Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei.

Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................
Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion
Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.
,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion
Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.
,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.
În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.
Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.
În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.
Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
 lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.
În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.
Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.
În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.
Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion
Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.
,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion
Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.
,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. Debu
tul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de
gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, ș
coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia a
u încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari ad
ministrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion
Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.
,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).
Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)

Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .

Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)

Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .Modelul educației ș i al ș colii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic antic al paideia-ei. D
ebutul educației în ș coala elementară se realiza la vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat
de gră mă tic iar de la vârsta de 14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor
, ș coala în Imperiul Bizantin a ră mas inițiativă privată dar în care împă rații au intervenit. Aceș tia
au încercat să pună educația din ș coli în slujba instruirii unor categorii de funcționari necesari
administrației statului.

Practic, învă ță mântul primar a ră mas unul privat, urmând tradiția romană . „Astfel, nu va fi modif
icată programa ș colilor în care copiii între ș ase ș i zece ani deprindeau noțiunile elementare (ta
prota), cititul, scrierea ș i socotitul: toate acestea erau private- pentru cursuri se plă teau taxe- fiin
d conduse de un singur învă ță tor, care era ș i proprietarul ș colii, numit gră mă tic.

În linii generale, în primele secole ale monarhiei bizantine, numă rul celor care îș i puteau permite
financiar să -ș i educe copiii într-o ș coală elementară , privată , era mic. Dacă ne referim la segm
entul universitar, acesta era apanajul aproape exclusiv al familiilor înstă rite. La nivelul ciclului ele
mentar, accesul sau mai bine zis puterea de a-ș i trimite copilul la ș coală pentru a beneficia de
educație s-a transformat într-un criteriu de diferențiere, de selecție socială .
Ș coala a devenit în primele secole ale monarhiei bizantine o instituție de diferențiere socială , de
selecție spre un statut social superior. Cei care îș i permiteau financiar îș i trimiteau copiii la ș co
ala elementară . Cei mai să raci dintre aceș tia urmau apoi cursuri „tehnice” care le permiteau să
ocupe funcții ș i să învețe meserii care îi transformau în excelenți executanți ai administrației imp
eriale. Ei nu parcurseseră sistemul clasic de educație- paideia- ci pe cel al meseriilor (un fel de
ș coli profesionale moderne).

Copii familiilor celor mai să race din Imperiul Roman, după ciclul elementar de învă ță mânt, se or
ientau spre parcurgerea unor „cursuri” care le oferea ș ansa parcurgerii unor cariere administrativ-
tehnice în aparatul de stat. Ei nu urmau sistemul de învă ță mânt care să le permită acumularea
cunoș tințelor asemenea elitelor iar drumul spre mediul universitar le era blocat, din cauza costur
ilor mari pe care nu ș i le puteau permite. Dar abilită țile pe care le deprindeau în cadrul cursuril
or la care asistau după încheierea ciclului primar îi transformau în excelenți tehnicieni în adminis
trația imperiului. [...[cei mai să raci îș i completau educația din ciclul primar cu studiul unor discipl
ine noi, care nu se predau în ș colile clasice, fiind privite de oamenii cultivați cu dispreț, dar car
e puteau să -i asigure cursantului obținerea unei funcții publice. Între aceste materii «tehnice», fo
arte ră spândite, de vreme ce acopereau nevoile unei administrații foarte complexe, să amintim i
mportanța mă sură torilor de teren, fă ră de care nu era posibilă stabilirea taxelor fiscale ș i tahigr
afia, un fel de stenografie ce pregă tea scribi rapizi ș i competenți”. (Alain Ducellier)

Ș coala elementară în primele secole ale Imperiului Bizantin s-a constituit într-o treaptă de selecți
e socială . Cei care nu-ș i puteau permite să „lege” ciclul învă ță mântului primar de cel secundar
ș i apoi universitar, urmau cursuri precise, tehnice, care îi transformau în excelenți executanți ai a
dministrație imperiale. Ei au reprezentat osatura funcționarilor provinciali deș i au fost destul de s
ubapreciați. „Dar, ca ș i în lumea musulmană , se dă o prea mică importanță acestor oameni nu
foarte ș coliți, dar eficienți, capabili să transcrie un ordin fă ră greș eală ș i să îl transmită degrab
ă orică rui eș alon al ierarhiei civile sau militare care, la rândul să u, îl putea înțelege- ș i deci exe
cuta- corect. Garanție a stabilită ții ș i a forței imperiului, aceș ti tehnicieni, de la care puterea aș t
epta o supunere deplină , erau la mare preț începând cu secolul al IV-lea, ei putând să urmeze
o stră lucită carieră administrativă fă ră să fi trecut prin paideia clasică : Ioan din Cappadocia, pre
fectul pretoriului din secolul al VI-lea, în vremea domniei lui Iustinian, poate fi cel mai bun exem
plu”. (Alain Ducellier)
Învă ță mântul secundar în Imperiul Bizantin era, asemenea ciclului primar, apanajul privatului, con
trolul statului asupra acestora fiind ca ș i inexistent. Cu toate că erau localizate, de multe ori, în
clă diri ale administrației publice locale- boule- ș colile erau libere de orice control din partea stat
ului. Diferența esențială față de ș coala elementară era dată de costurile acesteia. Era atât de sc
umpă încât doar copiii din familiile magnaților locali le puteau urma. Ș colile secundare se nume
au mouseion

Ș colile secundare din Imperiul Bizantin comportau aceeaș i structură cu cele din Antichitatea pă g
ână greacă . Astfel, între 10 ș i 15 ani copii erau introduș i în tainele gramaticii, dar, aș a cum înțel
egeau profesorii acestor ș coli gramatica, ea cuprindea noțiuni ș i de literatură , istorie, ș i ș tiințe e
xacte. După 15 ani se adă uga studiului retorica, acesta fiind considerată drept piesă centrală în
educația copilului. Retorica era „considerată disciplina regină , că ci ea îngă duia nu doar asumare
a unor funcții în viața publică locală (politikos bios), ci ș i atingerea idealului antic al «vieții rațio
nale» (logikos bios), prin justa cumpă nire a ierarhiei conceptelor: de aceea, retoric permitea ades
ea ș i o inițiere în ș tiințele exacte, în medicină ș i, mai ales, în filosofie”. (Alain Ducellier)

Pentru a putea fi profesori în ș colile secundare din Imperiul Bizantin trebuia îndeplinită o condiți
e majoră , fă ră prezentarea unor diplome care să ateste calificarea profesorului. Candidatul se înf
ă țiș a în fața reprezentanților oraș ului- curiales- pentru a susține o conferință publică ală turi de
alți candidați- epideixis. În timp, examenul ș i-a pierdut din valoare, în primul rând din cauza ina
bilită ții „comisiei” curialilor de a-i alege pe profesorii cei mai bine pregă tiți, curialii fiind practic
depă ș iți de dificultatea unor domenii ale candidaților, precum medicina sau filosofia.

Curialii din oraș ele Imperiului Bizantin care erau responsabili cu alegerea profesorilor candidați p
entru un post în mouseion- ș colile secundare- „aveau tendința de a-i alege pe candidați în func
ție de rangul lor, mai mult, plecau urechea la rugă mințile profesorilor în funcție, care încercau s
ă obțină un loc pentru elevii ș i copiii lor, ș i nu rareori se lă sau mituiți. Corpul profesoral era a
ș adar expresia clasei conducă toare, formându-se, uneori, adevă rate dinastii ale profesorilor înrudi
ți: ș i funcțiile lor erau râvnite de mulți, că ci, fiind plă tiți din fondurile cetă ții, profesorii ș i rudele
lor apropiate erau scutiți, în perioada târzie a imperiului, de cea mai mare parte a datoriilor fis
cale ș i a copleș itoarelor dă ri publice (leitourgia). (Alain Ducellier)
Cu toate că intervențiile împă ratului în selecția profesorilor din ș colile oraș elor erau punctuale, e
le existau ș i aveau de-a face cu grija acestora de a se interesa de mediul de învă ță mânt al cel
or care urmau să fie viitorii funcționari ș i „tehnicieni” ai imperiului. Alteori, guvernatorul provincie
i era cel care se interesa de procesul de educație al ș colilor secundare, dar acestea ră mâneau p
e mai departe nesupuse controlului sistematic al statului.

,...................

Între secolele IV-VI cei care doreau s-ă urmeze întregul ciclu al educației, până la nivelul „univer
sitar” aveau la dispoziției- în partea orientală a Imperiului Roman- 3 mari centre: Constantinopol,
Alexandria ș i Antiohia. Ală turi de acestea, se puteau orienta ș i spre 3 centre de dimensiuni mai
mici: Atena, Beirut ș i Gaza. În oraș ele mici ș i foarte mici nu existau profesori suficienți sau pre
gă tiți îndeajuns încât să acopere întreaga curiculă de „materii” clasice: retorica, gramatica, medici
nă .
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=242983278&escape=false&metadata=%7B"co
ntext"%3A"archive_view_restricted"%2C"https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=2429
83278&escape=false&metadata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C
"action"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D"%3A"read"%2C"action"
%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D