RUGACIUNEA UNUI DAC te, nimic nemuritor e clind nu era m Nici simburul luminii de viata datator, Nu era az? nici médne, nici eré nici totdeauna , Caci unl eran toate, si fotul era una; Pe cind paméntul, ceriul, vézduhul, lumea toata Erau din réndul celor, ce n’au fost nici-odata, Peatunci erai Tu singur, incdt mé 'ntreb in sine-mi Au cinei zeul, cérui plectim a noastre inimi? 21i] singur zeu stituta ‘nainte d’a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scanteii El zeilor da suflet si lumii ferici El este-al omenirit isvor de mantu us inimile voas ntare aducetii, El este moartea morfii si invierea viefii! ai re i el imi dete ii st véd lumina zilei Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, In vuetul de vénturi auzit-am a lui mers Si 'n glas, purtat de cantec, simfii duiosu-i vers, Si tot pe lang’ acestea cersesc Snc& un adaos St ‘ngtidue intrareami in vecinicul repaos! St blesteme pe-ori cine de mine-o avea mil, Sa binecuvinteze pe cel ce mé impli, Sias si m& rida, Puteri si pue 'n bragul, ce-ar sta s culte ori ce gure ci mé ucidi, vacela intre oameni devind cel inti, mi-ar ripi chiar piatra ce-oiu pune-o cipitai, 2»Gonit de toati lumea prin anii mei si tree Pan’ ce-oiu simfi ci ochiu-mi de lacrime e sec, Ca ’n orice om din lume un dusman mi se naste, Clajung pe mine insu-mi a nt mé mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a ’mpetrit’o, Ci pot simi blestem mama, pe care am iubit'o © amor. Poate-oiu uita durerea-mi si voiu put Cand ura cea mai cruda mi s’ar pi train gi far’ de lege de voiu muri atunce, Nevrednicu-mi cadavru in uligé Yarunc Siaccuia, Parinte, sti dai coroand seumpi, Ceo si amute ci Tar celui ce cu petre mé va isbi in fag nii, ca inima-mi s'o rumpa, Induri-te stipiine si di-i pe veci viat B