Cursul Nr.

6
Prezentarea sistemului contabil american

1. Consideraţii generale
• În abordarea sistemelor contabile comparate şi a contabilităţii internaţionale, contabilitatea americană
constituie un punct de reper important.
• Deşi între gândirea şi practicile din contabilitatea americană şi cele din Europa continentală există mari
deosebiri, experienţa americană în materie de normalizare contabilă reprezintă ,fără dubii, atât din punct de
vedere explicit cât şi implicit, o bază de reflecţie pentru orice organism de reglementare, naţional, regional
sau internaţional. Deosebirile dintre cele două curente de gândire şi practică contabilă au fost generate de
influienţa factorilor de mediu.
• Fără a supraaprecia gândirea contabilă americană, trebuie să recunoaştem că în ultimii 50 de ani, polul de
interes privind dezvoltarea tehnicii, artei şi limbajul contabilităţii s-a mutat în S.U.A., pendulând de cele mai
multe ori între Marea Britanie şi S.U.A.
• Dacă revoluţia industrială britanică este la originea contabilităţilor anglo-saxone, trebuie să recunoaştem că
S.U.A. reprezintă astăzi motorul dezvoltării sistemelor contabile, oriunde ar fi concepute acestea în lume.
• Este important de reţinut că între cele două sisteme contabile, american şi britanic, există mari deosebiri,
care au condus la punerea în evidenţă a unor diferenţe semnificative, generate de un volum mai mare al
textelor americane faţă de cele engleze şi, în acelaşi timp, mult mai restrictive decât acestea din urmă.
• Se pune întrebarea: Care sunt atuurile sistemului contabilitabil american, astfel încât aceasta a captat
interesul general în dezvoltarea contabilităţii?
• Răspunsul este:
- nivelul ridicat de conceptualizare al contabilităţii;
- crearea cadrului conceptual contabil( au fost primii care au realizat necesitatea acestuia şi l-au creat);
- ridicarea la un înalt grad de rafinanament a principiilor contabile, atât sub aspect teoretic, cât şi al
aplicabilităţii practice;
- conceperea şi dezvoltarea standardelor de contabilitate în concordanţă cu “principiile contabile general
acceptate”( generally accepted accounting principles: GAAP);
- perfecţionarea teoriei contabile în universităţile americane, cercetarea contabilă îmbrăcând două forme: una
normativă, menită să uniformizeze practicile şi o a doua pozitivistă, care încearcă să explice de ce face
contabilitatea ceea ce face, sugerând satisfacerea diferitelor cerinţe informaţionale ale utilizatorilor
2. Factorii de mediu şi influienţa lor asupra contabilităţii americane
• În dezvoltarea sistemului contabil american distingem partu perioade , care corespund unor etape distincte în
dezvoltarea economico-socială a S.U.A. şi anume:
- de la sfârşitul secolului al XIX – lea până la criza economică mondială din anii ’30;
- de la sfârşitul marii crize economice mondiale până la începutul anilor ’70;
- din anul 1972( anul creierii actualului organism de reglementare) până la sfârşitul anilor ’80;
- perioada anilor ’90.
• Trebuie precizat că factorii de mediu care au influienţat evoluţia contabilităţii americane, au acţionat în
contextul politic, economic, financiar şi social al acestor perioade.
2.1. Caracterizarea perioadei de la sfârşitul secolului al XIX- lea până la marea criză a anilor ‘30
• Perioada este caracterizată de dezvoltarea industrială a S.U.A., care-şi găsesc sursa dezvoltării în modelul
industrial.
• Modelul industrial american se face simţit printr-un început mai lent, întârziat, după războiul de
secesiune(1861-1865).Acest lucru a fost posibil datorită atuurilor pe care S.U.A. le avea la acea dată:
- un teritoriu imens, inepuizabil,care putea conferi găzduire unei populaţii din ce în ce mai mare;
- mari bogăţii energetice şi minerale;
- o populaţie în creştere numerică.
• Economia americană în această perioadă este caracterizată de :
- o piaţă internă, din ce în ce mai mare, protejată prin politici protecţioniste, începând cu anul 1860;
- o infuzie de capitaluri europene, în mod deosebit britanice;
- premisele unor investiţii din propriile capitaluri, americane, lucru care a condus ca S.U.A. să devină în jurul
anului 1914 al patrulea exportator mondial de capitaluri.
• Modelul industrial american de la sfârşitul secolului al XIX-lea se caracterizează prin:
- adoptarea celor mai diferite forme de inovare;
1
 - organizarea muncii;
- utilizarea eficientă a capitalurior şi a forţei de muncă;
- standardizarea producţiei pentru a genera scăderea costurilor;
- concentrarea rapidă a întreprinderilor, prin constituirea oligopolurilor şi monopolurilor.
• Simbolul capitalismului american îl reprezintă industria pertrolieră. S.U.A. furnizează în anul 1913, 35,8%
din producţia industrială mondială.
• Excedentul industrial şi abundenţa de capitaluri au permis S.U.A. să joace un rol important în primul război
mondial, acordâd aliaţilor împrumuturi pe care aceştia le utilizează pentru cumpărări de bunuri de pe piaţa
americană. În 1917 americanii intervin direct în conflict.
• Anii ’20 sunt consideraţi ani de prosperitate pentru Statele Unite, caracterizaţi prin:
- investiţii în industria automobilelor, în chimie şi în industria produselor electrice;
- punerea pe baze ştiinţifice a organizării muncii în industrie, după practicile tayloriste( Henry Ford dând
exemplu în înteprinderile sale, unde pune bazele organizării ştiinţifice a muncii, inventând producţia şi lucrul pe
bandă).
• Cu tot progresul făcut, capitalismul american manifestă unele dezechilibre, semnalate şi în capitalismul
european, şi anume:
- un raport de forţe favorabil capitalului;
- creşteri de salarii inferioare, creşterii productivităţii;
- salarii nete superioare salariilor europene.
• Crahul bursier din anul 1929, obligă Statele Unite să traverseze cea mai mare criză economică din existenţa
sa( 1929-1933), care a presupus:
- reducerea la jumătate a producţiei industriale;
- creşterea şomajului la 24% în anul 1933( aproximativ 12-14 milioane de şomeri);
- agravarea crizei agricole;
- prăbuşirea preţurilor;
- agravarea situaţiei economice, în general, ca urmare a politicilor de combatere a inflaţiei neadecvate.
• Pe acest fond, sub preşedenţia democratului Franklin D. Roosevelt, statul federal american, sfidând dogmele
liberalismului, intervine pentru a pune în mişcare maşinăria capitalismului( New Deal – Noul Acord).
• În baza politicii “New Deal” a fost elaborat primul act normativ federal , controversat şi invalidat de Curtea
Supremă S.U.A. în anul 1935, intitilat National Industrial Recovery Act- NIRA( Legea redresării industriei
naţionale- 1933), prin care statul suspendă în mod oficial legile antitrust, încurajază concentrarea între
industriaşi, îndeamnă la elaborarea de coduri privind concurenţa loială, în materie de preţuri, de
salarii( introducerea salariului minim), stabilirea duratei zilei de lucru, a cotelor de producţie.
• NIRA preconiza, pentru asigurarea unei protecţii sociale reale, semnarea unor convenţii colective între
patronate şi sindicate prin care se garantau realizarea unor drepturi sindicale , cum ar fi: săptămâna de lucru
de 36 de ore, interzicerea copiilor de a lucra, etc.
• În anul 1935 este promulgat Social Security Act ( Legea protecţiei sociale), prin care se crează un sistem de
pensii federal şi îndemnizaţia de şomaj.
• Toate aceste măsuri luate în plan economic şi social, ca urmare a politicii New Deal, au condus la
generalizarea unui neocapitalism mult mai intervenţionist, dar în acelaşi timp şi mai echilibrat, unde
industria cunoaşte un nou avânt.
• Pe fondul transformărilor economice şi sociale petrecute în Statele Unite în această perioadă, a apărut
necesitatea normalizării contabile, ca urmare a nevoii tot mai mare de informaţii financiar-contabile.
• Astfel, în anul 1887 ia fiinţă “ Institutul american al experţilor contabili autorizaţi” ( American
Institute of Certified Public Accountants – AICPA ),organism al profesiei contabile americane. Se
constituie într-o instanţă profesională a experţilor contabili din Statele Unite ale Americii, fiind în acelaşi
timp cea mai importantă sursă a doctrinei contabile. În plan editorial, publicistic, editează lunar o revistă de
specialitate “ The Journal of Accountancy”( Revista de evidenţă contabilă).
• De la înfiinţare şi până în anul 1929, AICPA emite câteva reguli cu privire la comunicarea informaţiior
financiare.
• Totuşi în această perioadă în Statele Unite nu existau obligaţii contabile reale, lucru pus în evidenţă prin
unele practici contestabile, dar tolerante, care aveau drept scop mascarea situaţiei economice reale a
întreprinderii, ca urmare a reeveluărilor curente a activelor imobiliare şi înscrierea plusului de valoare
nerealizat la profituri.
• În materie de normalizare contabilă, perioada la care ne raportăm poate fi caracterizată astfel:
2
 - societăţile utilizau o multitudine de metode contabile în întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare;
- în degajarea informaţiilor financiare societăţile sunt supuse legislaţiei statale şi nu celei federale;
- fiecare stat are propria sa legislaţie, lucru ce nu a permis o bună informare a investitorilor;
- criza din 1929-1933, a fost şi o criză care a atins şi zona calităţii informaţiilor financiare, care începând cu
anii 1930 se cereau a fi din ce în ce mai fiabile.
• Pe acest fond, în anul 1934, în urma a numeroase scandaluri financiare Congresul ( legislativul american)
înfiinţează “ Comisia valorilor mobiliare”( Securities and Exchange Commission-SEC), organism
guvernamental cu putere de reglementare şi control legate de operaţiile bursiere.
• Comisia are atribuţiuni în:
- prescrierea formei şi conţinutului situaţiilor financiare cu ocazia cotării la bursă a titlurilor;
- reprimarea practicilor ilicite;
- definirea rapoartelor care urmează a fi prezentate , periodic, de societăţile cotate;
- a solicita ca situaţiile ce-i sunt remise să fie revizuite şi să fi fost întocmite în conformitate cu principiile
definite de profesia contabilă.
• Concluzionând, se poate afirma că politica roosveltiană New Deal, pune în evidentă rolul primordial la
guvernului federal în întregul sistem de reglementare în general, şi contabilă, în special. În acest sens în
1933 este promulgată şi “ Legea referitoare la titluri”( Securities Act), iar în anul 1934 “ Legea
referitoare la comercializarea titlurilor”( Securities Exchenge Act). Potrivit acestor două acte normative,
degajarea informaţiilor financiare este obiectul reglementărilor federale.
2.2. Factori de mediu care au acţionat de la sfârşitul crizei mondiale până la începutul anilor’70
• Perioada scursă între anii 1933 – 1970 este caracterizată prin prezenţa a două dominaţii, care şi-au pus
amprenta asupra contabilităţii americane:
- dominaţia economică;
- dominaţia monetară şi financiară.
A. Dominaţia economică este caracterizată de provocările dictate de o economie de război, prin care trebuie să
treacă Statele Unite, cu toate consecinţele ulterioare şi anume:
- producţia;
- forţa de muncă;
- finanţarea.
• Statele Unite se angajază în perioada anilor ’40 într-o producţie pentru război, dublată de o activitate de
cercetare ştiinţifică prosperă.
• Creşte numărul cercetătorilor de la 87.000 în 1941 la 120.000 în 1945, creşte valoarea creditelor alocate
cercerării de la 900 mil $ la 1,5 miliarde $, iar producţia de armament a S.U.A. în anul 1942 este egală cu
suma producţiilor realizate de Germania, Italia şi Japonia .Produsul naţional brut al Statelor Unite (PNB) se
dublează în anul 1945 faţă de 1939, ajungând la cca. 213 miliarde $.
• La sfârşitul celui de-al II- lea război mondial industria americană ocupa primul loc în lume, iar după un
raport al Institutului de Tehnologie din Massachussets, publicat în anul 1989 axele superiorităţii americane
vizau:
- o piaţă internă de opt ori mai mare decît a celei mai mari dintre celelalte ţări ale lumii;
- o dominaţie pe plan tehnologic;
- muncitori foarte bine calificaţi, mai bine pregătiţi decât cei din celelalte ţări dezvoltate;
- existenţa celui mai mare capital pe persoană angajată în economia americană;
- cei mai bine pregătiţi şi mai buni manageri din lume.
• Modelul economic american a dominat economia mondială între anii 1940 şi 1960, perioadă
caracterizată de triumful fordismului.
• Piaţa americană se simte apărată de ameninţările concurenţilor străini.
• Întreprinderile americane îşi dezvoltă investiţiile în stăinătate, plasându-şi afacerile în Europa, Japonia şi
America Latină.
• Sfârşitul anilor ’60 pune în evidenţă primele semnale ale îmbătrânirii modelului economic american.
Apar primele cutremure economice pentru acesta:
- concurenţă pe pieţele externe şi interne;
- derapaje în industria textilă şi celelalte producătoare de bunuri de consum;
- primul şoc petrolier;
- seisme în siderurgie şi în construcţia de nave;
- oţelul japonez şi cel amerian mai ieftin decât cel american;
3
 - industria de automobile intră în dificultate.
• Toate acestea conduc la pierderea de către Statele Unite a primului loc în ierarhia mondială
economică în favoarea Japoniei.
• Se discută despre declin economic, despre o dezindustrializare, despre o societate postindustrială.
• Aceste probleme au creat crize sectoriale succesive care la rândul lor au antrenat crize regionale.
B. Dominaţia monetară şi financiară
• Este caracterizată de ascensiunea dolarului.
• În 1944( 1-22 iulie) la Bretton Woods are loc conferinţa pentru reconstrucţia sistemului monetar
internaţional.Se adoptă un sistem de schimburio fixe ajustabile, axat pe etalonul de schimb-aur ( gold
exchange standard), potrivit căruia aurul şi monedele convertibile în aur puteau servi drept instrumente de
plaă la nivel internaţional.
• Dolarul devine singura monedă mare, convertibilă în aur, care joacă rolul de monedă internaţională,
deoarece Statele Unite deţineau 2/3 din stocul monetar mondial de aur şi se angajau să ofere dolari contra
aur( 35 $/ uncia de aur).
• Este creat Fondul Monetar Internaţional( 1944 ).
• S.U.A. au supremaţia în sistemul monetar mondial până spre anii ’60.
• Adâncirea deficitelor externe ale Statelor Unite conduc la creşterea numărului de dolari şi implicit la
scăderea încrederii în această monedă, care începe să se erodeze. Deţinătorii de dolari solicită aur în
schimbul acestora, sau îi vând pe mărci germane, florini sau yeni. Se demonstrează că dolarul era
supraevaluat.
• Luna mai 1971 aduce pentru Statele Unite o balanţă comercială deficitară, care antrenează o criză a
dolarului, pieţele de schimb valutar se închid.
• La 15 august 1971 administraţia Nixon anunţă suprimarea convertibilităţii în aur a dolarului şi o suprataxă
de 10% asupra impoturilor.
• În februarie 1973 S.U.A. devalorizează dolarul care ajunge la 42.22 $/ uncia de aur.
• Întreaga perioada la care ne raportăm este marcată de crearea eurodolarului, a eurobăncilor care acordau
împrumuturi în dolari, culminând cu apariţia petrodolarilor .
• Toţi aceşti factori au condus la o nevoie crescută de informaţii financiare, care a presupus noi
reglementări în materie,dar şi noi forme de organizare a instituţiilor de reglementare.
• Astfel în 1936 ca urmare a delegării SEC, AICPA crează “ Comitetul privind procedurile
contabile”( Committee on Accounting Procedures- CAP), formată din specialişti ai profesiei şi profesori
universitari.
• CAP publică un număr de 51 “ buletine de cercertare”( Accounting Research Bulletins-ARB), care se referă
la probleme tehnice specifice, cât şi la principii generale sau teoretice, cum ar fi:
- recunoaşterea costului istoric ca bază de evaluare în contabilitate;
- contabilizarea veniturilor în momentul vânzării;
- înregistrarea cheltuielilor în acelaşi exerciţiu ca şi veniturile de care acestea sunt legate.
• Apar primele lucrări comune AICPA( prin CAP) şi SEC prin care au fost fixate reguli precise pentru
prezentarea situaţiilor financiare, o formulă de certificare standard a acestora de către utilizatori, precum şi
definirea unor principii contabile la care să adere toate societăţile admise la cota oficială.
• Pentru a putea face faţă schimbărilor din mediul contabil, CAP este înlocuit în anul 1959 cu “ Consiliul
principiilor contabile”( Accounting Principles Board- APB), dotat cu capacităţi materiale, tehnice şi
academice mult mai performante pentru a îndeplini o serie de obiective, dintre care amintim:
- asigurarea redactării de principii contabile generale şi reguli contabile;
- reducerea sau eliminarea regulilor incorecte;
- elaborarea unui cadru conceptual care să permită mai degrabă o abordare “ proactivă” a problemelor decât o
gestiune a rezolvărilor urgente.
• APB publică 31 “opinii”(Opinions) şi 4 “interpretări neoficiale”( Statements).Opiniile se constituie în norme
având forţă obligatorie în timp ce interpretările au caracter de recomandare. Multe din opinii au înlocuit
buletinele de cercetare(ARB).
• APB-ul a fost criticat, fiind acuzat de a fi avut legături prea strânse cu AICPA, că era dominat de experţii
contabili, care prin poziţiile lor puteau avantaja clienţii lor.
• Astfel la începutul anilor ’70, APB-ului îi sunt formulate două critici:
- că era dominat de marile cabinete americane de audit, lucru ce l-a făcut să nu fie independent;
- opiniile formulate nu făceau referinţă la un cadru conceptual coerent( conceptual framework).
4
2.3. Din anul 1972( anul creierii actualului organism de reglementare) până la sfârşitul anilor ’80
• Această perioadă de aproape 20 de ani este caracterizată de evoluţii ale situaţiei economice şi situaţia
monetară şi financiară.
A. Cu privire la situaţia economică
• Modelul economic american a devenit anacronic în raport cu evoluţia economică mondială.
Institutul de Tehnologie din Massachussets identifică în acest sens şase probleme:
- învechirea modelului de producţie( producţia americană de masă versus producţia japoneză bazată pe
metoda de gestiune);
- versiunea pe termen scurt a industriaşilor americani care au preferat speculeţiile financiare în locul
investiţiilor;
dificultăţile apărute ca urmare a imposibilităţii de transformare a investiţiilor în produse;
- o formare defectuoasă a muncitorilor, diferită faţă de cea din Japonia şi Germania ( cca. 20% din muncitorii
americani sunt, funcţional, analfabeţi);
- o slabă dezvoltare a raporturilor de cooperare între indivizi şi între organizaţii;
- o lipsă de înţelegere, cooperare între industrie şi puterea publică.
• În acest context modelul american este acuzat că a privilegiat:
- concurenţa în detrimentul cooperării;
- interesul acţionarilor în detrimentul interesului salariaţilor;
- Flexibilitatea externă a întreprinderii în detrimentul celei interne.
B . Situaţia monetară şi financiară
• Este marcată de fluctuaţiile dolarului şi libaralizarea sistemului financiar internaţional.
• După acordurile din Jamaica( 1976), sistemul monetar internaţional se transformă în mod radical:
- este adoptat sistemul de schimburi flotante, propus de Milton Friedman;
- aurul este demonetizat;
- monedele nu mai sunt definite în raport cu aurul;
- rezervele de aur ale FMI sunt parţial restituite ţărilor mambra, parţial vândute
- DTS-urile, emise de FMI în 1969 vor deveni instrumentul oficial de rezervă şi plată.
• Acest nou sistem nu corespunde intereselor americane. Dolarul urmează să îşi conserve rolul său
internaţional.
• După 13 febr. 1973 dolarul continuă să se devalorizeze, fără ca autorităţile americane să reacţioneze,
întrucât scăderea dolarului a fost privită pozitiv de exportatorii amerinani.
• În perioada 1979-1985, politica monetară americană se shimbă total, inspirânu-se din ideile monetariste, cu
scopul de a pune capăt spiralei inflaţioniste. Se propune reducerea masei monetare. Cresc ralele dobânzii.
• Începând cu 1982 creşte din nou masa monetară, ratele ridicate ale dobânzii atrag capitaluri străine, dolarul
creşte iar deficitul comercial scade.
• În anul 1985 situaţia se inversează: balanţa comercială devine foarte fragilă, excedentul de servicii nu o mai
poate chilibra , iar Statele Unite devin cel mai mare debitor al lumii .
• Pe fondul acestor evenimente, nevoia de informaţii financiare sincere, credibile, devine tot mai mare.
• Astfel, la începutul anilor ’70 AICPA crează două comitete:
- WHEAT Committee- în anul 1971- care va fi însărcinat cu reforma organismului şi mecanismului de
normalizare;
- TRUEBLOOD Committee – în anul 1972- însărcinat cu analiza situaţiilor financiare, care în raprtul său a
propus desfiinţarea APB şi invita profesia contabilă să creeze un nou organism de normalizare, complet
independent.
• În anul 1973 este creat un nou organism de normalizare, independent de AICPA şi de SEC, “ Comitetul
normelor de contabilitate financiară”( Financial Accounting Standard Board-FASB), care va promulga
începând de la această dată normele contabile americane( US GAAP sau FAS). Activităţile FASB sunt
supravegheate de “ Fundaţia contabilităţii financiare”( Financial Accounting Foundation-
FAF),organism cu o largă reprezentare. Administratorii fundaţiei sunt numiţi din:
- Institutul exerciţiilor financiare( Financial Executives Institute);
- Institutul contabililor de gestiune( Institute of Management Accountants);
- Aociaţia profesorilor universitari de contabilitate din Statele Unite( American Accounting Association
– AAA);
- Federaţia analiştilor financiari( Financial Analysts Federation);
- Comitetul pentru standarde contabile publice( Governmental Accounting Standard Board);
5
 - AICPA.
• FAF are sarcina dea găsi resursele pentru finanţarea activităţii FASB şi de numi membrii “ Consiliului de
sprijin al normalizării contabilităţii financiare( Financial Accounting Standards Advisory Council-
FASAC), organism care reprezintă producătorii, revizorii şi utilizatorii de informaţii financiare.
• La rândul său FASB are în structura sa un “ Comitet de urgenţă”( Emerning Issues Task Force –
EITF),care are rolul de a identifica noile probleme apărute în raportarea financiară.
• FASB emite două categorii de texte:
- Enunţuri ale conceptelor de contabilitate financiară( Statements of financial accounting concepts-
SFAS), care prezintă concepte fundamentale ale normelor de intocmire şi de prezentare a conturilor; nu constituie
GAAP-uri;
- Enunţuri ale standardelor de contabilitate financiară( Statements of Financial Accounting Standards-
FASs),care definesc reguli contabile aplicabile întocmirii şi prezentării situaţilor financiare, cere sunt considerate
GAAP-uri.
• FASB devine sursa şi autoritatea principală de doctrină contabilă din Statele Unite, primind recunoaşterea
deplină din partea SEC.

• FASB este autorul cadrului conceptual contabil american şi a unui număr de 130 de norme contabile.
• Procesul de întocmire a normelor contabile de către FASB presupun:
- înscrierea subiectului pe ordinea de zi a unui grup de lucru;
- emiterea unui raport care se constutuie în document de discuţie;
- difuzarea documentului de discuţii publicului pentru amendări şi comentarii;
- emiterea de către FASB a proiectului de normă;
- votarea proiectului care poate deveni normă(SFAS sau FAS), cu votul a cinci din şapte membri ai FASB.
• Situţiile financiare trebuie să descrie cu onestitate situaţia financiară a societăţii şi rezultatele sale în
conformitate cu principiile contabile general admise(GAAP).
2.4 În perioada anilor ’90
A. Situaţia economică
• Caracteristic pentru această perioadă este reorganizarea întreprinderilor şi mondializarea.
• Întreprinderile americane capătă dimensiuni planetare, tridimensionale, fiind prezente pe trei pieţe: Statele
Unite, Europa comunitară şi Orientul îndepărtat.
• Se constată o continuare a concentrării ce capital prin fuziuni, achiziţii, oferte publice de cumpărare,
constituirea de ” joint-ventures”, până la formarea de grupuri gigantice în toate sectoarele de activitate.
• Reorganizarea întreprinderilor presupune_
- reorganizarea muncii sau reinginerie;
- creşterea flexibilităţii organigramelor;
- externalizarea a numeroase servicii.
• Începe cotarea pe pieţele de capital a întreprinderilor mici, lucru ce conduce la dezvoltarea NASDAQ, care
devine după 1990 cea mai dianmică piaţă din Statele Unite.
B. Situaţia monetaă şi financiară
• Se constată o intervenţie a Băncii centrale ( Fed), care reduce rata dobânzii.
• Economia americană se financializează şi ea , la fel ca mai toate economiile ţărilor dezvoltate.
• Apar:
- fondurile de pensii;
- fondurile de plasament financiar( mutual funds) şi fondurile de arbitraj( hedge funds), care realizează
speculaţii la nivel maţional şi mondial;
- noi produse financiare, atât pentru acoperirea unor riscuri, cât şi pentru operaţii speculative.
• În planul normalizării contabile un rol important îl joacă SEC .
• Astfel, cele aproximativ 11.000 societăţi care sunt cotate trebuie să fie înscrise la SEC.
• Consiliul de administraţie al SEC este format din 5 membri şi este numit de preşedintele Statelor Unite.
• Societăţile înscrise la cotare au obligaţia:
- să publice documente anuale de sinteză;
- să se supună auditului realizat de un expert autorizat;
- să întocmească anual un formular cu informaţii suplimantare privind remuneraţiile directorilor şi numărul de
acţiuni deţonute, numele principalilor acţionari, numărul de acţiuni, interesele personale pe care conducătorii pot să
le aibă în anumite operaţii ale societăţii, etc.
6
în fiecare trimestru să întocmeascăun imprimat care să indice cifra de afaceri şi rezultatul;
- informaţii care vizează evenimentele excepţionale;
- să aplice întocmai principiile contabile general admise.
Concluzie
• FASB se constituie în organismul principal de normalizare şi reglementare contabilă american.
• Acesta a elabora US GAAP- urile;
• Si-a exprimat susţinerea în favoarea unei internaţionalizări a normelor contabile.
• FASB are în vederea realizării obiectivului său şi promovarea elaborării şi aderării la normele contabile
internaţionale de înaltă calitate.
• Între US GAAP-uri şi IAS-uri sunt diferenţe, atât ca număr cât ţi din punct de vedere conceptual.
• IAS-urile nu vor înlocui US GAAP-urile.