You are on page 1of 18

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

Referat

Tema: Cauzalitatea criminalității și factorii


criminogeni

Conducător ştiinţific _____________RENIȚĂ Gheorghe, magistru în drept,


lector universitar (semnătura)
Autor _____________ URSU Maria, student anul IV, grupa 1504
(semnătura)

CHIŞINĂU - 2018
Introducere
Factorii criminogeni reprezintă o importantă deosebită asupra stabilirii influențelor
directe și indirecte ce îl determină pe om spre comiterea faptelor infracționale.
Scopul primordial al acestei lucrări este stabilirea factorilor criminogeni, descrierea
lor, constatarea structurii dinamicii criminalității în lume și în R. Moldova.
Factorii criminogeni, urmează a fi imboldul ce determină viitorul criminal să
săvârșească infracțiuni. Sub acest aspect consider necesară o studiere amplă a acestora.
Cauzele criminalității necesită a fi studiate, deoarece odată de cunoști factorii ce
determină criminalitatea poți stabili care sunt măsurile ce ar diminua acest flagel.
Metodele utilizate în realizarea referatului sunt - metoda istorică, metoda comparativă,
metoda analitică, metoda descriptivă, metoda logică.
Cuvintele cheie ale acestei lucrări sunt, factori, cauzalitate, criminalitate, crimă,
infractor, faptă infracțională.

Problematica clasificării factorilor criminogeni


Crima, ca și oricare altă faptă umane, nu este un act fără personalitate, ci este actul
unui om, care este supus influenței condițiilor sale organice, mediului său familial, social.
Stabilirea cauzelor criminalității și stabilirea factorilor criminogeni reprezintă o
problemă dificilă, deoarece nu există nici un răspuns uniform . Nici o crimă nu este identică

2
unu cu alta cum și nici o conduită criminală nu poate fi stabilită ca model pentru toți indivizii.
Fiecare crimă reprezintă un ”univers în sine”.
Prin săvârșirea infracțiunilor se atentează la valorile ocrotite de lege. Crima reprezintă
un produs compus dintr-o varietate de cauze și condiții extrem de dificile. Pentru a înțelege
de ce s-a produs o faptă infracționale este necesar de a explica , de a înțelege de ce s-a
întâmplat, prin stabilirea cauzelor.
Majoritatea școlilor, curentelor și teoriilor criminologice clasice și contemporane, care
au dominat și domină știința criminologică, au la bază ideea că infracțiunea este determinată
de anumite cauze și condiții, ceea ce implică recunoașterea caracterului cauzal al
criminalității. Unele teorii tind să explice criminalitatea printr-o singură cauză de ordin
general, altele au o tendință de a pune criminalitatea pe seama unor determinări complexe.
Tipuri de cauze
Prin cauza înțelegem fenomenul care, în mod obiectiv și necesar, precede și
generează alt fenomen.
Cauza se deosebește de condiție, care este un fenomen ajutător, ce favorizează
producerea unui alt fenomen. De exemplu, procurarea unei arme, cu care criminalul comite
fapta de omor, este o acțiune- condiție. Deci specificul condiției constă în aceea că este un
fenomen care nu determină un alt fenomen, ce nu mai ajută la producerea lui. Deci cauzele și
condițiile acționează împreună, dar au contribuții diferite.
În criminologie deosebim următoarele tipuri de cauze:
1) cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime, cauze
legate de persoana criminalului și cauze referitoare la mediu;
2) cauze speciale, care se referă la un singur domeniu;
3) cauze parțiale, care privesc un segment dintr-un lanț de cauze;
4) cauze obiective, care ar fi legate aspecte materiale cu sărăcia, lipsurile
materiale;
5) cauze subiective, care s-ar referi la aspectele psihologice ale infractorului;
6) cauze principale, care au un rol determinant în comiterea actului infracțional;
7) cauze secundare, care au un rol mai redus în comiterea crimei;
8) cauze determinante, care joacă un rol hotărâtor în comiterea unei crime, de
exemplu dorința de răzbunare;
9) cauze declanșatoare, care provoacă trecerea la act, de exemplu, o ceartă sau
conflict;

3
10) cauze ereditare, care aparțin elementelor dobândite prin naștere, ca debilitate
mintală sau alte boli de natură psihică;
11) cauze de dezvoltare, care se referă la condițiile de dezvoltare a criminalului,
la influențe negative din partea unor persoane cu care criminalul sa aflat în contact. 1
În literatura criminologică se utilizează și termenul de factor, prin care se înțelege tot
o cauză. Igor Ciobanu consideră că prin factor se înțelege ceva mai mult decât prin cauza,
termenul având un sens mai larg, care ar include atât o cauză, cât și o condiție, ba chiar și
alte elemente contributive la apariția unui fenomen. 2
Printre criminologii de vază care sau interesat de problemele clasificării factorilor
criminogeni se numără J. Pinatel, unde întâlnim o clasificare în factori geografici,
economici, culturali și politici.3
Clasificări reușite ale factorilor criminogeni întâlnim în criminologia națională și
română. în criminologia națională una dintre cele mai reușite clasificări este cea făcută de
Gh. Gladchi, în:
- factori economici;
- factori sociali;
- factori demografici, politci, juridici, de organizare.
Clasificări similare, întâlnim în criminologia română. Gh. Nistoreanu și C. Păun, îî
clasifică în:
- factori economici;
- factori demografici;
- factori socio- culturali;
- factori politici.4
Examinarea factorilor criminogeni
În continuare voi efectua analiza factorilor care determină sau generează criminalitaea,
clasificîndu-i în:
- factori ereditari (antropologi);
- factori geografici;
- factori economici;
- factori demografici;

1
Oancea Ion, Probleme de criminologie, Ed ALL Educational S.A, București, 1994, 1998, p.131
2
Ciobanu Igor A, Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2013, p. 175
3
Ciobanu Igor A, Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2013, p. 176
4
Nistoreanu Gheorghe, Criminologie, Ed. Didactică și Pedagocică: R.A., București, 1995

4
- factori psihologici;
- factori socio-culturali;
- factori politici.
Factorii ereditari ai criminalității
Cel care a studiat și a considerat că factorii ereditari determină criminalitatea în
societatea este C. Lombroso. El la început a considerat criminalitatea ca o fatalitate ereditară
și doar spre sfârșitul vieții a admis și rolul factorilor sociali și fizici.El își apăra convingerile
cu ajutorul datelor statistice, astfel încât din 104 criminali pe care i-a examinat Lombroso, 71
au prezentat fenomene ereditare.
Un alt cercetător, din acea perioadă, Marro, a găsit printre părinții a 500 de criminali -
40% tați alcoolici și 5% mame alcoolice; printre părinții a 500 de noncriminali s-au depistat
doar 16% tați alcoolici.
Din statistici rezultă că, în privința eredității, tatăl prezintă o influență mai mare și
mai rea decât mama, ceea ce se explică prin criminalitatea mai mică a femeilor. La fel sa
constatat că printre părinții criminalilor sunt mai mulți alienați, epileptici, alcoolici, decât
printre acei ai oamenilor normali.
Ereditatea înseamnă transmiterea însușirilor sau caracterelor fizice, fizice de la
părinți la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtătorii eredității sunt cromozomii și
genele, care, prin fecundare, dau naștere și se dezvoltă o nouă ființă, căreia i se transmit
caracterele părinților. Ceea ce este ereditar nu este totuna cu ceea ce este congenital
(înăscut). Ereditar este numai ceea ce se transmite prin ovulul fecundat. Se poate întâmpla ca
în timpul vieții intrauterine să se adauge alte caractere ovulului.
Mulțimea cercetătorilor și experiențelor în legătură cu rolul eredității asupra
criminalității au arătat că rolul eredității este puternic. cercetătorii Lund și Jorger au luat
copii de la familiile criminale și i-au plasat în familii sănătoase din punct de vedere moral și
educativ, dar până la urmă, aceștia au fugit din noile familiei și s-au dovedit a fi delincvenți.
Concluzionând, factorii ereditari ai criminalității nu pot fi constatați ca fiind unicii
factori ce determină criminalitatea, acest factor trebuie luat în considerare cu alți factori.
Factorii geografici ca factori criminogeni
A doua categorie a factorilor criminalității sunt factorii geografici.Printre primi care s-
au preocupat de influența acestor factori asupra criminalității au fost C. Lombroso, E. Ferri,
A.M. Guerry și A. Quetelet.

5
C. Lombroso stabilește că temperatura excesivă, caldă sau rece, nu are efect excitant
asupra criminalității, fiindcă frigul mare temperează și calmează iar căldura mare provoacă
inerție. Efect important asupra criminalității o are căldura moderată, deoarece ea excită
centrele nervoase, exercitând impulsuri spre criminalitate.
E. Ferri, a făcut referire la factorii cosmotelurici, combătând opiniile precum că crima
ar avea efect exclusiv asupra criminalității. El afirmă că mediul social și cel fizic nu pot
produce crima, aceasta dau doar forma crimei, crima fiind un fenomen de origine complexă:
biologic, fizic, social.
Cercetând domeniul fizic, s-a ajuns la concluzia că există o interacțiune între
temperatură și criminalitatea specifică diferitor zone geografice. În sezonul cald și în regiunile
geografice din sud predomină criminalitatea împotriva personalității, iar în sezonul rece și în
regiunile geografice de nord predomină criminalitatea împotriva patrimoniului. Pe această
bază A. Quetelet elaborat calendarul termic al criminalității. La fel, Quetelet și Guerry Au
formulat legea termică a criminalității. Potrivit căreia criminalitatea se repetă cu constanța și
regularitate de la an la an, aceasta făcând-se sub influenta unor factori fizici și sociali.
În concluzie s-au susținut următoarele:
- temperatura afectează echilibrul emoțional;
- presiunea atmosferică și criminalitatea variază invers proporțional: când
presiunea scade, crește criminalitatea de violență;
- umiditatea și criminalitatea violentă variază de asemenea invers proporțional.
5

După concluziile autorului Ciobanu Igor, omorurile și violurile se comit pe parcursul


întregului an, dar mai frecvent în lunile de primăvară și vară. Leziunile corporale se comit mai
frecvent, odată cu coacerea viței de vie și fabricarea vinului, precum și în perioada hram-
urilor, ce-i specific pentru Republica Moldova.6
Consider că, factorul fizic este un punct de pornire, de oferire a ocaziilor în comiterea
infracțiunilor. În concluzie factorii de mediu pot constitui anumite circumstanțe care, de la caz
la caz, favorizează infracțiunea, nefiind cauze ale acestui fenomen.

5
Nistoreanu Gh, Păun C. Criminologie, Ed. Didactica și pedagogica: R.A. , București, 1995, p.180-
181
6
Ciobanu I., Evoluția criminologiei, Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova, Seria
Științe Socioumane - Chișinău, CEP USM, 2004

6
Factorii economici ai criminalității
Printre factorii ce generează criminalitatea se numără și factorii economici. Printre
primi care s-au preocupat cu această problemă a fost C. Lombroso, care a fost nevoit să
recunoască influența condițiilor economice asupra criminalității. Lombroso consideră că
criminalitatea nu este întotdeauna numai efectul mizeriei, susținând că toate fi și al bogăției.
Sărăcia și bogăția își au criminalitatea lor specifică, , întrucât săracii comit mai ales crime
contra patrimoniului , iar bogații- contra bunelor moravuri și a personalității.
Condițiile economice influențează criminalitatea în mod direct și indirect.
Condițiile economice sunt clasificate în:
- condiții economice bune, favorabile;
- condiții economice rele, nefavorabile.
Condițiile economice bune vor putea micșora influența condițiilor organice. Defectele
fizice, anomaliile organice, dispozițiile ereditare rele vor putea fi înlăturate, ameliorate în
cazul condițiilor favorabile. Condițiile economice rele vor acționa invers, astfel încât vor spori
criminalitatea. Oamenii cu o disciplină morală și cultură vor rezista tentațiilor, în cazul
existenței unor condiții economice nefavorabile.
Condițiile economice rele, lipsurile, mizeria, malnutriția, lipsa locuinței, produc
degenerare fizică și psihică, care este favorabilă criminalității.Condițiile economice rele
produc o criminalitate specifică, care se referă la comiterea infracțiunilor contra
patrimoniului.
Factoriii economici cu un conținut criminogen pronunțat sunt:
Industrializarea și urbanizarea
Industrializarea și urbanizarea sunt factori de progres economic și social, oferim noi
locuri de muncă, poți posibilității avansate de industrie și specializare, bunuri de larg
consum de o calitate tot mai înaltă și în consecință creșterea nivelului de trai al oamenilor.
Totodată industrializarea și urbanizare are efecte secundare acestea fiind:
- deplasările masive ale populației rurale în orașe, datorită acestui schimb social,
omul nu se va simți în largul său, nu va fi apreciat, la nivel psihologic va fi afectat;
- industrializarea nu îi permite omului de a își manifesta creativitatea;
- industrializarea și urbanizarea afectează grav mediul ecologic, acestea având
efecte negative și producând starea de stres a populației.7

7
Nistoreanu Gh, Păun C. Criminologie, Ed. Didactica și pedagogica: R.A. , București, 1995, p.183

7
În condițiile de astăzi industrializarea și urbanizarea nu au un rol masiv asupra
criminalității, deoarece societatea moldavă este în pas cu mersul firesc al tehnologiilor. .
Aceste procese nu îl mai afectează pe om.
Șomajul
Șomajul are o influență masivă asupra societății și a omului, deoarece datorită
existenței lui scade brusc nivelul de trai care afectează psihicul uman.Șomajul provoacă
instabilitate emoțională, punându-l în imposibilitate de a-și mai realiza, prin mijloace legale,
aspirațiile sale. 8El prejudiciază structura familiei. Autoritatea părintelui-șomer se diminuează
considerabil. Numărul șomerilor, Biroului Național de statistică în anul 2018, trimestrul II a
fost de 40,9 mii, fiind în descreștere cu 10,5% față de nivelul trimestrului II 2017.Șomajul
crează stări de confuzie, de dezechilibru interior, alcoolism, narcomanie.
Crizele economice și nivelul de trai
În Republica Moldova, la ora actuală, prețurile mărfurilor alimentare au crescut în
comparație cu anul 1990 de 13 ori, al mărfurilor industriale de 25 ori, al serviciilor sociale de
45 ori, iar puterea de cumpărare a salariului mediu a scăzut de 20 ori, a pensiilor de 30 ori.
Toate depunirile bănești ale populației în băncile de economii au fost confiscate nelegitim de
către structurile puterii.Astfel s-a ajuns la diferențierea populației pe clase, 80 la sută săraci,
10 la sută specialiști și funcționari și 10 la sută bogați.
Actualmente, R.Moldova, parcurgând tranziția către economia de piață, se află într-o
stare de severă scădere economică, având principalele caracteristice, reducerea capacității de
producție și a productivității, pierderea piețelor externe de desfacere a mărfurilor, blocaj
financiar, șomaj, inflație.
Astfel, sărăcia îi poate determina pe unii indivizi la comiterea infracțiunilor, adăugând
și dorința de îmbogățire sau de trai mai bun, care, la rândul ei conduce spre delicvență un
număr mai mare de persoane.9
Factorii demografici și criminalitatea
Studiind rolul factorilor demografici, s-a constatat că exploziile în rata natalității,
structura demografică a sexelor, mobilitatea geografică și socială a populației reprezintă
factorii criminogeni importanți.

http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20soci
ala__12%20JUS__JUS030/JUS030200.px/table/tableViewLayout1/?rxid=9a62a0d7-86c4-45da-
b7e4-fecc26003802 , Biroul Național de Statistică al R. Moldova, văzut 06.11.2018, ora 19:46
9
Nistoreanu Gh, Păun C. Criminologie, Ed. Didactica și pedagogica: R.A. , București, 1995, p.
184-185

8
În cercetarea criminologică se dă atenție și structuri demografice a sexelor. Este
stabilit că la criminalitate participă atât bărbați cât și femei. Criminalitatea bărbaților este
vizibil mai mare. în majoritatea statisticilor se arată că bărbații comit infracțiuni în jur de
90% față de totalul criminalității. În R. Moldova conform statisticii din 2017, din totalul de
10460 persoane condamnate 9835 sunt bărbați și doar 625 femei.10 Bărbații cuprind, tot
spectrul de infracțiuni, cu excepția infracțiunilor în care subiectul special este femeia -
pruncuciderea. Explicația acesteia ar consta în aceea că bărbatul dispune de condiții fizice și
sociale care îi ușurează comiterea infracțiunilor. 11
Factorii psihologici în geneza criminalității
Psihologia Analizează comportamentul infracțional din punct de vedere subiectiv,
evidențiind particularitățile psihice și deficiențele de personalitate ale făptuitorilor.
Pe parcursul timpului, s-au formulat numeroase grupuri de teorii psihologice asupra
criminalități.
Un prim grup implică ereditatea, bazându-se pe ideea că infractorul este născut iar nu
făcut. Filozof francez Th, Ribot, distinge pe lângă ereditatea fiziologică și ereditatea
psihologică. El consideră că sunt transmise prin ereditate atât instinctele primitive cât și cele
achiziționate. Ribot susține că inteligența este supusă legii eredității. sunt transmisibile prin
ereditate geniul, nebunia, bunul simt, talentul, aptitudinile. Sentimentele și pasiunile sunt
la fel transmise prin ereditate.
Reprezentanții teoriei învățării sociale au menționat în calitate de cauze ale
comportamentului agresiv imitarea de modele comportamentale, oferite de mas media prin
prezentarea de subiecte cu caracter frustrant, ducând la dezinhibare instinctelor de apărare și
la declanșarea acțiunilor violente.
Aichorn Consideră că delicvența constituie o tendință nevrotică, întărită de o slabă
educație, scoțând în evidență importanța formării supraeului la delicvent, luând ca model
comportamentul unuia dintre părinți.
Problema motivației este cercetată pe larg. Trebuie delimitat conceptul de mobil de cel
de motiv, prin ambele înțelegându-se tot de dezlănțuie, orientează o activitate. Amenințarea
provoacă frica, iar frica devine motivul de dezlănțuire a unui activități de apărare.
Motivele acțiunii umane sunt de 2 tipuri

10

http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20soci
ala__12%20JUS__JUS030/JUS030200.px/table/tableViewLayout1/?rxid=9a62a0d7-86c4-45da-
b7e4-fecc26003802 , Biroul Național de Statistică al R. Moldova, văzut 06.11.2018, ora 21:56
11
Ciobanu Igor A, Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2013, p.190

9
- motive primare;
- motive derivate.
Motivele primare sunt, tendința autoconservării, tendința sexuală, tendința combativă,
tendința parientală, tendința de autoafirmare.tendința achizitivă.
Motivele derivate sunt dezvoltate din motivele primare, reprezentând dorințe, interese,
sentimente, aptitudini, caracter, voință. Așadar mânia poate deveni o stare emoțională ce
poate ajunge la ură. Emoțiile dezvoltă și alte stări emoționale sentimente sau resentimente.
Interesele sunt motive psihice, astfel din tendința achizitivă se dezvoltă interesul de a
aduna câți mai mulți bani, din necesitatea de hrană se dezvoltă interesul pentru produsele
alimentare.
În concluzie, factorii psihologici, care-l determină pe infractor la comiterea crimei,
ocupă un loc important.
Factorii socio-culturali și rolul lor în geneza criminalității
În criminologie factorii socio-culturali au un rol predominant în socializarea pozitivă
sau negativă a indivizilor. Numeroase teorii cu privire la condițiile și cauzele apariției
comportamentului criminal, se încadrează în marea grupă a teoriilor sociologice.
Încă din primele clipe de viață, individul ia cunoștință cu lumea înconjurătoare și cu
factorii sociali. Din acest moment copilul se va socializa pozitiv sau negativ în raporturile sale
familiale, școlare, profesionale etc.
Familia
Cercetătorii criminogeni încă din cele mai vechi timpuri au încercat să demonstreze că
infractorii provin din familii dezorganizate, cu o proastă educație. Printre primii care
recunoaște Influența educației asupra copilului este C. Lombroso. Aceasta îl corijează pe
individ astfel, ea are un efect distructiv asupra criminalității. Cea mai mare rată a
criminalității revine orfanilor și descendenților părinților vicioși, aceștia având posibilitatea
cea mai mică de a beneficia de educație. Copiilor abandonați pe lângă lipsa de educație se mai
adaugă influența ereditară, căci copiii nelegitimi sunt fructul unei greșeli. Ei nu au un
nume, care să le facă onoare, nu au frâu care să oprească de la greșeli, nu au o mamă care
prin grija, iubirea și sacrificiul său să dezvolte în a instincte nobile . Copiii abandonați
găsesc mai greu mijloacele de a trăi onest și astfel sunt împinși în mod inevitabil la rău. 12
Profesorul David Abrahmmsen, stabilește că cauza principală a conduitei delicioase
sunt condițiile familiare. Un copil devine delicvent fie că în familie nu sa acordat atenție și el,

12
Ciobanu Igor A, Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2013, p.196

10
devenind matur, caută să atragă atenția asupra sa prin delicte, fie că în familie a fost prea
tutelat și protestele sale împotriva acestei tutele se manifestă mai târziu prin delicte.
Familia trebuie examinată sub aspect complex, visând modelul de viață pe care îl
oferă familia minorului, calitatea climatului afectiv, aptitudinile pedagogice ale părinților,
stilul de viață al tuturor membrilor familiei.
Un factor important reprezintă structura familiei, astfel, avem familii:
- normale;
- dezorganizate.
Familia este considerată a fi normală când este încheiată legal, când sunt copii, soții
sunt în piață și aceștia împreună își cresc și educă copiii.
Familia dezorganizată va fi atunci când unul sau ambii soți nu mai sunt în viață, când
sunt divorțați, când sunt separați iar copii cresc sub grijă unui părinte sau crescuți de rude.
Cercetările arată că riscul apariției unei conduite antisociale este mult mai ridicat în
acele familii în care, din anumite motive- divorț, separare, abandon, absențe îndelungate -,
stabilitatea căminului este zdruncinată. În astfel de situații absența unui părinte, cu atât mai
mult a ambilor părinți, lipsesc copilul de posibilitatea de a se identifica afectiv și intelectual
cu părinții, reduc considerabil sentimentul de securitate al copilului, creează pericolul lipsei
de supraveghere a acestuia și exercitării unei influențe negative din afara familiei.
Familia este celula societății, importanța acestea în educarea generațiilor este
incontestabilă.
Școala
După familie, școala, este instituția care joacă un rol deosebit în formarea și
perfecționarea continuă a personalității umane. Menită să dezvolte aptiundinile individului, sa
transmită cunoștințe profesionale, să formeze, să dezvolte și să consolideze aptitudinile,
școala pregătește tinără generație pentru viață.
Printre primii cercetători asupra efectului instrucției și a școlii în formarea
personalității a fost Lombroso. În opinia sa, instrucția și mărește și micșorează criminalitatea.
Până când ea nu este răspândită în toată țara și nu a ajuns la maturitate, înmulțește toate
crimele; iar când e răspândita și ridicată la un nivel înalt, le micșorează.
Școala impune reflecție, chibzuință, prevedere, precauție care îl rețin pe individ de la
comiterea faptelor anti-sociale. Ignorantul, omul cu putere de reflecție redusă, cu lipsă de
prevedere, rezistă mai puțin tentațiilor criminale, decât omul cu cunoștințe, cu facultăți
intelectuale mai dezvoltate.

11
Școala poate influența atât pozitiv, cât și negativ asupra evoluției personalității
elevului. Influențele negative se pot manifesta prin:
- manifestări greșite în plan educațional;
- excesul de severitate;
- inechitatea sancționării meritului;
- manifestări de favoritism;
- manifestări de subiectivism;
- ne-principialitatea unor relații dintre educator și cei educați;
- lipsa competenței profesionale;
- toleranțele sau excesele din partea educatorilor;
- fenomenele de corupție;
- exemplul negativ etc. Toate aceste manifestări pot genera efecte
destabilizatoare asupra formării unor caractere mai ușor influențabile la rău.
Din statisticile penale rezultă că majoritatea delicvenților minori au avut o activitate
slabă la școală. Multi infractori au săvârșit abateri, având o conduită rea în timpul școlarizării,
chiar din clasele primare. Acestea nu au dat dovadă de adaptare și integrare în școală, de
disciplină și străduința la învățătură. Această inadaptare constă în: absențe nemotivate de la
ore, neascultare și indisciplină, nepregătirea lecțiilor, încăpăținare și purtare obraznică față de
pedagogi. În relațiile cu colegii, se remarcă retragere sau conflicte. In timpul orelor precum și
înafara lor: comit nici furturi, chiulesc de la școală, fug de acasă, fumează și consumă alcool.
Cercetându-se gradul de învățătură al populației penale, comparativ cu gradul de învățătură al
populației generale, s-a stabilit:
- 6 la sută din minorii condamnați sunt analfabeți;
- 28 la sută au un nivel de pregătire normal;
- 65 la sută au o pregătire școlară insuficientă.
Pregătirea școlară incompletă sau necorespunzătoare, nivelul scăzut de cunoștințe
profesionale, lipsa deprinderilor de a munci ordonat și de supunere la un program normat, nu
numai că împiedică accesul multor tineri din această categorie la dobândirea unei integrări și
socio-profesionale corespunzătoare. Acestea preferă cu multă ușurință viața parazitară, lipsa
de orice constrângere socială.
De aceea este necesar că în școală să se facă nu numai instrucție, ci și educație morală.
Cu regret în școala noastră se aplică metoda unica pentru totul unic al elevului. Nu se face o
individualizare, nu se tine cont de calitățile intelectuale, morale și fizice ale elevilor.

12
În concluzie, menirea școlii nu este numai aceea de a pregăti tineri informați, dar și
apti de conviețuire socială, nu simple instrumente productive, cu și cetățeni. Rolul școlii este
important pentru educarea și socializarea copiilor, pentru depistarea celor inadaptați și
punerea în aplicare a unor programe de prevenție generală.
Locul de muncă
Locul de muncă exercită o puternică influență asupra individului prin ansamblul de
elemente materiale și socio-profesionale pe care le presupune, respectiv prin comportamentul
întregului colectiv de muncă, care își desfășoară activitatea în același spațiu, prin modul în
care este organizată munca etc. În opinia unor autori, profesia este locul unde procesul de
școlarizare ia sfârșit.
În colectivul de muncă, dacă aceasta este îndeplinită cu pasiune, cu responsabilitate,
dacă între membrii colectivului există relații colegiale bazate pe respectarea normelor eticii și
echității sociale, ființă umană se desăvârșește, progresează, își dezvoltă generalitatea și
sentimentul civic.
Manifestările anti-sociale apar acolo unde munca nu este prețuită și utilizata în
suficientă măsură că mijloc de educație.
Majoritatea tinerilor se adaptează ușor la locul de muncă, însă unii se dovedesc a fi
inadaptabili. Ei manifestă lipsă de interes pentru studii profesionale, pentru profesiune, lipsesc
nemotivat de la locul de muncă, îl întrerup sau îl schimbă.
O pondere importantă o reprezintă infractorii fără ocupație. Cercetările au arătat că
majoritatea infractorilor au avut o activitate profesională instabilă.
Statistica judiciară a R. Moldova a relevat în 2017, că infracțiuni săvîrșite de persoane
apte de muncă dar fără ocupație s-au înregistrat 6139.13
Printre elementele componente ale locului de muncă ce pot influența negativ
comportamentului angajaților, favorizând sau determinând în mod direct comiterea de către
acesteia a unor acte de interdiscipilă, abateri, contravenții sau chiar infracțiuni am evidenția:
- nivelul de pregătire profesională scăzut al colectivului de muncă;
- necunoașterea, indiferență sau disprețul față de legi și față de regulile de
conviețuire în societate;
- tolerarea actelor de indisciplină din partea conducătorul;
- absențe nemotivate de la locul de muncă;

13

http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20soci
ala__12%20JUS__JUS010/JUS011000reg.px/?rxid=9a62a0d7-86c4-45da-b7e4-fecc26003802
Biroul Național de Statistică, vizitat 07.11.2018, ora 22 30 min.

13
- injurii, calomnii, limbaj indecent;
- nerespectarea dispozițiilor și ordinelor primite din partea conducătorului
locului de muncă;
- nerespectarea normelor de muncă;
- organizarea necorespunzătoare a procesului muncii din partea conducătorului;
- ne-dorința sau lipsa de preocupare pentru ridicarea nivelului de cultură
generală și de pregătire profesională de către membrii colectivului de muncă.
În unele cazuri există posibilitatea formarii grupurilor de comitere a infractiunilor în
cadrul colectivelor de muncă. Majoritatea infracțiunilor de delapidare - 90, 9 la sută - s-au
săvârșit în grup,viața 40 la sută din cei condamnați au avut calitatea de complice ceea ce
indică existența unor raporturi de serviciu care au făcut posibilă organizarea săvârșirii de
infracțiuni.
Starea civilă
Printre primii care au făcut cercetări privind atitudinea criminalului față de familie,
mai exact față de celibat și căsătorie a fost C. Lombroso. După concluziile lui, celibatarii au
procent ridicat de condamnați, cei fără familie comițând un număr mai mare de crime.
Conform cercetatolor, atât femeia, cât și bărbatul necăsătorit sunt predispuși la
comiterea infracțiunilor sexuale, in tip ce în cazul soților au fost relevate o serie de infractiuni
săvârșite cu violență, datorate certurilor și neînțelegerilor dintre soți.
Concluzionând, familia are o influență benefică asupra individului, disciplina dus-o
faptele. Familia este celula societății, constituie primul mijloc de educație socială a omului.
Familia în ultimul timp a pierdut multe din atribuțiile sale religioase, politice, economice, dar
este greu de-a înlocui rolul ei moral, pedagogic și sentimental.
Organizarea timpului liber
Tipul liber constituie perioada de timp de care dispune persoana după ce și-a onorat
obligațiile familiare, școlare, profesionale. Timpul liber are următoarele funcții:
- odihna;
- divertismentul;
- dezvoltarea personalității.
Structura timpul liber și modul în care este utilizat interesează în mod deosebit, pentru
că cel mai mare număr de infractiuni se comit în timpul liber.
În ultimele decenii au fost identificate noi forme periculoase de petrecere a timpului
liber, cum ar fi petrecerile tinerilor cu consum abuziv de alcool și droguri sau chiar asocierea
în grupuri și organizații criminale.

14
Din aceste motive, o importanță deosebită pentru prevenirea criminalității o prezintă
organizarea timpului liber al tinerilor.
Influența negativă a mijloacelor de informare în masă
Cercetările actuale au relevat influența negativă exercitată de mijloacele de informare
în masă. Pe primele locuri se află violența transmisă prin canalele mass-media și în special
video-violența.
Tema crimei a fost din totdeauna o sursă de profit importantă pentru cinematografie și
televiziune, aproximativ 90 la sută din serialele din lume având la bază un scenariu polițist
sau criminal.
Deși rolul mass-mediei este complex și nu conduce întotdeauna la aplicarea violenței.
Totuși mesajele transmise se interpretează în funcție de aspirațiile fiecărei persoane, astfel
încât video violența va produce efecte doar asupra persoanelor cu înclinații spre violență.
Religia
Printre primele cercetări în ce privește influența religiei asupra criminalității sau
efectuat de Lombroso și Garofalo. Religia are o putere moralizatoare și benefică. Se consideră
că religiile noi au o putere mai mare asupra stăpânirii comportamentului delicvent. Influența
religiei este incontestabilă aceasta transmițându-se de la părinci la copii, respectându-se
ritualurile religioase botezul, sfânta împărtășanie. Ea este o excelentă modalitate de a educa
oamenii spre a fi mai buni.
Factorii politici și criminalitatea
Acesti factori în generarea criminalității au o puternică influență în 3 situații specifice:
1. răsboiul;
2. revoluția;
3. criza politică.
Războiul poate fi convențional - împotriva unui alt stat și civil - pe teritoriul unui stat.
Războil civil este cel mai periculos, producând efecte puternice criminogene. Aest tp de
răszboi este mai puternic deoarece se formează în această perioadă grupuri criminale,
organizații criminale, legile naționale se ignoră, se instaurează anarhia socială, politică
economică și haosul în societate. Astfel starea de haos încurajează comiterea acțiunilor,
inacțiunilor ilicite.
Revoluția este o stare de criză politică ce are drept scop înlăturarea de la putere a unui
grup conducător, cucerirea puterii politice și schimbarea orânduirii sociale. Criza apărută ca
rezultat al revoluției afectează grav sistemul legislativ, care nu mai este respectat precum și a

15
organelor de control, care fie că sunt eliminate fie nu-și îndeplinesc funcțiile. După revoluție
are loc permanent o explozie în cadrul criminalității.
Criza politică, manifestată prin alte mijloace decât cele prevăzute mai sus, indiferența
oamenilor la participarea alegerilor. Existența mai multor partide politice crează o luptă
acerbă între adversari, bătălii, insultări care lezează valorile sociale În criminologie există un
șir de teorii care consideră că oamenii lipsiți de putere au un comportament criminal
comparativ cu cei ce putere politică. 14

Concluzie
La ora actuală sunt stabiliți un amalgam de factori criminogeni, acești fiind de ordin
ereditar, demografic, economic, sociali, politici.
Consider că fiecare factor în parte are o influență aparte asupra comportamentului
persoanei delicvente. Mai mult sau mai puțin, omul este influențat de o mulțime de factori la
nivel subiectiv.

14
Amza Tudor, Criminologie, Ed. Lumina Lex, București, 1998, p. 315

16
Stabilesc necesitatea de a aminti că pentru fiecare persoană condamnată îi sunt
specifici o serie de factori sociali, economici, ereditari etc.
În urma studiului realizat, am remarcat că cea mai mare influență asupra criminalului
o au factorii sociali, familia, școala, anturajul, locul de muncă. Delicventul se caracterizează
prin lipsa unei familii durabile, trainice, cu valori, ori lipsa educației morale în școală,
oamenii ce îl înconjoară sunt cei ce îl influențează negativ. Persoana ce a comis infracțiuni în
urma statisticii este cea care preponderent nu este încadrată în câmpul muncii.
Consider a fi necesară conștientizarea aportului considerabil pe care îl aducem fiecare
societății. Într-o societate sănătoasă vor crește oameni sănătoși, într-o societate problematică
vor crește oameni delicvenți. De aceea remarc necesitatea implicării tuturor în educarea
viitoarelor generații, în prevenirea generală și specială.
După părerea mea factorii economici au o pondere considerabilă asupra criminalității
în R. Moldova, deoarece majoritatea infracțiunilor comise sunt cele împotriva patrimoniului,
de unde rezultă nivelul scăzut al economiei, lipsa obiectelor necesare zilnic pentru majoritatea
populației. Ispita spre comiterea infracțiunilor este mai mare în asemenea condiții, deoarece să
câștigi un bun fără prea mul efort și într-un timp scurt pentru criminali este mai ușor decât să
îți aștepți salariul.
În concluzie, cauzele criminalității sunt numeroase, proveniența din familii
dezorganizate, starea economică precară, abandonul, lipsa locurilor de muncă bine plătite.
Acetea reprezintă împrejurări favorizatoare spre comiterea infracțiunilor. Consider că
organele de drept, executive urmează a întreprinde măsuri pentru responsabilizarea părinților,
oferirea unei educații potrivite pentru viață. Reintegrarea în societate a persoanelor
devalorizate, rămâne o problemă acerbă a R. Moldova. Modalități de reducere a criminalității
sunt multe, însă rămâne de a stabili care vor fi cele mai favorabile pentru societatea noastră.

Bibliografie
Literatura de specialitate
1. Amza Tudor, Criminologie, Ed. Lumina Lex, București, 1998
2. Ciobanu Igor A, Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2013
3. Oancea Ion, Probleme de criminologie, Ed ALL Educational S.A, București, 1994,
1998
4. Nistoreanu Gh, Păun C. Criminologie, Ed. Didactica și Pedagogica: R.A. ,
București, 1995

17
5. Ciobanu I., Evoluția criminologiei, Analele științifice ale Universității de Stat din
Moldova, Seria Științe Socioumane - Chișinău, CEP USM, 2004

Surse internet
1. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=189&

18

You might also like