Fabula este opera epica in versuri sau proza in care, prin intermediul unor

animale, plante sau obiecte personificate, scriitorul prezinta moravuri si defecte

omenesti. Textul unei fabule este alcatuit din doua secvente: o naratiune
alegorica si morala (invatatura extrasa din povestioara relatata).
“Caine si catelul”, scrisa de Vasile Alexandrescu apartine genului epic, intrucat
scriitorul isi exprima in mod indirect, prin intermediul personajelor si al actiunii,
sentimente despre demagogia altora care declara prin vorbe lucruri frumoase si
demne, dar nu se dovedesc in stare sa le puna in practica. Modalitaiile de
expunere folosite sunt naratiunea realizata la persoana a III-a si dialogul care
confera textului caracterul de secventa dramatica si devine mijloc de
caracterizare a personajelor. Recunoastem in acest text si celelalte tresaturi
specifice fabulei. Astfel Samson intruchipeaza demagogul, omul care vorbeste
despre egalitate, dreptate, fiind nemultumit de trufia si superioritatea altora, iar
Samurache este tipul omului care are naivitatea de a crede in vorbele auzite,
insa va constata ca sunt valabile doar in teorie, nu si in practica.
Textul este alcatuit din 36 de versuri, cu o masura variabil(versurile lungi
alterneaza cu cele scurte) care pot fi grupate in cele doua secvente specifice
unei fabule: primele 34 de versuri constituie povestirea alegorica, iar ultimele
doua versuri contin morala.
Textul contine doua substantive, aflate apparent intr-un raport de coordonare,
insa intamplarile relatate vor dovedi ca intre caine si catel exista o distanta
insumontabila. Fabula ne descrie discursul lui Samson despre egalitatea
“dobitoacelor” : “Cat imi sunt de urate unele dobitoace,/Cum lupii, ursii, leii si
cateva/Care cred depre sine ca pretuiesc ceva!”. Observam ca in enumerarea lui
Samson apar animale salbatice care ii sunt superioare. Prin caracterizarea
directa naratorul realizeaza o prezentare a lui Samson, “dulau de curte, ce latra
foarte tare”. Propozitia atributiva are un nteles figurat intrucat verbul “a latra” se
refera aici la demogogie.
Cuvintele lui Samson sunt auzite de catelul Samurache care in naivitatea lui ii
da crezare si vrea sa-si manifeste iubirea fata de semeni. Observam ca antiteza
dintre cele doua personaje este marcata pe de-o parte prin intermediul numelor
si pe de alta parte prin opozitia remarcata intre substantivele “caine/catel”.
Samurache se adreseaza lui Samson si boului cu care acesta statea de vorba
folosind apelativul “fratii mei”, fapt ce starneste mania dulaului. Cel pe care il
considera in mod democratic “frate” ii raspunde umilindu-l si amenintandu-l “Noi,
fratii tai, potaie!/O sa-ti dam o bataie/Care s-o pomenesti”.
Invatatura care se desprinde ne arata ca adeseori oamenii isi doresc
egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei.
Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca, desi s-au confruntat
personaje din randul animalelor, poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni,

1
referindu-se la defectele lor. Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea
critica a autorului fata de vorbirea goala, fata de mandria nejustificata, dupa cum
sunt condamnate indirect si neutralitatea, graba cu care unii se reped sa
aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor, fara sa mai astepte faptele. Asadar,
fibula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte.