Lasitatea universitarilor

Mihai Vacariu,

Cum este posibil ca un individ precum Tudorel Toader sa mai fie inca rectorul celei mai vechi universitati din
tara? Cum de mai este inca profesor? Ce fel de cursuri poate tine ca profesor acest individ care alaturi de
Dragnea au facut probabil cel mai mult rau acestei tari in ultimii 10 ani? Cum se poate el uita in ochii studentilor
si sa le vorbeasca de legi, de moralitate, de etica, de dreptate?

Studentii de la universitatea din Iasi s-au revoltat, sau ma rog, o parte dintre ei. Societatea civila s-a revoltat:
zeci de personalitati si ONG-uri au cerut oficial si insistent demisia din functia de rector, a celui care este efectiv
complice la distrugerea sistematica si programata a Romaniei. Insa, o intrebare ramane: de ce nu se revolta
cadrele didactice ale Universitatii ,,Alexandru Ioan Cuza" De ce nu se aliaza pentru a cere in mod public
demisia sa Tudorel Toader este o rusine nu doar pentru Romania, si nu doar pentru orasul Iasi, ci este o mare
pata pe blazonul onorant al acestei vechi universitati.

Cand vezi inimaginabilele si rusinoasele actiuni ale ministrului Tudorel Toader te intrebi cum de a ajuns un
asemenea individ rector al universitatii din Iasi Rector! Ca sa ajungi intr-o astfel de pozitie trebuie sa fii votat de
alti multi profesori si cadre didactice ale universitatii! Inteleg ca a reusit sa pacaleasca o multime dintre ei, ca si-
a construit in timp un anume grup de fideli (o gasca), asa cum se intampla in multe institutii de invatamant in
Romania, si nu numai de invatamant, unde tot felul de dubiosi si incompetenti ajung sa conduca destinele unor
institutii fundamentale din tara. Foarte probabil, odata ajuns rector, pe principii deja utilizate pe scara larga in
Romania, Tudorel Toader s-a inconjurat de oameni obedienti, sau incompetenti, sau santajabili, oameni pentru
care principiile si valorile adevarate reprezinta doar vorbe goale.

Insa acum nu mai putem vorbi de faptul ca a pacalit o sumedenie de oameni sa il voteze rector. In acest moment
toata lumea este constienta ca imparatul e gol. Toata lumea in universitate este constienta de deficitul urias de
imagine pe care il creeaza Tudorel Toader institutiei. In acest moment, cei care nu ii solicita demisia sunt de fapt
complici cu el, chiar si prin simplul fapt ca tac din gura, ca pun capul in pamant, ca tolereaza aceasta persoana
in fruntea institutiei. Mai mult, acest gen de universitari ajung sa isi construiasca in mintea lor tot felul de
naratiuni care sa le justifice deciziile si culmea, ajung sa si creada cu tarie in ele. Motivatiile reale ale
comportamentului lor fiind de fapt de natura pur economica: au rate la banci, au copii, au o anumita pozitie pe
care nu vor sa o pericliteze etc. etc.

Ceea ce trebuie sa inteleaga orice universitar, sau dascal, din tara este ca institutia de invatamant in care isi
desfasoara activitatea nu este ,,institutia lor", si nici a sefilor lor, si nici macar a studentilor, sau elevilor, care
invata acolo, ci este o institutie fundamentala pentru intreaga natiune si pentru viitorul acestei tari pentru ca doar
prin educatie va putea Romania sa se dezvolte si sa devina o natiune cu adevarat europeana.

Cum sistemul de educatie in Romania este la pamant, mai ales cel pre-universitar (cu exceptia unor scoli si licee
de elita), universitatile au ajuns acum sa aiba pe langa rolul de a imbogati cunostintele studentilor si foarte
importantul rol de a-i pregati pentru momentul cand efectiv vor lucra in domeniul pe care si l-au ales, dar si de a-
i invata care sunt adevaratele valori si principii, de a-i pregati pentru a se comporta si actiona in societate, si, de
ce nu, de a-i pregati pentru viata in general.

Sunt insa sceptic in privinta viitorului educatiei Romaniei: cu un sistem care permite ca in fruntea institutiilor
importante sa ajunga si sa se mentina oameni precum Tudorel Toader, sau Valentin Popa, alt celebru ,,rector", al
Universitatii din Suceava - care a mai si fost Ministru al Educatiei, asta pot sa inteleg :) -, cu o politizare
excesiva a intregului sistem, cadre imbatranite, focalizare pe acumulare de informatii, fara o conectare clara la
cerintele si provocarile economiei si societatii, ei bine, ma astept sa avem un drum lung pana sa iesim la liman.
Iar acest drum, ar presupune, in primul rand, reformarea invatamantului in Romania pe principii deja folosite cu
succes in strainatate si nu, ca de obicei, incercand sa reinventam roata.