HRIBI

Boletus (Carl von Linné, 1753)[1] este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota din
familia Boletaceae care cuprinde mult peste 100 de specii și coabitează, fiind un simbiont
micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Numele generic este derivat din cuvântul
latin (latină boletus) care decurge la rândul său de la cuvântul din limba greacă antică bolitos
(greacă βωλίτης), ce înseamnă „ciuperci de pe pământ”[2], fiind cunoscut în popor sub
denumirea hribi.[3] Acest gen este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un
picior în mod general cu bază bulboasă. Cel mai cunoscut reprezentant precum tipul de specie
este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru
prima oară în anul 1753.[4] Familia boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară
de Antarctida).

Cuprins

1 Descriere
2 Comestibilitate
3 Conservare
4 Taxonomie
5 Galerie de imagini
6 Boletus pe timbre
7 Note
8 Bibliografie
9 Legături externe

Descriere

Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din
timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).[5]
Stipe-ventru.png

Pălăria: Bureții au o pălărie netedă și fără luciu de diferite culori de la alb-gri și gălbui la
maro închis cu un diametru de până 30 cm. La început, pălăria este semisferică, având mai târziu
mereu forma unei perne.

Buretele dracului

Tuburile și porii: Ciuperca are tubulețe fixate vertical sub pălărie, nu lamele ca de exemplu la
Agaricus bisporus și Agaricus edulis, nici pori, acești cuvin genului polyporus sau stinghii ca la
genul Cantharellus). Din aceste tubulețe cad după procesul de maturare sporele. Culoarea
acestora diferă tare. În majoritatea cazurilor sunt albe, galbene sau roșii.

Piciorul: Boletus are un picior robust și cărnos, de până la 10 cm lățime, scund și obez la
început, iar apoi întins, robust, în mod general cu bază bulboasă de până la 12 cm lățime,
cunoscut de la hribi, câteodată de formă fusiformă, ca de exemplu la Boletus aestivalis sau
Boletus citrinus. Culorile sunt foarte diferite: alb, galben, maroniu, maro-roșcat, adesea oară cu
gratii de la maro peste roșu înfocat, purpuriu până la aproape negru care se întind reticulari peste
suprafață dar și cu picățele colorate diferențiat sau cu ochiuri.[6]

Acest tip de ciupercă formează o ecto-micoriză cu rădăcinile de copaci diferiți (în mod special cu
molizi, brazi, fagi și stejari), care, în unele cazuri, apare ca ecotipuri foarte specializate.
Hribi și alte feluri Boletus uscate
Hribi congelați
Comestibilitate

Singurele ciuperci precis otrăvitoare, dar nu mortale, din familia Boletaceae sunt Boletus satanas
(buretele dracului) și speciile înrudite ca de exemplu Boletus purpureus, Boletus rhodoxanthus,
Boletus satanoides și altele puține. Mai departe există un număr mic de ciuperci suspecte
(Boletus luridus, Boletus splendidus) sau incomestibile, fie că sunt de gust prost sau foarte amare
ca Boletus calopus, Tylopilus felleus sau Boletus radicans. Majoritatea acestor bureți sunt
comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de numeroase larve, în special în
perioada de creștere.[7][8]
Conservare

Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma
precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz
sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi.[9]
Taxonomie
Genul Boletus este mare și are o istorie taxonomică complexă. Index Fungorum enumeră peste
300 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent
valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum
sunt de exemplu Gyroporus, Leccinus, Suillus, Typopilus, sau Xerocomus. Analizele
filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Boletus.
Pentru un laic este foarte greu a găsii o orânduire clară, pentru că din păcate sinonimele și chiar
schimburile de nume diferă intre țări precum scientiști. Următoarea tabelă arată câteva exemple
ale speciei: