Professional Documents
Culture Documents
MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA
FACULTATEA DE ISTORIE
BANII
REFERAT
ECONOMIX
Chişinău 2018
CUPRINS
1
EVOLUTIA BANILOR
De-a lungul timpului, oamenii au incercat sa gaseasca diverse metode de a
face comert astfel incat sa obtina un profit maxim, iar experienta i-a invatat sa
prefere drept mijloc de schimb metalele rare. Cuprul, bronzul, argintul si aurul sunt
durabile, pot fi fragmentate si apoi regrupate cu usurinta, au o disponibilitate limitata
si, gratie frumusetii si durabilitatii lor, sunt valoroase si din alte puncte de vedere.
Un principal dezavantaj este acela ca o persoana care primeste drept plata piese de
metal nu poate determina pe loc adevarata greutate si finete a metalului. Oamenii cu
putere politica au rezolvat partial aceasta dificultate atunci cand au descoperit ca pot
transforma metalele pretioase in monede. Ei s-au hotarat sa primeasca lingouri de
metal si sa le transforme in monete de o anumita greutate si finete, pastrandu-si
pentru ei o parte din metal. Clientii erau dispusi sa suporte acest tip de taxa, numita
senioraj, deoarece metalul transformat in monede avea o valoare precisa si, in cazul
schimburilor, valora mai mult decat metalul simplu. Respectiva persoana, persoana
cu putere politica putea beneficia si de publicitate gratuita, imprimandusi portretul
pe monede. Ulterior, marginile monedelor au fost finisate, cea ce a facut ca valoarea
lor sa se poata pastra de-a lungul timpului, deoarece pentru cetateni nu mai era asa
de usor sa rada metalul de pe monede care le treceau prin maini, inainte de a le
utiliza in alte tranzactii.
Negustorii sau oamenii bogati care detineau lingouri de aur sau argint au inceput
sa caute locuri in care isi puteau depozita in siguranta avutiile si au apelat la aurari,
care asigurau pastrarea obectelor de valoare. Chitantele emise de aurari au fost,
poate, prima forma de bani de hartie, fiindca ele erau acceptate de vanzatorii de
bunuri si servicii, ca mijloc de plata. Astfel, cumparatorii nu mai trebuiau sa-si
retraga lingourile din seifurile aurarilor si nici sa-si plateasca eventualele costuri
aferente returnarii lingorilor nefolosite.
Cand au luat nastere bancile comerciale, care au inceput sa accepte depunerile in
monede, bancherii si-au dat repede seama ca puteu inprumuta cu dobanda o parte
din banii depusi la ei, fiindca putini deponenti veneau simultan sa-si retraga banii.
Pe de alta parte, nu aveau de ce sa imprumute efectiv monedele de aur si argint.
Chitantele erau chear cu mult mai utile. Aceasta a fosrt originea majoritatii biletelor
de banca, stramosii directi ai actualelor bancnote. Biletul de banca era o bucata de
hartie, imprimata cu diferite ornamente pentru a evita contrafacerea, care mentiona
promisiunea de a-i achita purtatorului sau o anumita cantitate de moneda metalica.
Daca analizati banii de hartie pe care ii detineti, veti observa ca ei sunt simple
bilete de banca, emise de banca centrala a tarii in care locuiti. In cazul Statelor Unite,
moneda de hartie este emisa de una din cele 12 banci ale Rezervei Federale. Pana la
reproiectarea bancnotelor, la sfarsitul anilor 1990, sigiliul rotund din partea stanga a
portretului care aparea pe bancnota mentiona intodeauna numele bancii emitente.
2
Principala diferenta intre aceste bancnote si cele care au reprezentat cea mai mare
parte a monedei hartie in Statele Unite, dar si in alte state ale lumii, pana acum 150
de ani, este aceiea ca in prezent ele sunt emise exclusiv de catre banci
guvernamentale si nu promit sa ii plateasca nimic purtatorului.
4
CREATIA MONETARA
Bancile creeaza moneda la propriu, insa nu tiparind mai multe banknote. Sa
presupunem ca vi se aproba cererea pentru un credit de 500 de dolari de la Banca
Comerciala. Ofiterul de credite va intocmi un borderou de depunere pe numele
dumneavoastra, pentru suma de 500 de dolari, il semneaza si i-l inmaneaza
casierului, care va va credita contul current cu 500 de dolari. Suma totala a monetei
din conturile curente creste imediat cu 500 de dolari. Masa monetara creste cu
respectivii 500 de dolari. Multe personae cred ca banca ia acei 500 de dolari din
contul altcuiva, insa acest lucru nu poate fi adevarat. Cu siguranta persoana aflata in
acea situatie ar protesta! Banca a creat cei 500 de dolari pe care vi i-a imprumutat.
Acei 500 de dolari chiar sunt bani? Sa spunem ca ati imprumutat bani pentru
a va cumpara un calculator personal. Daca mergeti la magazine si scrieti un cec
pentru 500 de dolari, angajatii magazinului va lasa sa esiti pe usa cu calculatorul
dorit. Iata dovada ca banii din cont sunt adevarati. Responsabilul financiar al
magazinului va depune la banca cecul completat de dumneavoastra, iar contul
magazinului va fi creditat cu cei 500 de dolari. Banca la care este deschis contul
magazinului va trimite cecul la sistemul de compensare a cecurilor din cadrul
Rezervei Federale. Acolo, contul bancii respective, deschis la sucursala locala a
bancii comerciale, va fi creditat cu 500 de dolari, iar contul bancii dumneavoastra
va fi debitat cu 500 de dolari. Banca centrala va trimite apoi cecul la banca
dumneavoastra, care va anula datoria pe care o are fata de dumneavoastra – cei 500
de dolari pe care vi-I creditase anterior in cont. Insa cantitatea totala de moneda
aflata in circulatie nu scade cand se deruleaza aceste operatiuni, fiindca cei 500 de
dolari create de banca dumneavoastra inca exista si se afla in contul current al
magazinului de calculatoare.
De ce a fost banca dispusa sa creeze cei 500 de dolari pentru dumneavoastra?
Fiindca i-ati oferit bancii propria dumneavoastra promisiune, credibila, de a
rambursa cei 500 de dolari plus dobanda, la o anumita data viitoare. De ce a putut
banca sa creeze 500 de dolari pentru dumneavoastra? Pentru ca populatia este
dispusa sa accepte promisiunile asumate de banca privnd conturile curente si sa le
foloseasca drept mijloc de schimb. Bancile comerciale sunt cel mai bun exemplu de
institutii private care pot convinge populatia sa le detina sis a le foloseasca pasivele.
Nu e nevoe de mai mult pentru a crea moneda.
Veti spune ca lucrurile nu au cum sa fie atat de simple, ca e ca si cum ati avea
in pivinita propria masina de facut bani. Tuturor ne-ar placea sa putem crea bani. Ar
fi mult mai usor decat sa muncim pentru ei. De ce bancile pot face acest lucru, insa
marea masa a populatiei, nu? Si daca totul e adevarat, nu ar fi logic ca masa monetara
aflata in circulatie sa creasca sis a tot creasca pana nu mai are nicio valoare? Daca
bancile au la dispozitie un mechanism atat de bun,de ce s-ar opri vreo data?
5
CEEA CE POTE FI CREAT POATE FI DISTRUS
Iata o alta intrebare- se intampla ceva cu cantitatea cu bani atunci cand rambursati
imprumutul? Sa presupunem ca ati acumulat bani, fie in contul current, fie in propria
pusculita, deci puteti plati imprumutul plus dobanda, la data scadentei. La momentul
respective, mergeti la banca cu cei 575 de dolari pe care ii datorati sub forma de
banknote. Atunci cand ii preda la banca, masa monetara aflata in circulatie scade cu
575 de dolari. Retinrti ca moneda reprezinta bani doar daca este detinuta in afara
sistemului bancar.
Daca, dupa cum este mai probabil, aveti cei 575 de dolari in contul current, scrieti
un cec in favoarea bancii pentru suma respective. Banca scade 575 de dolari din
contul dumneavoastra current, iar masa monetara scade cu 575 de dolari. Prin
urmare, se creeaza moneda atunci cand bancile acorda imprumuturi si se distruge
moneda atunci cand clientii isi ramburseaza imprumuturile. Astfel, masa monetara
totala aflata in circulatie creste in orice perioada in care bancile acorda noi credite
intr-un ritm mai mare decat cel de rambursare a creditelor bancare existente, iar masa
monetara scade atunci cand creditele bancare existente sunt rambursate intr-un ritm
mai accentuat decat cel de acordare a noilor credite.
CREDIBILITAREA SI INCREDEREA
Intr-o societate in care creditele bancare nu sunt reglementate prin legi, singura
limita in calea capacitatii unei banci de a crea moneda incontinuu ar fi capacitatea
sa de a-si pastra credibilitatea. Obanca poate crea moneda prin intermediul
promisiunilor dar atat timp cat populatia are incredere in promisiunile respective,
deci doar atat timp cat populatia crede ca banca vrea si poate sa-si plateasca datoriile
atunci cand este cazul. Daca oamenii care au deschise conturi curente la o anumita
banca incep sa aiba dubii ca banca isi va putea plati datoriile atunci cand ii vor
solicita acest lucru, ei se vor hotara sa incaseze datoriile respective.
BANCILE REGLEMENTATE:
CERINTELE PRIVIND REZERVA LEGALA
Am descris restrictiile asupra crearii de masa monetara bancara, care ar exista
intr-un sistem bancar nereglementat, pentru a clarifica natura esentiala a sistemului.
Insa toate sistemele bancare din lume sunt, in prezent, reglementate. Reglementarea
de baza, care actioneaza drept constrangere fundamentala asupra crearii de masa
monetara de catre bancile din Statele Unite, este cerinta privind rezerva legala.
Bancile nu au voie sa aiba pasive care sa depaseasca un anumit multiplu al
rezervelor.
6
Rezerva exprimata procentual, rata rezervei obligatorii, este o regula importanta
a jocului bancar. Rata rezervei obligatorii exprima procentul din rezervele totale ale
unei banci pe care aceasta trebuie sa le detina sub forma de numerar sau conturi la o
sucursala locala a bancii centrale. De exemplu, o rata a rezervei obligatorii de 25%
inseamna ca o banca cu conturi curente de 100 de milioane de dolari trebuie sa detina
efectiv 25 de milioane de dolari. Restul de 75 de milioane sunt rezervele excedentare
ale bancii, pe care ea le foloseste pentru a face investitii profitabile, de regula sub
forma de imprumuturi. Sa nu uitam ca obiectivul oricarei band comerciale este acela
de a obtine profit. Bancile intentioneaza sa se imprumute la o rata redusa a dobanzii
(de exemplu, ceea ce platesc clientilor, in conturile de economii) si sa imprumute
fonduri la o rata mai mare (pentru un credit auto sau pentru o ipoteca, de exemplu).
Diferenta reprezinta profitul potential, desigur, dupa acoperirea tuturor celorlalte
cheltuieli ale bancii.
Care este rata rezervei obligatorii pentru bancile comerciale din Statele Unite?
Puteti ghici? 90%? 50%? Poate chiar mai mica, 25% sau chiar 15%? Chiar daca vi
se pare incredibil, valoarea ex medie este de obicei mai mica de 10%. Rata rezervei
obligatorii ia valori diferite, in functie de cuantumul rezervelor (transe). De cati-va
ani, rata rezervei obligatorii pentru o banca comerciala este stabilita la 0% pentru
primele 8,5 milioane de dolari in conturile curente, 3% pentru conturile intre 8,5
milioane de dolari si 45,8 milioane de dolari si 10% pentru conturile care depasesc
45,8 milioane de dolari. In prezent, pentru rezervele sub forma conturilor de
economii, rata rezervei obligatorii este de 0%.
Avand in vedere diferentele dintre aceste transe, rata medie a rezervei obligatorii
este, actualmente, aproximativ 7-8%. Aceasta inseamna ca o banca comerciala
obisnuita, cu rezerve totale de 100 de milioane de dolari, trebuie sa pastreze practic
doar 8 milioane si are binecuvantarea Rezervelor Federale pentru a investi restul de
92 de milioane in activitati profitabile (adecvate). Fondurile pastrate de banca nu
sunt purtatoare de dobanda. Astfel, din punctul de vedere al unui bancher, cerintele
privind rezervele seamana cu o taxa. Cresterea ratei rezervei obligatorii pentru cele
trei transe ar insemna ca bancile ar avea mai putine rezerve excedentare, ceea ce le-
ar reduce capacitatea de a acorda imprumuturi, le-ar impune costuri mai ridicate si
le-ar reduce potentialul de a genera profit.
7
1913. Desi, teoretic, ea se afla in proprietatea bancilor comerciale, Rezerva Federala
este practic o agentie guvernamentala. Comitetul sau de guvernare de la Washington
este desemnat de presedintele Statelor Unite, la recomandarea si cu aprobarea
Senatului. Acest comitet controleaza politicile celor 12 band care constituie
sistemul. Se pare ca exista 12 banci centrale, insa aceasta este doar o aparenta. In
urma cu mai multa vreme, populatia era reticenta fata de activitatile firmelor de
brokeraj, iar bancile centrale s-au raspandit in intreaga tara, pentru a contracara astfel
de suspiciuni. Rezerva Federala este, de fapt, o singura banca (cu mai multe
sucursale), el putin din momentul punerii in aplicare a modificarilor legislative
adoptate de Congres in anii 1930. Puterea fiecareia dintre cele 12 banci locale
depinde destul de mult de influentau la nivelul elaborarii de politici si strategii in
domeniu, prin intermediul personalului sau executiv si de cercetare.
Gratie capacitatii sale de a stabili cerintele privind rezervele legale ale bancilor
(in cadrul limitelor ample hotarate de Congres) si multumita puterii sale de a extinde
sau de a contracta volumul rezervelor, in dolari, Rezerva Federala restrange activi-
tatile de creditare ale sistemului bancar comercial si, altfel, procesul creatiei
monetare. De asemenea, Rezerva Federala hotaraste care este definitia rezervelor
legale. Incepand cu anul 1960, rezervele legale sunt constitute de numerarul aflat in
seifurile bancilor, plus conturile deschise de acestea la sucursala locala a bancii
centrale.
In concluzie, este adevarat ca bancile private nu pot crea rnoneda la nesfarsit. In
primul rand, banca trebuie sa gaseasca persoane dispuse sa se imprumute in
conditiile in care bancile sunt dispuse sa crediteze, dar totodata capabile sa convinga
bancile ca isi vor rambursa datoriile conform promisiunilor. In al doilea rand, fiecare
banca trebuie sa functioneze in limitele impuse de rezervele sale. Aceasta este
restrictia pe care o folosesc autoritatile guvernamentale in eforturile lor de a exercita
control asupra creditarii bancare si, deci, asupra procesului de creatie monetara.
Fiecare banca este supusa obligatiei legale de a define rezerve in formele prevazute
de lege. O banca poate acorda noi imprumuturi si, astfel, poate crea masa monetara,
doar cand are rezerve excedentare, adica rezerve mai mari decat suma minima
prevazuta de lege. Rezerva Federala are capacitatea de a mari sau de a reduce
rezervele sistemului bancar sau, alternativ, de a mari sau de a reduce rata rezervei
obligatorii. Rezervele impuse bancilor actioneaza ca o restrictie asupra cresterii
cantitatii de rnoneda nflate in circulatie. Aceasta pare sa nu aiba aproape nicio
legatura cu conceptul uzual de fond de rezerva, la care se poate apela in caz de
urgenta. De fapt, in ziua de astazi, rezervele legale nu indeplinesc o functie
semnificativa de rezerva. Cerinta privind rezervele este, in vremurile noastre, o
constrangere impusa de lege asupra capacita£ii sistemului bancar comercial de a
extinde masa monetara.
8
Nu ar fi, totusi, nevoie ca bancile sa detina rezerve pentru a face fata eventualelor
retrageri masive de bani? Daca, subit, numerosi deponenti isi pierd inci'ederea intr-
o banca, indiferent de motiv si daca ar incerca sa isi retraga banii, banca nu ar putea
face fata solicitarilor. Ar trebui sa se inchida, iar conturile tuturor clientilor sai nu
ar mai avea nicio valoare. In aceasta situatie, pierderea increderii s-ar putea propaga
si asupra altor banci, distrugandu-se o mare parte a sistemului bancar.
Din anii 1930 si pana in prezent, Statele Unite nu s-au mai confruntat cu o astfel
de panica financiara (vom discuta despre cele mai recente evenimente in ultimul
capitol). Motivul, insa, nu are foarte mare legatura cu nivelul rezervelor bancare.
Clientii bancilor nu se mai grabesc sa-si retraga banii la fiecare zvon de probleme
financiare ale unei banci, fiindca acum conturile lor sunt asigurate de FDIC
(Corporatia Federala de Asigurare a Depozitelor). Daca, indiferent de motiv, o
banca se inchide, deponentii ei pot fi despagubiti prin acest sistem guvernamental
federal de asigurari, in termen de cateva zile. La infiintarea FDIC, in 1933, au existat
voci care au sustinut ca taxele percepute de la banci pentru asigurarea depozitelor
erau mult prea mici si ca FDIC va falimenta atunci cand va incerca sa despagubeasca
de-ponentii ale caror banci si-au inchis portile. Insa simpla existenta a FDIC a pus
capat fenomenului de retrageri masive si, astfel, bancile nu au mai dat faliment ca
inainte.
Taxele percepute de FDIC s-au dovedit a fi, asadar, mai mult decat adecvate.
Este posibil ca infiintarea FDIC sa fie cea mai stabilizatoare reforma monetara pusa
in aplicare in anii 1930.
Trebuie evidentiat faptul ca, din 1930 si pana in prezent, procedurile Rezervei
Federale s-au imbunatatit considerabil. Actualmente, Rezerva Federala intelege ca
are obligatia de a furniza moneda sistemului bancar, indiferent de sumele pe care
bancile le detin ca rezerve. Astfel, in prezent, o banca poate face fata oricarei
solicitari de moneda, indiferent cat de mare este aceasta, procurand moneda
suplimentara de la Rezerva Federala. Daca banca si-ar consuma intreaga rezerva,
Rezerva Federala i-ar imprumuta bancii rezerve suplimentare, primind drept
garantie o parte dintre creantele din portofoliul de active al bancii pe care o
crediteaza. Bancile au acces la acest privilegiu de creditare oricand solicita, in mod
legal, rezerve suplimentare. Din acest motiv, intregul sistem bancar si monetar este
mai flexibil fata de conditiile schimbatoare, dar si mai rezistent la crize si la alte
perturbari temporare.
RATA DE SCONT
Banca centrala poate acorda in mod direct un credit unei band comerciale, ea
fund cunoscuta drept „banca bancherilor" sau „ultima sursa de imprumuturi". In
cazul in care o banca nu res-pecta cerintele privind rezervele sau, si mai grav, daca
are loc o retragere masiva de fonduri, ea poate primi de la banca centrala lichiditatile
de care are nevoie pentru a face fata acestei situatii. Atunci cand o banca comerciala
se imprumuta de la banca centrala, ea plateste dobanda pentru creditul respectiv, iar
rata dobanzii in acest caz se numeste rata de scont. Rata de scont este rata perceputa
de catre banca centrala de la bancile comerciale pentru creditele pe termen scurt.
Banca centrala crediteaza contul de rezerve al bancii comerciale si primeste in
schimb pasive ale bancii comerciale sau ale unui alt emitent (de exemplu, obligatiuni
guvernamentale), care se afla in portofoliul bancii. Mecanismul este similar modului
in care o banca comerciala acorda credite clientilor sai, virandu-le bani in cont in
schimbul unei promisiuni de plata.
Daca doreste, banca centrala poate mari sau reduce rezervele globale ale
sistemului bancar si, deci, masa monetara totala din economie, modificand rata de
scont. Mai exact, daca banca centrala reduce rata de scont, bancile ar fi incurajate
sa se imprumute de la banca centrala si ar oferi un volum mai mare de creditare pe
piata comerciala. Pe de alta parte, daca banca centrala mareste rata de scont, astfel
de activitati ar fi descurajate, deoarece ar creste costul imprumutului direct de la
banca centrala. Cresterea ratei de scont ar limita capacitatea bancilor comerciale de
a acorda mai multe credite si, deci, ar conduce la reducerea masei monetare globale.
10
Se poate spune ca rata de scont este mai degraba un simbol decat un dispozitiv real
de rationalizare, fiindca banca centrala este selectiva in legatura cu bancile pe care
le crediteaza. Principiul oficial al activitatii bancii centrale este eel al generozitatii,
nu al profitului, deoarece ea actioneaza in circumstante speciale si nu imprumuta
orice banca dispusa sa plateasca dobanda. Din punctul de vedere al bancii centrale,
creditele acordate bancilor comerciale reprezinta un privilegiu, nu un drept. Bancile,
la randul lor, nu isi contracteaza majoritatea imprumuturilor pe termen scurt de la
banca centrala, ci de la alte band comerciaie, pe asa-numita piata a fondurilor
federale. (Vom discuta in capitolul urmator despre rata dobdnzii la fondurile
federale, si anume rata dobanzii practicata in relatiile dintre bancile comerciaie,
pentru creditele pe termen scurt.)
13
obtine tot felul de alte lucruri pe care le doreste populatia, adica daca sunt acceptati
ca mijloc de schimb. Celalalt factor, disponibilitatea limitata, este gestionat, mai
mult sau mai putin eficient, de coordonatorii mo-netari ai Rezervei Federale. Nu este
nevoie de nicio „justificare". Daca acest lucru va sperie sau va face sa va indoiti de
valoarea banilor pe care ii detineti in numerar sau in contul curent, va puteti convinge
destul de repede, „vanzandu-va" banii altora. Veti constata ca altii sunt dispusi sa ii
primeasca si sa va ofere in schimb alte bunuri de valoare.
Factorul esential pentru pastrarea valorii oricarui tip de bani este disponibilitatea
limitata, plus increderea ca disponibilitatea va fi si in continuare limitata. Natura a
facut ca aurul sa fie relativ rar. Banca centrala are obligatia de a pastra raritatea
relativa a bancnotelor si a conturilor curente. Multi oameni au o incredere mai mare
in natura, decat in bancile centrale si in guverne. Din acest motiv, unii oameni ar
dori sa se revina la standardul aurului, in cadrul caruia banii puteau fi schimbati cu
aur, la o rata fixa. Nu fiindca sunt de parere ca banii trebuie sa aiba o justifica-re, ci
fiindca nu au incredere in coordonatorii politicii monetare. Daca guvernul ar trebui
sa pastreze convertibilitatea conturilor curente in bancnote si a bancnotelor in aur, la
cursuri de schimb predeterminate, disponibilitatea limitata a aurului ar restrictiona
puternic capacitatea oricui de a creste masa monetara aflata in circulatie.
Trebuie sa recunoastem ca, mai ales in perioadele de razboi, guvernele sunt
tentate sa creeze masa monetara suplimentara, pentru a putea finanta cheltuielile fara
a trebui sa impuna impo-zite apasatoare. Consecinta uzuala a unor astfel de masuri
este inflatia, o modalitate mai ascunsa, dar nu neaparat mai echitabila a guvernelor
de a-si finanta cheltuielile. Obligativitatea reve-nirii la standardul aurului nu ar fi
decat o masura disperata. Un guvern iresponsabil, pentru care singura solutie este
justificarea in aur, nici nu ar face fata presiunii unei astfel de constrangeri. Cel mai
probabil, ar declara stare de urgenta si ar renunta pur si simplu la punerea in aplicare
a standardului aurului. Problema guvernului iresponsabil este una grava, insa e greu
de crezut ca ea s-ar putea rezolva prin revenirea la standardul aurului. In orice caz,
fiindca e extrem de improbabil ca Statele Unite sa adopte standardul aurului in
viitorul apropiat, va trebui sa ne multumim cu sistemul actual.
14
15