STxlPÎXIRILE LUI MIRCEA ÎX TKAXSILVAXIA

IOAX AL'HEL POP

Socotit de contemporani drept ,,cel mai viteaz şi mai ager dintre

1
principii creştini" (Leunclavius) , Mircea cel Mare. prin rodnica şi lunga,
lui domnie, a conferit ţării sale un prestigiu fără precedent şi o întindere
teritorială maximă p e n t r u veacurile X I V —XVI. înconjurat de vecini
puternici şi orgolioşi ca Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei ( 1387 —
1437) sau Vladislav I I Jagiello, regele Poloniei (1386 — 1434) şi mare cneaz
al Lituaniei (1377—1392) şi ameninţat tot mai insistent de statul o t o m a n
„marele voievod şi d o m n ' ' a ştiut să folosească rivalităţile şi presiunile ex­
terne în scopul asigurării prosperităţii Ţării Româneşti. Deşi integrat,
conform mentalităţii vremii, în sistemul raporturilor feudo-vasalice dintre
.state (ne referim cu precădere, la relaţiile cu regele Ungariei), Mircea cei
Mare s-a socotit pe sine şi a fost mereu stăpînul unei ţări independente ;
suzeranitatea maghiară, manifestată prin palide a t r i b u t e , mai ales for­
male, nu 1-a împiedicat niciodată pe voievodul r o m â n să întrebuinţeze în
toate documentele solemne pe care le-a emis (şi s-au p ă s t r a t pina astăzi)
marea suveranităţiiBCU 2
Cluj / Central
. Formulări University
ca dei Library
gratia (din milaCluj
lui Dumnezeu),
miloşii bojiei i bojiem darovaniem (din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui
Dumnezeu), smaodărjet (singur stăpînitorul), prezente în intitulaţia docu­
mentelor, exprimă ideea de autocraţie, identică celei existente la î m p ă r ă ţ i i
bizantini, la ţarii bulgari sau la regii magiari şi poloni. Titlul a fost u z i t a t
3
şi recunoscut şi în raporturile cu alte state (ex. Polonia) , el fiind expresia
4
unei politici externe independente .
r
î n afara acestei semnificaţii şi a altora î n ă , titlul domnesc din cele
mai multe documente reflectă şi întinderea teritorială a statului româ­
nesc sud-carpatic : Ţara Ungro via hiei (sau Vaiali ia dinspre Ungaria), „păr­
ţile de peste m u n ţ i " (sau „plaiurile' ), tcntoriale „dinspre părţile t ă t ă r e ş t i "
(sau „spre laturea tătariului"), ducatele Amlaşului şi Făgăraşului, b a n a t u l
5
Severin ului, „ t o a t ă Podunavia pina la Marea cea M a r e " şi cetatea Dîrstor .
Rezultă clar de aici că Mircea este domnitorul care, exceptîndu-1 pe Minai
Viteazul, a dat statului său cea mai mare întindere în evul mediu, adău­
gind nucleului iniţial noi teritorii, dar toate româneşti. Unele dintre teri­
toriile pomenite în titlu e r a u moşteniri transmise de la înaintaşi, altele,
mai m ă r u n t e , dintre cele dob indite de Mircea, nu sînt nominalizate, dar
toate, prin reunirea lor sub o singură stăpînire la c u m p ă n a dintre veacurile
X I V şi XV, dau imaginea unui stat puternic si întins, condus de u n dom­
nitor prestigios. Integrarea în Ţara Românească a unor întinse regiuni ale
Transilvaniei şi Moldovei de mai tîrziu sugerează de pe acum chiar desti­
nul de resi it ut nio Daciae, ce va prinde contur m veacurile X V I — X V I I . Dacă
despre zonele de la nordul gurilor Dunării şi de pe malul Mării Xegre („Ba­
sarabia") stăpînite de Mircea, mărturiile sint extrem de sărace, părţile
-transilvănene cuprinse în statul m u n t e a n sînt mai bine reflectate documen t a r
 IV această bază, so poate a r ă t a că, în timp ce ţările Severinului, •
Amlas-.ilui .şi Făgăraşului au fost stăpînite anterior de Ţara Românească,
cet ăi iie Bran şi Kologa au fost dobimiite de Mircea. Cu excepţia cetăţii
Boloira, toate celelate stăpîniri ardelene formau şi sub aspect geografic —
teritorial corp comun cu Ţara Românească. B e altfel, Bologa este singura
stăpinită exclusiv de Mircea, alte posesiuni, p e n t r u intervale variabile de
timp, iiitrind iu p a t r i m o n i u l unora dintre înaintaşi şi urmaşi. Despre Ţara
6
Severinului. devenită incă din veacul X V I I I b a n a t de Severin , se poate
spune cert (in ciuda controverselor privind întinderea sa teritorială), ca­
si despre Ţara lui Litovoi şi poate, cea a lui Seneslau că erau aşezate pe
ambele versante ale Carpaţilor, cuprinzînd sud-estul B a n a t u l u i (timişan),
Ţara Haţegului, respectiv, Ţ a r a Făgăraşului. P e baza acestor realităţi stră­
vechi, d u p ă formarea statului feudal Ţara Românească, regatul maghiar,
fie şi sub forma unor feude considerate revocabile, a fost obligat să recu­
noască m u l t ă vreme stăpînirea domnilor m u n t e n i in Severin, Amlaş şi
F ă g ă r a ş . S-a apreciat şi, în linii mari, lucrurile aşa stau, că posesiunile de
7
peste m u n ţ i au fost stăpînite de Mircea t o a t ă domnia . Severinul a deve­
nit p a r t e a titlului domnesc încă în vremea lui Ylaieu (1364—cea. 1377),
care, din multiple motive, în a n u m i t e circumstanţe şi spre deosebire de
Mircea, s-a recunoscut voievod ,,din mila lui Dumnezeu şi a regelui Unga­
riei" (Dei et regis Ungarie gratia, voievoda Transaplinus et baiivs de Z e ti­
8
rino. . . ) . Primele documente p ă s t r a t e de după 1386, care exprimă prin in
titulaţie stăpînirea asupra Severinului, sînt t r a t a t e l e de alianţă dintre Mircea
cel Mare şi Vladislav, regele Poloniei, din 20 ianuarie 1390 şi 6 iulie 1391 :
M ire ins, dei gratia ivoyvoda Transalpinus, Ffogaras et Oinlas dux. Se ce­
9
rini, comes . . . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
De asemenea, încep hui cu anul 1391, documentele au consacrat sc­
ila banilor români de Severin, membri ai sfatului d o m n e s c : Dragau ban
(la 27 decembrie 1391), R a d u ban (la 11 mai 1109), Drăgoi ban
fia 21 noiembrie 1413), R a d u l b a n şi Aga ban (la 28 martie 1415 şi la 22 iunie
10
1418) s.a. . Mircea însuşi apare cu titlul de ban de Severin în 1390 pe le­
11
genda peeeţii domneşti (wakvoa Transalpin, ban de de Cztverino) şi în
documentul din 7 martie 1395 (tratatul de alianţă cu Sigismund de Lu­
12
xemburg): voivoda Transaplinus, dux deFugaras elbanusdeZeverin Acelaşi
titlu de b a n p e n t r u domn mai este pomenit într-un document databil în in­
tervalul 1399—1406 şi transmis nouă în rezumat p r i n t r - u n intermediar de-
1 3
veacul X V I . î n alte trei documente însă, din perioada 1404—1406, Mircea
14
este înfăţişat ca „domn al banatului Severinului" . P e de altă parte, între anii
1387—1392 mai apar încă în documente bani maghiari de Severin, care s-ar
putea să fi a v u t , aşa cum s-a remarcat, o „misiune r e c u p e r a t o a r e " şi să
15
fi stăpînit doar pînă la Porţile de Fier şi Valea Cernei . X u credem că exis­
tă suficiente argumente p e n t r u a socoti drept certă observaţia că „pier­
derea cetăţii Severinului aducea după sine în t i t u l a t u r a domnească men­
ţiunea domn al banatului Severinului şi că prezenţa banului în sfat (adică
stăpînirea românească asupra cetăţii Severinului) excludea din titulatura
1
domnească formularea ,,donni al b a n a t u l u i Severinului" «. Aceasta, deoa­
rece seria documentelor este prea lacunară spre a permite azi, pe baza sa,
concluzii atìt de strìnse. De asemenea, preciziunea termenilor în acea epocă
era mai mult un deziderat decît o realitate : în r a p o r t cu Severinul, Mircea
apare cind comes, cînd bonus, cind dominus. Xu există o regulă precisă în
atribuirea acestor titluri. Spre pildă, în acelaşi t i m p în care domnul apare
numit comite de Severin (1390, t r a t a t u l cu Polonia), pecetea domnească,
poartă, cum s-a văzut, legenda cit Mircea — ban de Severin. Deasemenea-
m acelaşi an 1391, cînd domnul este n u m i t intr-un document solemn (tra­
t a t cu Polonia) comite de Severin (în sens de stăpîn, de domn), apare men­
ţionat şi b a n u l Drăgan, semn ea, probabil, cetatea Severinului era în stă-
pînirea Ţării E o m â n e ş t i . iar autoritatea domnească se exercita acolo
prin intermediul lui Drăgan. Xi se pare puţin probabil ca tocmai in perioa­
da de apogeu a puterii lui Mircea, fapt reflectat şi in titlul domnesc (1403-
1406), d u p ă ce regele Ungariei trecuse prin grele momente în interior (răs­
17
coala. magnaţilor) , titlul de „domn al banatului Severinului" să fie doar
„o simplă formulă de cancelarie ce nu corespunde realităţii", cum s-a afir­
18
m a t . Sîntem într-o vreme cînd documentele latine din Ungaria arată, în
multe cazuri demnitatea de b a n al Severinului drept v a c a n t ă , sau nu con­
ţin referiri la ea, cînd nici un act de a u t o r i t a t e (danie, privilegiu etc), în
Ţara Severinului sau privind Ţara Severinului nu se exercită din p a r t e a
regelui Sigismund (libertăţile recunoscute călugărilor de la Vodiţa şi Tis-
19
m a n a sini cuprinse numai în documente din 1418—1419 , emise de regele
maghiar atunci şi J I U mai devreme). De aceea, credem, dimpotrivă, că
titlul de „ d o m n al banatului de Severin" (comes în documente latine),
reflectă, în cea mai mare p a r t e a domniei lui Mircea cel Mare, o stăpinire
reală, cel p u ţ i n la est de Valea Cernei, a 1 arii Severinului împreună cu ceta­
tea omonima (la 23 noiembrie 1406 a domnul emite u n document pentru
20
Tismana ) refelctă o stăpinire superioară celei cuprinse în titlul de ba nus,
21
ee apărea ea demnitar al coroanei magiare . Mircea este domn al Severi­
nului (ban a fost doar în momentele de restrişte din preajma t r i a t u l u i cu
Sigismund, încheiat la Braşov, la 7 martie 1395) şi nu ban ca Ylaicu ; este
BCU Cluj / Central University Library Cluj
domn p e n t r u că are el însuşi proprii săi bani de Severin. D e asemenea,
ea marcă a trainicei şi importanţei acestei „ ţ ă r i " româneşti, la Severin, pe
t o a t ă durata domniei lui Mircea, a continuat să funcţioneze, ce a de-a doua
22
mitropolie a Ungrovlahiei, existentă încă de la 1370 .
Toate aceste realităţi pledează p e n t r u o continuitate de stăpinire
românească în Severin, dincolo de perioadele, variabile ca d u r a t ă ,cînd ceta­
tea omonima şi zona de la vest la Talea Cernei s-au aflat sub control străin
(chiar între 1386—1418). Daniile făcute Todiţei (care se afla la nord-vest
23 2
de Severin, aproape de Orşova —Buaşva) la 1 3 8 7 şi după 1400 * eu pre­
cizarea, pentru cel din u r m ă caz, că stăpînirea se întindea,, pînă la hotarul
Eîşavei", atestă o autoritate munteană fermă, împinsă mult spre vest.
Xumele judeţului Mehedinţi, derivat de la c e l a i cetăţii Mehadia, e o măr­
25
turie în acelaşi sens . Titlul de „domn al banatului Severinului" a reflec­
t a t concepţia unei stăpîniri superioare asupra acestui colţ de pămînt ro­
mânesc.
Aceeaşi idee de stăpinire superioară este exprimată de cancelaria
domnească în r a p o r t cu alte posesiuni cuprinse în titlul lui Mircea. Alături
de prezenţa Dobrogei între hotarele Ţării Eomâneşti ( T e r r a m m Bobrodicn
despotus, domn, de amîndouă părţile peste toată P adunar ia pînă Ia Marea
cea Mare), de autoritatea asupra Silistrei (singur stăpînitor al cetăţii Dir-
26
stor) , realităţi exprimate formal-documentar prin titluri prestigioase,
se r e m a r c ă stăpînirea m u n t e a n ă în Ţara Amlaşului şi Ţara Făgăraşului.
Amintit încă din veacul X I I I ca „ ţ a r ă a r o m â n i l o r " şi socotit ea v a t r ă a
27
„descălecatului" la sud de C a r p a t i , Făgăraşul a gravitat spre Ţara Ro­
mânească de-a lungul întregii perioade medievale. P e fondul aceluiaşi com­
plex de civilizaţie, al aceleiaşi structuri etnice româneşti, s-au m a t u r i z a t
pe ambele versante ale Carpaţilor aceleaşi condiţii soeial-eeonomice şi poli­
28
tice. De aceea forţa unificatoare se putea ivi din oricare parte a munţilor .
Ea, s-a ivit din nord (in cazul Moldovei a pornit din vest), iar centrul
1
nou ui stat va fi la sud de Carpati, dar tocmai de aceea Muntenia- a p ă s t r a t
r a p o r t u r i speciale cu sudul Transilvaniei. De altfel, regatul feudal maghiar,
p u r t ă t o r u l unor noi rinduieli, de model apusean, a fost obligat să recunoască
unitatea „Marginei" şi a Ţării Făgăraşului cu Ţara Românească, chiar
dacă a îmbrăcat aceasta recunoaştere în haina vasalităţii. Din p u n c t u l de
vedere românesc, mai ales în timpul lui Mircea, Făgăraşul făcea p a r t e
2,
integrantă din ,,Ţară'', nu era considerat un ducat s t r ă i n ; această „ ţ a r ă
româ-nească"' n u era un simplu feud întimplător, acordat temporar şi con­
diţionat, nu era un loc de refugiu oferit de suzeran vasalului său (asemenea
30
feude nici nu se dădeau la graniţe, ci mai departe, în interior) , era o p a r t e
a ,,Ţării "însăşi, dar situată peste munţi. Cum Mircea s-a socotit pe sine
domn nu din mila vreunui suveran pă-mintean, ci prin graţia divină, titlu­
rile de duce sau herţeg (străine de tradiţia locală) implicau, conform ideolo­
giei politice româneşti, sensul domniei, adică al stăpinirii efective, de fapt,
şi de drept, asupra Ţării Ameaşului şi Ţării Făgăraşului. F o r m u l a r e a dir,
titlul domnesc care se pare că atestă în mod curent stăpinirea asupra Făgă­
raşului şi Amlaşului este cea de „domn al părţilor de peste m u n ţ i " (sau
„domnind în părţile de peste m u n ţ i " ori „oblăduind şi domnind h o t a r u l
de sub m u n t e " ) : 11 documente interne cuprind această expresie, ele fiind
emise în anii 1389, «1,390 — 1400,» 1400, «1400-1403», «1401-1406», ( 1 4 0 4 -
31
1406», «cea. 1406», 1406, «1407 — 14018», 1409, şi respectiv, 1 4 1 5 , adică
acoperind, aproximativ, t o a t ă d u r a t a domniei. Unul din aceste documente,
a n u m e cel din 20 BCU Cluj /(transmis
iulie 1400 Central University Library
însă printr-o Cluj maghiară,
traducere
după u n original slav pierdut), conţine formularea „ d o m n a toată Ţara
Eomânească, stăpinitor pînă la D u n ă r e şi peste m u n ţ i , în Ţara Făgăraşu­
lui pînă la Olt", sugerînd direct identitatea dintre părţile de peste munte
2
şi Ţara Făgăraşului' . Din cele 11 documente amintite, 4, emise în inter­
valul 1401 — 1406, adică atunci cînd titlul domnesc „hegemonia lui Mircea
33
in Europa s u d - o r i e n t a l ă " , cuprind şi expresia concretă „herţeg al Amla­
84
şului şi F ă g ă r a ş u l u i " . Un singur document, d a t la 27 decembrie 1391
(considerat o vreme suspect şi transmis printr-o traducere latină de secol
X I X ) , conţine formula n e a t e s t a t ă în epocă „totiusque terrae Fogaras per­
35
p e t u u s d o m i n u s " . î n tratatele cu Polonia din 20 ianuarie 1390 şi din iu­
lie 1391 titlul este Fogaras et Omlas dux, iar în t r a t a t u l de la Braşov din
96
7 martie 1395, Mircea îşi spune dux de Fugaras . Deci, într-o v r e m e cînd
documentele interne slavone foloseau expresia „ d o m n al părţilor de peste
m u n t e " , actele cu valoare internaţională precizau că este vorba despre
Amlaş şi F ă g ă r a ş . De altfel, în mod cert, Amlaşul şi Făgăraşul sînt curpinse
şi in titlul mitropolitului,, Ungrovlahiei" de exarh al Plaiurilor („exarh a
3 7
toată Ţara Ungurească şi al Plaiurilor " ) . î n vremea lui Mircea, Amlaşul
era format din opt sate (Sibiel, Galeş, Săliştea, Valea, Coco va, Tilişca,
38
A cili u şi Amlaş) cu munţii lor, stăpîniii din v e c h i m e , fiind organizat
î m r - u n a d e v ă r a t ducat, distinct de cel al Făgăraşului. Ţara Făgăraşului
de la sud de Olt avea în timpul domniei lui Mircea cel Mare circa 25 de sate
39
cu hotare, de asemenea, pina la culmile m u n ţ i l o r . Din perioada cercer-
t a t ă se cunosc opt boieri stăpînitori de sate (pămînturi şi supuşi), întăriţi
in ocinele lor sau dăruiţi de Mircea cel Mare (în intervalul 1390 — 1406) ;
Ion, Burcia şi Căliiau sînt confirmaţi în stăpinirea satului Braniştea Ură-
 şiei, a ocinei Vadul Şereaiei şi a unei s tini în muntele Lerestilor, t o a t e
40
sentite de dări şi slujbe ; ('oştea este întărit ÎQ stăpînirea oeinelor Viştea,
de Jos, Viştea de Sus şi o j u m ă t a t e in stăpînirea oeinelor Viştea de J o s ,
1
Vişea de Sus şi o j u m ă t a t e din Arpaşul de Sus, cu ţigani* ; Stanerai egu­
2
menul şi fratele său Călin primese oeina Scorci, scutită de orice fel de dări* ;
43
Micul şi Stoica primesc j u m ă t a t e din satul M î n d r a . P e baza acestui ul­
tim document de danie (transmis doar printr-o traducere maghiară), sin­
gular de altfel în acest sens, s-a admis că Mircea recunoştea că Făgăraşul
era un feud revocabil : ,,venind alt domn după moartea mea, din Ţară iu
Ţara Făgăraşului, din neamul meu sau din alt neam sau unul din neam din
Ţara Ungurească. . . („urmează blestemul în caz că urmaşul nu va „ p ă z i "
44
d a n i a ) . însă recunoaşterea posibilităţii succesiunii unui „ d o m n din Ţara
Ungurească", într-un singur document (şi acela transmis prin filieră ma­
ghiară), nu credem că este suficient de relevantă pentru dovedirea afirmaţiei
de mai sus. Oricum în această vreme şi multe secole după aceea, Ţara Fă­
găraşului s-a înfăţişat nu numai sub aspect etnic, ci şi sub aspect social-
economic, politic şi instituţional ea o Iară românească : structura socială
(boieri, vecini, robi ţigani, moşneni), dările şi prestaţiile, strîngătorii de
dări, scutirile de dări şi slujbe, formele de proprietate erau, toate, identice
45
cu cele din Ţara Românească . Sub aspect bisericesc, dacă la Severin
fiinţa o mitropolie ortodoxă, Făgăraşul (unul din acele Plaiuri), alături
de toţi supuşii de rit oriental din Ungaria, depindea de mitropolia Ungro-
vlahiei (cum s-a văzut, la 1401, mitropolitul Antim era şi „exarh a t o a t ă
Ţara Ungurească şi al Plaiurilor"). Plaiurile stat pomenite separat şi spe­
cial în titlul mitropolian, fiindcă ele, ca p a r t e integrantă a Ţării R o m â ­
neşti, reprezentauBCU Clujdecît
alceva / Central University
credincioşii de Library
confesiuneClujoreintală din
Ungaria. Credem că noul titlu conferit mitropolitului Antim la 1401 mar­
chează în condiţiile imposibilităţii existenţei unei organizări eclesiastice
superioare proprii, extinderea autorităţii ierarh m u n t e a n asupra celei
mai mari p ă r ţ i a românilor din Transilvania şi Ungaria. Noul titlu, ne­
a t e s t a t înainte de prestigioasa domnie a lui Mircea, trebuie să marcheze o
lărgire considerabilă a „ e x a r h a t u l u i " concretizat o v r e m e numai i m n no­
4
ţiunea^ de „Plaiuri" ".
î n fruntea credincioşilor făgărăseni se afla, în vremea lui Mircea,
47
egumenul Stanchi, proprietarul, cum s-a văzut, al moşiei S c o r e i . Tradi­
ţia locală din F ă g ă r a ş susţine că Mircea cel Mare ar fi construit o mănăstire
ortodoxă în apropierea Cîrţişoarei şi u n a la Răşinari (lingă Sibiu), lăcaşuri
48
ce ar fi dispărut în secolul X V I I I , în u r m a asaltului tunurilor lui Bueov .
Reprezentative sînt: şi instituţiile de drept româneşti din F ă g ă r a ş şi Amlaş
precum şi modul de aplicare a justiţiei. Chiar dacă raporturile cu restul
Transilvaniei şi al regatului continuă la cumpăna dintre veacurile X I V
şi X V (în 1397 regele Sigismund călătorea prin F ă g ă r a ş , unde a ţ i n u t şi
scaun de judecată), se păstrează şi se dezvoltă instituţii de judecată pro­
prii : la 1413 sînt atestaţi judeţul cu bătrînii făgărăseni (turali consules ac
4 9
prejate terre seniores), a n u m e Vlad, Costea şi Petre, zis S t a n . Despre
Amlaş există un document din timpul lui Dan I I (1420—1431), emis de
;o
juzii şi sfetnicii j u r a ţ i şi celor şapte scaune săseşti la 28 aprilie 1428
(deci la scurtă vreme după domnia lui Mircea), document în care, prin
judecarea de către vornicul Albu a unei pricini care-i privea şi pe locuitorii
din Aciliu, se reflectă de fapt autoritatea juridică personală p e care o
avea domnitorul român în „părţile de peste m u n ţ i " .
 i n contextul raportărilor Ţării Româneşti eu Ungaria la sfirşitul
51
secolului al X I V - l e a şi la începutul secolului al XV-lea, trebuie plasată şi
extinderea autorităţii lui Afircea cel Bătrin asupra Branului. Cetatea,
clădită la 1377 şi străjuind drumul dintre Braşov şi Câmpulung, s-a aflat
sigur in stăpinire ,,transalpină" intre anii 1412—1419, conform mărturiilor
documentare. Astfel, Ştibor, voievodul Transilvaniei, recunoaşte într-un
document din 18 septembrie 1412 că B r a n u l se afla în mîini străine (cus-
2
trum prenominatum in manibus extat alienis/> , iar la 7 iunie 1419 regele
Sigismund cere înlocuirea castelanilor m u n t e n i cu alţii, rinduiţi de Mihail,
cornitele secuilor, castelani care să nu mai stânjenească pe braşoveni şi
5
pe oaspeţii din preajmă ". î n c e p u t u l stăpînirii luiMircea asupra Branului
a fost fixat însă mai devreme, cu ocazia uneia din cele două întîlniri între
regele maghiar şi domnul m u n t e a n , la Braşov, în 1,395 şi la Severin, in
54
1406 . Cele mai numeroase şi mai autorizate opinii consideră intrarea
Branului în stăpînire românească în u r m a t r a t a t u l u i de la Braşov, încheiat
55
la 7 m a r t i e 1395 . Şi cu toate că Mircea a trecut prin momente critice
pina prin 1396—1397, apreciem că întâlnirea de la Braşov din 1395 a favo­
rizat mai mult o eventuală asemenea donaţie (iu acea dată) decît t r a t a t i ­
vele din 1406 de la Severin, care par să fi d é p a r t i t căile de acţiune ale-
56
celor doi suverani. P e de alla p a r t e , considerăm că merită r e ţ i n u t ă opinia
exprimată recent, conform căreia, în contextul noilor înţelegeri comerciale
din 1412—1413 ar fi intrat Mircea în posesia castelului B r a n şi a taxelor
57
vamale percepute în acest loc de trecere . E posibil ca dania Branului
(petrecută în mod cert înainte de septembrie 1412, cînd se ştie că era
„in mîini s t r ă i n e " şi cînd Ştibor, voievodul Transilvaniei, cere braşovenilor
să nu ia v a m ă de laBCU Cluj / moldoveni,
negustorii Central University
ci de la Library Cluj să fi grăbit,
cei munteni)
între altele, hotărîrea lui Mircea de reînnoire a privilegiului comercial d a t
de Vlaicu voievod la 1368.
Oricum ar sta lucrurile, stăpînirea m u n t e a n ă asupra Branului, în
condiţiile regimului v a m a l preferenţial recunoscut de voievozii sud-carpa­
tici braşovenilor, a fost profitabilă deopotrivă domniei, ca o compensaţie
p e n t r u şirul de sacrificii făcute în favoarea puternicului vecin din nord şi
nord-vest, şi negustorimii din Ţ a r a Românească, prin eliminarea unei
58
piedici din calea activităţii ei . Că aşa au stat lucrurile o dovedesc, în
ciuda aşezâmîntului comercial favorabil acordat de Mircea braşovenilor
la 1413, nemulţumirile acestor negustori : ei s-au plîns regelui că voievozii,
Mircea şi Mihail au înălţat la Brun u n „însemn v a m a l " şi că au impus-
p l a t a vămii, „spre m a r e a lor pagubă şi spre marea ştirbire a pomenitei
lor libertăţi", fapt care a şi dus la exprimarea fermă a intenţiei suveranu­
S9
lui maghiar de a relua cetatea în 1419 . Plîngerile negustorilor braşoveni
au fost receptate şi de voievodul Miliail, care simţind pericolul pierderii
cetăţii, porunceşte „slugilor domniei mele din Cetatea Dîmboviţei şi vame­
şilor din R u c ă r şi din T u r c h i " (Bran) să ia „ v a m ă d r e a p t ă " ş i să fie
„ î n g ă d u i t o r i " cu aceşti negustori, spre a nu se mai da prilej de s u p ă r a r e
60
„părintelui domniei mele", adică regelui S i g i s m u n d . P e de altă p a r t e ,
Mihail se arată destul de ferm cînd „ p o r u n c e ş t e " braşovenilor să permită
1
oamenilor săi „să-şi scoată datoria de la datornic'""' . D e asemenea, vădind
u n constant interes p e n t r u regiunile din sudul Transilvaniei, Mihail întă­
reşte, „cu putere n o u ă " scrisoarea a v u t ă „din osebita milostivire a dom­
nului şi părintelui nostru, Mircea voievod, de veşnică aducere a m i n t e " ,
de ..cinstiţii oameni din Cisnădie". anime românii şi alţii, scrisoare ce l e
recunoştea d r e p t u l de a-şi p a ş t e turmele in m u n ţ i i Ţării Româneşti, de a
 6 2
se bucura de p ă d u r i şi de ape . Interesul special şi protecţia acordată de
Mircea şi de fiul său Mihail acestor regiuni smt rezumate sugestiv în urmă­
torul pasaj : ,, . . .Dacă s-ar întîmpla ca noi să avem pricini sau neînţelegeri
cu t o a t ă ţ a r a Transilvaniei, cu voi noi voim să păzim pacea şi o trainică
o p r i r e a armelor şi, ceea ce este mai mult, vă vom trimite in t i m p de
război pe unul din boierii noştri cu o ceată de săgetaşi de-ai noştri
3
care v ă v a a p ă r a . . . " ° . Porunci adresate Bramimi şi Braşovului, apeluri
de protecţie şi înlesniri economice acordate transilvănenilor etc., sînt,
toate, nu n u m a i dovezi de autoritate şi putere m u n t e a n ă la nord de Car­
pati, dar mai ales mărturii ale unităţii de structură etnică şi de civilizaţie
românească dincolo de graniţele politice ale vremii.
Stăpînirea m u n t e a n ă asupra Branuhii, alături de alte cîteva fapte
de la cumpăna veacurilor X I V şi X V , sugerează chiar prologul tendinţei
fireşti, manifestate plenar m a i tîrziu, de eliminare a avantajelor unilate­
rale de care se b u c u r a u negustorii străini în Ţara Românească şi Moldova,
•de statornicire a unui regim de reciprocitate, în stare să asigure şi propă­
M
şirea comerţului românesc .
Tot în Transilvania, dar departe de celelalte stăpîniri, care aveau
liotar comun cu Ţ a r a Românească, a deţinut Mircea cel B ă t r î n cetatea
Bologa cu domeniul său (Sebeswar sau, altfel spus, cetatea H u e d i n —
as
Huni/adwc-r sau Kalailmzeg) . Stăpînirea asupra cetăţii Bologa a a v u t u n
alt caracter decît celelalte stăpîniri transilvănene ale lui Mircea. U n
singur document s-a p ă s t r a t pînă astăzi în legătură directă eu acest fapt :
la 23 ianuarie 1399, Ştibor, voievodul Transilvaniei, în u r m a hotărîrii
l u a t e în adunarea generală a Transilvaniei, ţ i n u t ă în 8 ianuarie 1399, cere
BCU Cluj / Central
conventului din Cluj-Mănăştur University
să ridice Library
din nou Cluj de liotar ale
semnele
moşiei Izvorul Oişului, aparţinînd episcopului Transilvaniei, întrucît
ţăranii din Şaula, sat al cetăţii Bologa, au distrus semnele de h o t a r ale
86
amintitei posesiuni . î n adunarea de la 8 ianuarie 1399, s-a ridicat Xicolae
de Luduş „în numele măritului b ă r b a t , domnul Mircea, voievodul Ţării
Româneşti, cu scrisoarea de împuternicire a aceluia [a lui M i r c e a ] , "
declarînd că cetatea H u e d i n cu satul Saula şi eu celelalte moşii şi p ă r ţ i
de moşie ce ţin de acea cetate au fost hărăzite nu de mult stăpînului său
d e către regele Ungariei şi, astfel, acesta nu cunoaşte bine mersul semnelor
de h o t a r şi al hotarelor d o m e n i u l u i ' " . Cetatea avea vreo 18 sate, plus
tîrgul H u e d i n şi făcea p a r t e , înainte de a fi donată lui Mircea, din comi­
6 8
t a t u l Bihor . Ţinea de dreptul de danie regală, iar mai tîrziu v a face
p a r t e din comitatul Cluj. S-a susţinut că cetatea a i n t r a t în stăpînirea
69
m u n t e a n ă la 13 9 5 , dar lucrul pare să se fi p e t r e c u t mult mai tîrziu.
deoarece încă prin 1398 era probabil d a t ă pro honore sau numai zălogită
70
familiei Bânffy . î n 1410 — 1112, cetatea revenise in mîinile regelui, p e n t r u
71
ca de la 1121 să ramina definitiv în stăpînirea familiei Bânffy . Mircea,
în acest scurt interval, nu a stăpînit toate satele domeniului, unele dintre
acestea fiind desprinse şi dăruite altor feudali spre finalul veacului X I V .
Aceste acte de danie s-au făcut uneori, cum pertinent s-a observat, în
72
d a u n a feudalităţii româneşti de tip cnezial (voievodal) . U n astfel de
73
fapt p a r e să reflecte documentul din 10 septembrie 1435 , care, în plus,
aminteşte indirect vremurile cînd Mircea stăpînea la Bologa. î n detaliu,
este vorba despre donaţia celor trei sate n u m i t e Fild( de Jos, de Mijloc şi de
Sus) făcută de regele Sigismund în favoarea lui Ştefan şi Ladislau de
Losoncz (din familia Bânffy) şi de porunca adresată conventului din Cluj-
M ă n ă ş t u r de a face introducerea în stăpînire. Satele pretinse de cei doi
Bânffy. niai spune documentul, au limit odinioară de cetatea lor Bologa
( Sebeş rar J, dar, „ p e vremea eind această cetate se afla îndepărtată din
miinile noastre [ale recelui ], dăruiserăm pe veci [cele trei posesiuni] unui
anume Sandrinus Românul pentru serviciile sale credincioase, a r ă t a t e de
i
el faţă de n o i " ' . Fiind dăruite necondiţionat, pe veci, in acea vreme
eind cetatea îl avea probabil ca stăpin pe Mircea. cele trei sate, reclamate
acum atît de insistent de familia Bânffy, nu mai intrau in dreptul de
danie regal. Poate că Sandrinus nu făcuse decît să obţină, d u p ă tipicul
obişnuit în epocă şi după exemplul altor cnezi români, recunoaşterea ofi­
cială a unei vechi stăpîniri, devenite acum feud. Reluarea, acestui feud ere­
ditar se p u t e a face de rege in două cazuri : stingerea neamului pe linie mas­
culină f defectum semiti is) şi trădarea. Documentul pomeneşte primul caz
(„acum, într-adevăr, aceste posesiuni, prin stingerea neamului lui Sandri­
nus R o m â n u l " , conform obiceiului regatului, s-au întors iarăşi în mîinile
maiestăţii sale), dar face aluzie deopotrivă şi la „ r ă u t ă ţ i l e u r i i " si la „vino­
v ă ţ i i l e " acestui Sandrinus, ţ i n u t e de alţii sub tăcere, dar relevate a c u m
(după m o a r t e a sa). î n t r e vecinii care au participat la punerea în stăpînire
a lui Ştefan şi Ladislau peste cele trei sate deţinute de Sandrin anterior,
sint pomeniţi u n Johannes Bothus şi u n Cîndea voievod de Oarţa (Kenăe
75
Vajda de VarcuaJ — nobili amîndoi —, fapt semnificativ p e n t r u configu­
raţia etnico-socială a zonei adiacente cetăţii Bologa şi domeniului său. Apre­
ciem ca semnificativă, recunoaşterea de drept a proprietăţii ereditare asu­
p r a Pudurilor a lui Sandrin Românul. într-o vreme cînd stăpîn la Bologa
era un voievod român transalpin, ca şi retragerea dreptului de proprietate a
acestui Sandrin, la eîtva timp după încetarea autorităţii lui Mircea p e
locurile respective.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Mai greu se pot lămuri motivele şi împrejurările deţinerii cetăţii de
către voievodul m u n t e a n . Oricum, în stadiul actual al cunoştinţelor,
aceste motive şi împrejurări credem că trebuie legate de presupusa ori­
gine maghiară a soţiei lui Mircea cel Mare (sau a uneia dintre soţii) şi de
posesiunile acesteia. Cam din aceeaşi vreme cu ştirea despre Bologa
aflată sub a u t o r i t a t e muntenească, datează două documente ce amintesc
o moşie Ilaraszti (aparţinătoare cetăţii B u d a Veche), zălogită de rege
soţiei lui Mircea (18 noiembrie 1399) si respectiv, un sat Tonmj (de lingă
tîrgul Keszthely, aproape de lacul Balaton), stăpînit de soţia aceluiaşi
76
voievod (3 iulie 1400) . Cum satele de lîngă Keszthely erau în posesiunea
unei familii din acelaşi neam cu familia Bânffy, care stăpînise înainte de
Mircea şi v a stăpîni şi d u p ă aceea (cum s-a văzut) la Bologa şi întrucît
există dovezi că această necunoscută soţie de domn nu era din familia
77
Cilii, cum s-a crezut , se poate presupune o legătură de rudenie a res­
pectivei d o a m n e a Ţării Româneşti cu familia Bânffy. D e altfel, u n diac
de cancelarie precizează că a scris u n document la Tîrgovişte emis în 22
iunie 1418, „ p e vremea cînd a venit m a m a domniei tale [a voievodului
78
Mihail], doamna, de la u n g u r i " .
Semnificaţia stăpînirilor lui Mircea cel Mare la nordul Carpaţilor
Meridionali, în Transilvania şi B a n a t , poate fi reliefată plenar n u m a i în
contextul politicii generale a Ţării româneşti la sfîrşitul secolului X I V şi
începutul veacului u r m ă t o r şi, deopotrivă, in cadrul relaţiilor internaţio­
nale din sud-estul Europei, in aceeaşi perioadă. î n ciuda raporturilor
relativ bune cu Ungaria, raporturi pe care însă Sigismund le voia sub
semnul suzeranităţii maghiare, iar Mircea le privea drept alianţă, t r a t a t e l e
cu Polonia au reprezentat o constantă a politicii m u n t e n e , ca mijloc de
echilibru şi. uneori, de presiune asupra supărătoarei tutele exercitate, cu
Inicrniitenţe, dinspre nord. Frăniintările interne din regatul ungar de la
începutul domniei lui Sigismund şi din anii 1401—140.3, lupta regelui
p e n t r u a ajunge şi împărat german, războiul eu Veneţia. încercările de
reunire a bisericilor şi cernei!iul de la Constanţa etc. au fost, toate, prilejuri
pentru Mircea de sporire a autorităţii sale. de întărire a stăpânirilor sale
de peste munţi. Dimpotrivă, anii 1394 — 1397, cei de la sfîrşitul domniei
voievodului, cinei presiunea otomană creste din nou etc., vor fi reprezentat
momente de slăbire a puterii, chiar de diminuare sau pierdere a unora
din teritoriile transilvănene. Probabila căsătorie cu o nobilă maghiară
care va fi fost si m a m a voievodului Mihail) a p u t u t influenţa în bine, o
v r a n e , şi raporturile cu Ungaria, constituindu-.se intr-un nou factor ele
întărire a autorităţii lui Mircea cel Mare în Transilvania. Dincolo însă ele
aceste fluctuaţii politice şi alianţe matrimoniale, stăpînirile, prerogativele
şi acţiunile voievodului m u n t e a n la nord de Carpati trebuie judecate pe
fondul unei conştiinţe solidare la români (conştiinţa- unităţii de neam;,
79
remarcate si cu alt prilej şi existente încă în veacul X I V . Stăpînirea
asupra Amlaşului si Făgăraşului, donaţiile către boierii români, făcute sau
recunoscute acolo, „domnia"' asupra banatului de Severin, recunoaşterea
de către regalitate a lui Sandrin R o m â n u l ca deţinător ereditar al posesiu­
nilor numite Fild, desprinse elin domeniul cetăţii Bologa pe vremea cinci
Mircea avea cetatea, libertăţile acordate şi recunoscute românilor din Cisnă-
die (localitate ce nu aparţinea nici Ţării Amlaşului, nici Ţării Făgăraşului),
protecţia si ajutorul militar promise acestora, prerogativele eelesiatiee ale
mitropoiiţilor munteni asupra românilor din Ungaria şi Transilvania,
oblăduirea, de fapt,BCU Cluj /credincioşi,
a acestor Central University
reflectatăLibrary
în titlulCluj
mitropolitan (în
1401, p a t r i a r h u l de la Constantinopol îl numeşte pe mitropolitul A n t i m
.,exarh al întregii Ungarii şi al Plaiurilor") sînt, toate acestea (şi altele
încă), m ă r t u r i i ferme ale conştiinţei unităţii etnice, manifestate a c u m 600
de ani de la nivelul politic-statal, prin personalitatea ele excepţie a „mare­
lui voievod şi d o m n " Mircea cel Mare.

.V O T E

1
J o h a n n e s L e u n c l a v i u s , Hisloriae Musulmanae Turcorwn de monumeniiy ipsorum exs-
criplae libri XVIII, F r a n k f u r t , 1591 col. 4 1 8 ( a p r e c i e r e a e s t e p r e l u a t ă de L e u n c l a v i u s de la u n
cronicar turc).
3
P . P . P a n a i t e s c u . Mircea cel Bătrîn şi suzeranitatea ungurească, B u c u r e ş t i , 1 9 3 8 . p . 19
( e x t r a s din ...Analele A c a d e m i e i R o m â n e ' ' , M e m o r i i l e S e c ţ i u n i i I s t o r i c e , seria I I ] , 1 9 3 8 , t o m .
X X , m e n i . 3).
3
Documenta Romaniae Historiée/. D . R e l a ţ i i î n t r e Ţ ă r i l e R o m â n e , v o l . I , E d i t . A c a d e ­
m i e i . B u c u r e ş t i , 1977, p 1 2 2 — 1 2 3 , n r . 7 5 ; p . 125— 127, n r . 78 (in c o n t i n u a r e DRH, D, I).
J
P . P . P a n a i t e s c u , op. cit.. p . 1 9 — 2 0 .
5
Documenta Romaniac Hisorica, B. Ţara R o m â n e a s c ă , vol. I, E d i t . Academiei,
B u c u r e ş t i , 1966 p . 7 0 — 7 1 . n r . 32 (în c o n t i n u a r e DRU, B, I).
6
M. H o l b a n , Dili conica relaţiilor româno-ungare in secolele XI11— XIV, Edit. Acade­
miei, Bucureşti, 1981, p. 4 9 - 8 9 .
7
D . O n c i u i . Scrieri istorice, ediţie de A . S a c e r d o ţ e a n u , voi. I I , E d i t , ştiinţifică, B u c u ­
r e ş t i . 1968, p . 129.
8
Ibidem, p . 122.
9
DRH, D , I, p . 1 2 2 - 1 2 3 , n r . 7 5 : p . 1 2 5 - 1 2 7 . n r . 78.
1 0
Şt. Ş t e f ă n e s c u , Bănia in Ţara Românească, Edit, ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p. 4 6 .
DRII, U, I, p . 123, nr. 75.
2
I Ibidem, p . 1 3 8 — 1 4 0 , n r . 87.
 1 3
Ibidem, p. 170, n r . 1 0 3 . D o c u m e n t u l din v e a c u l X V I . c a r e face r e f e r i r e la a c t u l l u i
M i r c e a , este din 19 a u g u s t 1511 şi a fost p u b l i c a t i n t e g r a l d e X . D e n s u ş i a n u , Monumente pentru
istoria Ţării Făgăraşului, B u c u r e ş t i . 1885, p . 8 — 9 , n r . 1.
1 4
DRH, B , I , p . 0 3 — 6 5 , n r . 2 8 : p . 0 6 — 6 7 , n r . 3 0 : p . 7 0 — 7 1 , n r . 3 2 .
1 5
I. M i n e a , Principalele române şi politica orientală a împăratului Sigismund. Xole
istorice, B u c u r e ş t i , 1919, p . 1 6 — 1 7 .
1 6
Ş t . Ş t e f ă n c s c u . op. cil., p . 46 — 4 8 .
1 7
I . M i n e a , op. cit., p. 9 0 — 9 2 .
l s
Ş t . S t e f ă n e s c u , op. cit., p. 47.
1 9
DRIÌ, D , 1, p. 2 0 4 — 2 0 5 . n r . 1 2 5 ; p. 2 1 0 - 2 1 2 , n r . 129.
-° DRH, B , I, p . 7 0 - 7 1 , nr. 32.
2 1
X . l o r g a , Studii asupra evului mediu românesc, e d i ţ i e de Ş. P a p a c o s t e a , E d i t , ş t i i n ţ i ­
fică şi e n c i c l o p e d i c ă , B u c u r e ş t i . 1 9 8 4 , p . 174.
2 2
Şt. S t e f ă n e s c u , op. cit., p . 3 6 — 3 7 , 49. V e z i . p e l a r g . la I o n I . X i s t o r , Legăturile
cu Ohrida şi exarhatul Plaiurilor, in , . A n a l e l e A c a d e m i e i R o m à n e " , M e m o r i i l e S e c ţ i u n i i I s t o r i c e ,
seria I I I , 1 9 4 4 — 1 9 4 5 . t o m . X X V I I . rami. 6, p . 1 2 3 - 1 5 1 .
2 3
DRH, B , I , p . 2 2 - 2 5 , n r . 8.
2 4
Ibidem, p. 5 2 — 5 5 , n r . 2 2 .
2 5
I o n I . X i s t o r , Ţara Severinului .>•(' Banatul Timişan. in . . A n a l e l e A c a d e m i e i R o m â n e " ,
M e m o r i i l e S e c ţ i u n i i I s t o r i c e , seria I I I , 1 9 4 4 — 1 9 4 5 , t o m . X X V I I , m e n i . 8, p. 2 2 3 .
2 6
DRH, D , I , p . 1 2 2 - 1 2 3 , n r . 75 : DRH, B , I, p . 7 0 - 7 1 , nr. 32.
2 7
X i c o l a e I . X i s t o r , Ducatul Amlaxului şi Ţara Făgăraşului, punţi de legătură cu Ţara
Românească in evul mediu, in „ M i t r o p o l i a A r d e a l u l u i " , 1 9 7 8 , X X I I I , n r . 7 — 9 . p . 469 — 4 7 0 .
2 8
D . P r o d a n , Boieri şi vecini in Ţara Făgăraşului in secolele XVI—XVII, in . . A n u a r u l
I n s t i t u t u l u i de istorie din C l u j " , 1963, V I , p. 162.
2 9
Gli. V a j a , Instituţii de drept din Ţara Făgăraşului in secolul XVI ( r e z u m a t u l t e z e i de
doctorat), Cluj-Xapoca. 1979, p. 2.
3 0
D . P r o d a n , op. cit.. p . 1 6 1 .
3 1
DRH, B , I, p . 2 8 - 3 0 , n r . 10 : p . 3 1 - 3 2 . n r . 12 : p . 5 0 - 5 2 . n r . 21 : p . 5 5 - 5 0 ,
n r . 2 3 ; p . 5 0 — 5 8 , n r . 2 4 , p . 6 3 — 6 5 , n r . 2 8 : p . 66 — 6 7 , n r . 30 : p. 70 — 7 1 , n r . 32 ; p . 7 3 —
7 4 , n r . 3 4 ; p . 7 5 — 7 7 , nr. 3 5 : p . 80 — 8 2 , n r . 38.
3 2
Ibidem, p . 55 — 5 6 . n r . 2 3 .
3 3

3 4
BCU Cluj / Central University Library Cluj
I. M i n e a , op. cit., p . 9 9 .
DRH, B , I, p. 5 6 - 5 8 , n r . 24 : p . 0 3 - 6 5 , n r . 28 : p . 6 6 - 6 7 , n r . 30 ; p . 7 0 - 7 1 ,
nr. 32.
3 5
Ibidem, p. 36— 3 9 , n r . 1 5 .
3 6
DRH, D . I, p . 1 2 2 - 1 2 3 , n r . 7 5 : p . 1 2 5 - 1 2 7 , n r . 7 8 : p . 1 3 8 - 1 4 2 , n r . 8 7 .
3 7
I l u r m u z a k i - I o r g a , Documente privitoare la istoria românilor, v o l . X V , p a r t e a 1,
B u c u r e ş t i , 1 9 1 5 , p . 3 0 — 3 1 , n r . 6 6 . V e z i Ü . O n c i u l , op. cit., p. 4 1 — 4 2 .
3 8
I . M o g a , . . M a r g i n e a ' ' , ducatul Amlaşului şi scaunul Săliştii, in v o i . „ O m a g i u lui
l o a n L u p a ş l a î m p l i n i r e a vîrstei de 60 de ani. A u g u s t 1 9 4 0 " , B u c u r e ş t i , 1 9 4 3 , p . 576 — 5 7 8 .
599.
3 9
P . P . P a u a i t e s c u , op. cit., p . 10 — 12 : i d e m , Mircea cel Bătrîn. Bucureşti. 1944, p .
2 0 0 - 2 0 1 (cu h ă r ţ i ) .
4 0
DRH, D , I, p . 1 1 9 - 1 2 0 , nr. 73.
4 1
Ibidem, p . 1 7 0 , nr. 1 0 3 .
4 2
Ibidem, p . 1 2 7 - 1 2 9 , nr. 79.
4 3
Ibidem, p . 174 — 1 7 5 , n r . 106.
44 p_ p _ P a u a i t e s c u , Mircea cel Ilălrin şi suzeranitatea..., p . Iti.
4 5
Ibidem, p . 1 0 — 1 7 . V e z i şi ì). P r o d a n , op. cit., p a s s i m .
4li
l o n 1. X i s t o r c o n s i d e r ă c ă î n s ă ş i n o ţ i u n e a de „ P l a i u r i " se referea în e p o c ă l a t o a t ă
U n g a r i a . V e z i I o n I. X i s t o r . Legăturile cu Ohrida..., p . 142 — 1 4 3 .
4 7
P . P . P a u a i t e s c u , Mircea cel Ilălrin şi suzeranitatea..., p. 18.
s
* X i c o l a e I . X i s t o r , op. cit., p. 4 7 t .
4 9
P . P . P a n a i t e s c u , Mircea cel Ballili..., p. 2 0 2 .
5 0
lì RH, D , I , p . 2 6 2 - 2 6 3 , n r . 1 6 4 .
1)1
Vezi V . P e r v a i n , Relaţiile Ţării Româneşti cu Ungaria la sfirşitul veacului al XIY-lea,
în „ A n u a r u l I n s t i t u t u l u i d e i s t o r i e şi a r h e o l o g i e C l u j - X a p o c a . " 1 9 7 5 , X V I I I , p . 89 — 1 1 7 .
5 2
DRH, D , I , p . 1 9 6 - 1 9 7 , nr. 1 1 9 .
5 3
Ibidem, p. 2 0 8 — 2 0 9 . nr. 1 2 7 .
5 4
T . I l a ş d e u , Bramii — poartă in Carpati, ledit. A l b a t r o s B u c u r e ş t i , 1979. p . 2 1 .
5 5
I. M i n e a , op. cit., p. 8 5 ; P . P . P a n a i t e s c u , Mircea cel Bătrîn..., p . 194— 195 ; Istoria
României, v o l . I l , E d i t . A c a d e m i e i , B u c u r e ş t i 1 9 6 2 , p . 306 ; R . P o p e s c u , Bramii in
sistemul legăturilor comerciale dintre Braşov şi Ţara Românească în secolele XIY-XVI, în „ R e ­
v i s t a m u z e e l o r " , 1 9 6 8 , V , n r . 1 , p . 02 ; V . P e r v a i n , op. cit., p . 97 ; C. C G i u r e s c u , D i n u C-
G i u r e s c u , Istoria Românilor, v o l . I I , E d i t , ştiinţifică, B u c u r e ş t i , 1 9 7 6 , p . 68 s.a.
 5 6
X . C o n s t a u t i n e . s e u , Mircea rei Iìùtrin. Edil. m H i l a r ă , B u c u r e ş t i . 1 9 8 ! . p. 1 4 3 — 1 4 4 .
°~ Ş. 1> a p a c o s I c a , IncepulurUe politicii comerciale o Ţării Romaneşti şi Moldovei [secolele
-XV— XVI). Drum şi şlal In . . S t u d i i şi m a t e r i a l e de i s t o r i c m e d i e " . 1 9 8 3 . vol. X . p. 2 0 .
5,5
Ibidem, p. 2 1 .
a
Cf. ibidem, p. 2 4 , n o t a 5 8 . DHU, I), I . p. 2 0 8 — 214*. n r . 1 2 7 .
m
DRII, 1). 1. p. 201 . n r . 122.
s l
Ibidem, p . 2 0 2 , n r . 12:i.
*- Ibidem,p. 202 — 2 0 : i . nr. 1 2 4 .
3
* Ibidem.
0 4
Ş. P a p a c o st c a , op. cit., p. 2T.
** I. P a t a k i , Ceva despre relaţiile Ţării Româneşti cu Ungaria la sfirşilu! pettciihii al
XlV-lea, in . . S t u d i i şi m a t e r i a l e de i s t o r i e m e d i e " . 1 9 5 7 . voi. 11. p . 4 2 3 .
M
DRU, D . ],' p . 1 7 1 , n r . 104.
6 7
1. P a t a k i , op. rit., p . 4 2 3 - 4 2 4 .
** Ibidem, p . 4 2 4 .
KS
Istoria României ( i r a t a t ) . v o l . H . . . . p . 306.
A. A . K u s u , tnctpiilarUe cetăţii feudale de la Bologa, in . . A d a Musei P o r o l i s s c n s i s " ,
1980, IV, p. 413.
7 1
Ibidem.
7
- Ibidem.
7 3
V a r j ü E . , Oklevcltăr a Tomaj nemzetségbcli Losonczi Bănfl'i; csalùd t orténelehcz. v o l . I ,
B u d a p e s t a , 1 9 0 8 , p . 6 0 8 — BIO, p . 4 2 5 .
7 4
, , , . . . Q u a s u t i p r e f a t i S t e p h a n u s et L a d i s l a u s de L o s o n c z a s s e n n i t a q u o d a m c a s t r o
i p s o r u m S e b c s v a r v o c a t o , t e m p o r i q u o i d e m Castrum a p u d n o s t r a s m a n us e x t i t i s s e t s e g r e g a n t e s ,
c u i d a m S a n d r i n o V a l a c h o p r o suis f i d c l i b u s s c r v i t i i s p e r i p s u m n o b i s ex hi hi tis in p e r p e t u u m
- c o n t u l i s s e m u s , n u n c v e r o eedeni p o s s c s s i o n c s , per d e f e c t u m s e m i n i s e i u s d e m S a n d r i n i V a l a c l i i . . . "
(Ibidem, p . 6ÜÜ).
7 4
Ibidem, p. 610.
7ft
1. P a t a k i , op. cit., p . 4 2 5 - 1 2 7 .
7 7
Ibidem, p. 428.
7 5
DRU, B . I, p . 8 6 - 8 8 , n r . 4 2 .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
7 9
M. H o l b a u , op. cit., p. 2 8 5 - 2 8 6 .

LES POSSESSIONS DE MIRCEA EX TRANSYLVANIE

Résumé

Analysant les significations des titres voiévodaux du prince Mircea

le Grand l'auteur délimite les possessions antérieurs de Valaehie en
Transylvanie et de celles acquises — p e n d a n t son long- règne, dans les con-
ditions où la précision des termes était plutôt u n desideratum q u ' u n e
réalité dans les chancelleries princières. La signification des possessions
de Mircea le G r a n d en Transylvanie et au B a n a t ressort de manière
plénière seulement dans le contexte de la politique générale de Valaehie
à la fin du X I V siècle et la début du siècle suivant, ainsi que du cadre
déterminé p a r les relations internationales du sud-est européen.
Les remous intérieurs de Hongrie au d é b u t du régne de Sigismond
de L u x e m b o u r g et des années 1401 — 1403, le conflit hongro-vénetien,
la l u t t e menée p a r le roi pour devenir empereur etc. ont permis à Mircea
le Grand d'étendu et consolider ses possessions d'au-delà des montagnes.
Les possessions de Mircea le Grand en Transiylvanie ont contribué à
resserrer les liens fraternels entre les h a b i t a n t s des deux versants carpati-
ques, représentant un symbole pour la future génération.

6 - c. 2339 695