VENERE SI MADONA te, Lume ce giind. O! te véd, te-aud, te cuget, ti Dintr'un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zci. a ‘i deal perdut in noaptea unei lumi ce nu mai © in basme gi vorbea in pe sidulce este Venere, marmura calda, ochiu de piatra ce sciintee, Brat molatic ca gandirea unui impérat poet, Tu ai fost divinizarea frumusefei de femee, A femeci, ce si astiizi tot frumoasi 0 re a7Rafael perdut in visuri ca “nto noapte instelata, Sufletu 'mbitat de raze si d’eterne primayeri Te-a vésut sia visat raiul cu gradini imbélsdmate, Tea vézut plutind regina printre angerii din cer; Sita creat pe pinza goal pe Madona Dumnezee Cu diadema de stele, cu surisul bkind, vergin, Fafa pal ’n raze blonde, chip de unger, dar femec, Caci femeeai prototipul angerilor din senin. Astfel eu, perdut in noaptea unei vieti de poesie, ut femee stearp’ fird suflet, ira foc t din tine-un Anger bkind ca ziua de magie, de noroc Team vi Si-am Cand in viata pustiité rideo r Am vézut fata ta pala de o bolnava betie, Buza ta invinesita de-al corupfiei_muscat, sam svérlit asupra+i, crudo, vélul alb de poezie Si palorei tale raza inocenger eu tam dat. 48,iam dat palidele raze ce ‘nconjoari cu magic Fruntea ingerului-geniu, ngerului ideal, Din demon facut o sfint%, dintr'un chiot simfonie, Din ochirile-ti murdace ochiu aurorei matinal Dar azi vélul cade, crudo! desmetit din visuti sece Fruntea mea este treziti de a buzei tale 'nghet, privese la tine, demon, si amoru-mi stins si rece cum asupra-fi eu st caut cu dispref! Tu imi pari ca o bacantii, ce a luat cu ‘nseléciune De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir, © fecioar'a carei suflet era sfint ca rugiciunea, Pe cind inima bacantci ¢ spasmotic lung delir. O cum Rafael creat. pe Madona Dumnezee Cu diademai de stele, cu surisul blind, vergin Eu ficutam zeitate dintr'o palid’ femee, — Cu inima stearp’, rece si cu suflet de venin! 19597 49 4