soliditate şi
reduce anxietatea. Este cunoscut faptul că atunci când suntem stresaţi ne
simţim goliţi.
Dacă purīṣa şte apare o cantitate excesivă de fecale şi eliminări cu
purīṣa creşte
creşte:
frecvenţă mărită.
Dacă purīṣa scade apare o cantitate scăzută de fecale şi frecvenţă
purīṣa scade:
redusă a eliminărilor, constipaţie sau scaun tare.
Este foarte importantă realizarea excreţiei la momentul potrivit. Ideal
este ca numărul de mese să fie acelaşi cu numărul eliminărilor. Oricum,
este necesar să fie măcar un scaun pe zi (numărul eliminărilor = numărul
meselor – 1). Multe afecţiuni lombare se datorează constipaţiei.

2. Mūtra (urina)
Funcţie antrenarea şi excreţia excesului nedorit de lichid, kleda.
Funcţie:
Aceasta previne retenţia nedorită de apă. Acest proces de „spălare” a
organismului este foarte important.
Atunci când mūtra creşte
creşte apar: urinarea excesivă reprezintă un posibil
semn de diabet. Astfel o frecvenţă potrivită a eliminărilor de urină este
foarte importantă. Urina care stagnează excesiv în organism poate
determina apariţia calculilor renali.
Dacă mūtra scade:
scade apare o senzaţie de arsură, hematurie. Frecvenţa
micţiunilor este de 6 ori pe zi (după cum afirmă Cakrapāṇi). De fapt,
această rată a eliminărilor depinde de dietă. De exemplu, vara nu este
indicată eliminarea în timpul nopţii. Iarna putem avea 1-2 eliminări pe
noapte, cel mult. Altminteri, dacă frecvenţa este mai mare, aceasta poate
indica instalarea diabetului.
Mūtra este de asemenea corelată cu kapha doṣa.

3. Sveda (transpiraţia)
Este corelată cu pitta doṣa.
principală de a menţine lichidele la nivelul pielii şi a le elimina
Funcţie principală:
la momentul potrivit. Acest proces întăreşte organismul. Sveda mai este
corelată şi cu meda. În realitate sveda este un reziduu al lui meda.
Elementul comun dintre sveda şi meda îl reprezintă kleda.
Dacă sveda este în exces,
exces apare o transpiraţie nedorită şi excesivă pe
toată suprafaţa pielii.
Dacă sveda este redusă,
redusă apare senzaţia de prurit şi diverse afecţiuni
ale pielii.