You are on page 1of 51

AFACEREA MEA

Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua
in Romania.
Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de calitate
superioara, piei, lana si alte produse.
Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata în Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din
productia mondiala.
Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania.
Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care
le consumam in mod curent.
Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele
avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol, prin urmare este
recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de
inima.

La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii.
Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit
de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este ferita momentan de bolile care
afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune",
pesta porcina , gripa aviara s.a.).
Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste
animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorificate în cicluri de cate trei luni.
Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania.

Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente în orice gospodarie,
oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fânuri si sfecla pe timp de iarna si putine boabe.
Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durând doar 30-31 de zile.
De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in încaperi cu mai multe niveluri, numarul
nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, facandu-se astfel economie de spatiu.
Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile,
igiena si alimentatia .

Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea
pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu
inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul.
Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa
se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului,
asigurând in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari.
Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des.
Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne.

Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc “ca din apa”.
Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe lânga
casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o piedica in a indrazni sa porneasca in
practicarea acestei indeletniciri.
In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult
de 5 pâna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau câteva sute de kg de carne/an pentru
vânzare.
Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile
mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care poate aduce beneficii chiar si in
conditiile pe care le avem astazi.

In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale, femele si


masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie.
Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand reproductia, sa
asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, precum si exemplarele necesare
reinnoirii treptate a efectivului matca.
Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul animalelor adulte
din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul de reproductie.
Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un efectiv matca de
10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati mijlocii ale animalelor si, de asemenea, de
la conditii de hranire si intretinere mijlocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin
reproductie se pot obtine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni.
Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune de date concrete
pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei sunt conditionate de cunoasterea tuturor
aspectelor privind reproductia iepurilor de casa.
Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere
urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc:

- maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca;


- monta si caldurile;
- gestatia;
- fatarea;
- alaptarea si intarcarea;
- reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.

Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incantati cand li se
acorda atentie – motiv pentru care sunt foarte potriviti pentru a tine companie copiilor de 6-8
ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte animale din specia lor, precum si alaturi de
porcusori de Guineea. Poti recunoaste un iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de
viata - blana curata, bogata si lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat - urechile curate - zona
curata din jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti
deveni usor prietenul lui. Intotdeauna sa ii vorbesti pe un ton prietenos si incearca sa il chemi
mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput, iepurasul este timid, asa ca pentru a-l putea
convinge sa accepte mangaierea ta, atrage-l cu ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu
mirosul mainii tale si vei putea sa il mangai oricand. Cand sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie
deranjat.
Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i speria.

Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a se misca in voie.
Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de faptul ca de obicei iepurele se ridica in
doua labute. Iata care ar fi “trusoul” unui iepuras: - un recipient (inoxidabil) pentru mancare si
unul pentru apa (care sa fie fixate bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare
pentru suplimentarea mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se odihneasca si sa
doarma - o asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un asternut
natural fin, special pentru animale (talas) - o cutie pentru necesitatile iepurelui, umpluta cu nisip
granulat igienic pentru pisici. Cel mai potrivit loc pentru amplasarea custii iepurelui este intr-un
un colt luminat si adapostit al camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum ar fi
in gradina sau pe balcon. Atentie: lumina directa a soarelui poate dauna iepurelui. De asemenea,
ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor sau radio, deoarece are un auz
foarte fin si este deranjat de sunete pe care noi nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure
sanatos si fericit, este important sa fie lasat deseori sa alerge liber, in toata camera sau
apartamentul. Avand in vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa stai prin
preajma si sa te asiguri ca nu se raneste.
In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca este un animal
foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara, cand naparleste, este indicat sa il perii
cat mai des cu o perie fina. Atentie: iepurii nu trebuie imbaiati! Exista cazuri in care este nevoie
sa i se taie gherutele periodic – ai grija sa nu cumva sa ii atingi zona vascularizata pentru ca este
foarte dureros. Pentru aceasta operatiune ar fi bine sa ceri ajutorul medicului veterinar. Dintii
iepurelui cresc tot timpul, motiv pentru care este necesar sa aiba mereu la dispozitie ceva tare
de ros. Castroanele pentru hrana si apa trebuie spalate frecvent cu apa fierbinte. O data sau de
doua ori pe saptamana, parte de jos a custii trebuie spalata si asternutul trebuie curatat si
improspatat. O data pe luna, intreaga cusca trebuie spalata cu apa fierbinte. Nu folosi produse
de curatat care contin substante caustice! Stramosii iepurelui domestic traiau in “zone verzi” –
ca urmare, iepurele este foarte incantat de orice hrana “verde”: cereale, diferite tipuri de iarba,
furaje, fructe si legume proaspete. In magazinele pentru animale poti gasi hrana special creata
pentru nevoile unui iepure: meniuri, batoane sau dropsuri. Pentru a se mentine sanatos, un
iepure are nevoie de o dieta cat mai variata. Intotdeauna ai grija sa aiba apa proaspata la
dispozitie. Toate resturile de mancare trebuie inlaturate. Este indicat ca iepurele sa primeasca
hrana de doua ori pe zi, de preferat dimineata si seara.

Avantajele cresterii iepurilor


Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea
pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu
inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul.
Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa
se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului,
asigurând in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari.
Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des.
Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne.

Care sint avantajele cresterii iepurilor?

ˇ Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime.

ˇ Blana poate fi folosita ca subprodus.

ˇ Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se gaseste pe cimpuri sau
finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des de doua ori pe saptamina.

ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc.

ˇ Ciclul rapid de inmultire.

ˇ Pe piata pot fi vinduti atit iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produse auxiliare.

In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se acorde o atentie
deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate.

Principiile esentiale in cresterea iepurilor


Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada de inmultire de
aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pentru ca fatarea este obositoare
pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la 12 iepurasi.

Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundata la
aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 24 ore dupa fatare, daca
masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea bine pentru femela, deoarece e posibil
ca ea va avea probleme la viitoarea fatare.
Problemele pot fi urmatoarele:

ˇ Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din cauza frigului.

ˇ Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu biberonul, dar veti
pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.

ˇ Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresului alimentar.

Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta?

ˇ Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o virsta nu mai
mica de 7-8 luni.

ˇ Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela.

ˇ Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni.

Aceasta imbunatateste sanatatea femelei.

ˇ Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este sanatoasa, dar
nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate
transmite prin ereditare si urmasilor sai.
ˇ Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti, sau intre
unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de aparitie a defectelor va fi mai mare, de
exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite.
Faceti o evidenta de fiecare data a rezultatelor obtinute.

ˇ Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul la femela, ea
poate fi agresiva .

ˇ Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este mai mare,
iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri dificile.

ˇ Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de
hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi, timp de 2 saptamini inainte de
inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara si verde sau de a-i da o picatura de ulei de
grau. Daca acesta nu ajuta, inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata.

ˇ La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.

ˇ La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta iepurasilor, iar la 30 de zile
introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la laptele iepuroacei-mame.

ˇ Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte bine.

Comportamentul iepurelui

Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice.
Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si
necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii.
Toate modificarile de mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati
patologice.
In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i
ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine.
In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor.
Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu
secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiunii anale.
Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat
pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de viata.
Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de
mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.

Aspecte particulare

Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe
cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid
la varsta de 10-12 zile.
La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au
caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati.
Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale
organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naparlire.
Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt
acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. Odata cu inaintarea in varsta,
unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu
trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de
gestatie sau de hranire deficitara.
Oasele lungi cresc pana la varsta de un an.

Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima
pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara
intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii
dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar
masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate dura pana
la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi
simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii
sau hemoragii dupa fatare.

Ingrijirea si intretinerea iepurilor

- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le
asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti
la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade;
- blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a
indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii;
- saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si
pentru a descoperii eventualele aspecte anormale;
- unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni.

ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa fie curata si bine construita.

ˇ Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca chiar moartea
animalelor.

ˇ Iepurii sunt sensibili la boli, care se raspindesc foarte rapid la intreaga populatie.

ˇ Daca endogamia (incrucisarea intre descendentii acelorasi parinti) nu este facuta corect, pot
rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, precum si boli reproductive.

Iepurii pot fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa
ajunga pina la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de spatiu. Aceasta incapere se construieste usor
daca acordati atentie urmatoarelor aspecte:

ˇ Incaperea destinata intretinerii iepurilor trebuie sa aiba podeaua facuta din plasa de sarma sau
din scanduri de lemn cu o distanta de 1,5-2 cm intre ele. O incapere cu podea plata va fi mai
murdara, intrucit va fi mai dificil de a face curatenie si ea va trebui sa fie curatita mai des.
ˇ Acoperisul casutei (la fiecare etaj) trebuie sa fie inclinat. In acest caz murdaria va fi curatita mai
usor din casuta. Intre niveluri, distanta ideala pentru o curatenie cit mai eficienta este de 15 cm.

ˇ Incaperea pentru intretinerea animalelor trebuie sa se afle intr-un loc luminos, dar sa nu fie
expusa direct razelor de soare, vintului sau ploii. In cazul cind aceasta conditie este respectata,
iepurii cresc mai sanatosi si sint mai bine protejati de diferite boli.

ˇ Este important sa aveti o casuta suplimentara care trebuie pusa la o anumita distanta de
incaperile initiale. Ea va fi destinata izolarii iepurilor bolnavi sau iepurilor procurati din alta
parte.

Este foarte important sa curatiti casutele cit mai des, cel putin o data pe luna. In caz contrar
exista un risc sporit de imbolnavire. Cea mai indicata substanta chimica de curatire a incaperilor
animalelor este solutia de inalbitor de 3%.

Pentru a face curatenie aveti nevoie de urmatoarele:

-Scoateti iepurii si mincarea din casuta.

- Maturati toata murdaria si scoateti gunoiul din casuta.

- Spalati casuta cu solutia de inalbitor si lasati-o sa se usuce. Când incaperea este uscata, puteti
sa dati iepurii inapoi.

Temperatura ideala in incaperile de intretinereale animalelor este de +18°C.

Hranirea iepurilor de casa

Hrana de baza pentru iepuri este fanul uscat. Din cauza ca iepurii au un sistem digestiv destul de
complicat, este nevoie ca fanul sa fie de o calitate foarte buna. Nu e voie sa administrati
iepurilor un fan care are miros de mucegai sau care are culoarea maro sau galben. Un fan bun
care se administreaza la iepuri trebuie sa aiba culoarea verde, trebuie sa miroase bine si trebuie
sa fie bine uscat. Daca fanul este mucegait se fac diverse ciuperci in stomacul iepurilor care
dauneaza si pot duce la moarte. Furajul pentru iepuri care se gaseste in comert contine de
regula vitamine si minerale de care iepurii au nevoie. Furajul de iepuri se poate amesteca cu orz
in proportie de 50%. Deasemena foarte important pentru iepuri este apa. De multe ori am auzit
persoane spunand ca iepurii nu beau apa. Este un lucru total gresit. Un iepure are nevoie de
aproximativ 500 ml de apa pe zi. Apa trebuie sa fie tot timpul proaspata si de o calitate buna.
Din cand in cand se pot administra si morcovi. Iepurii au nevoie de suculente si in timpul iernii
cand este mai frig si se poate administra sfecla furajera pe langa morcovi. Daunator pentru
iepuri poate fi tot ce este verde si toate felurile de legume ca varza,cartofi, etc. care pot produce
balonari intestinale. Deasemena nu este indicat sa administrati iepurilor prea multa paine
uscata.
Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea
sanatatii iepurelui.
Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente,
radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate.
Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului
abdominal si a enterotoxiemiei.
Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.
Cartofii se adminsitreaza numai fierti.
Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara.
Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.
Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de
0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la
tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.
Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe
care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet.
Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri,
mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar
putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale.
Nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru ei. Unele din ele au un efect toxic si pot
provoca imbolnavirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cind aceste efecte toxice sint intirziate si
apar numai peste citeva zile, saptamini sau chiar luni. Exista si plante foarte bune pentru
sanatatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament impotriva maladiilor.

Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp cu o mincare variata si
balansata. Dati hrana principala seara pentru ca iepurii maninca mai linistit in timpul serii,
deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot. Iepurii permanent trebuie sa aiba apa
potabila care trebuie schimbata in fiecare zi.
Pentru a sti cita hrana sa dati la iepuri, trebuie sa experimentati. Daca ei nu termina toata
mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare dati-le mai putin, in asa fel ca la urma veti afla de
ce cantitate ei au nevoie.
Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cit si cele toxice. In
cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este buna, nu o folositi si cereti sfatul medicului
veterinar in aceasta problema.

Plantele cu efect pozitiv

Lucerna - Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta
de 4-5 ori la sezon.

Morcovul, Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si
napirlirii

Patlagina - Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si
pentru membranele mucoase.

Vetrice - Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si altor probleme
ale sistemului digestiv.

Podbalul - Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica aparitia
balonarii.

Varza (verde, alba si rosie), Trifoiul rosu, Conopida

Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba obisnuita (din
paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale pentru iepuri. Se mai recomanda
sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac.

Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, dar si floarea soarelui,
de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este utila in special in timp de iarna, cind nu este
masa verde. Mai puteti face fan din iarba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si
cioclejii pot fi folositi in hrana iepurilor

Plantele cu efecte negative

Ceapa, Sparanghelul, Arpagicul, Prazul, Cartofii cruzi, Frunza de cartofi, Resturi de planta de
rosii, Resturi de planta de tutun, Plantele conifere, Apa in care a nimerit o planta conifera

Clima la Iepuri

Iepurilor nu le place sa fie extrem de frig sau căldură excesivă, ideal este între 15 ° C şi 20 ° C.
Oricum, ar trebui să ştiţi că mai bine tolereaza vremea rece decât căldura excesivă. Vara, nu
expuneti iepurele la razele de soare in mod constant.
Dacă locul de cuşcă e langa o fereastră sau un balcon la umbra va fi mai rece. În cazul în care
temperatura este foarte mare le place să linga un cub de gheata sau de un nou flacon de la
frigider.Pe scurt : lumina ambientală, temperatura medie, un loc care sa nu fie expus la curent, o
umiditate nu prea mare şi protecţie de la ploaie, vreme rea şi de razele solare sunt cerinte
obligatorii.
Sfaturi : Este recomandat pentru iepuri care locuiesc in casa deoarece acestea nu sunt obişnuiţi
la temperaturi extreme şi, prin urmare, sunt protejate împotriva animalelor sălbatice,insecte,
precum şi în aer liber. Iepurii pot să ruleze liber intr-o grădină sau în afara. Doar trebuie să iei
anumite măsuri de precauţie : sa lasi cusca deschis aproape, asigura-te că nu sunt prădători în
jur, controleaza sa nu manance plante toxice sau flori. In timpul iernii la temperaturile scăzute,
profita de zile insorite pentru a-l scoate afara.

Bolile iepurilor de casa

Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale,
parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere.
Bolile trec usor neobservate la iepurii de exterior, din cauza ca semnele sunt subtile. Detinatorii
de iepuri de exterior care au murit spun adesea ca iepurele se simtea bine cand l-au vazut ultima
oara, iar apoi “a murit din senin”. Printre bolile care se instaleazd rapid si nu sunt observate la
iepurii de exterior se numara:
- Atacul de caldura (infierbantarea excesiva intr-o zi de vara, fapt care duce la moartea
iepurelui).
- Pietrele la vezica urinara (incordare in timpul urinarii, posibil cu sange; in acest caz, este
necesar examenul veterinar imediat. Si adesea operarea).
- Blocajul cauzat de par (blocajul digestiv brusc care adesea are semne subtile precum scaderea
poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici, aspecte deseori neobservate in cazul
iepurilor de exterior).
- Pasteureloza (o infectie microbiana care se evidentiaza prin scurgera din ochi si nas, dificultate
si respiratie si care necesita ingrijire imediata din partea medicului veterinar).
Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza
urmatoarele boli:
Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza
cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere
clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie
puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se
sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta.
Mixomatoaza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii
de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu
hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala
poate evolua sub trei forme:
- forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in
tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea
organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii
cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza;
- forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se
cu moartea rapida a animalutului;
- maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea
parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate
in zonele depilate.
Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate.
In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bivalent contra
mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si
toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna.
Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin
simptome putin caracetristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor
limfatici.

Maladiile dentare la iepuri

Trebuie sa stim ca problemele dentare sunt frecvente la iepuri. In acelasi timp, incidenta lor
poate fi redusa prin folosirea unei alimentatii adecvate.
Dintii iepurelui. Iepurele are o dentitie care se poate numi originala. El nu poseda canini, dar in
spatele incisivilor aflati pe maxilarul superior se gasesc alti doi incisivi auxiliari.
Oricum, incisivii si molarii iepurelui cresc pe tot parcursul vietii sale. Cand vom afla ca aceasta
crestere se situeaza intre 8 si 12 cm pe an, vom intelege nevoia vitala a iepurelui de a-si tocii
dintii. In legatura cu aceasta trebuie sa mai stim ca iepurele nu este un rozator ! De aici rezulta
ca uzura dentara provine mai ales din frecarea generata de miscarea maxilarului inainte si
inapoi, in timpul masticatiei.
In general, problemele dentare ale iepurelui provin mai ales de la o uzura anormala, generata de
o proasta ocluzie. Se vorbeste de o proasta ocluzie atunci cand dintii de pe maxilarul inferior si
superior nu sunt alaturati, si deci nu se pot uza corect, frecandu-se unii de ceilalti.
Aceasta poate avea o origine genetica (forma anormala a maxilarului), traumatica (fracturi),
alimentara sau metabolica (lipsa de calciu).
Maladiile dentare pot determina o tocire neregulata a dintilor sau cresterea dintilor in directie
anormala. Iregularitatile dintilor determina ranirea gingiilor si a limbii si aparitia abceselor.
Daca nu se iau masuri, maladiile dentare pot avea urmari grave. Molarii neuzati suficient pot
impiedica iepurele sa inchida gura si determina pe plan secundar o proasta uzura a incisivilor.
Acestia devin din ce in ce mai lungi si apar in afara botului. Acesti incisivi si molari deformati
impiedica iepurele sa se hraneasca . De asemenea, datorita presiunii, ei pot incepe sa creasca in
sens invers, lezand osul maxilarului.
Pentru a se realiza uzura corecta a dintilor, iepurele trebuie sa mestece intens, un timp cat mai
lung posibil. Acest obiectiv este atins daca hrana este saraca in energie dar bogata in fibre. Ea
trebuie sa fie in acelasi timp si suficient de abraziva. Cel mai indicat este sa oferim iepurelui
granule adaptate nevoilor sale si fan la discretie.
Atentie ! Toate afectiunile prezentate mai sus au o consecinta comuna : iepurele nu mai
mananca. Anorexia este mortala in scurt timp pentru iepure. Diagnosticul de proasta ocluzie
odata pus, cel mai des prin radiografie, dintii pot fi taiati sau piliti

A. Maladiile infectioase:

Hemoragie Septica

Hemoragia septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. Aceasta maladie
se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul mucoasei, creierului, splinei si ficatului.
Animalele infectate se elimina, iar cele sanatoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa
expertiza sanitara pot fi folosite in alimentatia personala.
Mixomatoza

Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se caracterizeaza printr-o


inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor. Iepurii infectati de aceasta maladie sint
ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m. Curatiti casutele si dezinfectati-le de 3 ori pe an. In
scopul prevenirii acestor maladii infectioase exista vaccinuri combinate contra mixomatozei si
gemoragiei septice, care se administreaza de medicul veterinar de 2 ori pe an (primavara si
toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In paralel este foarte important
intretinerea animalelor intr-o perfecta stare igienica.

Scabia, Dermatomicoza

Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea
mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o incapere. De asemenea,
dermatomicoza poate fi cauzata de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grija ca incaperea pentru
animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea lor solutia de inalbitor. Folositi hrana
bogata in vitamina A, D si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de
Butox cu vaselina.

B. Maladiile nutritionale

Maladii digestive

Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot posibilul ca
iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate la capitolul “Plante cu efecte negative”.

Osteoperoza, Rahitul

Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza printr-o


descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte usor. Rahitul se
caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceste maladii pot fi cauzate de
insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine
calciu, lumina solara, sau ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de
calciu, de exemplu, cu lucerna sau orz.

Hypercalcimie

Hypercalcimia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracteristica: forma


iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa
reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor. Dati mai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de
exemplu.

Hypoavitaminoze

Maladia apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o cadere a parului.

Dati mai multa mâncare bogata in vitamina A, de exemplu - sfecla rosie si morcov.

Ingrijirea iepurilor bolnavi

Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati pentru a-i
proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece
metri de celelalte animale. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus
ca boala sa se raspindeasca si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie
hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit
iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Când iepurii bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata
mincarea care a ramas. Locul trebuie sa fie curatat de doua ori cu solutie de inalbitor de 3%.
Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi.

Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 30 de zile, ca sa fiti
siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi administrati vaccinurile corespunzatoare.
Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-va medicului
veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.

Retineti:

Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi
sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile la timp, se recomanda sa-i
examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile,
nasul si organele genitale. Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va
trezesc indoieli.

Bola Chinezeasca (Boala Hemoragica) la Iepuri


Boala chinezeasca este cunoscuta si sub numele de boala hemoragica. Boala hemoragica la
iepuri este o boala cauzata de un virus care este forte rezistant. Sursele de infectare la iepuri pot
fi prin transmiterea directa de la iepure la iepure, prin furaj sau chiar prin ingrijitorul iepurilor
daca acesta are contact cu iepurii infectati. Foarte periculos sunt expozitiile sau targurile unde
ajung multi iepuri din diferite locuri laolalta. Bola hemoragica se poate transmite si prin insecte
de la un iepure la altul. Simptomele bolii hemoragice la iepuri sunt moarte neasteptata si foarte
rapida. Iepurii reproduc un zgomot de speriatura si in cateva secunde acesta moare. In plina
dezvoltare a bolii hemoragice la iepuri, acestia prezinta febra, probleme de raspiratie precum si
curgerea de sange din nas. Foarte putini iepuri rezista la aceasta boala. Procentajul de scapare
este nesemnificativ de mic. Preventiv se poate aplica un vaccin inpreuna cu vaccinul pentru
mixomatoza. Exista un vaccin combinat pentru iepuri care se numeste mixohemoragivac. In
Romania vaccinul combinat pentru iepuri este produs de Pasteur Bucuresti. Pe [iata externa se
gasesc vaccinuri cu efect mult mai bun dar procurarea lor este dificila pentru ca vaccinurile se
transporta doar la temperaturi scazute, in recipiente frigorifice.
Mixomatoza este o boala care apare la iepuri din cauza tantarilor , sau alti paraziti, care pot fi in
fan sau in furajul cu care se hranesc iepurii. Cand iepurii au mixomatoza (numit si pesta de
iepuri), apar bube pe cap iar iepurii incep sa slabeasca. Iepurii care sunt forte bine hraniti pot
trece de mixomatoza fara sa moara. Dar iepurii slabi cel mai adesea decedeaza. Mixomatoza
poate fi transmisa si de la un iepure la alt iepure. Un alt simptom pe langa bube este acela ca
iepurii au probleme de raspiratie si au puroi la ochi. Exista un vaccin preventiv contra bolii
mixomatoza pentru iepuri si acest vaccin se aplica de doua ori pe an. Este de preferat ca iepurii
sa fie vaccinati in lunile martie si septembrie.

Inmultirea iepurilor

Perioda de gestatie este de 30 de zile,


alaptare este de 30 - 42 de zile dar deja in perioda alaptari poate fi montata iepuroaica si asa se
pot obtine in de curs de un an un nr de 25 - 40 de pui fara probleme. Totusi nu este foarte
indicat sa se abuzeze de numarul mare de fatari intr-un an pentru ca se va ajunge la epuizarea
fizica a femelei.
Media la o fatare este de 6-8 pui, cu oscilatii generate de rasa, momentul montei, ingrijire, etc.

Maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca

Maturitatea sexuala reprezinta stadiul de dezvoltare incepand de la care animalele pot realiza
monta fecunda, adica imperecheri care au ca efect insamantarea femelelor de catre masculi.
Tineretul devine apt pentru a se reproduce, in principiu, atunci cand greutatea corporala ajunge
la circa 80% din greutatea medie a animalelor adulte.
Aceasta greutate si deci momentul cand iepurii tineri se dau pentru prima data la monta
corespunde cu varsta de 6-8 luni, diferentele fiind conditionate de rasa ierpurilor.
Pentru rasa Chinchilla, de pilda, varsta maturitatii sexuale este in medie de 7 luni.
Subliniem insa faptul ca, pentru stabilirea momentului primei monte, hotaratoare este
greutatea corporala.
Altfel spus, iepurii tineri pot fi dati la monta si la o varsta sub 7 luni, daca au greutatea de 80%
din greutatea specifica rasei careia ii apartine..
Ca si in cazul altor specii de animale, nu este bine sa se foloseasca la reproductie animale prea
tinere, dar nici batrane, deoarece prin imperecherea animalelor cu asemenea varste se obtin
putini pui la fatare si acestia vor fi insuficient de vigurosi si mai predispusi la imbolnaviri.
Varsta pana la care se folosesc iepurii la reproductie, in crescatoriile de tip gospodaresc, este de
3 ani pentru femele si de 4 ani pentru masculi.

Monta si caldurile

Dupa instalarea maturitatii sexuale, iepuroaicele pot fi date la monta in orice anotimp, deoarece
caldurile apar, in mod ciclic, la intervale de 8-10 zile in tot cursul anului.
Este de retinut insa ca, datorita unor rationamente de ordin tehnologic, in crescatoria de tip
gospodaresc - deci cu intretinerea iepurilor in custi sub cerul liber sau sub sopron - cel mai bine
este ca monta sa se limiteze numai la perioada 1 martie-1 august.
Se constata ca, desi apar in tot cursul anului, caldurile la iepuroaice, se manifesta cu mai mare
intensitate primavara si toamna si pot fi depistate mai usor.
Semnele pentru recunoasterea femelelor in calduri sunt:
- iepuroaicele se agita in custi, rascolesc asternutul, fac cuib, isi smulg par de pe abdomen;
- daca este introdusa in cusca masculului, iepuroaica accepta monta; in cazul cand nu este in
calduri, tine coada lipita de corp, fuge prin cusca, se tranteste si deci nu se lasa montata;
- la iepuroaicele in calduri vulva apare tumefianta (umflata) si are culoarea rosu-aprins.

Caldurile dureaza, in medie, 3 zile.


Pentru monta se va proceda intotdeauna la introducerea femelei in cusca masculului si nu
invers, pentru ca acesta sa se simta "acasa" si sa-si faca datoria mai in siguranta.
Durata actului montei la iepuri este foarte scurta, doar cateva secunde.
Un semn sigur ca masculul a ejaculat (a depus "samanta) este caderea acestuia pe o parte, in
timp ce scoate un tipat scurt.
Monta e bine sa se faca dimineata sau seara, in aceste perioade ale zilei animalele fiind mai
linistite.

Actul imperecherii trebuie supravegheat.


Crescatorul, dupa ce introduce femela aflata in calduri in cusca masculului, va ramane in
apropiere pentru a observa daca are loc monta, dupa care va scoate femela tinand-o, cu atentie,
de pielea din regiunea greabanului si sprijinindu-i trenul posterior.
Atunci cand constata ca femela refuza monta si se bate cu masculul o va indeparta deoarece nu
este in calduri.
Pentru a se asigura rezultate bune ale procesului de reproductie, in efectivul matca trebuie sa
existe un anumit raport de sexe, respectiv un mascul la 8-10 femele.

Masculii vor fi folositi la monta de doua sau cel mult trei ori pe zi.

Gestatia
La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu se realizeaza in
mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpul montei. Coitul la iepuroaica este
determinant pentru declansarea ovulatiei. O alta particularitate consta in faptul ca procesul de
nidare, sau fixare, a embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in
a patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data cand a avut loc monta se
poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca masculului. In cazul cand
iepuroaica refuza se conchide ca este gestanta. Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in
medie 30 - 31 de zile cu limite cuprinse intre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari
normale a fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va trebui sa
tinem cont de urmatoarele :
- femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete, alcatuite din nutreturi
proaspete si de cea mai buna calitate;
- sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila;
- asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat, curat si uscat.
In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru acest motiv trebuie
sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze senzatia de izolare si siguranta, in caz
contrar se pot produce avorturi. Acesta este motivul pentru care in timpul cat femelele sunt
gestante se vor interzice vizitele persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar
ingrijitorii isi vor desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3 zile inaintea fatarii,
iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul smuls de pe abdomen. In cazul
producerii unor avortuei, iepuroaicele respective pot fi date din nou la monta chiar a doua zi,
intrucat mucoasa lor uterina se reface foarte repede (cateva ore), bineinteles daca au fost
eliminate cauzele care au generat avorturile respective.
Fatarea

Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale, datorita carora
fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod obisnuit fatarea la iepuroaica este
usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza 15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de
fatari distocice la iepuroaica. Dupa fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe
cu dintii cordonul ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in apropierea sfarcurilor
pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura si l-a smuls de pe
abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si sunt complet golasi. La scurt interval de timp dupa
fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina placenta, pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea
placentei se controleaza de catre ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor
fatati, se indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in absenta iepuroaicei iar
ingrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In momentul in care
femela este readusa in cusca va fi foarte preocupata de problema hranei si a apei, iar in cazul
cand nu le gaseste, recurge uneori la devorarea propriilor pui.

Cresterea iepurilor in custi in spatiu deschis


Iepurii in decursul anului sunt expusi la aer curat si la soare in functie de conditiile
meteorologice. Aceasta este modalitatea cea mai des practicata in micile ferme de casa, unde
productia este indreptata spre satisfacerea nevoilor casnice. Cresterea iepurilor in custi sub
cerul liber este mai economica deoarece nu necesita fonduri pentru construirea de cladiri. In
acest caz, o singura persoana poate avea grija de 80 pana la 100 de femele, impreuna cu puii lor
pana la maturizarea acestora. Aceasta modalitate de crestere este foarte potrivita pentru rasele
cu folosire combinata, adica pentru carne si piele.
Custile destinate cresterii iepurilor sub cerul liber, in functie de materialul de constructie, pot fi
din lemn, din metal sau din ziderie. Pentru o mai usoara ingrijire, acestea au un etaj, 2 sau foarte
rar 3 etaje.
In general pentru iepurii adulti, cusca are urmatoarele dimensiuni: Lungime 80cm, Adancimea
60cm si Inaltimea 60cm. Pardoseala custii poate fi din lemn de esenta moale in spate cu un
gratar metalic de 10-15 cm. Peretii laterali ai custii se confectioneaza din diferite
materiale(lemn, tabla,etc.).Fata custii unde se gaseste si cusca este formata dintr-o carcasa din
lemn sau metal, pe care se fixeaza plasa de sarma. Aici se vor fixa jgheburi pentru fibroase si
adapatoarea. Pentru furajele concentrate se recomanda folosirea unui hranitor semi-automat,
care se fixeaza pe unul din peretii laterali.

Spaţiu de cazare asigurat iepurilor de casă crescuţi în sistem semiintensiv

Custile pentru iepuri in crescatoriile mici

Sunt necesare unele specificari cu privire la componentele constructive, dar nu inainte de a face
urmatoarea precizare: pentru a ne da mai usor seama de particularitatile cerintelor privind
adapostirea este folositor sa stim ca iepurii domestici provin din iepurele salbatic de vizuina.
Denumirea stiintifica a lui de "Oryctolagus cuniculus" vine de la unele cuvinte din limbile greaca
si latina, care, in traducere, inseamna "iepure scormonitor de galerii"

Deci, adapostul pe care si-l face iepurele nostru, in stare de libertate, este o galerie.
Sa notam ca aceasta galerie prezinta si o ramificatie in care iepuroaica fata si isi alapteaza puii si
ca sapatura este laterala, constituind un loc ferit de curenti si de modificari de temperaturi.
Este bine, ca aceste caracteristici sa se regaseasca si la custile pe care le construim.
Din cele de mai sus rezulta recomandarea ca, in cazul custilor amplasate in aer liber, acestea sa
aiba trei pereti - cei laterali, cel din spate, dar si plafonul, din material compact, in mod obisnuit
din scandura.
Tot in acest scop imbinarea pe lungime a scandurilor trebuie facuta "dulghereste", adica in "nut
si feder", sau cel putin cu marginile in caturi de 90 de grade.
Cel mai ades se foloseste scandura cu grosimea de un tol (2,54 cm). Nu este obligatoriu, dar este
bine ca peretii exteriori ai bateriei de custi, deci peretii laterali si cel din spate, ai grupului de 6
custi sa aiba scandurile asezate vertical, pentru a inlesni scurgerea apelor din ploi si zapada si a fi
astfel in mai mica masura expusi degradarii (putrezirii).
Peretele din fata va fi diferit, dupa caz.
Atunci cand cusca reprezinta un singur compartiment, jumatatea, sau o parte si mai mare, din
stanga lui - va fi confectionata din plasa de sarma, pe cadru de lemn.
Dar daca avem posibilitatea sa construim o cusca cu doua compartimente, atunci peretele din
fata al compartimentului din stanga va fi din plasa de sarma, iar compartimentul din dreapta,
pentru a fi mai ferit, va avea peretele frontal din scandura.

In oricare din variantele amintite, peretele din fata (la cusca cu doua compartimente valabil
pentru amandoua) trebuie sa reprezinte practic o usa, deci sa aiba balamale solide, pentru a
servi la curatenie, prinderea animalelor etc.
La custile cu un singur compartiment, folosite la iepuroaicele mame va fi necesar ca, la timpul
potrivit, adica cu 3-4 zile inainte de fatare, sa se introduca cate un cuib de fatare.
Este vorba de o cutie-cuib, in care si din care, iepuroaica sa poata intra-iesi.
Puii pana la varsta de cca 18 zile vor ramane in acest cuib, la adapost, adica nu vor fi expusi la
curenti de aer.
Rostul celui de-al doilea compartiment, ca si al cuibului de fatare (in cazul custilor cu un singur
compartiment) este de a li se asigura puilor confortul necesar unor nou-nascuti, golasi si
neajutorati, cum sunt ei la aceasta specie de animale.
Peretele din fata al custii este destinat si altor functii si anume, este indicat sa fixam
hranitoarele, daca se poate si adapatorul, pe acest perete.
Vom preciza putin mai jos de ce e bine asa.

Plafonul (sau tavanul) custii intotdeauna trebuie sa fie din material compact.
El poate avea una sau doua functii:
(1) atunci cand separa doua custi suprapuse care au pardoseala din plasa de sarma sau gratar,
trebuie sa fie inclinat spre spatele bateriei de custi pentru a asigura scurgerea dejectiilor de la
cusca nivelului superior sau
(2) va fi dispus in plan orizontal, in cazul cand dejectiile de la fiecare binivel al custii se
colecteaza in tavite-sertar, (aceasta din urma este varianta recomandabila si functia plafonului in
astfel de situatie va fi doar cea principala, adica de a reduce viteza curentilor de aer).

Inventarul sau echipamentul custii

Este vorba despre hranitori, adapatori si, pentru iepuroaicele mame, cuibul de fatare despre
care am amintit mai sus.
Trebuie sa spunem mai intai ce nu e bine.
Gasim la prea multi dintre crescatorii nostri vase pentru hrana si apa, in cusca, pe pardoseala
acesteia.
Nu este bine deloc! In astfel de cazuri atat furajele (uruiala sau grauntele), cat si apa pot fi usor
murdarite cu dejectii constituind medii cu infectie, de imbolnavire.
Nu este bine ca hranitorul pentru concentrate si adapatorul sa fie asezate pe pardoseala si din
alt motiv: se pot rasturna.
Corect este ca nutretul concentrat, cat si apa sa li se dea iepurilor in vase de tabla fixate pe unul
din peretii custii, la o inaltime de circa 10 cm de pardoseala.
Pentru furajele verzi sau fbroase cusca va fi prevazuta cu o mica iesle, adica sa aiba un hranitor
cu gratar, de preferat cu posibilitatea de a se incarca din afara, fara deschiderea usitei.

Pentru ferma de iepuri se alege un teren neted sau usor inclinat, cu ape freatice de suprafata,
ferit de vinturi puternice, pe un sol care sa nu fie argilos sau mocirlos.
In alegerea locului pentru construirea fermai este necesar ca sa aiba in vedere posibilitatea
aprovizionarii cu apa, cu curent electric si existenta legaturilor rutiere. Terenul ales trebuie sa fie
inconjurat de un gard solid care sa nu permita accesul oamenilor si animalelor.
Ferma de iepuri trebuie sa fie asezata la departare de alte ferme de crestere a animalelor,
precum si de calea ferata sau de sosea, pentru ca zgomotele il afecteaza in mod deosebit.
In cazul construirii unor ferme mari de iepuri, cu peste 500 de femele, este necesar sa se
construiasca cladiri de productie pentru diferite categorii de iepuri, o sectie de furaje, de
depozite, un spatiu adecvat de dezinfecie, un punct veterinar, un abator,. un garaj etc
Pentru micile ferma de linga gospodarii, cel mai adesea se alege un loc in curte, care sa fie ferit
de vinturi puternice si, in acelasi timp, sa fie cit se poate de departat de locul unde se cresc si
alte animale, in special pasari.In functie se posibilitati custile de iepuri sint asezate departe si de
gramada de gunoi de grajd.
De modalitatea de crestere depinde intr-o mare masura productivitatea, starea de ingrijire a
iepurilor si dezvoltarea normala a acestora. Cresterea impropie, cel mai adesea in conditii
igienice preacare constituie cauza multor imbolnaviri si a unei rate ridicate de mortaliate.
In practica cresterii iepurilor sunt cunoscute cateva modalitati de crestere a iepurilor: liber, in
spatii ingradite, in boxe sau pe asterunuturi. Pentru organizarea cresterii iepurilor in
modalitatiile indicate, cheltuielile de productie sunt insignifiante. Indiferent insa de acest lucru,
datorita cazurilor de imbolnavire in masa animalelor si a ratei ridicate a mortalitatii, rezultatele
economice sunt nemultumitoare. De aceea, in cresterea moderna a iepurilor sa trecut la
cresterea iepurilor in custi, in care sunt create conditii pentru productivitate ridicata, se asigura
posibilitatea organizarii unei alimentatii corecte, care sa tina seama de particularitatile
fiziologice ale diferitelor categorii de iepuri, de desfasurarea procesului de inmultire, de evitare
a unei imbolnaviri etc.
In cresterea iepurilor se folosesc cateva modalitati de crestere a animalelor in custi: in custi in
spatiu deschis, sub streasina sau sopron, in spatii inchise si combinat.

În multe ţări există o reală preocupare pentru creşterea iepurilor de casă datorită avantajelor
economice pe care le prezintă aceştia. În acest scop au fost elaborate programe cu caracter
educaţional (pentru elevi), social (pentru cei din zone sărace) şi industrial, prin care se încearcă
să se stimuleze creşterea şi consumul cărnii de iepure de casă. Spre deosebire de ţările anterior
amintite, în ţările din jurul Mării Mediterane consumul de carne de iepure de casă este constant
ridicat, iar creşterea îmbracă forme intensive.
Din păcate în ţara noastră continuă să se manifeste mult dezinteres pentru crearea unui cadru
economic propice creşterii iepurilor de casă. Constatăm cu surprindere că Asociaţiile
crescătorilor de iepuri de casă rămân în continuare la nivelul hobysmului, fără a manifesta vreun
interes înspre producerea intensivă şi rezultate economice benefice propriei exploataţii.
Pentru a veni în sprijinul micilor crescători doritori să practice o creştere eficientă a iepurilor de
casă vom încerca să prezentăm aspecte ce privesc diverse etape ale fluxului tehnologic. Drept
urmare vom încerca să prezentăm principalele caracteristici ale cuştilor folosite în sistemul
semiintensiv, pentru creşterea iepurilor de casă.
În România, pentru asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare a iepurilor, cuştile
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să protejeze iepurii împotriva intemperiilor (ploi,
zăpezi, vânturi, frig, caniculă); să nu permită nici accesul altor animale (păsări, rozătoare,
animale de pradă) în cuşcă şi nici evadarea iepurilor (inclusiv a puilor) din cuşcă; să asigure un
loc confortabil de odihnă (se vor evita materialele reci) şi spaţiul suficient de mişcare pentru
iepuri; să fie prevăzute cu utilajul necesar pentru furajare, adăpare şi evacuarea dejecţiilor, iar
cuştile de maternitate cu cuiburi; să asigure condiţii optime de zooigienă (să nu se îmbibe cu
urină, să fie uşor de curăţat şi dezinfectat); să fie construite din materiale ieftine, durabile şi uşor
de procurat.
Dimensiunile cuştilor utilizate pentru creşterea iepurilor în sistem gospodăresc diferă în funcţie
de rasă, producţie, stare fiziologică şi vârsta iepurilor (tab. 1).

Tabelul 1
Dimensiunile cuştilor pentru iepuri

Dimensiunile U.M. Rase


mari mijlocii şi Angora mici
Lungime cm 100 80 60
Adâncime cm 60 60 60
Înălţime cm 60 60 50

La construirea cuştilor pentru iepuri trebuie să se aibă în vedere că adâncimea acestora să nu


depăşească 60 cm, în caz contrar crescătorul întâmpină dificultăţi în curăţirea cuştii şi în
prinderea iepurelui refugiat în colţurile opuse uşii, iar la bateriile etajate, pardoseala ultimului
nivel de cuştii să nu depăşească 150-165 cm de la suprafaţa solului, pentru a uşura manipularea
şi observarea animalelor cazate.
Bateriile constituite din cuşti etajate cu pardoseala tip grătar, trebuiesc prevăzute sub cuşti fie
cu tăviţe pentru colectarea dejecţiilor, fie cu tablă înclinată (sub un unghi de 35 - 400) înspre
spate, care favorizează scurgerea dejecţiilor într-un canal colector (confecţionat din beton sau
materiale plastice) dispus în spatele bateriei.
Suprafaţa de creştere dintr-o exploataţie şi a numărului de cuşti se calculează în funcţie de
efectivul de femele de reproducţie, de rasă, de frecvenţa montelor şi a fătărilor (tab. 2).

Tabelul 2
Necesarul de cuşti şi suprafaţa de padoc pentru diferitele rase de iepuri

Rase Pentru fiecare femelă de reproducţie sunt necesare:


La creşterea numai în cuşti: La creşterea tineretului în padoc:
Cuşti individuale (buc.) Cuşti colective pentru
tineret (buc.) Cuşti individuale
(buc.) Suprafaţa
padocurilor (m2)
Mari 3 0,8 1,3 10-15
Mijlocii 4 2 1,5 15-20
Angora 5-6 - 3-4 15-20

În Germania există încă din anul 1972 o Lege a protecţiei animalelor în care se specifică, care
sunt condiţiile de hrănire, îngrijire şi adăpostire a acestora. Se atrage atenţia asupra
obligativităţii asigurării spaţiului de mişcare pentru animale în aşa fel încât să nu le pricinuiască
vătămări corporale sau dureri. Cu toate că în această lege nu există prevederi specifice pentru
iepurii de casă, există însă recomandări ale World Rabbit Science Association (WRSA) conform
cărora crescătorii de iepuri de casă sunt atenţionaţi asupra spaţiului ce trebuie asigurat şi asupra
stratului de aşternut pe care trebuie să-l amenajeze (tab. 3).
Tabelul 3
Spaţiul de cazare impus de normele WRSA pentru iepurii de casă crescuţi în cuşti sau pe sol

Rasa Întreţinere în cuşcă


(o iepuroaică cu puii) Întreţinere pe sol (creştere
şi îngrăşare)
(iepuri/m2 de sol)
lăţime (cm) Lungime
(cm) înălţime (cm)
Pitice (până la 1,6 kg) 60 50-60 35-40 8-12
Mici (1,7-3,5 kg) 60-80 50-60 40-50 6-8
Mijlocii (3,5-5,5 kg) 80-100 50-70 40-60 4-6
Mari (peste 5,5 kg) 100-150 80 60-70 3-4
Iepuri îngrăşaţi (până la 2,7 kg) cel puţin 800 cm2/iepure 35-40 5-8
Angora cel puţin 2000 cm2/iepure 35-40 -

În sistem semiintensiv iepurii de casă se cresc în cuşti bine izolate termic, amplasate sub cerul
liber, sub şoproane sau în spaţii închise. Acest sistem impune limitarea mărimii crescătoriei la
40-100 femele sau la producerea a maximum 10 tone carne/an.
Cuştile pot fi simple, dar cu pereţii bine izolaţi termic în vederea menţinerii aşternutului uscat şi
călduros, feririi iepurilor de acţiunea directă a ploilor, razelor solare, zgomotelor, alte animale
etc. Ele se pot amplasa pe un singur nivel sau pe 2-4 nivele. Cuştile pentru femelele de
reproducţie trebuie dotate cu cuiburi de fătare, fixe sau mobile.
Utilizarea acestui sistem de creştere a iepurilor de casă presupune reproducerea sezonieră, cu
prima montă la 15 februarie şi ultima înţărcare în luna noiembrie.

Abatorizarea iepurilor de casă


Sacrificarea si Jupuirea Iepurilor

Sacrificarea iepurilor se face de obicei cu o lovitura scurta, dar puternica aplicata la baza
occipitalului. Animalul mort este suspendat de membrele posterioare si apoi sangerat prin
sectionarea septumului nazal. Inainte de suspendare, muncitorul executa o usoara presiune
asupra regiunii inferioare a abdomenului, pentru golirea vezicii urinare, acesta pentru ca urina
sa nu murdareasca blana animalului si carnea in timpul jupuirii. La iepuri exista si alte metode de
sacrificare dintre care amintim : metoda tensionarii, rasucirea capului si injunghierea. Metoda
tensionarii consta in executarea unei intinderi bruste a animalului, tinut cu mana stanga de
membrele posterioare si cu cea dreapta de urechi. In urma acestui fapt se produce o ruptura a
coloanei vertebrale si a maduvei spinarii, fapt de determina moartea rapida a iepurelui.
Rasucirea capului : in urma unei rasuciri a capului cu un unchi de 90 grade, se produce luxatia
regiunii cervicale a coloanei vertebrale, care atrage dupa sine moartea animalului.
Injunghierea : iepurele este suspendat de membrele posterioare, iar apoi, cu un cutit bine
ascutit, se taie carotida. Prin aceasta metoda se realizeaza o sangerare normala a iepurilor.
Jupuirea trebuie sa aiba loc imediat dupa sacrificarea iepurilor (de pe cadavrul racit, pielea se
jupoaie mult mai greu). Jupuirea incepe printr-o sectionare a pielii membrelor posterioare de la
nivelul jaretelor. De la aceasta incizie se face o noua sectiune pana in regiunea anusului, incizie
care merge pe ambele fete interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie usor in jurul anusului si se
deloleteaza de pe coada. In cele din urma se practica o incizie similara si la membrele
anterioare. O data facute aceste incizii, blana se trage usor de pe carcasa (operatia se face strict
manual), incepand cu partea posterioara spre partea anterioara.

1
CRESTEREA INTENSIVĂ A IEPURILOR DE CASĂ ÎN MICROFERME
2006
2
CUPRINS
1. Introducere................................................................................. 3
2. Alegerea tehnologiei si a sistemului de crestere a iepurilor…… 4
3. ParticularităŃile tehnologiei propuse si construcŃia custilor …….. 5
4. Alegerea rasei – o atenŃie deosebită……………………………... 6
5. Alegerea reproducătorilor…………………………………………. 6
6. Cresterea iepurilor………………………………………………….. 7
7. EsenŃa metodei de crestere accelerată a iepurilor de casă……. 10
8. Bazele activităŃii de selecŃie a raselor…………………………….. 15
9. Prelucrarea dejecŃiilor – sursă suplimentară de venituri………… 15
10. Bolile iepurilor………………………………………………………… 16
11. Ce trebuie să stii………………………………………………..... 16
12. Planul financiar al unei ferme familiale……………………………. 17
13. CerinŃele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea
de 200 femele ………………………………………………………… 18
14. Materiale de construcŃie pentru un modul de custi………………. 19
15. Propunere de proiect………………………………………………… 20
16. Schema unei posibile asociaŃii a crescătorilor de iepuri…………. 22
Bibliografie…………………………………………………………….. 23
3
Introducere
În perspectiva apropiată, carnea de iepure va ocupa locul cuvenit în
alimentaŃia oamenilor din toată lumea, prognoză fondată pe următoarele
considerente:
- Iepurele are cea mai mare viteză de crestere în greutate;
- carnea este dietetică;
- iepurii au un ciclu scurt de reproducere si o fecunditate ridicată;
- folosind tehnologii intensive de crestere, iepurii consumă hrană care nu
intră în consumul oamenilor, în acest fel au o bază furajeră sigură;
- carnea de iepure nu are restricŃii de întrebuinŃare în alimentaŃie, ca de
pildă carnea de porc.
În afară de carne, de la iepuri se obŃin si blănuri excelente. De la iepurii
rasei de puf, se obŃine un puf subŃire si moale, care, din punct de vedere al
calităŃii, este ca si cel de la oile Merinos.
De la doi iepuri maturi, într-un an se obŃine mai mult de 1 kilogram de puf.
Grăsimea iepurelui este o materie primă preŃioasă pentru industria
farmaceutică si cosmetică.
În prezent, există mulŃi fermieri care doresc să înfiinŃeze o fermă de
crestere a iepurilor cu o rentabilitate înaltă, dar potenŃialii crescători nu posedă
cunostinŃe legate de tehnologii.
4
1. Alegerea tehnologiei si a sistemului de crestere a iepurilor
În lume, se aplică o serie de tehnologii progresive de crestere a iepurilor,
pe baza unor complexe automatizate foarte eficiente. Aceste complexe permit
hrănirea iepurilor cu furaj combinat granulat, pentru cresterea unui iepure fiind
necesare numai 5-7 minute (FranŃa). Pentru construcŃia unor astfel de
complexe
sunt necesare investiŃii foarte mari.
În România, în condiŃiile de azi este oportună crearea de ferme familiale.
Pentru aceasta, nu sunt necesare investiŃii mari, mai ales că recuperarea
cheltuielilor se face destul de repede. Se pot înfiinŃa ferme cu capacitatea de 10
– 200 femele, care pot produce până la 6000 de iepuri pe an. Folosind metoda
aceasta de crestere, o fermă de iepuri se poate crea într-un termen scurt, în
funcŃie de existenŃa necesarului de mijloace bănesti, de suprafaŃa terenului,
de
locul amplasării lui, de existenŃa hranei, de zona de climă etc..
Vă propunem o variantă de construire a unei ferme, folosind o tehnologie
de crestere a iepurilor care permite crearea unei ferme de 20 – 200 femele cu un
număr de până la 600 – 6000 iepuri, începând cu o familie de 2 – 3 femele.
Tehnologia propusă prevede:
- hrănirea nelimitată în regim automat a iepurilor, hrana administrându-se în
hrănitoare odată la 6 – 12 zile;
- adăparea automată cu apă, încălzirea ei iarna si completarea acesteia o
dată la 6-7 zile;
- curăŃirea semiautomată a custilor si lipsa mirosului de dejecŃii la fermă,
care nu permit îmbolnăvirea iepurilor;
- cresterea iepurilor si obŃinerea producŃiei în 4 luni.
Femela alăptează puii până la vârsta de 3 luni. Iepurele la sacrificare are
greutatea de aproximativ 4,5 kg.
Ferma construită conform tehnologiei nu necesită o încăpere specială, iar
ca rezultat, preŃul ei este de circa 15 ori mai mic decât fermele tradiŃionale.
Indicii tehnico-economici ai unui modul de custi :
- suprafaŃa ocupată, inclusiv cea de deservire – 8 m.p.;
- se întreŃin până la 30 iepuri;
- consum de furaj combinat – 500 kg/an;
- consum de fân – 250 kg/an;
- cheltuieli de deservire – 0,1-0,2 om/oră/zi;
- cheltuieli de muncă pentru cresterea unui iepure până la sacrificare – 1
om/oră;
- cheltuieli de energie electrică – 100 kw/an;
- consum de apă – 0,1 m3.
łinând seama de condiŃiile si de baza tehnico-materială a gospodăriilor,
se propun diferite proiecte de construire a fermelor de iepuri în câteva etape -
începând cu 10 femele de reproducŃie până la capacitatea de 150-200 femele.
Date pentru proiect:
- iniŃial 10 custi (module) – 10 femele;
- la 30-40 femele este necesar un mascul;
5
- de la o femelă, la o fătare se obŃin cel puŃin 8 pui (4 femele si 4 masculi);
- perioada de gestaŃie: 30 – 32 zile;
- împerecherea: la 122 zile de la nastere; la 70 zile după fiecare fătare;
- ciclul de împerechere : 100 zile;
- perioada de alăptare: masculii 80-85 zile si femelele 90 zile;
- perioada de timp pentru înmulŃire si sacrificare:122-140 zile.
Începând cu capacitatea de10 femele de reproducŃie, ferma de iepuri se
poate mări până la 100 femele într-un interval de 10 luni. În acest timp,
producŃia va fi de 1360 iepuri,din care:
- 100 capete – pentru mărirea fermei;
- 390 – pentru sacrificare;
- 980 – iepuri care vor fi folosiŃi în perioada următoare.
2. ParticularităŃile tehnologiei propuse si construcŃia custilor (modulelor)
Custile (modulele) sunt vopsite în alb (vopsea albă ignifugă). Culoarea
albă îndeamnă crescătorul să menŃină curăŃenia, iar igiena asigură
rentabilitatea fermei. Practica arată că iepurii cresc nu numai datorită alăptării,
hranei si apei. Lor le este foarte necesar si aerul curat si proaspăt.
DejecŃiile se colectează într-un vas (rezervor) care se află sub cuvele de
colectare a dejecŃiilor. Rezervoarele sunt ermetice. Urina iepurelui, care este
nocivă si are un miros neplăcut, se scurge la fundul rezervorului, iar fecalele în
stare solidă acoperă suprafaŃa urinei din rezervor. RămăsiŃele de aer nociv
sunt
absorbite de o Ńeavă specială.
Sistemul de evacuare a dejecŃiilor cu care sunt echipate modulele de custi
exclude practic contactul iepurilor cu dejecŃiile, inclusiv cu mirosul.
Coccidia, care la început se dezvoltă în organismul iepurelui si nu prezintă
pericol, în contact cu dejecŃiile, într-un interval de 7 zile, la căldură, devine foarte
periculoasă.
ConstrucŃia modulelor de custi dă posibilitate iepurilor să mănânce zi si
(mai ales) noapte, ceea ce este foarte important, deoarece stomacul lor se
deosebeste radical de cel al altor animale. Stomacul iepurelui nu se poate
contracta si hrana este împinsă în esofag cu o altă porŃie de hrană.
Saliva la iepure se secretă permanent (o suviŃă) si nu numai atunci când
primeste hrana, ca alte animale. Stomacul secretă suc gastric, indiferent dacă
iepurele are hrană sau nu. De aceea trebuie asigurată hrana permanent.
Adăpătorile sunt prevăzute cu recipiente în care sunt introduse cu gâtul în
jos două vase de plastic, a câte 5-7 litri fiecare. Apa din vase se scurge până la
un anumit nivel, care se menŃine constant, în funcŃie de cantitatea de apă
consumată. Apa în vas se menŃine datorită rarefierii aerului din acesta. În aerul
rarefiat, microbii pot supravieŃui, dar nu pot să se înmulŃească si astfel calitatea
apei nu se depreciază.
Iarna, apa se încălzeste până la temperatura corpului iepurelui, folosind
încălzitorul electric.
ConstrucŃia cuibului, care imită o vizuină naturală, unde iepuroaica poate
să fete puii fără să fie stresată. Cel mai important lucru este încălzirea cuibului în
partea de jos cu ajutorul termoforului electric, când temperatura este mai
scăzută de + 8ºC. Energia electrică folosită dă un impuls de crestere mare si din
6
start, deoarece puiul consumă toată energia din laptele mamei sale pentru
crestere, nu si pentru încălzirea corpului său.
Tehnologia prevede conducerea fermei folosind computerul si un program
special, care întocmeste planul zootehnic pentru fiecare zi, efectuează selecŃia,
etc. Dacă crescătorul nu are computer, planul zootehnic se întocmeste folosind
metode speciale.
Tehnologia descrisă asigură cresterea iepurilor sănătosi, calitativi, care
după bonitare se pot valorifica altor fermieri, sau pentru carne.
3. Alegerea rasei – o atenŃie deosebită
Alegerii rasei trebuie acordată o atenŃie deosebită. Pentru aceasta, trebuie
cunoscute particularităŃile diferitelor rase. Alt factor este determinarea exactă a
scopului creării fermei: de pildă – pentru carne, pentru puf, sau pentru
reproducŃie. Dacă scopul este cresterea iepurilor pentru a avea un venit bun,
atunci trebuie efectuate unele cercetări de piaŃă pentru a afla preŃul la carnea
de
iepure, la blănuri, la puf etc.
Alegerea corectă a rasei, cumpărarea reproducătorilor buni, aplicarea
exactă a tehnologiei – înseamnă succes.
Nu cumpăraŃi reproducători de la piaŃă sau de la oameni
necunoscuŃi!
În România, cele mai răspândite rase de iepuri sunt: Marele alb,
Chinchilla, Uriasul belgian, Argintiu englez, Fluture urias, Californiană,
Neozeelandeză.
Caracteristicele principalelor rase sunt descrise destul de amplu în
numeroase lucrări despre iepuri.
4. Alegerea reproducătorilor
Cel mai bine e să procuraŃi reproducătorii de la fermele specializate sau
de la fermele înregistrate, care au un efectiv destul de mare, respectă
tehnologiile, perfectează actele de vânzare-cumpărare si poartă răspundere
pentru iepurii vânduŃi.
Inainte de a-i procura, trebuie să vedeŃi ferma de provenienŃă, să faceŃi
cunostinŃă cu tehnologia de crestere, să vă încredinŃaŃi că se efectuează
lucrările zootehnice de bază.
Trebuie să aveŃi în vedere că, la fermele mici, cu 5-6 femele de
reproducŃie si un mascul, este foarte puŃin material de reproducŃie, de aceea
nu
e indicată procurarea necesarului de reproducători în întregime, ci numai o
parte dintre ei.
Criteriile la alegere a reproducătorilor sunt:
ConstituŃia, aspectul exterior, părul iepurelui, la femele-dezvoltarea organelor de
alăptare, la masculi – densitatea corpului si caracterul.
7
Sfaturi practice
În nici un caz nu cumpăraŃi iepuri cu botul umed sau jilav, cu murdărie sub
coadă sau cu căpuse în urechi. Părul lipit pe părŃile interioare ale lăbuŃelor
dinainte – un simptom evident că iepurele este bolnav (rinita infecŃioasă, sau
guturai).
Nu cumpăraŃi iepuri slabi, nu vă lăsaŃi convinsi că iepurele este de rasă,
dar a fost prost hrănit. Iepurele sănătos are mereu poftă de mâncare, iar dacă a
slăbit din cauza hranei insuficiente, acest iepure nu poate oferi pui de calitate.
Când cumpăraŃi iepurele, ridicaŃi-l de spate. Dacă este sănătos, va fi ca un
arc, se va îndârji, iar cel bolnav va atârna moale. În mod obligatoriu, să fiŃi
atenŃi
la starea organelor sexuale si încredinŃaŃi-vă că nu au probleme.
CumpăraŃi iepuri cu ochi senini, vioi, pleoapele să nu fie umflate.
InteresaŃi-vă despre productivitatea rasei alese la ferma de iepuri, despre
productivitatea părinŃilor iepurilor alesi.
Este necesară procurarea de la ferma de unde cumpăraŃi iepurii si a
hranei necesare în vederea trecerii treptate de la un mod de furajare la altul,
schimbarea bruscă poate avea consecinŃe neplăcute ducând până la moartea
animalelor.
5. Cresterea iepurilor
ParticularităŃile folosirii femelelor la reproducŃie
Femelele se pot da la prima montă la vârsta de 3-4 luni, dar pentru a avea
fătări mai bune e indicat a le împerechea la vârsta de 4-5 luni, în funcŃie de rasa
aleasă.
Rasele mari de iepuri ajung la maturitatea sexuală mai târziu. Femelele de
prăsilă se folosesc 3-4 ani la reproducŃie, dar cele mai valoroase fătări se obŃin
în primii 2-3 ani. Căldurile apar la iepuroaică la fiecare 4-6 zile si încetează după
împerechere. Peste 15-16 zile, la iepuroaica fecundată se pot pipăi iepurasii,
ceea ce pot aprecia crescătorii experimentaŃi.
Durata gestaŃiei este de 29-31 zile, cel mult 35 zile. La o fătare iepuroaica
fată 1- 16 iepurasi, chiar si 19, dar pentru o dezvoltare normală se lasă cam 8
iepurasi, în funcŃie de capacitatea de alăptare a mamei lor. O particularitate
deosebită a femelelor este capacitatea acestora de a fi pregătite pentru
împerechere la 3 zile după fătare, ceea ce permite obŃinerea a 10 fătări
intensive
pe an, sau 6-7 fătări semiintensive, cu înŃărcarea iepurasilor la vârsta de 25-28
de zile.
Tehnologia cresterii iepurilor recomandată prevede obŃinerea a 3-4 fătări
pe an si întreŃinerea iepurilor cu mama lor 60-90 zile, în funcŃie de rasa de
iepuri.
Folosirea acestei tehnologii permite păstrarea si reînnoirea efectivului de prăsilă
sănătos si cu imunitate excelentă contra bolilor.
Planificarea fătărilor
Tehnologia propusă permite efectuarea împerecherilor în orice anotimp al
anului. Montele se planifică si se efectuează conform planului zootehnic.
Femelele se împerechează la 70 – 85 zile după fătare.
8
Regimul de folosire a masculilor
Masculii se folosesc pentru împerechere cu o lună mai târziu decât
femelele, la vârsta de 6-7 luni. Termenul utilizării efective a masculilor este de
până la trei ani, dar în cazul unor reproducători deosebiŃi – până la 5 ani.
Regimul de montă al masculilor este: o femelă la două zile.
Sfaturi practice :
1. Masculii cu deformări de constituŃie, numai cu un testicul si cei la care unii
dintre pui s-au născut morŃi, sunt înlăturaŃi de la reproducŃie.
2. Indicii masculilor buni reproducători: respiraŃia normală până după
împerechere, dorinŃa de împerechere peste 2-3 minute, respiraŃie normală
după două împerecheri cu un interval de 5 minute.
Tehnica împerecherii iepurilor. Până la împerechere, examinaŃi cu
atenŃie femelele. Cele bolnave sau cele care sunt suspecte de boală nu se
împerechează. Pentru împerechere se aleg iepuroaicele care sunt în călduri
(organele sexuale exterioare sunt înrosite, comportamentul este schimbat: sunt
agitate, nu prea mănâncă, poartă în gură fân, sau puf ).
Pentru împerechere, femela se transportă (într-un paner) în cusca
masculului. După acomodare, are loc împerecherea, după terminarea căreia
masculul emite un sunet specific si cade pe o parte. După montă, femela este
transportată în cusca sa si este adusă înapoi peste vreo două ore. Împerecherea
se repetă, după care femela este dusă la locul ei.
Important este ca toate femelele să fie fecundate, altfel vor fi pierderi în
fermă.
Îngrijirea femelelor gestante si pregătirea pentru fătare. Pentru
iepuroaicele gestante, trebuie create condiŃii foarte bune de întreŃinere: hrană
bună, apă proaspătă în cuscă. Lângă aceste femele nu sunt admise persoane
străine, deservirea lor trebuie să fie linistită, fără zgomote si strigăte, nu trebuie
luate în mână etc.
Cu o săptămână înainte de fătare, se pregăteste cuibul: se dezinfectează,
se pune fân, iarna cu două zile înainte se conectează electrotermoforul.
Fătarea. Este momentul cel mai important pentru crescători; durează 10-
40 minute si are loc mai ales noaptea. Iepurasii se nasc goi si orbi. Primul
control al cuibului trebuie efectuat în prima zi de fătare. Mâinile se spală cu
săpun fără miros, femela se izolează în cuscă si foarte atent se examinează
cuibul. Se numără puii, iar cei care au căzut din cuib se pun înapoi. După
aceasta, se acoperă iepurasii cu puf si peste o oră, după ce mirosul de om din
cuib a dispărut, iepuroaicei i se permite accesul la pui.
Dacă o iepuroaică are mulŃi iepuri, dar puŃin lapte, sau dacă a murit este
necesară efectuarea asa numitului sistem „cuc”. Aceasta înseamnă că, de la o
femelă, se iau puii cam de aceeasi vârstă si se pun în cuibul alteia.
9
Perioada de alăptare. La nastere, iepurasii au greutatea de 50-70 g.
UrmăriŃi cresterea iepurasilor. Dacă femela are lapte destul, atunci acestia sunt
rotunjori, au privirea sănătoasă, sunt linistiŃi.
Iepuroaica poate să dea 50-350 g de lapte la o hrănire, care are loc odată
în 24 ore si în acelasi timp când ea a fătat.
La iepurasi, ochii se deschid la vârsta de 10 zile, iar începând cu ziua 16-
20 ies din cuib si încep să guste mâncarea mamei. Iepurasii cresc rapid si la o
lună au greutatea de 400-700g.
ÎnŃărcarea puilor. Iepurii se înŃarcă la vârste diferite, în funcŃie de metoda
de crestere: la fătări intensive – la 28-29 zile, la semiintensive – 35-45 zile, iar la
utilizarea tehnologiei recomandate – după 80 - 90 zile, care dă posibilitatea
cresterii rapide si deosebit de sănătoase a iepurilor.
După această perioadă (80-90 zile), iepurii se împart în grupe si se întreŃin
câte 2-3 în cuscă, femelele separate de masculi.
Îngrăsarea iepurilor. Perioada de îngrăsare intensivă durează 25-30 zile.
Hrana trebuie să fie bună, bogată în energie. Este important ca suprafaŃa care
revine fiecărui iepure să fie optimă: 0,12 m.p.; dacă e mai mare sau mai mică,
iepurii vor lua în greutate mai puŃin.
ReŃetă de furaj combinat granulat pentru iepuri
(variantă)
1.Porumb 15 %
2.Ovăz 10 %
3.Srot de floarea soarelui 20,5%
4.Grâu 10%
5.Mazăre 8%
6.Orz 20%
7.TărâŃe de grâu 6%
8.Făină de peste 2%
9.Lapte praf degresat 1%
10.Drojdie furajeră 1%
11.Fosfat fără fluor 2%
12.Cretă furajeră 1,5%
13.Sare 0,5%
14.Melasă 1,5%
15.Premix 1%
10
6. EsenŃa metodei de crestere a iepurilor de casă
1. Nici iepurele, nici crescătorul nu inspiră aerul nociv de la dejecŃii, acest
lucru a întărit forŃele de protecŃie a organismului animalului contra bolilor,
cu influenŃă benefică asupra condiŃiilor de muncă în fermă.
2. Animalele au posibilitatea să consume hrana în ritmul lor firesc: până la 80
de ori în 24 ore, ceea ce duce la o economie însemnată de cereale.
3. Iepurii consumă apă după necesităŃi, ceea ce contribuie la cresterea lor
accelerată.
4. CurăŃirea semiautomată a pardoselii custilor scuteste crescătorul de
necesitatea vizitării zilnice a fermei. Este creată posibilitatea de deservire
conform graficului: 6 zile lucrătoare pe săptămână, iar a saptea zi, pentru
odihnă. Sistemul semiautomat de curăŃare a exclus practic îmbolnăvirea
de boli molipsitoare cum este coccidioza etc.
5. Lipsa bolilor scade necesitatea efectuării dezinfecŃiilor, îmbunătăŃind
substanŃial calitatea cărnii, ieftinind-o, atrage economisirea vaccinurilor, a
altor preparate medicale, chiar a serviciilor personalului veterinar.
6. Prelungirea perioadei de alăptare, aducerea acesteia la un termen optim,
duc la îmbunătăŃirea asimilării furajului fibros, la întărirea imunităŃii si fac
blana iepurelui să devină: concurentă, preŃioasă, frumoasă, rezistentă, cu
calităŃi de lecuire neasteptate.
7. Posibilitatea iepurelui de a evita căldura scăldându-se, majorează
rentabilitatea, extinzându-se aria lor de crestere.
8. ExistenŃa cuibului încălzit extinde aria de folosire a metodei în zonele
nordice si o face rentabilă pe tot parcursul anului.
Ferma se amplasează în aer liber si este formată din module de custi
compartimentate stânga si dreapta. Numărul lor depinde de situaŃia concretă:
dacă sunt puŃini iepuri, se foloseste compartimentul din stânga, dacă nu avem
unde întreŃine iepurii separaŃi – folosim dreapta. Suporturile acestor module
sunt
identice. Fiecare pereche de module se acoperă cu un acoperis comun, care
mai are si rolul de verigă de legătură si le transformă într-un minised deschis.
Aici vedeŃi două module de custi. Asa
arată ele iarna. În stânga – spaŃiu
pentru cazarea a două femele, care
utilizează succesiv compartimentul de
fătare. La fiecare 50 de zile, dintr-un
compartiment se obŃin câte 8-10 iepuri
de 3 kg, pentru a trece în
compartimentul din dreapta.
Compartimentul din dreapta este
împărŃit în patru. Aici iepurii se cresc
până la vârsta de 4 luni si greutatea de
4-6 kg, de unde se trimit la
împerechere sau la abator.
11
Deasupra acoperisului minisedurilor, se înalŃă Ńevile de evacuare a aerului
viciat de la dejecŃii. Aceste Ńevi se vopsesc în culoare visiniu-închis. Când adie
puŃin vântul deasupra minisedului, presiunea scade si prin Ńeavă, cu aceeasi
viteză, se evacuează aerul viciat. Aerul este atras prin pardoseala din scânduri
în direcŃia de sus în jos.
În etajul de sus al modulului unde se află iepurii, aerul proaspăt este atras
de aceeasi Ńeavă, prin plasa ferestrelor laterale se scurge urina, prin crăpăturile
dintre scândurile pardoselii, se adună în recipientul protejat de pătrunderea
aerului. SuprafaŃa de evaporare se micsorează substanŃial si în scurt timp se
acoperă cu fecalele iepurelui. Acestea nu au miros si nu se scufundă.
Asa vede hrănitoarea iepurele, iar asa – tâmplarul.
Metoda aceasta dă posibilitatea de a economisi hrana, care se consumă
mai puŃin pentru un kilogram spor. În timpul vieŃii, de la nastere până la
sacrificare (greutatea de 4-6 kg), un iepure consumă numai 14 kg furaj combinat
granulat si 7 kg de fân.
Iepurele poate consuma mai multe feluri de furaj combinat, (dar fără uree)
de asemenea, fân sau iarbă. Recomandate sunt: topinamburul, lucerna, cereale,
sau amestecuri de ierburi. Fânul sau iarba sunt necesare iepurelui pentru
formarea bolului alimentar, de aceea nu trebuie tocate. Se pot administra si
rădăcinoase (numai să nu fie tratate contra rozătoarelor). Hrănitoare pentru
rădăcinoase puteŃi să construiŃi si singuri.
Iepurele mănâncă de 80 ori
în 24 ore; acest lucru este
posibil numai cu ajutorul unei
hrănitori automate.
În stânga-hrănitoarea
asamblată, în dreapta-în
secŃiune.
12
Se foloseste apa curată, chiar si de la robinet. În sezonul rece al anului,
apa trebuie încălzită cu o sursă de curent electric direct în adăpătoare. Cel mai
des, în acest scop se foloseste încălzitorul electric cu o putere de 0,5 (0,3) kw,
care se conectează la reŃeaua de 110v, când temperatura aerului este de –5°C
si mai joasă, si la 70v, când temperatura este mai ridicată. Există o mulŃime de
dispozitive de încălzire a apei pentru custi.
De reŃinut faptul că iepurele nu trebuie să rămână fără apă nici un minut.
Fără apă, iepuroaica îsi pierde lactaŃia, iar iepurasii nu vor mai creste în ritm
accelerat.
DejecŃiile lipsite de miros cad într-un recipient pe fundul căruia se scurge
si urina. O dată pe săptămână, nu mai rar (odată la 7 zile vara si odată la 7 zile
În stânga – adăpătoarea automată a
modulului de custi - vedere dinspre
crescător. După usiŃă sunt instalate
două canistre cu apă, întoarse cu gâtul
în jos într-un vas smălŃuit, la care are
acces iepurele. În această poziŃie, apa
nu se învecheste, deoarece se află
într-o atmosferă rarefiată. Iepurii beau
după necesităŃi, ceea ce este important
pentru cresterea rapidă a greutăŃii lor.
Este cunoscut faptul că micsorarea
cantităŃii de apă consumată de iepuri
cu un anumit procent, duce la
micsorarea greutăŃii lor în aceeasi
proporŃie.
În stânga – cuscă (fără tavan,
hrănitoare si adăpătoare, fără usa secŃiei
de fătare, care sunt scoase pentru
examinarea podelelor demontabile).
Podelele sunt construite din
scânduri amplasate sub un unghi de 45
grade. Între scânduri, sunt prevăzute
spaŃii pentru trecerea dejecŃiilor si a
gazelor de sus în jos, datorită absorbŃiei
lor pe Ńeava de evacuare a gazelor
nocive.
Marginile scândurilor sunt bătute
cu panglică de metal (tablă zincată)
pentru ca iepurii să nu le roadă.
DejecŃiile nu sunt reŃinute pe podea mult
timp si se rostogolesc prin spaŃiile dintre
scânduri în recipient.
13
de dezgheŃ – iarna), crescătorul mătură de pe podea si din recipient dejecŃiile
solide.
Agentul patogen al coccidiozei - boala cea mai periculoasă a iepurilor,
este eliminat prin dejecŃii. La aer si la temperaturi de peste 0°C, în 7 zile devine
patogen. În timpul iernii, coccidia nu dezvoltă forma patogenă si curăŃenie se
face numai când sunt dezgheŃuri. Este important să nu aducem singuri coccidia,
de pildă, odată cu fânul, dacă intrăm în fânar fără să schimbăm încălŃămintea.
Trebuie, de asemenea, evitată posibilitatea ca mustele să se aseze de pe
dejecŃii pe hrana iepurelui. Hrana iepurelui trebuie să fie uscată si nu umedă.
DejecŃiile trebuie stocate în rezervoare metalice închise, ceea ce exclude
prezenŃa mustelor.
Hrănirea cu colostru, foarte necesar puiului, mai târziu lapte, iar după a
20-a zi lapte îmbogăŃit cu fermenŃii organismului mamei, care sunt necesari
pentru digestia hranei fibroase. Acest lucru determină formarea imunităŃii contra
tuturor bolilor.
Iepurele crescut după metoda aceasta are o blană superioară calitativ
celei de nurcă: este rezistentă si frumoasă; pentru mulŃi ani, părul nu cade.
Iepurii dintr-o fermă în care se aplică această metodă de crestere nu au
afecŃiuni respiratorii.
14
În stânga, desenul modulului de custi tip. Iepurii care nu pot să-si sape
vizuină, la temperatura de +27°C încetează să mănânce, se culcă pe o parte si
respirau foarte repede, accelerând inspiraŃia până la temperatura de +33°C,
după care mor. Iesirea din situaŃie a fost găsită: scăldatul iepurilor.
15
7. Bazele activităŃii de selecŃie a raselor
În cresterea iepurilor, activitatea de selecŃie se efectuează în funcŃie de
specializarea fermei si de calitatea animalelor. De obicei, la fermele de prăsilă,
se practică împerecherea de rase pure. Împerecherea între diferite rase se
practică la fermele de crestere a iepurilor si la fermele de prăsilă.
Tehnologia propusă dă posibilitatea de a rezolva parŃial si problema
selecŃiei celor mai calitativi iepuri.
8. Prelucrarea dejecŃiilor – sursă suplimentară de venituri
Dacă v-aŃi hotărât să vă ocupaŃi de cresterea iepurilor, atunci puteŃi să mai
faceŃi un lucru, care aduce un venit suplimentar – cresterea viermilor pentru
pesti si producerea bio-humusului (vermicompost).
Pentru aceasta, cel mai des se foloseste viermele californian, care a fost
creat prin metoda de selecŃie. El se dezvoltă destul de repede: la 3 luni se
reproduce (atinge lungimea de 6-8 cm, greutatea – 1g), a doua oară dă 1500
viermi tineri; trăieste 16 ani. În 24 de ore, prelucrează atâta bio-material, cât
cântăreste singur.
Viermele californian consumă partea solidă a dejecŃiilor tuturor animalelor,
dar cel mai bine a iepurilor Ca biomaterial se folosesc rămăsiŃe de hrană,
asternutul de la iepuri, iepurii care au murit, măruntaiele de la iepurii tăiaŃi,
sfecla, deseuri de bucătărie, etc. Viermii se înmulŃesc bine dacă le veŃi da
reziduuri de paie, rumegus, hârtie, resturi, care conŃin celuloză.
Viermele californian este o hrană foarte preŃioasă (albumină vie) pentru
păsări, peste, iar excrementele lui – biohumusul, un îngrăsământ organic foarte
bun pentru pomii fructiferi, flori, legume, care se cresc în câmp sau protejate
(sere, solarii).
Dacă lucrul este organizat corect, de la viermi si biohumus, se poate
obŃine un venit destul de bun.Biohumusul, în afară de aducerea de venit,
îmbunătăŃeste considerabil si fertilitatea solului fermei.
De aceea, lângă fiecare fermă este de dorit amenajarea unui loc pentru
pregătirea biohumusului.
În stânga - schema cuibului.
Sus, iepurasii încălziŃi de
electrotermofor.
Instalarea termoforului electric sub cuib.
16
9. Bolile iepurilor
IntoxicaŃiile cu mucegaiuri si ciuperci, cu plante toxice sau otrăvitoare pot
fi determinate de greselile făcute în hrănirea iepurilor, de prezenŃa mucegaiurilor
si a ciupercilor pe furaje, depozitate în condiŃii necorespunzătoare. Aceste
intoxicaŃii se manifestă prin refuzul hranei, diaree, apatie, convulsii, balonare si
moarte rapidă.
Tulburările digestive sunt determinate de furajele mucegăite, îngheŃate,
sau prea sărate, iar simptomele sunt diaree, constipaŃie, eliminarea unor
excremente cu sânge si mucozităŃi.
Avitaminozele micsorează rezistenŃa sistemului imunitar, provoacă
deficienŃe în cresterea oaselor, tulburări de reproducŃie.
Bolile parazitare sunt: coccidioza intestinală, oxiuroza, cysticercoza, râia
auriculară. Coccidioza intestinală se manifestă cu diaree, slăbire, paralizie si
moarte. Oxiuroza si cysticercoza au ca simptome diareea si slăbirea progresivă,
iar în cazul râiei, iepurii se scarpină, Ńin capul aplecat, scutură urechile. În cazul
acestor boli, este foarte importantă profilaxia si dezinfecŃia periodică, iar
tratamentele sunt specifice, individuale.
Amintim dintre bolile infecŃioase, pe cele respiratorii, cum ar fi
pasteureloza, coriza virală, mixomatoza, holera, sau enterita mucoidă, care
pot afecta în mod specific aparatul respirator, însă prin aplicarea tehnologiei
accelerate de crestere a iepurilor, cazurile sunt practic excluse.
De asemenea, cazurile de sterilitate, avorturi, sau de canibalism sunt evitate
dacă fermierul aplică în mod corect elementele introduse în tehnologia
accelerată.
10. Ce trebuie să stii
1. Este indicată cresterea iepurilor până la vârsta de 4 luni, după care
greutatea lor încetează să se mărească, iar consumul de hrană se măreste,
deoarece începe să se îngrase, iar pentru obŃinerea unui gram de grăsime
se consumă o cantitate de hrană de trei mai mare decât pentru un gram de
Ńesut muscular.
2. Iepurele până la sacrificare (4 luni) consumă pentru fiecare kilogram de
greutate vie 3 kilograme de furaj combinat, ceea ce este de 2-3 ori mai
puŃin decât pentru cresterea taurinelor.
3. La vârsta de 4 luni, se termină prima năpârlire, iar alta începe peste
10-15 zile după terminarea acesteia, deci iepurele trebuie sacrificat în acest
interval si atunci blăniŃa va fi de o calitate deosebită.
4. LăsaŃi iepuri de prăsilă de la fătarea a doua si a treia, pentru că în
această perioadă alăptarea este cea mai bună (iepuroaica are mult lapte).
5. CompletaŃi ferma numai cu iepuri de prăsilă sănătosi, procuraŃi din
ferme cunoscute si trecuŃi prin perioada de carantină.
6. Nu procuraŃi în nici un caz iepuri pentru prăsilă de la oameni
necunoscuŃi, din pieŃe sau iepuri care au fost înŃărcaŃi mai devreme de 60
de zile, sau care s-au născut vara.
7. Iepuroaicele slabe, care cântăresc mai puŃin de 4 kg, nu se montează,
deoarece sau nu vor făta sau vor da nastere unor iepuri slabi.
17
8. Hrana trece prin tubul digestiv într-un interval de 60-72 ore.
9. Ficatul la iepure este destul de mare si are o greutate de 80-120 g.
10. Nu se vor introduce iepuri în custi nedezinfectate, în locul celor care au
murit, al celor care au fost sacrificaŃi de necesitate, sau al celor care au fost
eliminaŃi de la reproducŃie.
11. Vizitatorilor fermelor de iepuri le este interzis categoric să atingă iepurii,
sau să-i hrănească, pentru că acest lucru poate periclita sănătatea iepurilor.
12. Pentru colectarea iepurilor morŃi, este necesar un ambalaj închis, iar
cadavrele după inspecŃie trebuie imediat arse.
13. Mărimea optimă a unei ferme familiale trebuie să nu fie mai mică de
100 – 200 femele. Pentru deservirea acestei ferme, sunt necesari 2-4
lucrători. SuprafaŃa ocupată este de 0,2-0,3 ha. Pentru fiecare 100 femele
cu iepurii lor, sunt necesare (în funcŃie de productivitate) 2-3 ha de fâneŃe.
14. De la un iepure, într-un an, se colectează 100-150 kg de dejecŃii, care
sunt de 1,6-1,8 ori mai calitative decât cele de la vaci.
15. Cel mai mare dusman al iepurilor nu sunt bolile, ci părerea eronată,
larg răspândită în legătură cu acest lucru. De pildă, în FranŃa există
organisme speciale, care, după control, eliberează licenŃe doritorilor de a se
ocupa cu cresterea iepurilor. Iepurele este un animal maximalist: sau totul
sau nimic. Dacă lucrul este organizat corespunzător tehnologiei, numai de
la prelucrarea dejecŃiilor unui iepure se pot obŃine într-un an 50-60 kg
biohumus, cu o valoare de 5-6 Euro.
16. Muzica influenŃează benefic cresterea iepurilor, începând cu nasterea,
micsorează stresul, iepurii devin mai linistiŃi, se dezvoltă mai bine, greutatea
lor se majorează cu 10-15 %.
17. De la o pereche de iepuri, în doi ani se pot obŃine 100.000 de iepuri. În
Australia, timp de câteva zeci de ani, iepurii s-au înmulŃit până la un număr
de 4.000.000.000 exemplare, care au distrus toată vegetaŃia, au început să
urce în copaci si să mănânce frunzele.
11. Planul financiar al unei ferme familiale
Ca bază pentru întocmirea planului, este luată în consideraŃie ferma cu 20
de femele, care poate fi deservită de un om si sunt necesare pentru aceasta 2-3
ore pe zi lucru. De exemplu, în Ńările Europei (FranŃa, Italia, Polonia) aceste
ferme se consideră de mărime optimă, dacă obŃin pe an 1000 iepuri (cam 30
femele).
Datele iniŃiale pentru întocmirea planului:
- turma principală, femele - 20, masculi – 2;
- numărul de fătări pe an – 3, câte 8 pui pe femelă, 24 pui pe an, pe femelă;
- numărul de iepuri obŃinuŃi anual – 480 (20 femele x 24 iepuri).
18
Cheltuielile pentru întreŃinere:
Hrana:
a) pentru întreŃinerea turmei de bază (22capete) (365 zile):
furaj combinat: cantitatea : 22 cap. x 0,15 kg/zi x 365 zile = 1204 kg
costul : 1204 kg x 0,2 Euro/kg = 240,8 Euro
fân: cantitatea : 22 cap. x 0,2 kg/zi x 365 zile = 1606 kg
costul : 1606 kg x 0,07 Euro/kg = 112,4 Euro
b) pentru cresterea a 480 iepuri până la vârsta de 120-130 zile:
furaj combinat: cantitatea : 480 cap. x 0,14 kg/zi x 100 zile = 6720 kg
costul : 6720 kg x 0,2 Euro/kg = 1344 Euro
fân: cantitatea : 480 cap. x 0,1 kg/zi x 100 zile = 4800 kg
costul : 4800 kg x 0,07 Euro/kg = 336 Euro
Costul total al hranei : 240,8 + 112,4 + 1344 + 336 = 2033,2 Euro
Alte cheltuieli:
amortizarea custilor (21 buc.) – 270 Euro
transport - 300 Euro
Total cheltuieli - 2603,2 Euro
Venit:
reproducători: preŃul : 48 cap. x 20 Euro = 960 Euro
carne: produs : 432 cap. x 2 kg/carcasă = 864 kg
preŃul : 864 kg x 3 Euro = 2592 Euro
ficat : produs : 432 buc. x 0,07 kg/buc = 30,24 kg
preŃul : 30,24 kg x 7 Euro = 212 Euro
blăniŃe : preŃul : 432 kg x 1,0 Euro = 432 Euro
dejecŃii: – 10 tone, din care se obŃin 6 tone biohumus
preŃul : 6000 kg x 0,15 Euro/kg = 900 Euro
Total venit : 960 + 2592 + 212 + 432 + 900 = 5096 Euro
Profitul net : 5096 Euro - 2603,2 Euro = 2493 Euro , câte 208 Euro/lună.
În afară de acestea, de la sacrificarea iepurelui se mai pot obŃine si valorifica:
- sânge;
- iepurasi de o lună;
- lăbuŃele si urechile, care se prelucrează pentru clei;
- capul si măruntaiele, care se întrebuinŃează ca materie primă pentru
pregătirea hranei pentru câini si pisici;
- viermele californian.
19
12. CerinŃele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea de 200
femele
1.SuprafaŃa minimă:
а) SuprafaŃa pentru modulele de custi:
- pentru amplasarea a 210 module: 210 module х 10 m.p. = 2 100 m.p.;
- suprafaŃă comună = 1 790
m.p.;
b) Clădiri:
- birou 20
m.p.;
- încăpere pentru personal 20
m.p.;
- abator 20 m.p.;
- încăpere pentru păstrarea furajului combinat 20 m.p.;
c) Fânar 30 m.p.;
Total : 4 000 m.p.
2. Amplasarea fermei:
este recomandat ca ferma trebuie să fie amplasată pe povârnis ;
să se afle în apropiere de oras (de piaŃă, de consumator);
să aibă acces la un drum bun;
să se afle în prezenŃa unei surse de apă (fântână, apeduct);
să fie conectată la reŃeaua de curent electric;
3. Planul amplasării încăperilor si a modulelor de custi
1. birou
2. încăpere pentru personal
3. abator
4. încăpere pentru păstrarea furajului combinat
5. fânar
Module de custi
12345
20
13. Materiale de construcŃie necesare pentru un modul de custi
(pentru 2 femele : stânga +dreapta)
Materiale
Baza-
2 buc.
stâng
a-1
dreapta
-1
cuib-
1
adăpă
-tori-4
hrănitori-
4
Total
1.Scândură(30-10%;20-90%)
m3
0,047 0,1 0,15 0,002 0,016 0,036 0,5
2.Placaj 10 mm
m2
- 0,28 1,44 1,1 2,1 0,68 5,8
3.Placaj 4-6 mm
m2
1,36 7,6 7,5 - 0,88 4,8 22,2
4.Tablă zincată
m2
9,4 0,97 0,68 0,24 0,84 2,1 14,23
5.Plasă (35х35)
m2
- 0,96 1,53 - - - 2,5
6.Plasă (25х25)
m2
- 0,9 1,93 - - - 2,9
21
14. Propunere de proiect
“Cresterea iepurilor de casă”
1. SituaŃia
În prezent, în România, practic nu se găseste pe piaŃă carne de iepure, în
pofida faptului că cererea este destul de mare.
Conform datelor statistice, în Ńările dezvoltate, consumul cărnii de iepure
constituie circa 1% din cantitatea necesară unui om pe an (60 kg).
Cantitatea necesară de carne de iepure este:
- pentru Bucuresti 60 kg x 0,01 x 2 000 000 locuitori = 1 200 000
kg/an.
- pentru România 60 kg x 0,01 x 20 000 000 locuitori = 12 000 000
kg/an.
După efectuarea unor cercetări, s-a constat că, în România, carnea de
iepure se vinde cu 4,5 $/kg.
Asadar, costul pe piaŃă al cărnii de iepure în România este de:
12 000 000 kg/an x 4,5 $/kg = 54 000 000 $/an.
În cazul exportului produselor din cresterea iepurilor, profitul creste de 2-3
ori.
Din cresterea iepurilor, se obŃin si alte produse :
- pielicele, prin valorificarea cărora se reduce costul cărnii la zero;
- iepuri de rasă (reproducători), prin vânzarea cărora se majorează
rentabilitatea de 2-3 ori;
- folosirea iepurilor nou născuŃi la tratarea diabetului.
Concluzie: activitatea de crestere a iepurilor de casă în România nu este
dezvoltată, cu toate că este una profitabilă .
2. Problema
Iepurii sunt animale destul de sensibile si dacă nu sunt create condiŃii de
îngrijire corespunzătoare, sunt deseori afectaŃi de maladii infecŃioase si mor în
masă.
Pentru crearea fermelor industriale si pentru cresterea iepurilor conform
metodelor tradiŃionale este nevoie de încăperi si utilaje care necesită investiŃii
destul de mari.
3. Posibilităti
Problemele enumerate mai sus se pot soluŃiona prin implementarea
sistemului de crestere a iepurilor de casă în aer liber în modulele de custi care
au următoarele particularităŃi:
- suprafaŃa ocupată de un modul de custi1,5 mp, iar cu cea de deservire – 8
mp;
- numărul de iepuri crescuŃi – 30 pe an;
22
- cantitatea de hrană necesară pentru cresterea unui iepure pînă la
momentul sacrificării (4 luni): 14 kg furaj combinat granulat,7 kg fân, 30 litri
apă, 0,5 kw
energie electrică;
- deservirea – 0,5 ore/om pe săptămână;
- termen de utilizare – 20 de ani;
- capacitatea de producŃie – 100 kg carne/an.
InvestiŃii necesare :
InvestiŃi
i
($)
Module
de custi
(buc)
SuprafaŃa
(m.p.)
Perso
nal
(pers.)
Femele/iep
uri
(cap/an)
Carn
e
(to/a
n)
Vânzăr
i
($/an)
Rentabilit
ate
(%)
70 000 200 2 500 9 200/6 000 12 100
000
35
120 000 400 5 000 14 400/12 000 24 200
000
40
200 000 800 10 000 22 800/24 000 48 400
000
50
Pentru a acoperi necesarul de carne de iepure pentru orasul Bucuresti,
este necesară construirea a 25 de ferme a câte 800 module de custi fiecare,
investiŃiile fiind de circa 5 mil. dolari SUA.
Proiectul poate fi realizat pe etape, într-o perioadă de 3-5 ani.
Astfel de ferme există în Rusia, Ucraina si în alte Ńări. Specialistii în
domeniu pot fi pregătiŃi în Ńările respective.
Autorul proiectului, manager, are experienŃă in domeniu, deoarece a
înfiinŃat si conduce o fermă de 30 module de custi (900 iepuri/an) de 2 ani.
23
15. Schema unei posibile asociaŃii a crescătorilor de iepuri
AsociaŃia crescătorilor de iepuri
din România (ACIR)
Ferme de iepuri
(20 – 200) m/f
Ferme industriale de iepuri
(200 – 1000) m/f
Fermă de crestere a
iepurilor de prăsilă
Cursuri de pregătire
a crescătorilor
„Rabirom” SRL
AsociaŃie de credit
24
BIBLIOGRAFIE
1. Bogart.R „Broilernoe crolicovodstvo”- Moscva: Colos, 1964
2. Damianova N.V. i dr. „Practiceschie sovetî po crolicovodstvu”-
Sofia:Zemizdat, 1985
3. Zusman N.S.,Pomitco V.N. „Ucebnaia cniga crolicovoda”- Moscva: Colos,
1972
4. Mihailov I.N. „Cito nujno crolicu”- Leningrad: ITF „Stalcher”, 1991
5. Mihailov I.N. „Crolic acselerat”- Leningrad: Puti, 1991
6. Mihailov I.N. „Secretî pusistoi fermî”- Sanct-Peterburg: Puti, 1993
7. Mihailov I.N. „Imeiuscii usi da zdravstvuet”- Sanct-Peterburg:
Ghidreometeoizdat, 1998
8. Minina I.S.,Leontiuc S.V. „Cac razvoditi crolicov”- Moscva: Colos, 1973
9. Cîsoev V.S.,Alexsandrov V.N.”Crolicovodstvo”- Moscva: Agropromizdat,
1985
10.GriŃenco M.P. „Practicini poradi crolivnicam”- Kiev: UAAN, 2000
11.Titova M.I. „Razvedenie crolicov”- Moscva:Zagotizdat, 1954
Planul de afacere pentru o plantatie de
ciuperci de 1.200 mp
Terenul va fi impartit in 6 hale de 200 de metri patrati pentru a putea
fi distribuit cat mai eficient substratul de cultura adus din import (compost).
"Substratul de cultura se aduce din strainatate, cu TIR izoterm cu
capacitatea de 20 tone compost ce urmeaza a fi distribuit pe stelaje metalice
pe 3, 4, sau 5 nivele pe verticala - pe 200 mp”..
Investitia initiala. Primul pas pentru o asemenea afacere este
construirea celor sase hale care se intind pe 1.200 de mp.
"Cel mai bun material recomandat ar fi panourile sandwich care
realizeaza o buna izolatie termica si hidrica. Halele sunt insotite de camere
anexe necesare ca vestiar pentru angajati, de ambalare ciuperci, spatiu tehnic,
depozit frigorific pentru ciuperci, depozit de alte materiale. Fiecare hala sau
celula de cultura este prevazuta cu instalatii pentru microclimat".
Costurile pentru construirea celor 6 hale sunt cuprinse intre 300.000 si
600.000 de euro.
Cheltuieli anuale. In cazul ciupercariei, nu este nevoie de lucrari de
pregatire a terenului. "Compostul vine gata preparat, pasteurizat, insamantat
cu miceliu si ambalat in saci de 15 sau 18 kg, in blocuri sau baloti de 18-23
kg". Costul compostului este foarte ridicat pentru ca nu se produce si la noi in
tara. "Un TIR adus din Ungaria costa intre 800 si 1.000 euro sau mai mult in
functie de amplasarea ciupercariei in tara noastra. Din Olanda un TIR costa
numai transportul inca 1.000 euro in plus fata de costul compostului.
Compostul costa intre 110-160 euro/tona in functie de faza".
Compostul este in 3 faze: faza 2, compostul este cel mai ieftin 110
euro/t si ciupercile se recolteaza dupa 38 zile de la cumparare.
In faza 2,5, compostul costa 128 euro/t si ciupercile se recolteaza dupa
30 zile
Compost faza 3 ce costa in jur de 150 euro/t si ciupercile se recolteaza
dupa 24 zile.
La pretul compostului se adauga cel al transportului - 1600 euro
dus/intors pana in Ungaria.
Numai la compostul de faza 3 se produc 5 cicluri de cultura pe an, la
celelalte 4. Compostul de faza 3 este cel mai avansat, este si total incubat/
adica miceliu este impanzit in substrat.
Costuri compost 20 tone/hala/ciclu X 6 hale= 120 de tone X 5 cicluri
= 600 tone de compost pe an.
Costuri anuale totale compost: 600 tone x 110 euro tona = 6.600 de
euro + transportul (22 tone intr-un tir) 43.200 = 49.800 de euro (219.120 de
lei). La acestea se adauga si costul pesticidelor, estimate la 1.000 - 2.000 de
lei/an (227 - 454 euro), costurile legate de intretinerea halelor.
"Costurile cu electricitatea sunt mai ridicate vara pentru a raci hala si
mai scazute iarna".
In plus, sunt si costurile cu turba care ajung la 100 de lei/tona. Sunt
necesare 5 tone/ hala/ciclu, deci costul total este de 3.000 de lei (681 euro).
Costuri anuale totale: 50.708 de euro (223.115 de lei)
Venituri estimate. Productia estimata este de 350 de kg de ciuperci
pe tona de composit. Practic, intr-un singur ciclu de cultura, la nivelul intregii
culturi se va obtine o productie de 7 tone de ciuperci. Pe parcursul unui an
exista cinci cicluri de productie, in cazul culturii de ciuperci, iar cel mai
important este primul.
Iata calculele realizate:
Randament preconizat: 35%/350 kg ciuperci
350 x 20 tone = 7 tone
6 hale x 7t = 42 tone
42 tone x 5 cicluri /an = 210 tone ciup./an
Pretul per kilogramul de ciuperci este de 4,8-5,5 lei vara, iar iarna
ajunge si la 9 lei/kg.
Venituri anuale estimate: 210 tone ciuperci pe an x 9 lei/kg = 1,4
milioane de lei (334.090 de euro)
Bilant de rentabilitate
Costuri initiale totale: 300.000 de euro
Costuri anuale: 50.708 de euro
Venituri anuale: 334.090 de euro

You might also like