Depresia

Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de tristețe sau de
pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp. Fiind mai serioasă decât un simplu episod
de tristețe, de supărare sau decât o trăire temporară de scădere a energiei, depresia poate avea un impact
semnificativ asupra bucuriei de a-ți trăi viața, asupra capacității de muncă, asupra stării generale de
sănătate si asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifestă diferit de la o persoană la alta. Unii se simt "dărâmați" pentru o perioadă
lungă de timp, în timp ce la alte persoane trăirile de depresie vin si pleacă. In cazul în care o persoană
are episoade scurte de depresie ușoară, aceasta poate fi capabilă să își continue viața profesională și să
facă față activităților cotidiene. Totuși, dacă persoana în cauză nu urmează o formă sau alta de
tratament pentru depresie, este supusă riscului de a deveni din ce in ce mai depresivă sau de a se
îmbolnăvi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a
comunica, la incapacitatea de a efectua activitățile de rutină si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul
unui specialist si urmarea unui tratament sunt esențiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a căuta ajutor deoarece consideră că acest
lucru este o dovadă de slăbiciune personală sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili
sa iasă singuri din această stare.
Astăzi se știe că depresia, ca și orice altă afecțiune medicală, are o bază biologică și chimică.
Tratamentul depresiei este sigur si de regulă eficace chiar și în cazul persoanelor cu depresie severă.

Cauze

Ce anume cauzează depresia este un subiect intens studiat in prezent.

Experții consideră că predispoziția genetică, împreună cu evenimentele de viață stresante,
afecțiuni medicale, administrarea de medicamente sau alți factori, pot determina un dezechilibru al
anumitor substanțe chimice din creier, denumite neurotransmițători, ducând la apariția depresiei.
Situațiile care pot declanșa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru îndepărtarea durerii sau steroizii; de
obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburări ale secreției hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scăzute ale fierului (anemia)
- afecțiunile îndelungate (cronice), precum artrită, bolile cardiace sau cancerul
- infecțiile, cum ar fi infecțiile virale sau infecțiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum sărăcia, dificultățile familiale, probleme medicale grave proprii
sau ale unei persoane apropiate.
- vârstnicii care trec de la o viața independentă la o viață în care depind de ceilalți au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescenților, din partea societății sau a celor de aceeași vârstă
- consumul de alcool, de substanțe ilegale sau probleme în legătură cu abuzul de o substanță
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
–durerea cronica, stresul, oboseala, nașterea recentă.

Simptome

Persoana care are depresie se poate simți lipsită de speranță, tristă sau nu mai poate simți plăcere
in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simți "dărâmată" sau descurajată, plânge ușor. De asemenea
poate fi irascibilă sau anxioasă sau poate avea un nivel scăzut de energie. Adeseori simptomele
depresiei pot fi subtile la început. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legătura între
ele si ca persoana respectivă ar putea avea depresie.
Cele mai semnificative două simptome ale depresiei sunt:
- tristețea sau lipsa de speranță
- pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorității activităților din viața de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea în greutate din cauza modificărilor în apetitul alimentar
- creșterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniște și incapacitatea de a putea sta liniștit sau din contră, sentimentul ca orice
mișcare necesită un mare efort
- senzație de oboseală permanentă
- sentimente de vinovăție sau de devalorizare fară un motiv aparent
- gânduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul în care o persoană prezintă cel puțin cinci din aceste simptome, pentru o perioadă mai
lungă de 2 săptămâni și dacă unul din aceste simptome este fie tristețea, fie pierderea interesului,
persoana respectivă este diagnosticată cu depresie majoră. Totuși, chiar dacă sunt prezente mai puțin de
cinci simptome, poate fi vorba de o depresie și este nevoie de administrarea unui tratament.
In cazul în care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioadă de cel putin 2 ani (la copii - 1
an), poate fi vorba de o formă de depresie pe termen îndelungat, numită tulburarea distimică (distimia).
Numeroase femei pot avea modificări ale dispoziției înainte de menstruație. Simptome premenstruale
fizice și emoționale care interferă cu relațiile interpersonale sau cu responsabilitățile cotidiene sunt
cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezintă simptome
premenstruale fizice si emoționale care interferă serios cu viața cotidiană pot avea o formă de depresie,
denumită tulburare premenstruală disforică.
Mulți medici, de obicei generaliști, consultă persoane care prezintă simptome generale care pot fi
dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent în depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizări
- probleme digestive, inclusiv constipație și diaree
- pierderea interesului în activitatea sexuală sau incapacitatea de a mai avea o viață sexuală activă
- sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident
 - autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa mișcării sau a vorbirii timp de ore întregi.
Alte simptome de depresie pot fi:
- mâncatul excesiv și câștigul în greutate, care apar mai frecvent decât pierderea poftei de
mancare
- creșterea duratei de somn, mai frecventă decât insomnia
- plâns facil, manie, stare generală proastă, împreună cu anxietate și stare de tensiune interioară
- uneori, o senzație de îngreunare a brațelor sau a picioarelor
–sensibilitate excesivă la rejecție (respingere).

Tipuri de depresie
Depresie reactivă
– Se pare că depresia reactivă este cel mai obișnuit tip de depresie. Aceasta este declanșată de un
eveniment traumatic, dificil sau stresant al vieții. Persoanele afectate se simt rău, nervoase,
anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate apărea dupa o perioadă prelungită
de stres și chiar la mult timp după sfârșitul acestei perioade. Cauzele variază enorm de la o
persoană la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuinței sau de pierderea unui părinte în
copilărie, până la incapacitatea de a realiza ceva o lungă perioadă de timp, o pierdere grea sau
un divorț.
Depresia endogenă
– Acest tip de depresie nu este întotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viață, ci mai
degrabă poate fi vorba de un dezechilibru al reacțiilor chimice ale creierului. Acest tip de
depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniacă
– Cel puțin o persoană dintr-o sută va experimenta genul acesta de depresie cel puțin o dată în
viața ei. Acest tip de depresie - cunoscută și ca depresia bipolară - este foarte diferită de toate
celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmărește tot timpul,
persoana afectată experimentează o creștere exagerată de energie și stări de exaltare, urmate de
scăderi bruște si de disperare cumplită. Aceste urcușuri și coborâșuri de stare pot dura chiar si
cateva luni la rând.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii și halucinații - văd
si aud lucruri care nu există. Cei mai mulți din cei afectați de acest tip de depresie suferă de
aceasta în adolescentă și în jurul vârstei de 20 de ani.Ca si în cazul celorlalte tipuri de depresie,
se poate da vina pe un întreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat că ar
exista vreo legatură cu determinarea genetică; daca unul din parinți suferă de această afecțiune,
există șanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natală
– Aceasta este o foarte bine cunoscută formă de depresie, care afectează între 10 si 20% dintre
femeile care dau naștere unui copil. A nu se confunda cu o alta afecțiune, denumită "baby-
blues" - o scurtă perioadă de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa naștere.
Această afecțiune poate provoca un plâns inexplicabil și sentimentul de singurătate pentru
cateva zile de la naștere. Depresia post-natală este o afecțiune cu mult mai serioasă, care apare
după două sau chiar trei săptămâni de la naștere și care se dezvoltă încet, ceea ce face să fie
foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar și pentru mama să își dea
 seama că suferă de depresie, ceea ce îngreunează cu mult situația. Acest tip de depresie este
cauzat de un dezechilibru hormonal în creier.
Tulburări afective de sezon
– Acest tip de depresie apare odată cu apropierea iernii si se pare că se datorează lipsei de lumină
a zilei în lunile de iarna. Această lipsă de lumină a zilei limitează producerea serotoninei, un
hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocând sentimente de nefericire. Acest tip de
depresie poate fi tratat cu terapie prin lumină.
Tulburarea recurentă
– Adeseori depresia reapare. Dacă o persoană are un episod de depresie, probabilitatea ca
depresia sa revină la un anumit moment al vieții acelei persoane, este mai mare decât la restul
oamenilor care nu au avut niciodată depresie.
Riscul de apariție a unui nou episod de depresie crește cu fiecare episod.

STUDIU DE CAZ – fobie socială, depresie subclinică

Numele şi prenumele subiectului: A.A.

Vârsta: 25 ani

Statut: Profesor suplinitor calificat –limba franceză, Arad

Stare civilă: căsătorită de 4 ani, nu are copii

Clienta s-a prezentat la cabinet fiind îndrumată de o cunoştinţă comună, care doreşte la rândul său să se programeze pentru
şedinţa de psihoterapie.

Clienta invocă, din prima clipă, că este o persoană tăcută, introvertită, îi este dificil să comunice cu alte persoane, iar atunci
când trebuie să o facă i se face rău, are palpitaţii, senzaţia că i se usucă gura, va spune ceva greşit şi vor râde de ea, „Nu vor
mai vorbi cu mine crezând că sunt o proastă”, „Vor vedea că m-am roşit şi-mi tremură vocea”. Susţine că vorbind despre
problemele ei, acestea i se par ridicole şi îi este dificil să povestească fără să se simtă anxioasă. De asemenea, spune că este „o
persoană slabă”, iar atunci când este criticată de soţ : „eşti o bleagă”, „eşti o proastă” , are reacţii violente, devine violentă
verbal sau se retrage în altă cameră.

Din cauza reacţiilor, simptomelor fizice şi a celor subiective ( stări de jenă, ruşine, teamă), clienta evită să vorbească în public
ceea ce consideră că este groaznic pentru cariera pe care doreşte s-o clădească.

Din trecut îşi aminteşte că mama era autoritară şi îi impunea un comportament retras, „să nu mănânci la nimeni că nu-i
frumos”, „nu te uita nici în stânga, nici în dreapta şi să fii serioasă”, „nu vorbi cu străini că te cred uşuratică”.

În urma analizei datelor am formulat următoarele ipoteze:

- Imaginea de sine a clientei este una negativă,

- stima de sine scăzută ,

- toleranţă scăzută la frustrare

- fobie socială, fiind preocupată de reacţiile sale psihosomatice, de gândurile negative legate de autoevaluări şi de evaluările
realizate de cei din jur.
Obiectivele propuse pentru prima şedinţă au fost:

1. Construirea relaţiei terapeutice, câştigarea încrederii printr-o atitudine empatică, inocularea sentimentului de acceptare
necondiţionată a propriei persoane ( clienta s-a prezentat din proprie iniţiativă la cabinet, acest fapt dând speranţa că nu va
prezenta rezistenţă);

- verificarea ipotezelor formulate;

2. Metoda utilizată : interviul pentru a obţine informaţii în legătură cu o strategie eficientă, flexibilă. Clienta a reuşit să se
exprime, să prezinte clar problemele pentru care a solicitat sprjin:”doresc să am o viaţă normală”, „să nu-mi fie teamă să
predau”, „să nu mai am senzaţii de rău în faţa oamenilor când vorbesc”etc. A prezentat încredere, răspunzând că ar fi o femeie
normală, cu o viaţă normală dacă n-ar avea fobia, manifestând dorinţa să lupte, să investească timp pentru şedinţele de
psihoterapie. Clienta şi-a ţintit congniţiile iraţionale involuntar, spunând:”gândesc prost”.

Clienta a avut o atitudine din ce în ce mai cooperantă, respectuoasă, dispusă să îşi corecteze gândurile iraţionale şi
convingerile disfuncţionale care stau la baza acestora.

S-a confirmat : o stimă de sine scăzută, evaluari globale negative la propria persoană: şi-a exprimat faţă de caracteristicile
fizice: „ sunt prea slabă” , „sunt insultată mereu de soţ”” cognitive: „ eu gândesc prost”, „ nu sunt bună de nimic”.

- toleranţă scăzută la frustrare : „ nu mai rezist”, „nu mai suport”, „ îmi vină să ţip de nepuţinţă”, „mă enervez foarte repede
când aud ce mi se spune …”

Clienta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de comportamentul soţului, „care nu se mai simte bine în prezenţa mea”, „mă insultă
mereu”, „ mă evită”, este supusă tiraniei lui TREBUIE neapărat :” să te schimbi”, „să te porţi frumos cu prietenii mei”etc.

Clienta a răspuns că s-a simţit foarte bine în timpul şedinţei , deşi la început a simţit că tremură, are dificultăţi în exprimare,
fiind copleşită de teama că nu va fi înţeleasă sau că va fi respinsă. .

A afirmat că doreşte să urmeze terapia şi a cerut să fie programată pentru o nouă şedinţă. Astfel, am stabilit următoarea
întâlnire.

Planul pentru următoarele şedinţe:- împreună vom elabora lista precisă a problemelor specifice de viaţă din cele discutate
anterior, vom grupa problemele asemănătoare, alegerea împreună cu clienta a problemei pe care să lucrăm, vom realiza o
monitorizare a problemelor în termeni de durată, frecvenţă, intensitate, latenţă, învăţarea unor tehnici de relaxare .

În cadrul celei de a doua şedinţe, am continuat evaluarea clientei, de asemenea am primit testele date spre completare de
catre clientă, rezultatele urmând a le cota şi interpreta pentru şedinţa următoare.

A.A. mi-a prezentat adeverinţa medicală de la medicul de familie, pe care i-am solicitat-o. Nu este în evidenţa medicului de
familei cu afecţiuni care să fie înregistrate pe axa III. Din cele relatate, nu a avut probleme medicale care să–i influenţeze
funcţionarea psihică, nu a făcut tratament medicamentos (antidepresive,etc.). Axa 2: Clienta prezintă caracteristicile de
personalitate evitantă, comportamentele evitante consider a fi rezultatul anxietăţii, a fobiei sociale.

Clienta este cooperantă, are o dispoziţie anxioasă, este bine orientată tempo-spaţial.

Din istoricul personal al clientei am notat că a fost un copil vioi, prietenos, dar „criticile permanente au determinat-o să
devină retrasă în faţa mamei, aceasta fiind considerată „stresorul principal”.Tatăl avea totdeauna o atitudine „împăciuitoare”,
fiind dominat şi, mai ales „lasându-se dominat” de soţie, motivând că „preţuieşte familia „ el fiind orfan de la o vârstă fragedă.

Suport social inadecvat în copilărie şi în adolescenţă.

Soţul consideră că are un ascendent asupra ei, deoarece de la casătorie el a asigurat din punct de vedere financiar casa, el
„ câştigă bani mai mulţi, ai mei fiind suficienţi pentru ţigări”.
Probleme de relaţionare între A.A. şi părinţi-comunicare dificilă, de suprafaţă, i s-a impus reguli de disciplină inadecvate,
astfel apar credinţe iraţionale, comportamente cogniţii dezadaptative, care urmează a fi modificate prin terapie.

În ceea ce priveşte relaţia cu soţul, modificarea imaginii de sine a clientei , a cogniţiei ”trebuie să mă pot controla, altfel este
insuportabil” , fiind ţinte ale intervenţiei.

A.A. afirmă că se simte rău, tremură, atunci când îşi imaginează că ceilalţi observă aceste simptome şi vor râde, ea fiind
convinsă că arată rău. Prezenţa gândurilor negative automate sunt urmate de procesări în legătură cu imaginea de sine, astfel
a dezvoltat comportamente de asigurare: evită să privească elevii din clasele de liceu atunci cănd predă, repetă în gând ce are
de spus când este întrebată.

La întrebarea când s-a simţit prima dată cuprinsă de teama că a avut o prestaţie stupidă, inacceptabilă, iar ceilalţi au respins-
o, a răspuns că nu s-a gândit la acest lucru, dar acum îşi aminteşte că „la vârsta de 10 ani, la o serbare, avea de spus pe scenă o
poezie foarte frumoasă, „Gândăcelul de Ana Blandiana”, poezie repetată de mai multe ori cu mama sa, care a fost
nemulţumită tot timpul şi de felul în care gesticulează şi de intonaţie „de absolut tot” , astfel că în clipa în care a trebuit să
recite, a fost sigură că se va „face de ruşine, aşa cum spusese mama „sa, a simţit că se înroşeşte şi tremură, iar poezia a recitat-
o aproape şoptit cu lacrimi în ochi. Reacţia mamei a fost „Exact aşa cum mă aşteptam!Nu ai fost în stare să spui poezia aşa
cum trebuie!”. „M-am simţit ca şi gândăcelul din poezie”. Consider că acest episod este cauza apariţiei şi menţinerii problemei
.

Am acordat importanţă identificării comportamentelor de asigurare, a celor de evitarea naturii proceselor interioare legate de
imaginea de sine.

Lista de probleme specifice: vorbitul în public, anxietate, stima de sine şi activităţile sociale deficitare, problema cu soţul-
comunicare.

Scopuri terapeutice:

v Restructurare cognitivă şi creşterea stimei de sine, A.A. vizualizând şi conştientizând că are valoare personală şi poate
suporta situaţii extrem de neplăcute, dar găsind soluţii pentru a trăi, a merge mai departe, bucurându-se de viaţă; am lucrat
asupra stimei de sine şi am considerat că este un obiectiv principal, asemeni restructurarii cognitive, deoarece fără încredere
în forţele sale, fără conştientizarea propriei valori personale, pacienta nu s-ar fi crezut capabilă să lucreze asupra credinţelor
iraţionale şi nu ar fi fost îngăduitoare cu ea însaşi când identificarea şi disputarea acestor gânduri ar fi eşuat la primele
încercări.

v Stimularea asertivităţii, dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de probleme

v Îmbunătăţirea abilităţilor sociale cu impact asupra trăsăturilor de personalitate evitanta

v O atenţie deosebită am acordat relaţiei terapeutice, urmărind consolidarea şi dezvoltarea ei, învăţând-o să se accepte
necondiţionat, mai mult, să se accepte necondiţionat nu pentru că eu o fac, ci mai ales, în mod independent de opinia mea sau
a altora.

I-am dat explicaţii cu privire la unele aspecte legate de psihofiziologia stărilor afective înaintea învăţării unui program de
relaxare, solicitându-i să –l utilizeze atunci când se simte tensionată ori cuprinsă de teamă, de asemenea, să desfăşoare o
activitate care îi face plăcere.

Însuşirea tehnicilor de restructurare cognitivă pentru a modifica gândurile automate, credinţele iraţionale, clienta ajungând
în timpul disputării la convingeri flexibile, exprimate sub forma preferinţelor, a dorinţelor, observând ajunge la concluzii
raţionale.

La şedinţa anterioară i-am sugerat să citească cartea doctorului A.Ellis, acest lucru a fost în beneficiul procesului terapeutic,
fiind cucerită atât de stilul în care a fost prezentată terapia, cât şi de informaţiile primite.

Am dat sugestii de întărire a eu-lui, de reducere a depresiei subclinice şi de creştere a încrederii în sine.
Tema de casă:- să scrie o pagină în care să demonstreze că credinţele iraţionale sunt iraţionale; – să citească textele din biblie
referitoare la catastrofare şi devalorizare, având în vedere că gândurile noastre ne pot face să ne simţim foarte rău sau să ne
simţim bine, deoarece avem puterea de a le schimba.

Am stabilit două şedinţe pe săptămână.

Sedintele 4,5,6

Am prezentat clientei modelul ABC, în prima şedinţă puţin, odată cu educaţia pentru psihoterapie.

In foaia de observaţie psihoterapeutică anterior am menţionat despre anxietate, referindu-mă la faptul că în situaţia când se
crede evaluată la şcoală de către elevi sau în public, clienta are teama de a nu acţiona într-un fel jenant, nu ştie cum să
reacţioneze, în contact cu stimulul fobogen se provoacă un răspuns anxios, manifestă anxietate când e expusă la evaluarea
celorlalţi. Nu prezintă anxietate când nu este în situaţia de a fi evaluată.

Foarte important e faptul că la fiecare şedinţă clienta a venit cu temele făcute. Pentru început am utilizat jocul de rol, apoi, am
folosit tehnica imageriei dirijate, cerându-i să-şi imagineze că are de predat o lecţie clasei a IX-a , apoi unor clase mai mari, în
cele din urmă unei calse de a XII-a şi are oră de inspecţie, în cele din urmă am participat împreună cu o altă profesoară la ora
sa. Clienta mi-a spus că: „ Mi-am amintit ce întrebarea dvs. Dacă ar fi copilul meu în situaţia mea cum aş reacţiona dacă el ar
greşi şi m-am purtat altfel cu mine, am reuşit să –mi spun că nu trebuie să fiu perfectă în expunere, că pot greşi, iar dacă
greşesc nu-i groaznic, pot remedia sau asta e , e omeneşte …”. Fiind în sesiune, am solicitat clientei să-mi prezinte un subiect,
iar reacţiile s-au încadrat in normalitate. A precizat că nu mai prezintă insomnii înainte de examen. Rezultatele la master şi la
şcoală au devenit mai bune, A.A şi-a făcut, de asemenea, o prietenă , profesoară la şcoala unde predă, se simte sigură pe ea şi
deschisă faţă de colegii de clasă, participând la viaţa colectivului.

Comunicarea cu soţul s-a îmbunătăţit, A.A. discutând cu acesta despre ceea ce doreşte pe plan familial, imaginea sa despre
cum este şi despre cum doreşte să fie nu mai suferă diferenţe majore. Nu mai fuge de discuţii, conflicte, nici nu se izoleaza sa
planga si sa susţină:” nu mai am nici o speranţă, e groaznică viaţa, nu-mi mai place nimic…”, ci îşi susţine calmă, sigură pe ea
opiniile, considerând că modelul ABC i se potriveşte , iar urmare terapiei, a găsit resursele în ea însăşi pentru a-şi schimba
viaţa.

Am programat o întâlnire săptămânală cu A.A., solicitându-i să noteze orice emoţie negativă disfuncţională care apare, orice
comportament dezadaptativ, conform modelului ABC.

In urmatoarele sedinte, fiind familiarizată cu modelul cognitiv al fobiei sociale, am lucrat mai mult asupra imaginii de sine,
modificând ruminaţiile interioare.Astfel, pentru a se convinge de veridicitatea feedback-urilor auditive am recurs la
înregistrarea cu reportofonul a unei conversaţii angajate cu o altă clienta, aceasta fiind rugata de mine să-i solicite A.A.să-i
traducă un mesaj în limba franceză primit pe telefon, după ce eu le fac cunoştinţă, prezentând-o pe A.A. şi în calitatea de
profesor. La finalul şedinţei am rugat-o să descrie cum crede ca a arătat în timpul conversaţiei cu o persoană străină, daca are
impresia că a avut emoţii şi în ce măsura acestea s-au vazut: ai roşit, ţi-a tremurat vocea, mâinile…şi dacă aceste simptome au
fost vizibile şi pentru partenera de conversaţie. Clienta s-a convins că aceste simptome nu sunt evidente, iar dacă simte că pot
creşte în intensitate să apeleze la sugestii, concentrându-se asupra respiraţiei care să fie tot mai calmă, mai relaxată.

A presupune că ceilalţi te evaluează negativ este o eroare care duce la menţinerea fobiei, A.A. a primit sarcina de a identifica si
analiza distorsionările cognitive: ghicirea viitorului, a gândurilor celorlalţi, catastrofarea situaţiei.

Punând accent pe faptul că nu e nimeni perfect, toţi greşim şi a greşi nu e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, având
convingerea că valoarea personală nu scade când cineva face evaluări negative dure la adresa noastră şi, mai ales, nu devenim
cum ni se spune, doar pentru că acea persoana aşa spune, A.A. alege să fie şi să se vadă ca este o persoana încrezatoare în
forţele proprii.

Am propus sa lucreze conform modelului ABC pentru a se forma deprinderea de a disputa credinţele iraţionale, de a disputa
gândurile automate, să noteze reuşitele, toate fiind deosebite şi importante în susţinerea convingerilor raţionale şi a existenţei
resurselor interne. A.A. s-a îndoit de existenţa acestor resurse interne, pentru aceasta i-am prezentat un slide cu imagini în
care natura se trezea la viaţă, primavara fiind surprinsă pe chip de munte, pe chipul firelor de iarbă abia aparute, pe ramuri
copleşite de flori, în cuibul proaspăt al păsărilor, în fundal răsunând sunet de nai si cântec de pasari. Cum e lumea?
„Frumoasă!” Ce anotimp e ?” Primavara, bineînteles”. A fost o toamnă care a dus la defrunzire de vechi, tristeţe, apoi o iarna
care să purifice, acum a renăscut la viaţă totul, aşa-i? „Da, e superb.” Şi firul de iarbă a renascut, florile…iepuraşii, păsările…
au avut resurse.Tu, A.A eşti oare mai prejos decât firul de iarbă? Chiar tu, fiinţă umană, să nu ai resurse? Nu-mi raspunde. O
să te rog să notezi ca temă cum te vezi primavara aceasta, ce planuri ai ales pentru tine. Doresti? „Da. Multumesc.” a spus.

In prezent, clienta gestionează situaţiile de criză sau neplacute şi a dezvoltat scheme cognitive funcţionale. La reevaluarea cu
ajutorul chestionarelor, scorurile sunt dovada reuşitei intervenţiei psihoterapeutice. Atât pe plan familial, cât şi pe plan
social, A.A. este o persoană raţională cu emoţii pozitive şi negative funcţionale, mai mult, se vede că se preţuieşte şi se susţine
mai ales când greşeşte.