Ae Nou

ANALIZA ECONOMICA
AE / TCM / 2018-2019
Semestrul 1
Profesor: Cristian Doicin

Birou: CD012
E-mail: cristian.doicin@upb.ro
Tel: (021) 402 - 9457
Mob: 0745 99 8. …
Descrierea cursului
 Detalierea si analiza componentelor

monetare si non-monetare necesare in
procesul de luare a deciziilor
 Evidentierea principiilor economice

aplicate in cadrul ciclului de viata a
produselor
 Analiza economica a unor variante de

proces / sistem tehnologic
Descrierea cursului
 Bibliografie:
• Doicin Cristian, Analiza economica in
inginerie, 2009,
(ISBN 978-973-648-842-9)
• Doicin Cristian, Analiza proiectelor de
investitii in inginerie, 2009,
(ISBN 978-973-648-853-5)
• Materiale suplimentare, distribuite dupa
caz
 Cunostinte anterioare
• Economie, Statistica, Matematica
Notare – evaluare tip Verificare
 Punctaj semestru 80p

• Laborator 30p
• Verif. Intermed. 35p
– 29.10.2018;
– 10.12.2018.
• Curs 15p
 Verificare finala 20p
 TOTAL 100p (nota10 !)
Cuprins
 Introducere si Prezentare generala

 Analiza economica in inginerie
 Estimarea si managementul costurilor
 Analiza unor variante de proces / sistem
 Analiza economica in cond. incertitudine
Platforma de eLearning
REGULI GENERALE
 Nu exista intrebari prostesti;

 Criticam ideile, nu oamenii;
 Acordam atentie unii altora:
• Pot sa atrag atentia ca s-a intrat in pauza;
• Daca trebuie sa parasesc sala, o fac in liniste;
• Nu vorbesc in timp ce si altii vorbesc;
• Sunt intelegator cu ceilalti … si mai ales cu
proful …
CAPITOLUL 1
$$ $$
NOŢIUNI FUNDAMENTALE
$$
$$
CE ESTE INGINERIA ?
[Ingineria]
[Ingineria] este
este oarta
profesie în care
de a produce
cunoştinţele de matematică
bine, cu un dolar, şi ştiinţe
ceea ce oricine
altcinevadobândite
naturale ar produce custudiu,
prin doi.
experienţă şi practică
A.M. Wellington,
sunt1887
aplicate
obiectiv pentru utilizarea, în mod
economic, a materialelor şi forţelor
naturii în beneficiul oamenilor
CE ESTE ECONOMIA ?
[Economia] studiaza modalităţile
in care resurse limitate pot fi
utilizate pentru a satisface
nevoi umane nelimitate.
CE ESTE ECONOMIA ?
Studiul modalităţilor în care
oamenii şi societatea aleg să
utilizeze resursele furnizate de
natură şi de generaţiile
anterioare.
INGINERIE & ECONOMIE
INGINERIE: utilizarea economică a
cunoştintelor ştiinţifice in
beneficiul oamenilor.
ECONOMIE: interacţiunea dintre
oameni şi bani.
MOD ECONOMIC DE GANDIRE
PRINCIPII:
- Alegerea se face de catre persoane
individuale;
- Orice alegere presupune costuri;
- Persoanele individuale aleg raţional
(economic);
- Comportamentul uman poate fi anticipat;
- De pe urma schimbului castiga ambele parti;
MOD ECONOMIC DE GANDIRE
CONCLUZII:
- Cooperare socială;
- Acţiuni din interes, nu din egoism;
- Interese diferite, dar coordonate de legi
comune:
- Mai mulţi bani;
- Adaptare continuă, reciprocă, la modificarea
avantajelor nete pe care interacţiunea
intereselor o produce;
Factori de productie
• Natura / pamantul
• Munca
• Capitalul
NATURA
Apa, aerul, mineralele, plantele şi
animalele, pământul însuşi, când
sunt utilizate în procesul de
producţie.
MUNCA
Eforturile, îndemânarea şi
cunoştinţele oamenilor care sunt
aplicate în cadrul procesului de
producţie.
CAPITALUL
 Capital real (Capital fizic)
• Unelte, clădiri, utilaje tehnologice – bunuri produse
pentru a fi utilizate în scopul producerii altor bunuri;
 Capital financiar
• Bunuri şi bani care sunt utilizate în procesul de
producţie;
 Capital uman
• Educaţie şi instruire aplicate muncii în procesul de
producţie Dollar Bills
NEOfactori
• Tehnologiile
• Informatia
TEHNOLOGIILE
Procese de combinare şi
transformare a factorilor de
producţie în produse finite, prin
aplicarea unor reguli riguros
definite.
INFORMAŢIA
Semnal rezultat din

reprezentarea realităţii prin
cunoaştere.
Bunuri
 Libere
• Disponibile in cantitati nelimitate;
 Economice
• Insuficiente in raport cu nevoile;
Dollar Bills
Bun – Utilitate – Valoare
Bunurile si serviciile sunt produse
deoarece au o anumita utilitate.
Utilitate = capacitatea unui bun de a
satisface o nevoie (a individului sau
societăţii).
Aprecierea utilităţii are un caracter
eminamente individual şi subiectiv.
Legea utilităţii marginale: Heinrich Gossen,
1854.
Legea utilităţii marginale descrescande
 Atunci cand cantitatea consumata dintr-un
produs creste, utilitatea marginala a
produsului (adica satisfactia suplimentara,
adaugata de ultima unitate) tinde sa se
diminueze.
 Consumand continuu un anumit bun, se
atinge, la un moment dat, un prag de
saturatie, dupa care, daca consumul
continua sa creasca, exista riscul sa
apara zona de insatisfactie.
Utilitatea
= cea mai comună măsură pentru
valoare, exprimată adesea sub
forma unui pret care trebuie plătit
pentru a obtine un anumit bun
sau serviciu.
ANALIZA ECONOMICĂ
Denumiri diverse:
- economie în inginerie
- justificare economică
- inginerie economică
- analiza economică
ISTORIC
Perspectiva conform căreia:

elementele de factură economică intră
în atribuţiile inginerului şi evidenţierea
tehnicilor pentru facilitarea acestei
abordări
diferenţiază practica ingineriei
moderne de cea din trecut.
ISTORIC
 Pionier: Arthur M. Wellington, inginer constructii

civile;
 ultima parte a sec. al XIX-lea;
 indică rolul analizei economice in proiectele
inginereşti;
 domeniu de interes: construcţii căi ferate;
 Urmat de alte contribuţii care accentuează
importanţa tehnicilor de analiza care includ
elemente de matematici financiare.
CATEGORII DE ANALIZA
1. Dupa moment:
- previzională;
- post-factum;
2. Dupa nivel:
- microeconomică;
- macroeconomică;
3. Dupa criterii:
- analiza tehnico-economică;
- analiza economico-financiară;
- analiza financiară;
PROPUNERE ŞI ALTERNATIVĂ
1. Propunere:
proiect singular
Categorii de propuneri:
- independente;
- dependente;
- reciproc exclusive;
- esenţiale;
2. Alternativă:
combinaţie de propuneri
PRINCIPIILE ANALIZEI
ECONOMICE ÎN INGINERIE
1. Dezvoltarea alternativelor;
2. Concentrarea asupra diferenţelor;
3. Utilizarea unui punct de vedere consecvent;
4. Utilizarea unei unităţi comune de măsură;
5. Considerarea tuturor criteriilor relevante;
6. Explicitarea incertitudinii;
7. Revizuirea deciziilor;
DEZVOLTAREA
ALTERNATIVELOR
Selectarea (decizia) finală se face
comparând alternativele. Acestea
trebuie identificate, definite şi
dezvoltate în vederea analizei
ulterioare.
CONCENTRARE ASUPRA
DIFERENŢELOR
Numai diferenţele dintre ieşirile

viitoare estimate ale diferitelor
alternative sunt relevante în comparaţii
şi trebuie considerate în luarea
deciziei.
UTILIZAREA UNUI PUNCT DE
VEDERE CONSECVENT
Ieşirile estimate (economice sau de
altă natură) ale diferitelor alternative
trebuie evaluate folosind un acelaşi
punct de vedere de-a lungul etapelor
de analiză.
UTILIZAREA UNEI UNITĂŢI
COMUNE DE MĂSURĂ
Prin utilizarea aceleiaşi unităţi de

măsură în enumerarea ieşirilor
diferitelor alternative, compararea
acestora se va face cu mai multă
uşurinţă.
CONSIDERAREA TUTUROR
CRITERIILOR RELEVANTE
Selectarea unei anumite alternative necesită

utilizarea unui criteriu sau a unui set de
criterii.
Procesul decizional trebuie să considere
toate rezultatele cuantificate în unităţi
monetare, dar şi pe cele exprimate în alte
unităţi de măsură sau explicitate într-o
anumită manieră.
EXPLICITAREA INCERTITUDINII
Incertitudinea apare inerent în
estimarea rezultatelor viitoare
ale alternativelor şi trebuie
recunoscută în cadrul analizei
şi comparării acestora.
REVIZUIREA DECIZIILOR
Îmbunătăţirea deciziilor este parte a

unui proces adaptiv; pentru a fi
aplicabile în practică, rezultatele iniţial
estimate ale alternativei selectate
trebuie comparate cu rezultatele reale.
ANALIZA ECONOMICĂ ŞI
PROIECTAREA ÎN INGINERIE
Analiză Economică în Inginerie
1. Recunoaşterea, definirea şi evaluarea
problemei
2. Dezvoltarea alternativelor fezabile
3. Determinarea valorilor fluxurilor monetare
asociate fiecărei alternative
4. Selectarea criteriilor de decizie
5. Analiza şi compararea alternativelor
6. Selectarea alternativei optime
7. Implementarea, monitorizarea şi evaluarea
rezultatelor
1. Definirea problemei
+ iniţiere
+ formulare
+ perspectivă sistemică
+ stabilire limite
+ finalizare
+ reformulare
2. Dezvoltarea alternativelor
+ stabilirea mulţimii iniţiale

Tehnic posibil şi economic acceptabil
+ determinarea alternativelor fezabile
2.1 Alternative superioare
+ lipsă timp
+ păreri preconcepute
+ lipsă bani
2.2 Alternative investiţionale
+ idei noi
- Brainstorming
- NGT
+ Brainstorming:
- Fără critică;
- Libertate gândire;
- Cantitate;
- Improvizări;
1. Pregătire;
2. Brainstorming;
3. Evaluare
+ Brainstorming:
- unicitate;
- obiective;
- soluţii pentru viitor;
- abordare sistemică;
- limitare informaţii;
- implicare oameni;
- imbunătăţire continuă.
+ NGT:
- idei generate individual;
- feed-back individual şi înregistrare idei;
- clarificare idei;
- prezentare soluţii;
- votare soluţii;
- discutare rezultat vot.
3. Determinarea valorilor
pentru cash-flow
Cash-flow:
Un flux de trezorerie (cash-flow) apare, intr-o
descriere simplificată, atunci când banii sunt
transferaţi de la un individ la altul sau de la o
firmă la alta.
Cash-flow:
= efectul economic al unei alternative exprimat
prin intermediul sumelor cheltuite şi încasate.
4. Selectarea criteriilor de decizie
Criteriu de decizie:
= o regulă care descrie modalităţile de selectare
a proiectelor de investiţii astfel încât să se
atingă anumite obiective particulare.
1. Diferenţa dintre alternative;
2. Rata minim acceptabilă a rentabilităţii;
3. “Do-Nothing”.
4.1 Diferenţa dintre alternative
Fie două alternative, A1 şi A2, exclusive reciproc.

Alternativa optimă va fi selectată utilizând
regulile:
1. Dacă diferenţa A2 – A1 este preferată din
punct de vedere economic, atunci va fi
selectată alternativa A2.
2. Dacă diferenţa A1 – A2 este preferată din
punct de vedere economic, atunci va fi
selectată alternativa A1.
4.1 Diferenţa dintre alternative
Aplicaţie
Se consideră valorile de cash-flow prezentate în
tabel. Alternativele A1 şi A2 pot fi comparate prin
examinarea diferenţei dintre valorile de cash-flow
asociate fiecăreia dintre acestea.
Sfârşit an Alternative
Cash-Flow
nr. A1 A2
0 -30 -80 -50
1–9 10 20 10
10 5 10 5
4.2 Rata minim acceptabilă a
rentabilităţii
= pragul incepand de la care o firmă

accepta sa investeasca atunci când are
mai multe oportunităţi;
Cost de oportunitate
> sau < ?
Legatura rata rentab - costul capitalului
4.3 “Do-Nothing”
Eu nu fac nimic
însă
CONCURENŢA FACE !
5. Analiza şi compararea
alternativelor
- Detaliere caracteristici;
- Restricţii;
- Limite bugetare;
- Estimare;
- Incertitudine.
6. Selectarea alternativei optime
7. Implementare, monitorizare şi
evaluarea rezultatelor
APLICAŢIA 1.1
Domnul Ionescu tocmai a avut un accident cu autoturismul personal.
Maşina a fost avariată.
Domnul Ionescu are urgent nevoie de autoturism, deoarece distanţa
considerabilă nu-i permite să se deplaseze la serviciu pe jos sau cu
bicicleta, iar cu autobuzul trebuie să schimbe patru trasee.
Patronul unei firme de intermedieri auto îi oferă 2.000 u.m pentru
autoturism, în starea în care aceasta se află acum. Dacă Dl. Ionescu
repară maşina, clientul este dispus să ofere 4.500 u.m.
Societatea de asigurări consideră că reparaţiile costă 2.000 u.m.
Asigurarea fusese făcută pentru a acoperi 50% din avarii, pentru a plăti
o rată mai mică. In vederea acoperirii cheltuielilor cu reparaţiile,
domnul Ionescu poate primi 1.000 u.m. de la societatea de asigurări.
În momentul accidentului indicatorul kilometrajului arăta
100.000 km.
Domnul Ionescu are în bancă un cont în valoare de 7.000 u.m.
O maşină nouă costă 10.000 u.m.
Să se definească problema domnului Ionescu şi să se rezolve în 7 etape.
APLICAŢIA 1.1
Etapa 1 Definirea problemei
Domnul Ionescu are nevoie de un mijloc de

transport.
Evaluarea viitoare elimină mersul pe jos, cu bicicleta sau cu
autobuzul considerate a nu fi alternative fezabile.
Problema se reduce la
a înlocui sau a păstra
autoturismul avariat.
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 2- a Dezvoltarea alternativelor
1. Vânzarea autoturismului avariat cu 2.000 u.m. şi cumpărarea unuia nou
2.000 (vânzare) + 1.000(asigurare) + 7.000(bancă) = 10.000 u.m.
Suma plătită este de 7.000 u.m., iar maşina va avea la bord zero km.
2. Repararea autoturismului avariat
1.000 (asigurare) + 1.000 (banca) = 2.000 u.m.
Suma plătită este de 1.000 u.m., iar maşina va avea 100.000 km la bord;
3. Repararea autoturismului avariat cu 2.000 u.m.
1.000 (asigurare) + 1.000 (banca) = 2.000 u.m.
vânzarea autoturismului reparat cu 4.500 u.m.
şi cumpărarea unui autoturism nou
4.500 (vanzare) + 5.500 (banca) = 10.000 u.m.
Suma plătită este de 6.500 u.m., iar maşina va avea zero km la bord.
4. Repararea autoturismului la un service particular cu 1.100 u.m.
1.000( asigurare) + 100 (bancă). Repararea va dura mai mult cu o lună. Pentru
luna suplimentară se poate închiria o maşină cu 400 u.m. (bancă).
Suma plătită este de 500 u.m., iar maşina va avea 100.000 km.
5. Idem 4, dar cu vânzarea autoturismului după reparaţie, cu 4.500 u.m. şi
utilizarea banilor, plus încă 5.500 u.m. din cont, pentru cumpărarea unui
autoturism nou.
Suma plătită este de 6.000 u.m., iar maşina va avea zero km la bord.
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 3- a Estimare cash-flow
1. Alternativa 1 lasă gol contul bancar. Apare un cash-flow de
–8.000 u.m. pentru o maşină nouă în valoare de 10.000 u.m.
2. Alternativa a 2-a permite ca maşina veche să fie reparată.
Utilizează o cale mai costisitoare (+ 500 u.m.), dar mai sigură pentru
realizarea reparaţiilor. Valoarea pentru cash-flow este de –2.000
u.m., iar valoarea maşinii reparate este de 4.500 u.m.
3. Alternativa a 3-a aduce, în plus faţă de Alt. 1, un câştig de 500
u.m., prin repararea autoturismului. Valoarea pentru cash-flow este
de –7.500 u.m. şi maşina valoarează 10.000 u.m.
4. Alternativa a 4-a utilizează aceeaşi idee ca Alt. a 2-a, însă este
mai puţin costisitoare. Există un risc mai mare ca reparaţia să nu fie
de bună calitate. Apare un cash-flow de –1.500 u.m. pentru o
maşină de 4.500 u.m.
5. Alternativa 5 seamănă cu Alt. a 4-a, însă presupune cumpărarea
unui autoturism nou. Valoarea pentru cash-flow este de –7.000
u.m., iar maşina valorează 10.000 u.m.
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 4- a Selectarea criteriilor
Este important să se utilizeze un acelaşi punct de
vedere (principiul P3) şi o unitate de măsură comună
(principiul P4).
Se va efectua analiza din punctul de
vedere al domnului Ionescu.
Valoarea autoturismului acestuia este valoarea sa de
piaţă, adică
10.000 u.m. pentru maşina nouă şi
4.500 u.m. pentru cea reparată.
Deciziile vor fi reduse la nivel cantitativ, care poate fi
ulterior revăzut în corespondenţă cu factori calitativi (km
parcurşi, calitate reparaţie etc.)
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 5- a Analiza şi compararea alternativelor
1. Alternativa 1 este eliminată deoarece Alt. a 3 a are acelaşi rezultat obţinut
cu costuri mai mici, în condiţii egale de risc. (valoare maşină = 10.000 u.m.,
economii = 0 u.m., efort investiţional = 10.000 u.m.).
2. Alternativa a 2 a lasă 6.000 u.m. în cont. Ea are acelaşi rezultat ca Alt. a 4-
a, dar costuri mai mari cu 500 u.m. În consecinţă, Alt. a 2-a va fi, de
asemenea, eliminată (valoare maşină = 4.500 u.m., economii = 6.000 u.m.,
efort investiţional = 10.500 u.m.).
3. Alternativa 3 va fi eliminată deoarece Alt. a 5-a presupune repararea
maşinii, dar cu un cost mai mic (500 u.m. diferenţă), iar rezultatul este
identic. (valoare maşină = 10.000 u.m., economii = 500 u.m., efort
investiţional = 10.500 u.m.).
4. Alternativa 4 va fi reţinută. Ea presupune economii de 500 u.m. prin
utilizarea unui atelier de reparaţii cu preţuri mai mici, riscul unei reparaţii de
calitate slabă fiind de mic.
5. Alternativa 5 presupune repararea maşinii la cel mai mic cost şi elimină
riscul reparaţiei prin vânzarea maşinii reparate (valoare maşină = 10.000
u.m., economii = 1.000 u.m., efort investiţional = 11.000 u.m.);
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 6- a Selectarea alternativei optime
Înainte de parcurgerea acestei etape trebuie explicitate toate elementele cu
valoare incertă (principiul P6).
Cele mai relevante pentru analiză sunt:
+ dacă maşina reparată este păstrată, există riscul unor defectări ulterioare
frecvente (observaţie bazată pe experienţă);
+ dacă este utilizat atelierul de reparaţii particular, de asemenea,
probabilitatea de a apărea defecţiuni ulterioare este mare (observaţie bazată
pe experienţă);
+ cumpărarea unei maşini noi va consuma aproape toate economiile;
+ analizând costul suplimentar, maşina nouă poate apărea a fi prea scumpă
+ maşina nouă poate fi, de asemenea, implicată într-un accident şi poate
avea parte de reparaţii de calitate mai slabă (datorită sumelor rămase
disponibile pentru asigurare) decât cea curentă.
Pe baza informaţiilor expuse în cadrul etapelor anterioare, va fi selectată
Alternativa 5.
APLICAŢIA 1.1
Etapa a 7- a Implementarea alternativei
optime
Etapa este parcursă cu respectarea principiului P7.
Noua maşină s-a dovedit a fi, după analize la 20.000 km. şi la 50.000
km parcurşi, o adevărată afacere.
N-au fost necesare reparaţii, iar consumul de combustibil a fost extrem
de scăzut.
1.6 FACTORI ECONOMICI ŞI NON-
ECONOMICI ÎN DECIZIA MANAGERIALĂ
1.6.1 Criterii multiple în procesul de decizie

1. Criterii economice (cuantificabile monetar)
2. Criterii non-economice (greu cuantificabile monetar)
Factori intangibili:
• siguranţa în exploatare;
• ocrotirea mediului;
• atitudinea comunităţii locale;
• relaţiile între angajaţi şi echipa managerială;
• riscurile;
• flexibilitatea sistemului;
• impactul asupra structurii de personal;
• cerinţele de instruire a personalului;
• influenţa asupra celorlalte părţi ale organizaţiei;
• preferinţele clienţilor.
APLICAŢIA 1.2
Se presupune că echipa de conducere a unei firme se confruntă cu
două alternative ca urmare a creşterii cererii pentru produsul lor: (1)
organizarea unui al doilea schimb de lucru pe utilajele existente
sau (2) instalarea de noi utilaje moderne care să facă faţă unei
producţii la nivelul cererii.
Se impune o comparaţie a costurilor asociate acestor alternative
pentru o anumită durată pentru care se face analiza, unul dintre
obiectivele nivelului decizional fiind acela de a satisface cererea la
costuri anuale de producţie cât mai mici.
(1) Costuri: 100.000 USD, angajarea a 10 persoane;
(2) Costuri: 80.000 USD, concedierea a 6 persoane.
Moralul angajatilor < -- > 20.000 USD
OBSERVAŢII:
1. Nefiind posibilă sintetizarea scopurilor într-un singur obiectiv, se
consideră obiective multiple.
2. De multe ori aceste obiective sunt în conflict unele cu altele, ceea ce
conduce la o problemă de sub-optimizare.
3. În cel mai bun caz, se poate face o optimizare în momentul luării
deciziei. Aceasta va avea drept consecinţă o stare de sub-optimizare
la momente de timp intermediare.
4. De cele mai multe ori, problemele de decizie sunt atât de complexe
încât nu are sens căutarea alternativei optime. De aceea, oamenii îşi
vor fixa obiectivele în conformitate cu nişte rezultate considerate
acceptabile.
5. Date fiind dificultăţile cu care se confruntă, oamenii vor încerca să ia
o decizie raţională.
1.6.2 Diagrama de evaluare a deciziilor

Diferenţele dintre diferitele alternative reprezintă
elemente importante în selectarea celei mai profitabile
dintre acestea. Pentru a ţine seama de criterii multiple,
la evaluare se utilizează o diagramă de evaluare a
deciziilor.
Diagrama de evaluare a deciziilor constituie
o modalitate de reprezentare simultană a mai
multor factori (criterii) cu influenţă asupra uneia
sau mai multor alternative.
1.6.2 Diagrama de evaluare a deciziilor
Alternativele (A, B, C,…)
Criterii
Valori estimate
Valori prag
Profitul (Costul) echivalent

Pe axa orizontală se reprezintă valoarea
actualizată, anuală sau viitoare
echivalentă a costului sau profitului.
1.6.3 Obiective strategice

Pentru a progresa trebuie stabilite obiective pe
termen lung (obiective strategice)
-scurtarea timpului dintre proiectarea unui
produs sau serviciu şi momentul lansării pe
piaţă;
-îmbunătăţirea calităţii produselor sau serviciilor;
-reducerea cantităţii de materiale din inventar.
Fiecare obiectiv principal poate avea mai multe
obiective secundare asociate.
1.6.4 Prezentarea alternativei

Modul de prezentare poate influenţa decizia;
Trebuie vorbită “aceeaşi limbă”;
Prezentare succintă;
Restricţii bugetare;
Criterii intangibile;
Sumar de sarcini;
1.7 EXEMPLE ALE ECONOMIEI PREZENTE
Două reguli:
Dacă există venituri sau alte beneficii de natură economică
care variază de la o alternativă la alta, se va alege acea
R1: alternativă care maximizează profitul total în condiţiile
producerii unui număr dat de piese fără defecte;
Dacă nu există venituri sau alte beneficii de natură econo-

mică sau acestea sunt constante pentru toate alternativele,
R2:
va fi selectată alternativa care minimizează costul total în
condiţiile producerii unui număr dat de piese fără defecte.
1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului

total
Adesea, selectarea unui material nu se poate
face strict pe baza costului materialului. Frecvent,
selectarea unui anumit material poate afecta
costurile de proiectare, prelucrare şi livrare.
1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere diferite
Operarea utilajelor tehnologice poate fi efectuată
la viteze de aşchiere diferite, rezultând rate
diferite ale productivităţii. Aceasta conduce, în
mod normal, la frecvenţe diferite ale defectărilor
utilajelor.
1.7.3 A cumpăra sau a fabrica

O companie poate alege să fabrice un produs, în loc să-l
cumpere de la un furnizor, la un preţ mai mic decât costul
de producţie, in cazul in care:
1. Costurile directe, indirecte sau de regie apar indiferent
dacă produsul este fabricat de firmă sau cumpărat şi
2. Costul marginal (incremental) al fabricării produsului pe
termen scurt este mai mic decât preţul furnizorului
Costurile relevante în analiza pe termen scurt a
acestor decizii sunt costurile marginale
(incrementale) şi costurile de oportunitate ale
resurselor.

 Costurile de oportunitate pot deveni
importante atunci când fabricarea unui
produs determină renunţarea la alte
oportunităţi de a fabrica (de exemplu,
din cauza insuficientei capacităţi de
producţie);
 Pe termen lung, investiţiile de capital în
secţii productive suplimentare sunt
adesea alternative eficiente la soluţia
cumpărării.
1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului total

Pentru un reper: cerere anuală de 100.000 buc.
Reperul este prelucrat pe un strung revolver, utilizând ca
semifabricat bare de oţel rotund care costă 0,30 u.m./Kg.
Varianta: semifabricat sub forma de bare de alamă, la preţul de
1,40 u.m./kg.
Masa unei piese de oţel este de 0,0353 kg, iar a uneia din alamă
de 0,0384 kg.
Costul materialului pe piesă este de 0,0106 u.m./buc pentru oţel şi
de 0,0538 u.m./buc pentru alamă.
Într-o oră, se produc 57,1 (57?) piese din oţel sau 102,9 (103?)
piese din alamă.
Operatorul este plătit cu 15,00 u.m./oră, iar costurile de regie
asociate producerii reperului sunt estimate la 10,00 u.m./oră.
Piesele se vând cu acelaşi preţ.
Ce material trebuie folosit (ambele corespund cerinţelor
funcţionale) ?
1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului total

Costurile totale asociate celor două alternative sunt după cum urmează:
Oţel Alamă
Materiale [u.m./buc.] 0,30 x 0,0353 = 0,0106 1,40 x 0,0384 = 0,0538
Manopera [u.m./buc] 15,00 / 57 = 0,2627 15,00 / 103 = 0,1458
Regie* [u.m./buc] 10,00 / 57 = 0,1751 10,00 / 103 = 0,0972
Cost total [u.m./buc] 0,4484 0,2968
Economii rezultate prin utilizarea alamei = 0,4484 – 0,2968 = 0,1516 u.m./buc.
* Costurile de regie s-au considerat asociate unei ore de lucru (asimilate costurilor variabile)
Într-un an se produc 100.000 buc., deci veniturile din vânzări sunt constante
pentru cele două alternative şi va rezulta ca optimă (vezi R2) a doua alternativă
(repere din alamă).
În consecinţă, într-un an se vor obţine economii de 15.160 u.m. comparativ cu
situaţia în care s-ar fi folosit oţelul.

Pentru a vinde mai bine cheresteaua, un producător din Sibiu s-a gândit
să o prelucreze suplimentar (finisare suplimentara a suprafeţelor) folosind
un utilaj tehnologic din dotare. Cheresteaua astfel prelucrată se poate
vinde cu 10 u.m./m3 în plus, faţă de situaţia iniţială (neprelucrată). La o
viteză de aşchiere de 100 m/min., rata productivităţii este de 10 m3/oră, iar
cuţitele (lamele aşchietoare) trebuie ascuţite la fiecare 2 ore. La o viteză
de aşchiere de 150 m/min, rata productivităţii este de 15 m3/oră, iar
cuţitele trebuie ascuţite după intervale a cate 1,5 ore. La fiecare
schimbare a cuţitelor utilajul trebuie oprit timp de 15 min. Cuţitele, noi şi
neascuţite, costă 50 u.m./set şi pot fi ascuţite de 10 ori înainte de a fi
casate. Costul unei ascuţiri este de 10 u.m./set. Prelucrarea este
efectuată de către un acelaşi operator, indiferent de viteza selectată.
Cu ce viteză de aschiere trebuie prelucrată cheresteaua?
Timpul de operare plus timpul (de staţionare) pentru înlocuirea sculelor

constituie un ciclu de prelucrare care determină o anumită valoare a
ieşirii.
Timpul necesar pentru a completa un ciclu de prelucrare influenţează

numărul de cicluri care pot fi efectuate într-o perioadă dată de timp (de
exemplu, o zi) şi numai o parte a acestui ciclu este productivă.
Se lucreaza intr-un singur schimb/zi.
La o viteză de 100 m/min:
Durată ciclu: 2 ore + 0,25 ore = 2,25 ore
Cicluri pe zi: 8 / 2,25 = 3,555 cicluri / zi
Venit suplimentar: 3,555 x 2 x 10 x 10 = 711,00 u.m./zi
Cost reascuţire; 3,555 x 10 = 35,55 u.m.
Cost cuţite: 3,555 x 50/10 = 17,78 u.m./zi
Cost total: 53,33 u.m./zi
Venit net suplimentar zilnic: 657,67 u.m./zi

Durată ciclu: 1,5 ore + 0,25 ore = 1,75 ore
Cicluri pe zi: 8 / 1,75 = 4,57 cicluri / zi
Venit suplimentar: 4,57 x 1,5 x 15 x 10 = 1028,25 u.m./zi
Cost reascuţire; 4,57 x 10 = 45,7 u.m./zi
Cost cuţite: 4,57 x 50/10 = 22,85 u.m./zi
Cost total: 68,55 u.m./zi
Venit net suplimentar zilnic: 959,70 u.m./zi
În concordanţă cu regula R1, este mai avantajos să se

lucreze cu o viteză de aşchiere de 150 m/min, cu toate
că lamele aşchietoare trebuie ascuţite mai des.
Această analiză presupune că toată producţia

suplimentară de cherestea poate fi vândută.
1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere

diferite
Aplicaţia anterioară presupune că toată
cheresteaua va fi vândută. Dacă cererea
pentru acest produs este limitată, o alegere
corectă a vitezei de aşchiere se va baza pe
aplicarea regulii R2, prin minimizarea costului
total pe unitatea de ieşire.
Se doreşte determinarea vitezei de aşchiere

optime în cazul în care cererea totală de
cherestea este de 60 m3/zi .
Pentru o cerere fixă de 60 m3/zi, vanzarile sunt de 60 x 10 = 600 u.m. indiferent de
valoarea aleasă a vitezei de aşchiere. În continuare se va determina costul minim
pe metru cub de cherestea prelucrată.
Durata unui ciclu de lucru: 2,25 ore
Producţia pe ciclu: 2 x 10 = 20 m3
Nr. de cicluri: 60 / 20 = 3 cicluri
Cost total: 3 x 10 + 3 x 50 / 10 = 45 u.m.
Cost unitar: 0,75 u.m./m3
Durata unui ciclu de lucru: 1,75 ore
Producţia pe ciclu: 1,5 x 15 = 22,5 m3
Nr. de cicluri: 60 / 22,5 = 2,67 cicluri
Cost total: 2,67 x 10 + 2,67 x 50 / 10 = 40,05 u.m.
Cost unitar: 0,6675 u.m./m3
Concluzie: prelucrarea cu o viteză de aşchiere de 150 m/min va conduce la minimizarea
costurilor şi, în consecinţă, va fi adoptată.
O uzină este compusă din trei secţii: A, B şi C. Secţia A ocupă 100 m2 din
suprafaţa totală. Produsul X, unul din produsele fabricate în secţia A, se execută
într-un volum de 576 buc/zi. Costurile asociate fabricării acestui produs sunt
după cum urmează:
Salarii: 1 operator x 4 ore/zi x 22,5 u.m./oră 90,00 u.m.

1 maistru 30,00 u.m.
Materiale: 86,40 u.m.
Regie: (0,82 u.m./m2 din suprafaţă) 82,00 u.m.
Cost total pe zi: 288,40 u.m.
Managerul uzinei a aflat că o altă firmă vinde acelaşi produs X cu 0,35 u.m./buc.
Aceasta presupune că, faţă de situaţia curentă, întreprinderea ar înregistra
economii de 288,4 - 0,35 x 576 = 288,4 – 201,6 = 86,80 u.m./zi dacă ar
cumpăra produsul, in loc de a-l produce intern.
În aceste condiţii, şeful secţiei a avansat ideea închiderii liniei pe care era fabricat
produsul X şi cumpărarea acestuia din exterior.
Este sau nu este justificată economic o asemenea decizie ?

Analizând atent situaţia, managerul a efectuat următoarelor calcule:
Salarii: Deoarece maistrul supraveghează fabricarea tuturor produselor din secţia A
(nu numai pe a produsului X), singura economie făcută la salarii este de 90,00
u.m./zi;
Materiale: Economiile cu materialele vor fi de maxim 86,40 u.m./zi. Valoarea poate fi
mai mică dacă materialul unora dintre reperele componente este obţinut din
deşeuri de la alte repere;
Regie: Cum în secţie se vor fabrica în continuare alte produse, nu se va înregistra o
reducere a suprafeţei utilizate. S-a calculat că ar exista totuşi o reducere de
aproximativ 3 u.m./zi din cheltuielile de regie care au putut fi asociate cu
certitudine cu fabricarea produsului X.
Dacă produsul X se fabrică pe comenzi cu apariţie discontinuă, uzina va face
economii de 90 + 86,40 + 3,00 = 179,40 u.m./zi. Valoarea este mai mică decât
cea rezultată ca economie din calculele contabile (288,40 u.m.) şi nu va depăşi
valoarea de 201,60 u.m./zi care ar trebui plătită firmei din exterior pentru a
cumpăra produsul X.
De aceea, cu ajutorul celei de-a doua reguli, R2, managerul a luat decizia de a nu opri
fabricarea produsului X.
APLICAŢII PROPUSE:
1_1. Se consideră situaţia lui Adrian, student aflat la sfârşitul primului

semestru al anului IV la facultate. Nu are prea multe proiecte şi a
intrat în criză financiară datorită numeroaselor petreceri la care a
participat. Există o ofertă variată de job-uri în domeniu şi Adrian se
gândeşte să îngheţe anul, să se angajeze pentru un an sau doi (a
fost selectat în urma mai multor interviuri pentru a lucra la o firmă
importantă) cu un salariu atractiv, după care să-şi continue
studiile. Pe de altă parte, îi este teamă că, odată angajat, nu va
mai avea puterea de a reveni la facultate pentru a finaliza studiile
(iar contractul prevede că în cel mult 4 ani este obligat sa absolve
o instituţie de învăţământ superior).
a) Dezvoltaţi cel puţin două formulări ale problemei lui Adrian;
b) Identificaţi soluţiile fezabile pentru fiecare formulare a problemei.
APLICAŢII PROPUSE:
1_2. În timp ce studiaţi pentru examenul la „Analiză economică” împreună cu

un prieten, constataţi că nu mai aveţi mâncare. La autoservire a închis şi
nu vă permiteţi să mâncaţi la restaurantul de lângă blocul în care locuiţi cu
chirie. Ideea salvatoare este de a comanda o pizza. Aţi descoperit în
„Pagini Aurii” două firme care livrează în zonă, în următoarele condiţii:
„Pizza Hut” oferă pizza de dimensiuni 30 cm diametru, 2,5 cm înălţime
(incluzând ingredientele) pentru 50.000 ROL plus 5% comision şi 10.000
ROL taxă de livrare. „Pizza Italiana” oferă pizza de 30 cm. diametru şi 3
cm. grosime la 70.000 ROL plus 5% comision.
a) Care este problema în această situaţie ? Dezvoltaţi-o într-o manieră

explicită;
b) Aplicaţi cele şapte principii problemei definite la punctul a);
c) Considerând ca unitate de măsură ROL, care este varianta economică de a
cumpăra pizza, pe baza minimizării costului pe unitatea de volum ?
d) Ce alte criterii ar putea fi utilizate pentru a selecta firma de la care să vă
aprovizionaţi ?
APLICAŢII PROPUSE:
1_3. Un prieten cu o situaţie materială bună tocmai a cumpărat o vilă

în valoare de 100.000 EUR. în apropiere de Piaţa Romană. El a
plătit 10.000 EUR din banii proprii, restul de 90.000 EUR fiind
obţinuţi printr-un imprumut ipotecar pe durata a 25 de ani. Plata
lunară către bancă este de 1050 EUR. Noul proprietar estimează,
de asemenea, că cheltuielile cu renovarea vor fi de aproximativ
15.000 EUR. Vila are patru apartamente de două camere, fiecare
putând fi închiriat cu 500 EUR/lună.
a) Are prietenul dumneavoastră o problemă ? Dacă da, care este
aceasta ?
b) Care sunt alternativele (definiţi cel puţin trei);
c) Estimaţi consecinţele economice şi alte cerinţe non-economice
asociate alternativelor de la punctul b).
CAPITOLUL 2
ANALIZA COSTURILOR
2.1 INTRODUCERE
Analiza economică în inginerie se orientează
spre compararea alternativelor de proiecte
având drept criteriu principal eficienţa
economică.
Termenii de cost şi cheltuială au înţelesuri
care pot varia în funcţie de context.
Cele două noţiuni vor fi utilizate cu sensuri
echivalente.
2. ANALIZA COSTURILOR
2.2 MEDIUL ECONOMIC GENERAL
• Utilitatea este o măsură a valorii pe
care consumatorii o asociază unui
produs sau serviciu;
• Valoarea este o reflectare a utilităţii şi
este reprezentată de preţul asociat
unei cantităţi de ieşire;
preţ
CANTITATE ( IEŞIRE )
Preţul (unitar) este egal cu diferenţa
preţ a dintre o constantă şi un multiplu de
cerere:
p=a-bD
Preţul (unitar) este egal cu diferenţa
preţ
a dintre o constantă şi un multiplu de
cerere: p=a-bD
a = valoarea în care graficul cererii
intersectează axa oY, (preţul la
cerere zero);
b = cantitatea cu care cererea creşte
la scăderea preţului cu o unitate
-b = panta funcţiei cererii;
preţ Preţul (unitar) este egal cu diferenţa
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
Venituri CANTITATE ( IEŞIRE )
Venit total = p x D
= (a – bD) x D
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
Venit total = p x D
= (a – bD) x D
=aD – bD2
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
vmg = dVT / dD = a –2bD = 0
Venit total = p x D
= (a – bD) x D
=aD – bD2
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
vmg=0 vmg = dVT / dD = a –2bD = 0
Venit total = p x D
= (a – bD) x D
=aD – bD2
cerere: p=a-bD
cerere zero);
D = (a – p) / b
vmg=0 vmg = dVT / dD = a –2bD = 0
Venit total = p x D
VT = Max = (a – bD) x D
=aD – bD2
Cost marginal ( Incremental)
Cost / Venit
Profitul este maxim în punctul în care
Venitul total depăşeşte
Costul total cu valoarea maximă
Profit maxim CANTITATE ( IEŞIRE )
Venit marginal CERERE
CT
Profit Venit total

Cost / Venit
CF
D*1 D’ D*2 CERERE
D*1 şi D*2 sunt puncte critice
Cererea corespunzătoare
profitului maxim D’
• Apare atunci când venitul total
depăşeşte costul total cu valoarea
maximă;
• Apare când costul marginal egalează
venitul marginal;
• Apare când dVT/dD = d CT /dD;
2.3 CONCEPTE ŞI TERMINOLOGIE
Categorii
1. Costul ciclului de viaţă;
2. Costuri istorice şi costuri nerecuperabile;
3. Costuri viitoare şi de oportunitate;
4. Costuri directe, indirecte şi de regie;
5. Costuri fixe şi variabile;
6. Costuri unice şi recurente;
7. Costuri medii şi marginale;
8. Costuri relevante şi nerelevante.
2.3.1 Costul ciclului de viaţă
Costul ciclului de viaţă al unui produs
= totalitatea costurilor cu bunul respectiv de-a
lungul întregii sale perioade de viaţă.
Include:
• costuri de proiectare şi de dezvoltare, costuri de
fabricare şi de testare, costuri de exploatare şi de
întreţinere, costuri de depozitare si casare;
sau
• costuri de achiziţie, operare, întreţinere şi casare.
Cost
[u.m.]
80%
Potenţial pentru
economii
Cost cumulat
estimat al
ciclului viaţă
Cost cumulat al
ciclului de viaţă
efectiv realizat Compararea 20%
alternativelor
Identificare Proiectare Proiectare Fabricare sau Operare sau Retragere din

nevoi; conceptuală detaliată; Construcţie. utilizare la funcţiune
Definire cerinţe. Dezvoltare; Proiectare client; (piaţă);
Testare prototip. tehnologii; Întreţinere; Casare.
Achizitionare Service.
resurse.
Analiza nevoii
economice Analiza variante Analiza eficienţei Analiza Stabilire moment
preliminare funcţionării înlocuirii retragere
Minimizarea impactului modificărilor
Costul modificărilor de
proiectare multiplicate cu
10 cu fiecare fază
Identificare Proiectare Proiectare Fabricare / Operare

nevoi conceptuală de detaliu Construcţie
COSTUL CICLULUI DE VIATA
Lei ACHIZITIE
PRODUCTIE
DETINERE:
Operare si intretinere
R&D
CASARE
TIMP
Obiectiv: explicitarea efectelor corelate ale

diferitelor categorii de cost de-a lungul duratei de
viaţă a unui produs.
Se urmăreşte minimizarea costului ciclului de viaţă

– cu respectarea caracteristicilor impuse de rolul
funcţional al produsului – prin realizarea unei
balansări corecte între valoarea costurilor din
etapa de dezvoltare şi cea a costurilor din etapa
de operare.
Structura:
1. Costul iniţial (investiţia iniţială);
2. Costuri de exploatare şi de întreţinere;
3. Costuri de casare.
2.3.1.1 Costul iniţial
Costul iniţial: dat de investiţia necesară pentru aducerea lui în stare de
funcţionare;
(în general, asemenea costuri nu mai apar de-a lungul duratei de viaţă a
produsului sunt costuri unice).
Exemplu: achiziţionarea unei maşini – unelte:
a) Costul de achiziţie a maşinii;
b) Costuri de transport;
c) Costuri cu instalarea maşinii;
d) Costuri cu instruirea personalului;
e) Costuri cu achiziţia sculelor;
f) Costuri cu echipamentele suplimentare.
Costuri cu instalarea:
• costuri de pregătire a fundaţiei;
• costuri cu realizarea sistemului de izolare fonică;
• costuri cu legarea la reţeaua de energie electrică;
• costuri cu legarea la reţeaua de energie termică;
• costuri de testare iniţială.
2.3.1.2 Costuri de exploatare şi de
întreţinere;
Sunt costuri periodice (costuri recurente), necesare pentru
funcţionarea şi întreţinerea produsului în timpul
perioadei sale de viaţă.
Costurile de exploatare:
costuri cu salariile, cu materialele şi de regie.
2.3.1.3 Costuri de casare
Apar când durata de viaţă a unui produs s-a
încheiat.
Pot include:
• cheltuieli cu salariile şi cu materialele pentru retragerea
produsului;
• cheltuieli de transport;
• cheltuieli speciale (de ex. înlăturarea materialelor
periculoase).
Majoritatea produselor au o valoare monetară la momentul
lichidării.
Aceasta este o valoare de piaţă sau de schimb (valoare
actuală care s-ar obţine prin vânzarea produsului
respectiv în momentul lichidării – casării).
După deducerea costurilor de casare se obţine valoarea netă
- valoarea reziduală.
Valoarea reziduală (VR) exprimă valoarea posibil de

recuperat după încheierea duratei de viaţă a
proiectului analizat
(prin vânzare, valorificarea pieselor,

subansamblurilor rezultate la casare etc.).
Valoarea reziduală (VR) - Valoare contabilă
Din punct de vedere contabil, VR reprezinta:
• valoarea imobilizărilor corporale la preţul de
revânzare estimat, corectat cu impozitele sau cu
economia de impozit aferente plus sau minus
valorii rezultate;
• valoarea imobilizărilor necorporale (licenţe,
brevete, studii etc.) şi a celor financiare la preţul
de piaţă sau cel estimat de experţi financiari;
• suma cumulată a creşterii anterioare a nevoii de
fond de rulment (NFR).
Aplicaţia 2-1
Urmează a se achiziţiona un sistem CAD/CAM (hardware şi
software) pentru integrarea într-o echipă de proiectare
formată din laboratoare situate în trei judeţe diferite. Se
estimează că vor apărea următoarele categorii de costuri:
Activitate Costuri
Închirierea unei linii de comunicaţie dedicate de mare viteză 1.100 u.m./lună
Închiriere soft CAD/CAM (inclusiv instalare şi depanare periodică) 550 u.m./lună
Cumpărare hardware 20.000 u.m.
Cumpărare modem special 2.500 u.m.
Imprimantă laser de mare viteză 1.500 u.m.
Ploter color (4 culori) 10.000 u.m.
Costuri de transport 500 u.m.
Instruire iniţială întreg personalul 6.000 u.m.
Care este costul iniţial pentru implementarea sistemului CAD/CAM ?

Aplicaţia 2-1
Soluţie:
Costul iniţial este suma costurilor specificate, cu
excepţia celor două categorii de costuri periodice
(1.100 + 550) u.m./lună.
Aşadar, investiţia iniţială este de 40.500 u.m.
2.3.2 Costuri istorice şi costuri nerecuperabile
Costurile istorice sunt costuri care apar în

tranzacţiile cu bunul considerat.
Costurile nerecuperabile sunt costuri istorice care

nu pot fi recuperate.
2.3.2 Costuri istorice şi costuri nerecuperabile
Aplicaţia 2-2
Un investitor achiziţionează 100 acţiuni la Societatea X, printr-un broker,
la preţul de 25 u.m./acţiune. Investitorul plăteşte un comision de
brokeraj şi alte taxe în valoare de 85 u.m.
Peste două luni, înainte de încasarea dividendelor, investitorul revinde
cele 100 de acţiuni, prin intermediul aceluiaşi broker, la preţul de
35 u.m./acţiune, plătind 105 u.m. comision de vânzare. Investitorul
realizează un profit net de 810 u.m. (3.500 – 2.500 - 85 - 105).
La momentul vânzării, 2.500 u.m. şi 85 u.m. sunt costuri istorice, ce vor fi
recuperate prin vânzarea acţiunilor.
Dacă investitorul ar fi vândut cele 100 de acţiuni la 2 luni de la achiziţie,
iar preţul de piaţă ar fi fost de 20 u.m./acţiune, cu un comision de
70 u.m., investitorul ar fi înregistrat o pierdere de 655 u.m. (2.000 –
2.500 - 85 - 70).
Pierderea de 655 u.m. devine o cheltuială nerecuperabilă. Dacă
investitorul estimează că preţul de piaţă va scădea în continuare sau
dacă are nevoie de bani, acest cost de 655 u.m. va fi ignorat.
2.3.3 Costuri viitoare şi de oportunitate
Toate costurile care pot apărea în viitor sunt numite

costuri viitoare.
Costul renunţării la oportunitatea unor dobânzi sau

venituri din fondurile investite este cunoscut sub
numele de cost de oportunitate.
Costul deciziei de a alege o alternativă în defavoarea

alteia.
2.3.3 Costuri viitoare şi de oportunitate
Se presupune că o persoană dispune de 5.000 u.m. Această
sumă este considerată capital propriu, dacă cei 5.000 u.m.
nu au fost obţinuţi dintr-un împrumut (nu există o
obligaţie, o datorie legata de aceasta suma).
Persoana are posibilitatea investirii sigure, cum ar fi
deschiderea unui cont de economii la o bancă comercială
sau achiziţionarea altor instrumente financiare.
Dintre investiţiile posibile, alege combinaţia optimă de risc şi
dobândă (de 10% pe an). Astfel, investiţia de 5.000 u.m. va
aduce o dobândă de 500 u.m. pe an.
Dacă, în locul investirii celor 5.000 u.m., persoana cumpără
un automobil pentru uz personal, ea va renunţa la
oportunitatea de a câştiga 500 u.m. dobândă pe an.
Suma de 500 u.m. este un cost de oportunitate anual, asociat
cu achiziţionarea automobilului.
2.3.4 Costuri directe, indirecte şi de regie
Costurile materiale şi salariale directe pot fi uşor

determinate şi pot fi asociate avantajos unei
operaţii specifice, unui proiect sau produs.
Efortul de repartizare directă a altor costuri este
prohibitiv şi, uneori, chiar unele cheltuieli directe
sunt considerate a fi indirecte, în scopuri
contabile.
Costurile de regie reprezintă totalitatea costurilor de
producţie, altele decât cheltuielile salariale şi
materiale directe.
Costuri de regie:
 costuri materiale şi salariale indirecte;
 impozite;
 prime de asigurare;
 chirii;
 costuri cu inventarul;
 costuri de întreţinere şi reparaţii;
 costuri de asistenţă şi administraţie (tehnică,
vânzări, management);
 costuri cu utilităţile (apă, energie electrică etc.)
Cheltuielile cu amortizarea sunt, de obicei, incluse în
cheltuielile de regie, însă, ocazional, pot fi
considerate o parte a costurilor directe.
2.3.5 Costuri fixe şi variabile
Costurile fixe rămân constante pentru un
domeniu larg al volumului de producţie,
atâta timp cât se fabrică în mod continuu
aceleaşi tipuri de produse.
Costuri fixe numai peste un anumit nivel al
producţiei.
• cheltuielile general – administrative;
• asigurările şi taxele;
• chiriile;
• amortizarea clădirilor şi echipamentelor;
• cheltuielile cu utilităţile.
Costurile variabile se modifică proporţional cu
volumul producţiei.
(costurile materiale şi salariale directe).
Multe costuri au atât componente fixe cât şi
variabile
În general:
• costurile administrative sunt fixe in raport
cu volumul de producţie;
• costurile materiale variază direct
proporţional cu acesta;
• costurile echipamentelor variază in trepte
în raport cu nivelul producţiei.
CT = CF + CV CV = cv . Q
Autoturism: CT = 950 + 0.15x
CF = asigurare, permis de conducere, deprecierea,
întreţinerea şi dobânda la banii împrumutaţi
CV = Cheltuielile cu benzina, uleiul înlocuirea anvelopelor şi
anumite reparaţii
ua le
l e an
tota
st uri
Co Costuri
Unitati monetare
variabile
Costuri
fixe
Volum de productie
VT = p . Q;
VT(X*) = CT(X*) = CF + CV(X*) Venituri
totale
Venituri/Costuri [u.m.x1000]
400
Profit
Costuri
300 totale
Punct critic: A
200 Costuri
variabile
Pierdere
100
10 20 X* 30 40 50
Vol. productie/Vol. vânzãri [buc.x1000]
Ipoteză: există cerere care să absoarbă

întreaga cantitate produsă.
Metode pentru determinarea volumului

critic al producţiei (vânzărilor):
1. Metoda algebrică
2. Metoda contribuţiei marginale
3. Metoda grafică
2.3.5.1 Metoda algebrică
Venituri din vânzări = CV + CF + Profit
Aplicaţia 2-3
O societate comercială fabrică un produs.
p = 10 u.m.
CF = 150.000 u.m./an,
cv = 4 u.m./buc.
Programa de producţie curenta = 40.000 buc./an,
Cererea = 50.000 buc./an,
iar capacitatea de producţie a societăţii permite
această creştere.
a) Care este volumul de producţie critic ?
b) Care sunt veniturile corespunzătoare volumului
de producţie critic ?
2.3.5.1 Metoda algebrică
Aplicaţia 2-2
Soluţie:
a) Fie Q* – numărul de bucăţi corespunzător
volumului critic de producţie.
10 Q* = 4 Q* + 150.000 + 0 => Q* = 25.000 buc.
b) Fie Y – valoarea veniturilor rezultate din
vânzarea volumului critic de producţie
=> Y = 250.000 u.m.
2.3.5.2 Metoda contribuţiei marginale
Contribuţia marginală = preţ - costul variabil unitar.
O firmă va înregistra pierdere în cazul în care
contribuţia marginală nu poate acoperi costurile
fixe.
Aplicaţia 2-4
Folosind metoda contribuţiei marginale, să se
determine volumul critic al vânzărilor în condiţiile
indicate în Aplicaţia 2-2.
Care este valoarea critică a veniturilor obţinute din
vânzări ?
2.3.5.2 Metoda contribuţiei marginale
Aplicaţia 2-4
Soluţie:
Fie Q* – valoarea critică a producţiei
costuri fixe  profit total

Q* 
contributi a marginala unitara
150.000  0
Q*   25.000
10  4
2.3.5.3 Metoda grafică
Reprezentarea grafică a curbelor veniturilor şi
costurilor totale
Abscisă: numărul de bucăţi produse (vândute);
Ordonată: valorile monetare corespunzătoare.
Diferenţa dintre vânzările curente şi volumul critic al
acestora poartă numele de marjă de siguranţă.
Rata marjei de siguranţă reprezintă procentul cu
care veniturile din vânzări pot scădea astfel încât
firma să nu înregistreze pierdere.
marja de siguranta a vanzarilor

a marjei de siguranta  100
volumul actual al vanzarilor
Reducerea valorii punctului critic
1. Creşterea pantei dreptei veniturilor totale;

2. Micşorarea pantei dreptei costurilor variabile;
3. Diminuarea valorii costurilor fixe.
1. Prin diminuarea valorii costurilor fixe.
Venituri
totale
400 Costuri
totale (B)
300 Punct critic (B) Costuri

totale (A)
Punct critic (A)
200 Costuri
variabile
100
10 20 30 40 50
2. Prin micşorarea pantei dreptei costurilor variabile;
Venituri
totale
400 Costuri
totale (B)
300 Punct critic (B) Costuri

totale (A)
Punct critic (A)
200 Costuri
variabile (B)
Costuri
100 variabile (A)
10 20 30 40 50
3. Prin creşterea pantei dreptei veniturilor totale;
Posibilităţi de apariţie a punctului critic
y y
h(x) h(x)
g(x)
C
D
A B
f(x)
g(x)
f(x)
x x
0 x* 0 x*
1 x*
2 x*
3
(a) (b)
2.3.5.2 Valoare optimă
Se defineşte valoarea optimă a producţiei
(cererii) Q’, acea valoare pentru care
valoarea profitului este maximă.
Pentru orice valoare a producţiei (cererii), Q

Profit (Pierdere) = VT – CT =
= (aQ – bQ2) – (CF + cv.Q) =
= -bQ2 + (a – cv)Q – CF,
pentru 0 < Q < a/b şi a > 0, b > 0

d ( profit ) a  cv
 a  cv  2b Q  0 Q' 
dQ 2b
d 2 ( profit )
Venituri şi 2
  2b
costuri
dQ
[u.m.]
Volum producţie, Q [buc]

PUNCTELE CRITICE D*1 şi D*2
• Apar pentru VT = CT
aQ – bQ2 = CF + cv.Q
-bQ2 + (a – cv)Q – CF = 0
 a  c v   a  c v   4 b   CF 
2
Q* 
2   b
2.3.6 Costuri recurente şi costuri unice
Costuri recurente: se repetă de-a lungul unei
perioade de timp şi apar în cazul în care o firmă
produce bunuri sau servicii similare în mod
continuu.
Costuri variabile, unele costuri fixe.
Costuri unice (non-recurente): costuri care nu se

repetă, chiar dacă ele se obţin prin cumularea
mai multor costuri realizate într-o perioadă scurtă
de timp.
Costuri iniţiale.
2.3.7 Costuri medii şi costuri marginale
Costul mediu al unei unităţi de produs (cost
mediu unitar) este dat de raportul între
costul total şi cantitatea produsă şi
vândută:
CM(Q) = CT(Q) / Q,
CM(Q) = cost mediu unitar [u.m./buc.];

CT(Q) = cost total [u.m.];
Q = cantitatea vandută [buc.].
2.3.7 Costuri medii şi costuri marginale
Pentru o funcţie continuă a costurilor totale, costul
marginal este definit ca o derivată în funcţie de
cantitate sau dCT(Q)/dQ:
d CT
Cmg 
dQ
Odată cu creşterea ieşirilor (producţiei), proporţia
costurilor fixe alocate fiecărei unităţi scade:
principiu economic fundamental, deseori invocat
sub titulatura de “economie de scară”, care
subliniază beneficiile economice ale producţiei
de masă.
2.3.8 Costuri relevante şi
costuri nerelevante
Costurile relevante
1. Sunt costuri viitoare
2. Sunt costuri distinctive (costuri care diferă
de la o alternativa la alta, indicând
diferenţele dintre acestea)
costuri nerelevante
Costurile relevante
Aplicaţie
O societate comercială a calculat că
modernizarea unui atelier necesită o
investiţie de 10.000 u.m. În momentul
prezent firma a cheltuit deja 5.000 u.m. O
estimare de ultimă oră a cheltuielilor
viitoare necesare pentru completarea
activităţii arată o creştere a acestora cu
20% faţă de valoarea iniţial estimată. Care
sunt costurile relevante ?
costuri nerelevante
Costurile relevante
Soluţie:
Costurile totale generate de modernizare:
10.000 + 0,2 x 10.000 = 12.000 u.m.
Costuri efectuate deja: 5.000 u.m.
Costuri viitoare (relevante):
12.000 – 5.000 = 7.000 u.m.
2.4.1 Analiza punctului critic în
2.4 ANALIZA PUNCTULUI CRITIC
funcţie de o singură variabilă
Modelele de analiză a punctului critic: Când costul asociat mai multor variante de proiecte
formă grafică sau matematică. inginereşti este funcţie de aceeaşi variabilă este
Ele sunt utile în situaţiile în care trebuie util de aflat acea valoare a variabilei pentru care
alternativele analizate generează costuri egale.
atribuite costurile fixe şi variabile:
Primul pas este de a exprima costul fiecărei
- unui anumit număr de ore lucrate; alternative ca funcţie de variabila comună de
- unui anumit număr de bucăţi fabricate; decizie:
unde:
CT1  f1 Q   CT2  f2 Q  
- altor parametri care măsoară activităţi
CT1 = suma costurilor fixe şi variabile pentru alternativa 1;
operaţionale.
CT2 = suma costurilor fixe şi variabile pentru alternativa 2;
Q = variabila de decizie comună ce afectează cele două
alternative;
2.4.1 Analiza punctului critic în

2.4 ANALIZA PUNCTULUI CRITIC
funcţie de o singură variabilă
Q = număr de bucăţi dintr-un produs fabricate şi
vândute într-un an [buc/an]; 2.4.1.1 Decizia de a fabrica sau a cumpăra
p = sumă obţinută prin vânzarea unei bucăţi din 2.4.1.2 Decizia de a cumpăra sau închiria
produs (preţ) [u.m./buc];
2.4.1.3 Decizia de selecţie a echipamentului
VT = venituri anuale din vânzări [u.m./an]; ;
2.4.1.4 Decizia de dezvoltare
CF = costuri fixe totale anuale [u.m./an];
cv = costuri variabile unitare [u.m./buc];
CT = suma costurilor fixe şi variabile pentru Q
bucăţi; CT = CF + cvxQ;
P = profitul anual [u.m./an];
P = VT – CT; o valoare negativă reprezintă pierdere.
2.4.1 Analiza punctului critic în 2.4.1 Analiza punctului critic în
funcţie de o singură variabilă funcţie de o singură variabilă
2.4.1.1 Decizia de a fabrica sau a cumpăra 2.4.1.1 Decizia de a fabrica sau a cumpăra
Aplicaţia 2-14
Costuri fixe şi variabile anuale [u.m./an]

Fie cazul unui producător de jucării care află că CTc = 8Q
poate achiziţiona motorul electric de acţionare a
unui tren miniatural cu 8 u.m. Fabricantul poate Punct critic
produce el însuşi motorul la o valoare a costurilor
variabile unitare de 4 u.m./buc. Se estimează că,
în cazul adoptării deciziei de fabricare, costurile CTf = 12.000 + 4Q
fixe anuale vor creşte cu 12.000 u.m./an faţă de

situaţia actuală. Managerul doreşte să determine
volumul de producţie anual corespunzător
punctului critic.
Volum anual de producţie [buc/an]
2.4.1 Analiza punctului critic în 2.4.2 Modele liniare de analiză a

funcţie de o singură variabilă pragului de rentabilitate
2.4.1.1 Decizia de a fabrica sau a cumpăra 2.4.2.1 Diagrama profit – volum
Aplicaţia 2-14 2.4.2.2 Creşterea profitului prin analiza punctului
Soluţie critic
Costul total anual cu fabricarea (CTF), exprimat în 2.4.2.3 Planificarea profitului prin analiza punctului
funcţie de variabila căutată (Q = volum de critic
producţie anual) este CTF = 12.000 + 4Q, iar costul
total anual în varianta cumpărării (CTC) este CTC =
8Q. Rezultă că punctul critic apare la Q* = 3.000
buc/an.
Pentru Q < 3.000 buc/an, fabricarea este mai
economică, altfel motoraşul trebuie cumpărat.
2.4.2 Modele liniare de analiză a 2.4.2 Modele liniare de analiză a
pragului de rentabilitate pragului de rentabilitate
2.4.2.2 Creşterea profitului prin analiza punctului critic
2.4.2.1 Diagrama profit – volum Fie o firmă care înregistrează costuri fixe anuale de 400.000
u.m., venituri unitare de 11 u.m./buc şi costuri variabile
Diagrama profit – volum de producţie (vânzări) este unitare de 6 u.m./buc. În aceste condiţii, punctul critic
un caz particular de grafic pentru analiza apare pentru Q = CF / (p – cv) = 80.000 buc/an.
Dacă se produc 100.000 buc/an, atunci profitul anual va fi PT
punctului critic. = 100.000 u.m.
Ea evidenţiază profitul (pierderea) pentru diferite Dacă este implementat un program de formare continuă a
valori ale volumului vânzărilor. muncitorilor care va permite reducerea costurilor variabile
unitare la 5,75 u.m./buc – ca urmare a reducerii costurilor
Abscisă: numărul de bucăţi produse (vândute); cu munca directă – atunci punctul critic va apărea la Q =
Ordonată: profitul (pierderea) în unităţi monetare. 400.000 / (11 – 5,75) = 76.180 buc/an. La o producţie anuală
de 100.000 buc/an, profitul va fi PT = 125.000 u.m./an.
Aşadar, firma poate cheltui cu programul de instruire până la
125.000 – 100.000 = 25.000 u.m., sumă ce va fi recuperată
în maxim un an.

2.4.2.2 Creşterea profitului prin analiza punctului critic
2.4.2.1 Diagrama profit – volum Firma are în vedere îmbunătăţirea unor echipamente, fapt ce
Punct critic
150
va conduce la obţinerea unor economii anuale de 30.000
Punct critic 100

150
Profit
50
u.m. asociate costurilor fixe. Cu un venit unitar de 11
100
Profit
Dreapta profitului u.m./buc şi costuri variabile unitare de 6 u.m./buc, punctul
50
50
10 20 30 40 50
critic va apărea la Q = 370.000 / (11 – 6) = 74.000 buc/an.
Pierdere
10 20 30 40 50 100 La o producţie de 100.000 buc/an, profitul va fi de PT =
50 Costuri Vol. productie / Vol. 150 Marja de siguranta 100.000 (11 – 6) – 370.000 = 130.000 u.m./an.
Pierdere fixe vânzãri [buc.x1000]
100 Se consideră o campanie publicitară care va face posiblă
150 Marja de siguranta 150
Punct critic vânzarea cu 11,25 u.m./buc. Punctul critic va fi fixat la Q =
100 400.000 / (11,25 – 6) = 76.190 buc/an.
Profit
50 La o producţie de 100.000 buc/an, profitul va fi PT = 125.000
10 20 30 40 u.m. Aşadar, o sumă de 125.000 – 100.000 = 25.000 u.m.
50
Pierdere poate fi cheltuită pe campania publicitară, banii fiind
100
recuperaţi în cel mult un an.
150 Marja de siguranta
2.4.2.3 Planificarea profitului prin analiza punctului critic 2.4.2.3 Planificarea profitului prin analiza punctului
Fie o propunere de proiect implicând fabricarea şi vânzarea
unui reper din materiale plastice pentru care preţul de critic
vânzare este estimat la 0,30 u.m./buc. Utilajul tehnologic
utilizat costă 1.950 u.m., iar durata sa de viaţă este de 8
ani. Costul de prelucrare este estimat la 0,11 u.m./buc.
Materialul costă 0,095 u.m./buc. Valorile estimate ale
costurilor sunt centralizate în Tab. de mai jos (nu se ţine
seama de valoarea în timp a banilor) :
Costuri fixe Costuri variabile
Parametru
[u.m./an] [u.m./buc]
Recuperare capital 1.950 / 8 244
Asigurare şi taxe 34
Reparaţii şi întreţinere 22 0,005
Materiale 0,095
Salarii, electricitate 0,110
TOTAL 300 0,210
2.4.2 Modele liniare de analiză a 2.4.2 Modele neliniare de analiză a

2.4.2.3 Planificarea profitului prin analiza punctului
critic Fie o întreprindere ipotetică, având o capacitate de
producţie de 10 buc/an.
Costurile totale anuale, pentru volume de producţie
ce variază între 0 şi 10 buc/an sunt calculate în
Tab. următor. Nu au fost evidenţiate costurile de
desfacere (cu vânzările).
2.4.3 Modele neliniare de analiză a 2.4.3 Modele neliniare de analiză a
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)
Volu
Cost
m de Cost de Costuri Cost Cost de
Costuri variabil
prod producţie variabile mediu prod.
fixe anuale Cost fix mediu
ucţie total, anuale unitar marginal
B – Fig. 2- mediu unitar unitar
anua A – Fig. 2- C – Fig. 2- D – Fig. 2- F – Fig.
20 [u.m./buc] E – Fig. 2-
l 20 20 20 2-20
[u.m./an] 20
[buc/ [u.m./an] [u.m./an] [u.m./buc] [u.m/buc]
[u.m./buc]
an]
0 200 200 0 0,00
1 300 200 100 300,00 200,00 100,00 100
2 381 200 181 190,50 100,00 90,50 81
3 450 200 250 150,00 66,67 83,33 69
4 511 200 311 127,75 50,00 77,75 61


5 568 200 368 113,60 40,00 73,60 57
6 623 200 423 103,83 33,33 70,50 55
7 679 200 479 97,00 28,57 68,48 56
8 740 200 540 92,50 25,00 67,50 61
9 814 200 614 90,44 22,22 68,22 74
10 924 200 724 92,40 20,00 72,40 110
2.4.3 Modele neliniare de analiză a 2.4.3 Modele neliniare de analiză a

(1) (2) (3) (4) (5) (6)
Venit brut Costuri Venit net Cost Venit net
Volum de
anual anuale anual marginal marginal
producţie
din vânzări, de distribuţie din vânzări de distribuţie din vânzări
anual
J – Fig. 2-21 K – Fig. 2-21 G – Fig. 2-21 L – Fig. 2-21 H – Fig. 2-21
[buc/an]
[u.m./an] [u.m./an] [u.m./an] [u.m./buc] [u.m./buc]
0 0 0 0
1 140 38 102 38 102
2 280 72 208 34 106
3 420 104 316 32 108
4 560 136 424 32 108


5 700 170 530 34 109
6 840 211 629 41 99
7 980 261 719 50 90
8 1.120 325 795 64 76
9 1.260 405 855 80 60
10 1.400 505 895 100 40

2.4.3 Modele neliniare de analiză a
pragului de rentabilitate
2.4.3 Modele neliniare de analiză a

pragului de rentabilitate
2.5 ESTIMAREA COSTURILOR 2.5.2 Modele standard de estimare
Sursele de informaţii pentru estimarea costurilor şi
veniturilor:
Nu este o stiinta exacta.
1. Înregistrările contabile. Deşi utile, acestea pot
Soc. Nat. Estimare (USA): introduce erori în studiile de analiză economică
“arta de a aproxima efortul probabil sau costul unei în inginerie;
activitati pe baza informatiilor disponibile la
2. Alte surse din interiorul firmei (experţi);
momentul curent”
3. Surse din exteriorul firmei (Anuare statistice,
1. Abordarea “top-down” Contracte etc.);
2. Abordarea “bottom-up”
4. Activitatea de cercetare-dezvoltare.
2.5 ESTIMAREA COSTURILOR 2.5.2.1 Model bazat pe utilizarea

2.5.2 Modele standard de estimare indicilor
Scopul estimării nu este cel de a obţine date exacte despre
viitor.
Clasificare :  In 
Cn  Ck  
1. Estimări grosolane,
utilizate în stadiul de programare şi evaluare iniţială a  Ik 
proiectului; marjă de eroare de la 30% până la 50%;
k = anul de referinţă (de exemplu, 1990) pentru
2. Estimări semidetaliate sau „bugetare”, care costul sau preţul elementului sunt
utilizate în stadiul de proiectare preliminară sau cunoscute;
conceptuală; marja de eroare este de aproximativ 15%;
n = anul pentru care se va estima costul sau preţul
3. Estimări definitive (detaliate), (n > k);
utilizate în stadiul de detaliere din punct de vedere Cn = costul sau preţul elementului estimat în anul n;
ingineresc al proiectului. Marja de eroare a acestor Ck = costul sau preţul elementului estimat în anul
estimări este de aproximativ 5%.
de referinţă k.
2.5.2.1 Model bazat pe utilizarea 2.5.3 Estimarea costurilor asistată
indicilor de calculator
Aplicaţia 2-21
Indicele costului de achiziţie şi de instalare a unor
utilaje este considerat faţă de anul 1990, când - Microsoft Excel®, Lotus 1-2-3®, VisiCalc®
valoarea de bază a fost aleasă arbitrar, 100.
Firma a instalat 500 utilaje în anul 2012, pentru - SAP®, Baan®, JDEduards®
525.000 u.m., când indicele era 468.
Aceeaşi companie trebuie să instaleze alt utilaj, de
aceeaşi dimensiune şi capacitate, în anul 2015,
când indicele are valoarea de 542.
Care este costul aproximativ de achiziţie şi instalare
a noului utilaj?
2.5.2.1 Model bazat pe utilizarea 2.5.4 Modele parametrice de

indicilor estimare
Aplicaţia 2-21 Estimarea parametrică a costurilor constă în utilizarea
datelor istorice şi a modelelor statistice pentru a
Soluţie: previziona costurile viitoare. Modelele statistice sunt
În acest exemplu, n reprezintă anul 2015, iar k utilizate pentru a stabili Relaţii de Estimare a Costurilor
reprezintă anul 2012. (REC).
Se descompune costul sau preţul unei componente într-una
Costul aproximativ al utilajului în anul 2015: sau mai multe variabile cărora le corespund nişte entităţi
(elementare) purtătoare de cost (EPC). Acestea sunt
 542  variabile de lucru, stabilite încă din etapa de proiectare,
C 2015  525.000   608.013 u.m. care cuantifică o foarte mare parte din structura costului
 468  total.
Tehnica factorilor unitari este un exemplu simplu de
estimare parametrică a costurilor.
2.5.4 Modele parametrice
Produsul EPC (variabilă independentă) 2.5.4.1 Modelul exponenţial
suprafaţa podelei (pardoselii), suprafaţa
Construcţie civilă
plafonului (acoperişului), suprafaţa peretelui
greutatea netă (fără încărcătură), greutatea brută,
Camion
puterea [cai putere]
Modelele exponenţiale sunt utilizate frecvent pentru
greutatea maximă, distanţa dintre osii, spaţiul
Autobuz
pentru paageri, puterea [cai putere]
estimarea costurilor unor uzine sau
Turbină
presiunea maximă, presiunea în sarcină,
consumul specific de combustibil
echipamente industriale.
deplasarea pistoanelor, raportul de compresie,
Motor cu pistoane
puterea [cai putere]
greutatea netă, numărul de perforaţii, numărul de
Tablă
nituri REC dezvoltată porneşte de la ipoteza că variaţia
costurilor depinde de variaţia capacităţii sau
Locomotivă Diesel puterea [cai putere], puterea, viteza de deplasare dimensiunii.
Rezervoare sub presiune Volumul
Navă spaţială Greutatea
Centrale electrice kilowaţi [kW]
Motoare Puterea
Computere megabyte
Software număr de linii de program
Documentare Pagini
2.5.4 Modele parametrice 2.5.4.1 Modelul exponenţial

X X
CA  SA  S 
1. Modelul exponenţial   C A  CB  A 
CB  SB   SB 
2. Model bazat pe curbe de învăţare CA = costul pentru uzina A
CB = costul pentru uzina B
SA = dimensiune caracteristică a uzinei A
SB = dimensiune caracteristică a uzinei B
X = factorul cost-capacitate care reflectă economiile
de scară
X = 0,68 pentru o centrală nucleară
X = 0,79 pentru o centrală termică funcţionând cu
combustibil fosil
2.5.4.2 Model bazat pe curbe de
2.5.4.1 Modelul exponenţial
învăţare
Aplicaţia 2-24 Învăţarea apare în cazul unui individ sau a
Se doreşte estimarea preliminară a costului unui unei organizaţii, în strictă dependenţă de
proiect de construire a unei centrale termice de numărul de bucăţi produse.
600-MW. Se ştie că o centrală de 200-MW a Intervalul de timp necesar pentru a realiza o
costat 100 mil. u.m. în urmă cu 20 de ani, când
indicele corespunzător costului era de 400, iar
anumită activitate sau pentru a produce o
acest indice are acum valoarea de 1200. Factorul bucată dintr-un reper sau produs scade cu
cost-capacitate pentru o centrală termică este fiecare repetare a activităţii respective.
0,79. Timpul unitar va scădea cu o rată
descrescătoare.

2.5.4.1 Modelul exponenţial
învăţare
Aplicaţia 2-24 Industria aeronautică, 1930.
Soluţie: Orele de muncă necesare pentru a fabrica o bucată
dintr-un produs vor scadea cu un procent
Înaintea utilizării modelului dimensionării pentru
constant cu fiecare dublare a volumului de
estimarea costului unei centrale de 600-MW (CA), producţie.
trebuie actualizat costul unei centrale de 200- O valoare tipică a ratei de învăţare în industria
MW: aeronautică este de 20% de la o cantitate la
 1 200 
CB  100 mil.     300 mil u.m. dublul acesteia.
 400  Aceasta stabileşte o funcţie de învăţare de 80%:
orele de muncă directă necesare pentru a
0,79 construi un al doilea avion vor fi 80% din timpul
 600 - MW 
CA  300 mil.     715 mil u.m. necesar pentru construirea primului avion.
 200 - MW 
2.5.4.2 Model bazat pe curbe de 2.5.4.2 Model bazat pe curbe de
învăţare învăţare
În analiza costurilor se ţine seama de
discontinuitatea comenzilor (prima bucata = 100
log 
Yx  K  Xn n
log 2
ore).
Procentajul curbelor n
65 -0,624
70 -0,515
75 -0,415
X = numărul de bucăţi fabricate [buc.]; 80 -0,322
Y = numărul de ore de muncă directă necesare 85 -0,234
90 -0,152
pentru fabricarea celui de-al x-lea reper [ore];
95 -0,074
K = numărul de ore de muncă directă necesare
log 0,8
pentru fabricarea primei bucăţi [ore/buc.];

100
= panta curbei de învăţare; Y8  100  8 log 2
 100  8 0,322   51,2
1,9535

Tipuri ale curbelor de învăţare
1. Curba unitate (pe axa Y este reprezentat
timpul în ore/buc necesar producerii celei
1.2
de-a X-a bucăţi).
1 1
2. Curba medie (pe axa Y este reprezentat
0.8 0.8
Curba de 80%
timpul mediu, exprimat în ore/buc, necesar
0.64
0.6 0.6
0.512 Curba de 60% fabricării unui număr de X bucăţi).
0.4
0.36
0.216
0.2
În fabricare se recomandă a fi folosită curba
0
1 2 43 8 medie.
Aplicaţia 2-25 Aplicaţia 2-25
În urma unui proces tehnologic de asamblare, vor rezulta 500 n
de bucăţi dintr-un produs. Procesul tehnologic de Tu = (1+n)KX
asamblare conţine o singură operaţie. Timpul de
pregătire-încheiere este de 3 ore, iar timpul unitar mediu Tu35  0,5 ore  1  0,234  K  35 0,234
de 0,5 ore/reper. Fără a lua în considerare timpul de
învăţare, durata totală necesară fabricării a 500 de bucăţi 0.5
va fi: K  1,5 ore
Durata totală = 3 ore + 500 buc x 0,5 ore = 253 ore 1  0,234  350,234
Se mai presupune cunoscut faptul că 85% din rata de
îmbunătăţire a fost asociată cu operaţiile de asamblare Tu  K  X(1  n) T  1,50  500 10,234  175 ore
de acest tip. Timpul standard pentru operaţiile de
asamblare, de obicei, este atins la a 35-a bucată.
Să se determine durata totală utilizând curbe de învăţare. Durata totală = 175 + 3 = 178 ore

2.6 Relaţii de estimare a costurilor
învăţare
Aplicaţia 2-25 O relaţie de estimare a costurilor (REC) este
Soluţie: un model matematic care descrie costul
1. Se alege n = - 0,234 pentru o curbă cu rata de unui produs, structuri, sistem sau serviciu
85%. ca funcţie de una sau mai multe variabile
2. Se determină timpul necesar pentru fabricarea
primei bucăţi. Se va utiliza o curbă medie pentru
(de proiectare) independente.
care timpul necesar pentru a fabrica cea de-a X- Patru etape în dezvoltarea unei REC:
a bucată este dat de ecuaţia: 1. Definirea problemei;
n 2. Colectarea şi normalizarea datelor;
Tu = (1+n)KX 3. Dezvoltarea ecuaţiei REC;
4. Validarea şi confirmarea modelului.
2.6.3 Dezvoltarea ecuaţiei REC 2.6.3 Dezvoltarea ecuaţiei REC
2.6.3.1 Funcţii liniare 2.6.3.2 Funcţii neliniare
2.6.3 Dezvoltarea ecuaţiei REC 2.6.3 Dezvoltarea ecuaţiei REC

2.6.3.2 Funcţii neliniare 2.6.3.3 Funcţii discontinue în trepte
y = a + bx – cx2
y = abx
2.6.3.5 Determinarea valorii
2.6.3 Dezvoltarea ecuaţiei REC
coeficienţilor
2.6.3.4 Funcţii de distribuţie Aplicaţia 2-26
În etapa de proiectare preliminară, se consideră că, pentru o
navă fluvială, costul depinde de masa acesteia. Au fost
colectate şi normalizate datele referitoare la costurile şi
masele a şase nave, conform Tab. următor, iar
reprezentarea grafică a datelor sugerează o relaţie liniară
între cele două seturi de date.
Să se determine valorile coeficienţilor pentru REC.
Nava fluvială, i Masa [tone], xi Costul [mil. u.m.], yi
1 400 278
2 530 414
3 750 557
4 900 689
5 1.130 740
6 1.200 851
2.6.3.5 Determinarea valorii 2.6.3.5 Determinarea valorii

coeficienţilor coeficienţilor
Tehnica utilizată în acest scop este metoda Aplicaţia 2-26
celor mai mici pătrate. i xi yi xi2 xi yi
1 400 278 160.000 111.200
Metoda caută să determine o tendinţă liniară 2 530 414 280.900 219.420
a datelor care minimizează abaterea totală 3 750 557 562.500 417.750
a valorilor curente (prezente) de la valorile 4 900 689 810.000 620.100
5 1.130 740 1.276.900 836.200
previzionate (teoretice). 6 1.200 851 1.440.000 1.021.200
Pentru y = a + bx n  n   n 
n x i y i    x i     y i 
Total 4.910 3.529 4.530.300 3.225.870
    6  3.225.870  4.910  3.529 2.027.830

n n i1  i1   i1  b   0,6597
b
 y i  b x i
6  4.530.300  ( 4.910)2 3.073.700
2
n  n  3.529  (0,6597)  4.910
a i 1 i 1 n x i    x i 
2 a  48,31
  6
n i1  i1 
Costul  48,31 0,6597x
2.6.4 Validarea şi confirmarea 2.6.4 Validarea şi confirmarea
modelului modelului
Gradul de adecvanţă a REC. Gradul de adecvanţă a REC:
n
 yi - Ci 
2 6.838,60
σ  33,76
σ i 1 6
n
n 337.971,69
 x i  x   y i  y  ρ
512.283,34  229.810,84
 0,985
i1
ρ
n n 
 x i  x    y i  y  
2 2
 i1   i1 
2.6.4 Validarea şi confirmarea

2.6.5 REC aplicate în fabricare
modelului
Aplicaţia 2-27 Q = volum de producţie [buc.]
Să se calculeze abaterea standard şi coeficientul de Yx = număr cumulat de ore de muncă directă;
corelaţie pentru relaţia de estimare a costurilor Q
(REC) determinată la Aplicaţia 2-26. Tu t(Q)  Y1  Y2  ...  YQ   Yx Yx  K  x n
x 1
Costul  48,31 0,6597x Valoare cumulată aproximativă:
i xi yi Ci yi - Ci 2 x i  xy i - y x i  x 2 yi - y2  Qn  1 
Q Q
1 400 278 312,19 1 168,96 129 753,42 174 999,99 96 205,43 Tu t(Q)  0 Yx dx  0 K  x n dx  K   
 n  1
2 530 414 397,95 257,60 50 218,44 83 134,19 30 335,19  
3 750 557 543,09 193,49 2 129,85 4 668,99 971,57
Valoare medie aproximativă (impart la Q):
4 900 689 642,04 2 205,24 8 234,79 6 669,99 10 166,69
6
1 130
1 200
740
851
793,77
839,95
2 891,21
122,10
47 320,86
100 314,33
97 138,19
145 671,99
23 052,35
69 079,61
Tu ( Q ) 
1
n1
 K  Qn 
To-
4 910 3 529 3 528,99 6 838,60 337 971,69 512 283,34 229 810,84
tal
2.6.5 REC aplicate în fabricare 2.6.5 REC aplicate în fabricare
Costul unitar poate fi determinat dacă se cunosc: Aplicaţia 2-29
Se presupune că o uzină chimică deţine un rezervor de
• salariul orar al operatorului (SO), capacitate 200 galoane, care a costat 9.500 USD în 1990.
• costul materialelor pe bucată (CM) In anul 2000, ca urmare a creşterii cererii, firma doreşte
cumpărarea unui echipament de 300 galoane. Se vor
• rata de repartizare a cheltuielilor de regie (RR) în considera preţuri în valută (USD), indexul de creştere a
funcţie de numărul orelor de muncă directă; preţului, exprimat în dolari, având valorile de 180 în 1990
şi de 235 în 2000.
c u  Tu (Q)  SO  CM  Tu (Q)  SO  RR Să se determine costurile rezervorului de 300 galoane în anii
1990 şi 2000.
K  Qn
cu   SO  1  RR   CM 
n1  300 
0,5
C1990  9.500     11.635 USD
K  Qlog  log 2  200 
  SO  1  RR   CM
log   235 
1 C 2000  11.635     15.190 USD
log 2  180 
2.6.5 REC aplicate în fabricare

Aplicaţia 2-28
Se consideră o firmă în care sunt fabricate 8 bucăţi dintr-un
produs. Salariul orar al operatorilor este de 9 u.m./oră,
costul materialului pe bucată este de 600 u.m./buc., iar
rata de repartizare a cheltuielilor de regie în raport cu
orele de muncă directă este de 90%.
Se estimează că pentru prima bucată se vor consuma 100
ore muncă şi se aplică o curbă de învăţare de procent
80%.
Să se estimeze valoarea costului unitar.
100  8 0,322  51,19

cu     9  1,90  600   9  1,90  600  1.291 600  1.891
  0,322  1  0,678
2.7 Estimarea costurilor de la 2.7.1 Elementele costului de
proiectare producţie şi estimarea „Bottom-Up”
Determinarea costului şi preţului - costurile cu sculele şi echipamentele, provin din
• abordarea “bottom-up” activităţile de întreţinere şi reparaţii curente ale
• abordarea “top-down” echipamentelor, la care se adaugă costul oricăror noi
scule sau echipamente;
Metode utilizate împreună cu conceptele - costurile cu munca directă (salariale directe), se
• cost-ţintă (target cost), determină pe baza tabelelor standardizate, a datelor
• proiectare pentru determinarea costului (design- istorice sau sunt stabilite de anumite departamente
to-cost) (departamentul contabilitate). Pentru determinarea
• ingineria valorii (value engineering), acestora se utilizează adesea curbele de învăţare;
- costurile directe cu materialele, pot fi obţinute din
datele istorice, din datele primite de la furnizori sau din
Utile în procesul de proiectare a sistemelor şi a facturile de materiale;
produselor al căror preţ este stabilit pe baze - costurile cu supravegherea, care sunt fixe şi se pot
competitive. calcula pe baza salariilor personalului de supraveghere
(maistri);
2.7.1 Elementele costului de 2.7.1 Elementele costului de

producţie şi estimarea „Bottom-Up” producţie şi estimarea „Bottom-Up”
Categorii de costuri: - costurile generale de fabrică (secţie), includ utilităţile
• costurile de proiectare a produsului şi procesului, (consum de curent electric pentru iluminat, de gaze
• costurile de dezvoltare, pentru încălzire etc.), întreţinerea şi reparaţiile generale
• costurile cu sculele şi echipamentele, planificate.
• costurile cu munca directă, Pot fi alocate unui produs prin diferite metode:
• costurile cu materialele directe,
1. proporţional cu orele de muncă directă efectuate
• costurile cu supravegherea,
• costurile cu asigurarea calităţii, de operator(i)
• costurile privind testarea şi omologarea, 2. proporţional cu cele de funcţionare a utilajelor
• costurile cu ambalarea, tehnologice pe care se efectuează prelucrările;
• costurile generale de fabrică (secţie), - costurile generale şi administrative, sunt uneori
• costurile administrative, incluse în cele anterioare.
• costurile de distribuţie şi marketing,
• costurile de finanţare,
• costurile cu taxele şi asigurările.
2.7.1 Elementele costului de 2.7.1 Elementele costului de
producţie şi estimarea „Bottom-Up” producţie şi estimarea „Bottom-Up”
Exemplu: Se utilizează curbele de învăţare pentru determinarea
Determinarea costului unui subansamblu-supapă de numărului de ore de muncă directă necesare realizării
admisie subansamblelor determinate anterior.
Costurile cu munca directă sunt estimate printr-o Aplicaţia 2-30
tehnică bazată pe utilizarea factorilor unitari. Pentru
estimarea numărului total de ore de muncă directă Se consideră că un lot de 50 de subansambluri de supape
necesare unei bucăţi (produs prelucrat complet) este de admisie defineşte „o unitate de ieşire (UI)” şi că cele
utilizat planul de operaţii. 36,48 de ore cu munca directă utilizate pentru
Costurile indirecte, precum cele privind asigurarea estimarea costului unui ansamblu se bazează pe a
calităţii şi cele cu munca de planificare sunt adesea şaisprezecea unitate din cele 50.
alocate pe produs utilizând „estimările prin factori”, Presupunând o curbă de învăţare de procent 90%, care este
adică obţinerea acestora prin exprimarea lor ca procent numărul de ore de muncă directă necesare efectuării
dintr-un alt cost. primului lot a câte 50 de subansambluri ?
Să se estimeze numărul de ore de muncă directă necesare
Elementele de cost pentru care pot fi făcute estimări
directe sunt localizate în Coloana D. pentru a 64-a unitate şi pentru unitatea cu numărul 100.
2.7.1 Estimarea „Bottom-Up” 2.7.1 Elementele costului de

Coloana A Coloana B Coloana C Coloana D Coloana E producţie şi estimarea „Bottom-Up”
Estimări pe unitate [ora] Estimări prin factori Estimări
Unitate
Cost unitar
Factor ai liniei
directe
Total Rând
[u.m.]
Aplicaţia 2-30
[u.m./ora] [u.m.]
Soluţie:
A: Munca directă 36,48 10,54 384,50 Fie K numărul de ore de muncă necesare realizării primei UI
B: Planificare 12% A 46,14 (lot de 50) log0,9
C: Asigurarea calităţii 11% A 42,29
D: Costuri totale cu munca 472,93
Y16  K  16 log2
E: Costuri gen. de fabrică 105% D 496,58
F: Chelt. generale şi admin. 15% D 70,94

36,48  K  16 0,152
G: Comp. produse intern 167,17 167,17
K  55,6 ore
H: Comp. din exterior 28,00 28,00
I: Subtotal 1.235,62
J: Costuri cu ambalarea 5% I 61,78
K: Total costuri 1.297,41
Y64  55,6  64 0,152  29,54 ore
L: Alte costuri 1% K 12,97
Y100  55,6  100 0,152  27,61ore

M: Scutiri de taxe ---
N: Cost total 1.310,38
O: Cantitate (mărime lot) 50,00
P: Cost unitar 26,21

Q: Profit 10% P 2,62
R: Preţ unitar 28,83
2.7.2 Proiectarea pe baza costurilor 2.7.2 Proiectarea pe baza costurilor
ţintă şi estimarea „Top-Down” ţintă şi estimarea „Top-Down”
Firmele americane sunt cele care determină o estimare Un cost-ţintă este obţinut prin deducerea profitului
iniţială a preţului de vânzare a unui nou produs dorit din preţul de vânzare al produsului celui mai bun
utilizând abordarea „de jos în sus”. concurent.
Preţul este obţinut prin însumarea costurilor fixe şi
variabile relevante şi adăugarea ulterioară a unei marje Costul ţintă = Preţul concurentului lider – Profitul dorit
de profit, de fapt un procent din costurile totale de Pretul concurentu lui_lider
Costul _ ţintă 
prelucrare. 1  Marja de profit
Procesul este întâlnit şi sub numele de proiectare pentru
Aplicaţia 2-31
determinarea preţului (Design to price).
Se consideră că, pentru subansamblurile de supape de
admisie din exemplul anterior, studiul de piaţă a
identificat preţul celui mai bun concurent ca fiind 27,50
u.m. pe subansamblu. Dacă se doreşte o marjă de
profit de 10% (din costul total de prelucrare), să se
determine costul-ţintă al unui subansamblu.

Firmele japoneze au iniţiat şi aplică un concept numit cost- Soluţie:
ţintă (target cost), determinat printr-o abordare „Top- Profitul dorit este exprimat sub formă procentuală
Down”.
Conceptul se concentrează pe „cât ar trebui să coste Pretul concurentu lui_lider
Costul _ ţintă 
produsul”, în loc de „cât costă produsul”, obiectivul 1  Marja de profit
său fiind proiectarea conceptuală a costurilor în mod
independent, înainte ca produsele respective să fie 27,50
Costul _ ţintă   25,00 u.m.
lansate în fabricare. 1  0,10
Costul este privit ca o dată de intrare a procesului de
proiectare şi nu ca un rezultat al acestuia (în cazul Se observă că valoarea costului total de prelucrare
„Bottom-Up”, pentru estimarea numărului total de ore calculată anterior (abordarea Bottom-Up) a fost de
de muncă directă se utilizează planul de operaţii, 26,21 u.m. pe subansamblu.
generat în etapa de proiectare a tehnologiei).
26,21 > 25,00
Determinarea costului-ţintă -> anterior începerii Design to cost
procesului de proiectare. 5. Iniţierea proiectarii tehnice preliminare, cu utilizarea
Costul-ţintă reprezinta o cerinţă de performanţă unor instrumente tipice: structura de descompunere a
economică, în final produsul urmând a satisface atât lucrărilor sau estimarea Bottom-Up a costului.
6. Costul total de producţie reprezintă o estimare iniţială
cerinţele tehnice de performanţă, cât şi pe cele pentru proiectarea şi prelucrarea produsului
economice. considerat, fiind apoi comparat cu costul-ţintă (obţinut
Practica conform căreia se consideră eficienţa prin tehnica Top-Down).
economică la fel de importantă ca cea tehnică încă din 7. Dacă valoarea costului total de producţie este mai
timpul procesului de proiectare este numită proiectare mare decât a costului-ţintă, atunci procesul de
pentru determinarea costului (Design to cost). proiectare se va reîntoarce la procesul de inginerie a
valorii pentru a încerca să menţină funcţionalitatea
proiectului, încercând să reducă costul (proces iterativ)
8. Dacă se reuşeşte scăderea costului total de producţie
sub valoarea costului-ţintă, procesul continuă cu
proiectarea detaliată, finalizarea proiectării şi lansarea
produsului în fabricare.
2.7.2 Proiectarea pe baza costurilor

ţintă şi estimarea „Top-Down”
Design to cost
1. Determinarea costului-ţintă, ca obiectiv pentru întregul
produs.
2. Descompunerea costului-ţintă în componente
corespunzătoare subsistemelor principale, apoi
subansamblurilor şi componentelor, rezultând limitele
maxime pentru costurile cu materialele directe şi cu
munca directă.
3. În general, costurile-ţintă nu sunt evidentiate şi pentru
costurile indirecte, precum costurile generale de secţie
sau costurile generale şi administrative.
4. Stabilirea unei valori rezonabile a costului-ţintă (o
valoare prea mare, ce poate fi realizată prea uşor, nu
stimulează proiectanţii să identifice alternative mai
bune, iar o valoare prea mică şi prea dificil de atins
este posibil să descurajeze angajaţii).
2.8 MODELE DE ESTIMARE A 2.8.1 Modele de repartizare a
COSTURILOR DE PRODUCŢIE costurilor de regie
Costurile de regie nu pot fi repartizate, ca şi cheltuielile
directe, pentru o singură comandă, ci ele trebuie
Condiţii: repartizate asupra tuturor comenzilor pe baze raţionale.
Să fie corect identificate şi alocate costurile cu materialele Metodele de repartizare a acestor cheltuieli utilizate pe
şi cele cu munca. scară largă sunt:
Să fie cunoscute modelele de repartizare a cheltuielilor de a) Repartizarea bazată pe orele de muncă directă;
regie în funcţie de costurile cu munca şi materialele. b) Repartizarea bazată pe cheltuielile cu munca directă;
c) Repartizarea bazată pe costul muncii directe şi al
materialelor (costul primar);
Fiecare metodă presupune parcurgerea a patru etape.
2.8.1 Modele de repartizare a 2.8.1.1 Repartizarea bazată pe orele de muncă

costurilor de regie directă
Fie o firmă care produce pe bază de comenzi. 1. Determinarea (sau estimarea) valorilor costurilor de regie
Scopul va fi determinarea costurilor pentru fiecare pentru un produs asemănător, pe o perioadă
comandă. anterioară.
Costul total pentru o comandă constă din cheltuielile 2. Calcularea ratei în raport cu orele de muncă directă.
materiale şi salariale directe şi costurile de regie.
Un element suplimentar poate fi costul de achiziţie al unui Rata (R OMD ) 
cos turi de regie
echipament special pentru executarea comenzii ore de munca directa
respective.
În această abordare, costul total nu detaliază costurile de 3. Determinarea (sau estimarea) numărului de ore de
regie pe cheltuieli de uzină, generale sau de muncă directă necesare pentru o nouă comandă,
marketing, în vederea simplificării prezentării. pentru care se estimează cheltuielile de regie.
4. Calculul costurilor de regie pe comandă.
cos turi estimate  R OMD  nr . ore estimate de munca directa
2.8.1.2 Repartizarea pe baza costurilor muncii
directe
1. Determinarea (sau estimarea) costurilor muncii directe şi
a cheltuielilor de regie pentru un produs asemănător,
pe o perioadă anterioară.
2. Calculul ratei procentuale a cheltuielilor de regie
raportate la totalul cheltuielilor cu munca directă.
cos turi de regie
Rata (R CMD )   100
cos turi cu munca directa
3. Determinarea (estimarea) costurilor muncii directe
necesare pentru comanda nouă pentru care se alocă,
în continuare, costurile de regie.
costuri estimate  R CMD  costuri estimate cu munca directa
2.8.1.3 Repartizarea pe baza cheltuielilor

directe cu munca şi cu materialele
1. Determinarea sau estimarea cheltuielilor cu munca şi
materialele directe şi a cheltuielilor de regie pentru un
produs asemănător, pe o perioadă anterioară.
2. Calculul ratei procentuale a cheltuielilor de regie în
totalul cheltuielilor directe cu munca şi materialele.
cos turi de regie
Rata (R MMD ) 
cos turi directe cu munca si materialel e
3. Determinarea (sau estimarea) cheltuielilor cu munca şi
materialele directe necesare comenzii pentru care se
estimează costurile de regie.
cos turi estimate  RMMD  cos turi directe estimate cu munca si materialele
2.8.1 Modele de repartizare a 2.8.1 Modele de repartizare a
costurilor de regie costurilor de regie
Aplicaţia 2-33 Soluţie:
Se consideră că, pentru o nouă comandă, se vor consuma b) Costul muncii directe
40 de ore remunerate cu 12,5 u.m./oră. Costurile 1. Costul muncii directe în perioada anterioară: 480.000u.m.
materiale directe sunt estimate la 850 u.m. Calcularea Costuri de regie anterioare: 360.000 u.m.
cheltuielilor de regie se bazează pe următoarele costuri
din perioada anterioară, asociate unei comenzi 2. RCMD = 360.000 / 480.000 = 75 %
similare. 3. Costurile muncii directe estimate pt. comandă =
Nr. de ore lucrate 48.000 ore = 40 x 12,5 = 500 u.m.
Costurile muncii directe 480.000 u.m. 4. Costuri de regie estimate 75 % x 500 = 375 u.m.
Costurile materiale directe 600.000 u.m.
Costurile de regie pe total 360.000 u.m.
Să se repartizeze cheltuielile de regie prin cele 3 metode.

Soluţie: Soluţie:
a) Nr de ore lucrate. c) Costul muncii şi cheltuielile materiale directe
1. Nr de ore lucrate în perioada anterioară: 48.000 ore 1. Costurile muncii directe în perioada anterioară:
Costuri de regie anterioare: 360.000 u.m. 480.000 u.m.
2. ROMD: 360.000 / 48.000 = 7,5 u.m./oră Costurile materiale directe in perioada anterioară:
3. Nr. de ore estimate pentru comandă: 40 ore 600.000 u.m.
4. Cheltuieli de regie estimate 7,5 x 40 = 300 u.m. Costurile de regie anterioare: 360.000 u.m.
2. RMMD = 360.000 / (480.000 + 600.000 ) x 100 = 33,33 %
3. Costul primar pentru comandă =
= 40 x 12,5 + 850 = 1.350 u.m.
4. Costuri de regie estimate : 33,33 % x 1.350 = 450 u.m. .
Aplicaţia 2-34
Secţia A Secţia B Total Repartizarea costurile de regie pentru secţia B:
Costuri directe cu materialele [u.m.] 720.000 240.000 960.000
Costuri directe cu munca [u.m.] 260.000 140.000 400.000 Amortizarea anuală: 20.000 u.m.
Timp efectiv [ore] 25.200 16.200 41.400
Costuri de regie de secţie: (9/23) x 150.000 = 58.696 u.m.
Număr angajaţi 14 9 23
Costuri de regie generale: (9/23) x 350.000 = 136.957 u.m.
Cost iniţial al echipamentului [u.m.] 250.000 200.000 450.000
Cheltuieli totale de regie: 215.653 u.m.
Amortizare anuală [u.m.] 25.000 20.000 45.000
Alte costuri cu regia de secţie [u.m.] 150.000
Rata cheltuielilor de regie faţă de numărul de ore lucrate
Regia firmei (regia generală) [u.m.] 350.000 pentru compartimentul B este:
Toate costurile de regie, cu excepţia amortizării, sunt repartizate mai
întâi pe fiecare secţie funcţie de numărul de angajaţi din secţie, iar
ROMD = 215.653 u.m. / 16.200 ore = 13,31 u.m./oră.
apoi se calculează o rată faţă de numărul de ore lucrate pentru
fiecare compartiment.

Ce sumă va încasa firma (VT) pentru o nouă comandă (CMD) Costul total estimat pentru comanda CMD :
în situaţia în care costurile cu materia primă sunt Costuri directe cu materiale = 900,00 u.m.
estimate la 900 u.m., numărul orelor de muncă necesare Costuri cu munca directă pentru secţia A
în secţiile A şi B este de 30 ore, respectiv 100 ore, iar
profitul este calculat la 25% din preţul de vânzare ? (260000/25.200) x 30 = 309,52 u.m.
Soluţie: Costuri de regie pentru secţia A
Repartizarea costurilor de regie pentru secţia A: 13,07 x 30 = 392,10 u.m.
Amortizarea anuală: 25.000 u.m. Costuri cu munca directă pentru secţia B
Costuri de regie de secţie: (14/23) x 150.000 = 91.304 u.m. (140.000/16.200) x 100 = 864,20 u.m.
Costuri de regie de generale: (14/23) x 350.000 = 213.043 u.m. Cheltuieli de regie pentru secţia B 13,31 x 100 = 1331,00 u.m.
Costuri totale de regie: 329.347 u.m. Cost total 3796,82 u.m.
Rata cheltuielilor de regie faţă de numărul de ore lucrate Daca VT este venitul din vânzarea comenzii D, atunci
pentru compartimentul A este: VT = costul total + profit
ROMD = 329.347 u.m. / 25.200 ore = 13,07 u.m./oră =3796,82 + (0,25)VT => VT = 5062,43 u.m.
Aplicaţia 2-35
ProdPlast SRL este o firmă care produce repere din materiale Cheltuielile cu salariile în cazul anului curent (50 săptămâni
plastice. Firma are două maşini pentru injecţie mase lucrate cu 40 ore/săptămână) sunt:
plastice şi câteva birouri. Maistru 24.000
Costul terenului pe care este amplasată clădirea firmei este Magazioner 11.000
de 18.000 u.m., iar costul clădirii (inclusiv echipamentele) Total costuri indirecte cu munca 35.000
este de 90.000 u.m. Două treimi din aceste costuri, Muncitor M1
respectiv 12.000 u.m. şi 60.000 u.m. sunt atribuite
departamentului de producţie. Costurile iniţiale ale (operează maşina X, 9 u.m./oră x 2.000 ore/an) 18.000
maşinilor X, respectiv, Y au fost de 36.000 u.m., respectiv, Muncitor M2
60.000 u.m. În plus, firma a mai achiziţionat mobilier în (operează maşina X, 7 u.m./oră x 2.000 ore/an) 14.000
valoare de 8.000 u.m., scule şi matriţe de 8.800 u.m., Total costuri directe cu munca 32.000
materiale şi materii prime de 12.000 u.m.

Firma fabrică 3 tipuri de produse A, B şi C. Volumul de
producţie, costul materialelor, orele de muncă directă şi
duratele de ocupare a maşinilor sunt indicate în Tabel.
Costuri cu
Vol. Ore muncă directă Ore operare maşini-unelte
materialele
Pro Prod.
dus [buc.x
100] Uni-
Totale Operator W1 Operator W2 MU X MU Y
tare
1.00
A 100 0,10 10.000 0,01 - - 0,01 1.000 - -
0
1.40
B 140 0,08 11.200 - - 0,01 - - 0,01 1.400
0
1.00
C 80 0,12 9.600 0,0125 0,0075 600 0,0125 1.000 0,0075 600
0
2.00 2.00
30.800 2.000 2.000
0 0
Cheltuieli indirecte cu clădirea şi terenul: Costuri indirecte totale 98.020
Amortizare, asigurare şi întreţinere 8.800 R OMD    3,06
Costuri totale cu munca directă 32.000
Taxe şi dobânzi la sume împrumutate 10.400
Utilităţi 3.700 Costuri indirecte totale 98.020
Total: 22.900 R CMD    3,18
Costuri totale cu materialele 30.800
Alte costuri indirecte
Amortizare, asigurare mobilier 2.060 Costuri indirecte totale 98.020
Amortizare, asigurare scule 710 R MMD    1,56
Costuri totale cu materialele si munca directa 62.800
Amortizare, asigurare inventar 1.750
Cheltuieli cu hrana angajaţilor 1.600
Total: 6.120
Costuri indirecte cu munca
Salarii angajaţi 35.000
Taxe şi impozite aferente 7.800
Total: 42.800
2.8.1 Modele de repartizare a 2.9 MODELE DE CALCULAŢIE A

costurilor de regie COSTURILOR
Costuri indirecte asociate maşinii X Metodologie de calculaţie a costurilor = un ansamblu coerent de soluţii
fata de care trebuie să se desfăşoare toate acţiunile necesare
Amortizare, asigurare, întreţinere 6.100 realizării unui obiectiv fundamental: controlul condiţiilor interne
Dobânzi plătite la valoarea actuală 2.800 de producţie prin intermediul costurilor de producţie.
Energie electrică 1.800 Calculaţia costurilor = ansamblul operaţiilor matematice folosite în
conformitate cu prevederile metodologice în vigoare pentru
Total: 10.700 determinarea costului unitar al unui produs, al unei lucrări sau al
Costuri indirecte asociate maşinii Y unui serviciu prestat, în condiţiile organizatorice, tehnice şi
gospodăreşti ale întreprinderii.
Amortizare, asigurare, întreţinere 9.400 Scop: determinarea mărimii costului de producţie pe fiecare articol de
Dobânzi plătite la valoarea actuală 4.300 calculaţie, pe locuri generatoare de costuri şi pe purtători de
Energie electrică 1.800 costuri (EPC), în concordanţă cu specificul ramurii economice din
care face parte organizaţia (firma, întreprinderea).
Total: 15.500
TOTAL GENERAL: 98.020
2.9 MODELE DE CALCULAŢIE A 2.9.1 Calculaţia costurilor
COSTURILOR prin metoda Standard Costing
Obiectul calculaţiei poate avea diferite forme:
Un sistem de calcul standard implică, anterior producţiei
1. stabilirea de rate standard pentru materiale, muncă şi cheltuieli de
a. Consumurile de materiale şi de muncă, generate de procesul de regie;
producţie;
2. aplicarea acestor rate la contabilitatea standard de materiale şi
b. Calculul preliminar al unor componente de cost, cu rol în muncă necesare pentru comandă
reflectarea unui cost cât mai real. În ţara noastră se calculează şi
consumurile neproductive efective, precum şi unele elemente Determinare costuri standard:
care, prin reglementări economice, sunt incluse în costuri: - producţie serie
amortizarea mijloacelor fixe etc.; - producţie pe comenzi
c. Întreprinderea la toate nivelele organizatorice, atelierele, secţiile, Valori măsurate, rate standard, costuri standard.
sectoarele, compartimentele funcţionale etc., până la produsul,
lucrarea sau serviciul prestat considerat purtător de cost;
d. Procesul tehnologic, atunci când se urmăreşte costul pe faze
succesive ale acestuia sau pe stadii de fabricaţie;
2.9 MODELE DE CALCULAŢIE A 2.9.1 Calculaţia costurilor

COSTURILOR prin metoda Standard Costing
Derogare de la costurile standard
a) METODE CLASICE: - variaţia preţurilor materiilor prime;
o metoda globală; - cantităţile actuale de materiale şi muncă utilizate în comparaţie cu
o metoda pe faze de fabricaţie; cantităţile standard;
Metoda costurilor standard a fost iniţiată în SUA şi este prima metodă
o metoda pe comenzi; care are la bază costurile de producţie anterior proiectate
o Standard-Costing; Metoda costurilor standard se potriveşte cel mai bine acelor activităţi
ce constau într-o serie de operaţii repetitive.
Metoda costurilor standard promovează ideea calculaţiei cu
b) METODE EVOLUATE (MODERNE): anticipaţie a costului de producţie, absorbind costul planificat,
o Activity-Based-Costing; cost având la baza norme de consum de materii prime şi
materiale directe, norme de timp, manopera directă, precum şi
o Target Costing; cheltuielile comune ale secţiei sau atelierului şi cheltuielile
o THM; generale ale întreprinderii.
Noutatea metodei constă în faptul că înlătură post-calculul pe unitatea
de produs prin introducerea costului planificat pe unitatea de
produs.
2.9.1 Calculaţia costurilor 2.9.1 Calculaţia costurilor
prin metoda Standard Costing prin metoda Standard Costing
2.9.2.1 Calculul costului standard pe produs
Etapele aplicării metodei : Categorii de standarde
a) standarde fizice sau naturale;
- elaborarea calculaţiilor standard pe produs; b) standarde valorice;
- evidenţa şi calculul abaterilor standard pe produs; c) standarde curente;
- analiza abaterilor în vederea luării unor măsuri de ordin d) standarde de bază;
tehnic sau comercial; e) standarde ideale;
- controlul costurilor. f) standarde normale;
g) standarde reale.

prin metoda Standard Costing prin metoda ABC
2.9.2.1 Calculul costului standard pe produs Schimbări în natura şi caracteristicile costurilor de
Se face pe baza costurilor directe denumite "standarde" şi fabricaţie.
a cheltuielilor indirecte denumite "bugete de costuri" Metoda costurilor bazate pe activitate a fost concepută
sau cheltuieli comune de uzină. pentru a face faţă schimbărilor din structura costurilor
La întocmirea fişei de cost standard, se iau în calcul în cadrul căreia se asociază costurile de producţie cu
+ consumurile normate de materiale ce urmează a fi activităţile care le generează.
prelucrate, pe secţii, Trebuie identificate activităţile care generează categoriile
+ consumurile de semifabricate şi de material de finisaj, semnificative de costuri, care urmează a fi monitorizate
şi controlate prin metoda ABC.
+ cheltuielile pentru aprovizionare şi transport,
Activităţi generatoare de costuri: funcţionarea utilajelor
+ deşeurile normate, pentru cheltuielile cu energia, manipularea materialelor
+ cheltuielile pentru manoperă, pe faze şi secţii, impozite sau transportul pentru cheltuielile de manipulare şi
şi CAS, volumul de producţie sau utilajele în funcţiune pentru
+ cheltuielile comune ale secţiilor sau atelierelor, cheltuieli de întreţinere sau cu inventarul.
+ costurile generale de regie ale întreprinderii.
prin metoda ABC prin metoda ABC
Rata preconizată (sau actuală) de activitate pentru fiecare Metoda ABC presupune utilizarea unor
dintre aceste activităţi este utilizată pentru a previziona 1. Liste cu activităţi
(sau monitoriza) costurile fiecărei categorii. Listele de activităţi conţin setul de activităţi şi costurile asociate
fiecărui produs.
Metoda poate fi utilizată pentru eliminarea activităţilor cu
2. Unităţi convenţionale de tranzacţie (Transaction drivers)
costuri ridicate, în special dacă ele generează valoare
Numără de câte ori o activitate este realizată, de exemplu, numărul de
adăugată redusă. iniţializări, numărul de activităţi de recepţie, numărul de produse
Reproiectarea produselor şi a producţiei poate fi orientată posibil de realizat.
chiar spre eliminarea acestor activităţi. 3. Unităţi convenţionale de durată (Duration drivers)
Metoda ABC utilizează activităţi; în loc să fie necesar să se Reprezintă durata necesară pentru realizarea unei activităţi.
cunoască modul în care se alocă o cheltuială a unui 4. Unităţile convenţionale de intensitate (Intensity drivers)
Departament, metoda ABC implică cunoaşterea Sunt folosite pentru a comanda resursele utilizate de fiecare dată când
activităţilor consumatoare de resurse ale o activitate este realizată.
Departamentului. 5. Centre de activităţi
6. Obiecte ale calculaţiei de cost
7. Resurse

Etapele necesare pentru implementarea metodei ABC: Cheltuielile de marketing, distribuţie şi vânzare
1. Definirea proceselor majore şi a activităţilor cheie derulate în Importanţa satisfacţiei clienţilor şi a strategiilor orientate spre piaţă, au
cadrul organizaţiei (Planificarea Proceselor). determinat în ultimii ani creşterea cheltuielilor de marketing,
2. Urmărirea costurilor de operare şi a nevoilor de capital pentru vânzare şi distribuţie. Multe din aceste cheltuieli nu sunt legate de
activităţile cheie. Utilizarea datelor contabile şi financiare ce includ produsele individuale, ci mai degrabă sunt asociate clienţilor
cheltuielile legate de muncă şi echipamente şi de orice altă individuali, segmentelor de piaţă şi canalelor de distribuţie.
resursă ce poate fi substituită sau eliminată. Unele rapoarte pot Aplicaţia 2-36
include: bugetul, registrul general, facturile furnizorilor. Fie cazul a doi clienţi, Alfa şi Beta ai firmei XYZ. Ambii clienţi au venituri
3. Urmărirea activităţilor din cadrul procesului şi identificarea anuale din vânzări de aproximativ 640.000 mii lei. XYZ utilizează un
entităţilor purtătoare de cost (cost drivers). Vor fi angrenaţi activ sistem convenţional de contabilizare a costurilor în care
angajaţii. Aceştia trebuie să identifice de unde provin costurile şi cheltuielile de marketing, vânzare, distribuţie şi administrative
datele necesare de la acea sursă. sunt alocate clienţilor. Aceste cheltuieli sunt aproximativ 35% din
4. Determinarea costului total pentru fiecare proces. totalul vânzărilor. Ca urmare, veniturile aferente fiecărui client sunt
5. Clasificarea noilor costuri. virtual egale.
2.9.2 Calculaţia costurilor 2.9.2 Calculaţia costurilor prin ABC
Entitate purtătoare de
prin metoda ABC Activitate Descrierea activităţii
cost
Aplicaţia 2-36 Salariile şi primele managerilor şi personalului Durata estimată de timp

Asigurarea suportului
tehnic şi auxiliar, amortizare şi întreţinere consumată cu fiecare
tehnic si marketingului
echipamente utilizate, energia, facturi telefonice. client
Alfa Beta Deplasări la clienţi Călătorii Comenzile curente
Vânzări 640.000 630.000 Costul tipăriturilor, expedierii prin poştă a

Distribuţie catalog de
cataloagelor şi costul achiziţionării şi utilizării Număr de expedieri
vânzări
Costuri de producţie 308.000 312.000 echipamentului necesar.
Salariile şi primele personalului departamentului Durata estimată de timp

Cheltuieli MVDA* (la 35% din vânzări) 224.000 220.500 Service clienţi de service şi costul achiziţionării şi utilizării consumată cu fiecare
echipamentului necesar. client
Profit net 108.000 97.500
Salariile şi primele personalului administrativ
Supervizare distribuţie
responsabil cu contactarea clienţilor, coordonarea Numărul de comenzi
produse
producţiei, programare şi planificare distribuţie.
Rata profitului 16,90% 15,50% Cantitatea de spaţiu

Depozitare Costurile depozitării produselor finite.
utilizat de client
* MVDA = marketing, vânzări, distribuţie şi administrative Raportul curent despre

Expediere Costurile expedierii produselor finite la clienţi.
expediţii

Aplicaţia 2-36 Soluţie Alfa Beta
Ambii clienţi sunt consideraţi foarte importanţi şi profitabili pentru Vânzări 640.000 630.000
companie.
Probleme: se cheltuieşte foarte mult timp cu clientul Beta, pentru că Cheltuieli de producţie 308.000 312.000
servirea acestuia necesită o mare cantitate de resurse tehnice, pe Marketing & suport tehnic 14.000 108.000
lângă cele de marketing. De asemenea, Beta face un număr mare
Deplasare la clienţi 2.400 14.200
de comenzi de valoare mică pentru produse speciale, cere şi
expedierea acestora, are obiceiul de a întârzia plăţile, ceea ce a Distribuţie catalog vânzări 200 200
determinat creşterea cheltuielilor companiei XYZ cu procesarea Service clienţi 8.000 84.000
comenzilor de livrare, facturare şi de contabilitate. Alfa, de cealaltă Predare comenzi 1.000 36.000
parte, comandă numai câteva produse, în cantităţi mari, comenzile
sunt predictibile cu mult timp dinainte şi necesită puţin suport Depozitare 1.600 17.600
tehnic. Transport marfă la client 5.200 84.000
Compania lansează un studiu de calcul al costurilor prin metoda ABC
Cheltuieli suplimentare 32.400 344.000
pentru determinarea costurilor de distribuţie, marketing, vânzare
şi administrative. Profit 299.600 (26.200)
Să se determine aceste costuri.
Rata profitului 46,80% (4,20%)
2.9.2 Calculaţia costurilor prin 2.9.4 Comparaţie între metodele
metoda ABC ABC şi Standard Costing
Alfa este un client foarte profitabil în comparaţie cu Beta Metoda de calcul al costurilor Metoda costurilor standard
care a devenit, conform tabelului, cel mai neprofitabil bazată pe activităţi (ABC) (SC)
client pe care-l are XYZ.

Literatura indică faptul că cei mai mari clienţi ai unei firme
sunt ori cei mai profitabili, ori cei mai neprofitabili. Recunoaşte neliniaritatea costurilor În general, estimează toate costurile
din cadrul unei întreprinderi prin unei firme ca fiind proporţionale cu
Rar pot fi undeva pe la mijloc. Ierarhia recunoaşterea explicită a unor volumul producţiei sau serviciului
costurilor costuri care nu sunt influenţate furnizat.
direct de numărul de bucăţi
produse.
Este focalizat pe estimarea Se concentrează pe estimarea

costurilor diferitelor categorii de costurilor unui singur obiect de cost –
Obiecte de unitate de producţie sau serviciu.
obiecte de cost: unităţi, loturi, serie
cost
de producţie, procese de producţie,
clienţi şi furnizori.
2.9.4 Comparaţie între metodele 2.9.4 Comparaţie între metodele

ABC şi Standard Costing ABC şi Standard Costing
Metoda de calcul al costurilor Metoda costurilor standard
bazată pe activităţi (ABC) (SC) Metoda de calcul al costurilor Metoda costurilor standard
bazată pe activităţi (ABC) (SC)
Sistemul ABC grupează costurile în Sistemele tradiţionale de calcul al

Datorită posibilităţii de a relaţiona Din cauza imposibilităţii de a relaţiona
centre de cost asociate activităţilor. costurilor grupează costurile pe centre
bazele de alocare cu entităţile bazele de alocare cu entităţile de cost,
Acestea sunt proiectate să de cost la nivel de departament. Luarea
purtătoare de cost, se asigură o aceasta conduce la probleme de
corespundă activităţilor sau Costurile din fiecare centru de cost deciziilor
informaţie mult mai exactă necesară supraestimare sau subestimare a
Centre de Cost proceselor importante. Prin sunt eterogene – sunt costuri ale
pentru luarea deciziilor. costurilor.
proiectare, costurile din fiecare multor procese şi activităţi importante
centru de cost sunt, în mare şi, în general, nu sunt cauzate de un
măsură, generate de un singur singur factor.
Prin furnizarea informaţiilor despre Controlul costurilor este văzut mai
factor – entitatea purtătoare de cost.
costurile totale ale firmei, ABC degrabă ca un exerciţiu la nivel de
Controlul
permite îmbunătăţirea departament decât ca un efort
În sistemele tradiţionale costurile sunt costurilor
activităţii conducerii interdepartamental.
În sistemul ABC costurile sunt alocate produselor sau serviciilor pe (managementului de cost).
alocate produselor, serviciilor şi baze cantitative: ore, bucăţi, muncă
Baze de altor obiecte de cost din centrele de directă, ore-maşină, venit anual.
alocare cost ale activităţilor, utilizând baze Costuri de Relativ costisitor de implementat şi Costuri reduse de implementare şi
de alocare corespunzătoare implementare întreţinut. întreţinere.
respectivelor entităţi de cost.
2.9.4 Calculul costurilor pe comenzi COMPARATIE
prin metoda ABC CHELTUIELI
(pe articole de calculatie)
COSTURI
(dupa gradul de incorporare a
 
Soluţie Costuri unitare Costuri unitare
cheltuielilor)
32 400
28
24 ABC 300 SC
20
VARIABILE COSTURI COSTURI
16 200 1.Materii prime şi materiale auxiliare directe PARTIALE COMPLETE
12
SC ABC
2.Salarii directe (proportionale) (absorbante)
8 100
4
3.Contribuţii privind asigurările şi protecţia socială
200 1000 2000 3000 4000 200 1000 2000 3000 4000
aferentă retribuţiilor directe
Costuri de regie [u.m.] Costuri de regie [u.m.]
4.Energia, combustibilul şi materialele folosite în
  scopuri tehnologice
Costuri unitare Costuri unitare 5.Alte cheltuieli variabile
28 24.000
24
ABC 20.000
20
16
16.000
ABC
FIXE
12.000 SC 6.Cheltuieli constante ale sectiei
12
SC 8.000
8 7.Cheltuieli generale ale unitatii
4.000
4 8.Cheltuieli constante de desfacere
200 1000 2000 3000 4000 200 1000 2000 3000 4000
Costuri de regie [u.m.] Costuri de regie [u.m.]
COMPARATIE
CHELTUIELI COSTURI
(pe articole de calculaţie) (pe stadii de fabricare şi comercializare)
DIRECTE COSTURI COSTURI COSTURI COSTURI
DIRECTE DE SECTIE DE COMPLETE
1.Materii prime şi materiale PRODUCTIE (COMERCIALE)
directe
2.Salarii directe
3.CAS şi protecţia socială

aferentă retribuţiilor directe
4.Alte cheltuieli directe
INDIRECTE
5.Cheltuieli comune ale sectiei
6.Cheltuieli generale ale unitatii
DESFACERE
7.Cheltuieli de desfacere
2.10 SISTEMUL DE PREŢURI SISTEMUL DE PREŢURI
Categorii de preţuri
1. Preţurile mărfurilor şi serviciilor:
1. Preturile cu ridicata ale produselor industriale – circulă
 preţurile factorilor de producţie între agenţii economici, indiferent de forma de
 preţurile bunurilor şi serviciilor proprietate a acestora;
Nivelul preţurilor se stabileşte prin negociere şi
2. Preţurile speciale conţine, de regulă, pe lângă contravaloarea cheltuielilor
 dobânda de producţie şi un profit stimulativ.
 salariul 2. Preţurile de contractare şi preţurile de achiziţie - la care
se cumpără produsele agricole la fondul de stat de la
 preţul pământului producătorii agricoli, indiferent de forma de proprietate a
acestora, menite să asigure acoperirea cheltuielilor de
producţie şi un profit stimulativ.
3. Preţurile de vânzare ale produselor agricole – se livrează
agenţilor economici de la fondul de stat, determinate pe
baza preţurilor de cumpărare, precum şi a comisionului
organizaţiilor achizitoare.
SISTEMUL DE PREŢURI SISTEMUL DE PREŢURI

Categorii de preţuri
Preţurile mărfurilor şi serviciilor: 4. Preţurile mărfurilor din import – formate pe baza
a) în funcţie de sfera de aplicare: preţurilor externe în valută, exprimate la cursul de
· preţuri cu ridicata ale producătorilor schimb valutar în vigoare, la care se adaugă, după caz,
· preţuri de comercializare (en gross şi en detail) taxele vamale, acizele, TVA, comisionul cuvenit societăţii
de export – import sau marja importatorului.
· preţuri de transfer
5. Preţurile produselor destinate exportului – se stabilesc
b) în funcţie de formarea in mecanismul pieţei: incluzând toate cheltuielile efectuate pentru producerea,
· preţuri de ofertă (preţuri de catalog, de deviz etc.) pregătirea, transportul, comisionul societăţii de import –
· preţuri efective (preţuri de contract, de licitaţie, de bursă, export; preţul intern de producţie este un preţ negociabil,
de consum). iar preţul real, stabilit prin contract, este dat de piaţa
mondială şi se exprimă în valută.
6. Preţurile de deviz – sunt folosite pentru determinarea
preţurilor lucrărilor de construcţii montaj şi a celor
pentru reparaţiile în construcţii în cadrul obiectivelor de
investiţii.
Formarea preţurilor cu ridicata
SISTEMUL DE PREŢURI 2. Materii prime, piese de schimb, ansambluri utilaje,
Categorii de preţuri instalaţii complexe destinate producţiei şi investiţiilor din
import
7. Preţurile cu amănuntul – stabilite şi aplicate la
desfacerea produselor şi executarea lucrărilor de + transformarea în lei a preţului extern franco frontiera română
construcţii către populaţie, precum şi livrările prin pe baza cursului valutar in vigoare,
reţeaua comerţului cu amănuntul către agenţii economici, + adăugarea cheltuielilor de transport şi asigurare pe parcurs
indiferent de forma de proprietate; nivelul acestor preturi extern, taxele vamale, comisionul cuvenit societăţii de export-
cuprinde: import;
· preţul cu ridicata negociat + TVA se calculează la facturare;
· adaosul comercial PR FACTURAT = [(PEFFR + CTA + CID) + CV + TV +MI] + TVA
· taxa pe valoarea adăugată in care: PEFFR = preţul extern franco frontiera română
CTA = cheltuieli de transport şi asigurare externă
8. Tarifele pentru serviciile prestate agenţilor economici şi
CID = cheltuieli de încărcare – descărcare
populaţiei sunt stabilite după regulile generale ale
CV = cursul valutar lei/EUR
formarii preţurilor.
TV = taxa vamală de import
MI = marja societăţii comerciale de import – export
TVA = taxa pe valoare adăugată

3. Pentru toate categoriile de produse, lucrări şi servicii
pentru care furnizorii datorează statului TVA, preţurile de
Preţ cu ridicata = preţ de vânzare practicat în facturare se formează prin includerea, alături de preţul
tranzacţiile comerciale dintre agenţii economici. care revine producătorilor, a impozitului respectiv:
1. La materiile prime de bază, combustibili, energie şi PRfacturat = PP + TVA

principalele resurse naturale, preţurile se stabilesc la
nivelul preţurilor mondiale;
4. La produsele nominalizate de guvern la care se percep
accize, în formarea preţurilor şi în baza de determinare a
PR = PM in care: PM = preţul mondial TVA sunt cuprinse şi accizele:
PR = preţul cu ridicata
PRfacturat = PP + Acc + TVA
Formarea preţurilor de comercializare Structura preţului unui bun de consum
Preţurile de comercializare sunt preţurile de gros şi de din import
detaliu sau cu amănuntul.
PGfacturat = PR fără TVA + ACG + TVA
in care: PG = preţul de comercializare de gros
PR = preţul cu ridicata, fara TVA
ACG = adaosul comercial al angrosistului
TVA = TVA colectat
PA = PG fara TVA + ACD + TVA colectat
sau
PA = PR fara TVA + ACD + TVA colectat
in care: PA = preţ cu amănuntul
ACD = adaos comercial al detailistului
Structura preţului unui bun de consum Interacţiunea cu TVA

de producţie internă TVAcol = PV x cota TVA
TVAdat = TVAcol - TVAded
TVAdat = VA x cota TVA/100
PV = PC + VA VA = PV – PC
PRfacturat = PV + TVAcol = PV + PV x cota TVA/100
TVAcol = TVA colectat, aferent preţului de vanzare

TVAded = TVA platit la cumparare, prin preţul facturat
TVAdat = TVA datorat, ca diferenţă între TVA colectat şi TVA deductibil
PV = preţul de vânzare negociat, fără TVA
PC = preţul de cumpărare, fără TVA
VA = valoare adăugată
PRfacturat = preţul cu ridicata, ca preţ de facturare
INCOTERMS INCOTERMS
INCOTERM (INternational COmercial TERM). 2. Free Alongside Ship (FAS)
1. Ex-Works (EXW)
2. Free Alongside Ship (FAS) Vânzătorul transportă bunurile de la depozitul său plăteşte
3. Free Carrier (FCA) vama şi plasează bunurile lâgă vas, în portuld e
4. Free On Board (FOB) export. Aici riscul este preluat de către
cumpărător.
5. Cost and Freight (CFR)
Cumpărătorul este responsabil cu încărcarea
6. Cost, Insurance and Freight (CIF) bunurilor pe vapor (dacă nu se specifică altfel)
7. Carriage Paid To (CPT) şi cu plata tuturor costurilor apărute în
8. Carriage and Insurance Paid To (CIP) transportul bunurilor la destinaţie.
9. Delivered At Frontier (DAF)
10. Delivered Ex-Ship (DES)
11. Delivered Ex-Quay (DEQ)
12. Delivered Duty Unpaid (DDU)
13. Delivered Duty Paid (DDP)
INCOTERMS INCOTERMS
1. Ex-Works (EXW) = franco depozit exportator 3. Free Carrier (FCA)
Vânzătorul (exportatorul) oferă bunurile Vânzătorul (exportatorul) asigură vămuirea şi

cumpărătorului (importatorului) la depozitul transportă bunurile în locul indicat de
vânzătorului. Cumpărătorul este responsabil cumpărător. Dacă acest loc este chiar depozitul
pentru costurile de transport, taxe, asigurări şi vânzătorului, atunci acesta trebuie să încarce
acceptă riscul pierderii bunurilor imediat după bunurile în vehiculul de transport; altfel,
ce acestea sunt cumpărate şi transferate în cumpărătorul este responsabil cu încărcarea
afara uşilor depozitului. bunurilor.
Preţul ExWorks nu include preţul încărcării Cumpărătorul îşi asumă riscul pierderii de la acest
bunurilor în camion sau pe vas şi nici cheltuieli punct şi trebuie să plătească toate costurile de
cu vămuirea. transport până la destinaţie.
Dacă, în ţara de destinaţie, vama se face după
reguli FOB, costurile de transport şi cele cu
asigurările de la poarta depozitului la portul de
export trebuie adăugate la preţul ExWorks.
INCOTERMS INCOTERMS
4. Free On Board (FOB) 6. Cost, Insurance and Freight (CIF)
Vânzătorul (exportatorul) este responsabil pentru Vânzătorul este responsabil cu livrarea bunurilor pe
livrarea bunurilor de la depozitul său şi pentru vas şi plata vamii în ţara de export. El plăteşte
încărcarea pe vas în portul de export, dar şi şi asigurarea, în numele cumpărătorului.
pentru efectuarea vămuirii, în ţara sa. Imediat Riscurile sunt preluate de cumpărător după
ce bunurile au ajuns pe vas, riscurile se descărcare.
transmit cumpărătorului (importatorului). Cumpărătorul trebuie să facă vama în ţara de
Cumpărătorul plăteşte transportul şi asigurarea din destinaţie şi să plătească chelt. de transport şi
acel moment şi trebuie să facă vama în ţara de asigurare în ţara importatoare.
destinaţie. CIF poate fi utilizat numai dacă transportul se face,
O tranzacţie FOB va fi citită “FOB, port de export”. măcar parţial, pe apă.
De exemplu, dacă portul de export este Constanţa, Dacă vama se face FOB costurile de transport şi
o tranzacţie FOB va fi citită “FOB Constanţa”. asigurare pe parcurs internaţional vor fi deduse
din preţul CIF.
O tranzacţie CIF se va citi CIF, port de destinaţie.
INCOTERMS INCOTERMS
5. Cost and Freight (CFR)
8. Carriage and Insurance Paid To (CIP)
Vânzătorul (exportatorul) este responsabil cu
vămuirea, cu livrarea bunurilor în portul sau Vânzătorul transportă bunurile în portul de
gara de export şi cu plata cheltuielilor export, face vama şi le livrează către
internaţionale de transport. destinaţie.
Cumpărătorul preia riscurile odată ce bunurile au De aici, riscurile sunt preluate de cumpărător.
fost încărcate şi trebuie să plătească asigurarea, Vânzătorul este responsabil cu transportul şi
descărcatul, vama şi apoi transportul până la asigurarea până la destinaţie.
destinaţia finală.
De aici, riscurile sunt preluate de cumpărător.
Dacă livrarea se face după regula FOB, costurile
internaţionale trebuie deduse din preţul CFR.
INCOTERMS
12. Delivered Duty Unpaid (DDU)
Vânzătorul (exportatorul) este responsabil cu

plata tuturor costurilor asociate livrări
bunurilor tranzacţionate până la destinaţia
indicată de către cumpărător.
Cumpărătorul (importatorul) preia riscurile
din acel moment şi trebuie să plătească
vama, taxele şi să asigure transportul
intern până la destinaţia finală, până unde
va plăti şi asigurarea.
INCOTERMS
13. Delivered Duty Paid (DDP)
Vânzătorul (exportatorul) este responsabil

cu plata tuturor costurilor asociate
livrării bunurilor până la destinaţie şi cu
plata vămii în ţara importatoare.
DDP = livrare “la uşă”
O tranzacţie DDP va fi citită “DDP nume loc
destinaţie”.

Ae Nou

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Ae Nou

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ANALIZA ECONOMICA

Profesor: Cristian Doicin

 Detalierea si analiza componentelor

 Evidentierea principiilor economice

 Analiza economica a unor variante de

 Punctaj semestru 80p

 Introducere si Prezentare generala

 Nu exista intrebari prostesti;

Semnal rezultat din

Perspectiva conform căreia:

 Pionier: Arthur M. Wellington, inginer constructii

Numai diferenţele dintre ieşirile

Prin utilizarea aceleiaşi unităţi de

Selectarea unei anumite alternative necesită

Îmbunătăţirea deciziilor este parte a

+ stabilirea mulţimii iniţiale

Fie două alternative, A1 şi A2, exclusive reciproc.

= pragul incepand de la care o firmă

Domnul Ionescu are nevoie de un mijloc de

1.6.1 Criterii multiple în procesul de decizie

1.6.2 Diagrama de evaluare a deciziilor

Profitul (Costul) echivalent

1.6.3 Obiective strategice

1.6.4 Prezentarea alternativei

Dacă nu există venituri sau alte beneficii de natură econo-

1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului

1.7.3 A cumpăra sau a fabrica

1.7.3 A cumpăra sau a fabrica

1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului total

1.7.1 Alegerea materialului piesei pe baza costului total

1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere diferite

1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere diferite

Timpul de operare plus timpul (de staţionare) pentru înlocuirea sculelor

Timpul necesar pentru a completa un ciclu de prelucrare influenţează

La o viteză de 150 m/min:

1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere diferite

În concordanţă cu regula R1, este mai avantajos să se

Această analiză presupune că toată producţia

1.7.2 Prelucrare cu viteze de aşchiere

Se doreşte determinarea vitezei de aşchiere

Salarii: 1 operator x 4 ore/zi x 22,5 u.m./oră 90,00 u.m.

1.7.3 A cumpăra sau a fabrica

1_1. Se consideră situaţia lui Adrian, student aflat la sfârşitul primului

1_2. În timp ce studiaţi pentru examenul la „Analiză economică” împreună cu

a) Care este problema în această situaţie ? Dezvoltaţi-o într-o manieră

1_3. Un prieten cu o situaţie materială bună tocmai a cumpărat o vilă

Profit Venit total

Identificare Proiectare Proiectare Fabricare sau Operare sau Retragere din

Identificare Proiectare Proiectare Fabricare / Operare

Obiectiv: explicitarea efectelor corelate ale

Se urmăreşte minimizarea costului ciclului de viaţă

Valoarea reziduală (VR) exprimă valoarea posibil de

(prin vânzare, valorificarea pieselor,

Care este costul iniţial pentru implementarea sistemului CAD/CAM ?

Costurile istorice sunt costuri care apar în

Costurile nerecuperabile sunt costuri istorice care

Toate costurile care pot apărea în viitor sunt numite

Costul renunţării la oportunitatea unor dobânzi sau

Costul deciziei de a alege o alternativă în defavoarea

Costurile materiale şi salariale directe pot fi uşor

Ipoteză: există cerere care să absoarbă

Metode pentru determinarea volumului

costuri fixe  profit total