HEMATOPOIEZA

Hematopoieza este procesul de producere, multiplicare și specializare a celulelor

sângelui în măduva osoasă.
Hematopoieza începe cu celula sangvină de baza, celula stem sau „celula stem
hematopoietică pluripotenta”.
Produșii finali ai acestui proces sunt:
 celulele albe mature ale sângelui (care protejează corpul de infecții),
 celulele roșii mature ale sângelui (care transporta oxigenul la țesuturi și celule)
 trombocitele sau plachetele (care ajută la controlul sângerării după un traumatism).
Celulele stem hematopoietice au capacitatea de a se divide și formă alte celule stem
hematopoietice sau de a intră în una din cele câteva cai de diferențiere. Aceste cai de
diferențiere vor duce la producerea unui anumit tip de celulă sangvină.
Dacă o celulă stem hematopoietică intră în calea de formare a celulelor sangvine mature,
aceasta va suferi mai multe (de obicei cinci sau mai multe) diviziuni celulare înainte de a se
transforma în celulă respectivă. De fiecare dată când celulă se divide, dezvoltă din ce în ce
mai multe caracteristici ale celulei adulte în care se transformă sau cu alte cuvinte devine mai
diferențiată sau specializată.
Termenul de hematopoieză descrie procesul de dezvoltare a celulelor sangvine de la
celulele stem prin diferențiere la celulele sangvine mature. Toate componentele celulare
sangvine sunt derivate din celulele stem hematopietice. Într-o persoană adultă sănătoasă,
aproximativ un miliard de celule noi sangvine sunt produse zilnic pentru a menține stabil
numărul de celule circulante periferice.
Celulă stem hematopoietică rezidă în măduva oaselor și are capacitatea unică de a da
naștere tuturor tipurilor diferite de celule sangvine și tisulare mature. Celula stem este o
celulă care se autoreinnoieste: când proliferează, unele dintre celulele sale fiice rămân celule
stem hematopoietice, astfel rezerva de celule stem nu se consumă. Acest fenomen este
denumit diviziune asimetrică. Alte celule fiice ale celulei stem hematopoietice (celulele
progenitoare mieloide și limfoide) pot totuși intra în oricare cale alternativă de diferențiere
care să conducă la producerea unuia sau a mai multor tipuri specifice de celule sangvine, dar
nu se pot auto-reface. Rezerva de progenitori este heterogenă și poate fi împărțită în două
compartimente:
 celulele stem hematopoietice care se auto-reînnoiesc pe termen lung
 celulele stem hematopoietice care se auto-reînnoiesc doar tranzitor, sau de scurtă
durata.
Acesta este unul dintre principalele procese vitale care au loc în corpul uman.
 Toate celule sangelui sunt împărțite în trei linii celulare:
 celulele eritroide sunt celulele roșii ale sângelui care transportă oxigenul; reticulocitele
și eritrocitele sunt ambele funcționale și eliberate în sânge, de fapt numărul
reticulocitelor estimează rata eritropoiezei.
 Limfocitele fac parte din sistemul imun adaptativ; ele derivă din progenitorii limfoizi
comuni, linia celulară limfoidă este formată în mare din limfocite B și T
 Mielocitele, care cuprind granulocitele, megacariocitele, macrofagele și sunt derivate
din progenitorii mieloizi comuni au diverse rolulri, fiind implicate în imunitatea
innăscută, imunitateaadaptativă și coagularea sângelui; aceasta este mielopoieza.
Granulopoieza reprezintă hematopoieza granulocitelor. Magacariocitopoieza
reprezintă hematopoieza megacariocitelor.
În embrionii în dezvoltare insulele de formare a sângelui apar în agregatele celulare
sangvine din sacul amniotic. Pe măsură ce dezvoltarea fetusului progresează, formarea
sângelui are loc în splină, ficat și ganglionii limgatici. Când se dezvoltă măduva osoasă,
hematopoieza se desfășoară în cea mai mare parte la nivelul acesteia. Totuși maturarea,
activarea și proliferarea unor celule limfoide are loc și în organele limfoide secundare (splina,
timus și ganglionii limfatici).