You are on page 1of 4

Daniel Clucălău, Ofrande de carne din necropolele Stintana de Mureş-Cernjachov şi miturile germanice 29

Daniel CIUCĂ LĂ U
OFRANDE DE CARNE DIN NECROPOLELE SÂ NTANA DE MUREŞ-CERNJACHOV ŞI
MITURILE GERMANICE

Cultura Sântana de Mureş-Cernjachov este rezultatul interacţionării populaţiilor ger­


manice, dacice, daco-romane şi sarmatice într-un spaţiu vast aflat la marginea Imperiului
Roman, ce cuprinde teritorii din România, Republica Moldova şi Ucraina. În urma cercetări­
lor arheologice au fost descoperite peste 2000 de necropole şi aşezări, care se concentrează,
în cea mai mare parte, pe cursurile Dunării inferioare, a Prutului, Nistrului superior şi a
Donului superior.
Arheologia funerară a acestei culturi este foarte bine reprezentată, numai în spaţiul
ex-sovietic fiind cunoscute peste 300 de necropole cu aproximativ 7000 de morminte1.
Î n rândurile următoare vom urmări posibilele legături dintre miturile germanice şi
ritualurile funerare ale culturii Sântana de Mureş-Cernjachov, văzute, aşa cum spunea Emile
Durkheim, ca un mit în acţiune2• Vom folosi în acest sens informaţiile furnizate de două ne­
cropole reprezentative prin numărul de morminte cercetate şi prin bogăţia inventarelor,
anume cea de la Mihălăşeni Qudeţul Botoşani) şi cea de la Bârlad-Valea Seacă Qudeţul Vaslui).
Informaţiile scrise referitoare la religia vechilor germaniei sunt de natură diferită şi
de valoare inegală: scrieri din perioada romană, în primul rând Germania lui Tacitus, lucră­
rile lui lordanes şi lsidor din Sevilla, descrieri ale misionarilor creştini şi, în special, poemele
islandeze cunoscute sub numele de Vechea Edda şi un preţios compendiu compilat de Snorri
Sturlusson în secolul al XIII-lea - Noua Edda. Î n ciuda eterogenităţii credinţelor populaţiilor
germanice, rezultat al influenţelor diferite venite dinspre lumea celtică sau greco-romană,
istoricii religiilor3 şi lingviştii4 au observat o anumită unitate a religiei acestora, care poate fi
folosită pentru a identifica o parte din mitologia şi ritualurile goţilor din perioada migraţiilor.
Aceste informaţii, coroborate cu cele furnizate de cercetările arheologice, ne dau posibilita­
tea obţinerii unei imagini mai complexe asupra spiritualităţii culturii Sântana de Mureş­
Cernjachov.
Studiind panteonul goţilor, Herwig Wolfram a identificat următorii mari zei: anticul
Gaut, important pentru greutungi şi în special pentru clanul Amalilor, Teiws, devenit repede
Ares-Marteşi poate Terving pentru vesi, Fairguneis, în rolul tunătorului Thunaraz, Ing şi
Irmin, asemănători, dar care aveau atribute diferite. Prezenţa lui Wodan nu pare a fi reală
pentru lumea gotică a secolului al IV-lea5. Fiind privit ca un zeu al aristocraţiei războinice,
acesta nu se afla printre favoriţii germanicilor nordici, care îl preferau pe Thor, ce se iden­
tifica mult mai bine cu munca şi activităţile ţăranilor6.
Evan M. Zeuse nota în The Enciclopedia of Religion că, deşi pare simplu, ritualul este
unul dintre puţinii termeni utilizaţi în studiul religiilor care au fost explicaţi şi aplicaţi în multe
feluri confuze7. Complexitatea acestuia duce în mod invariabil la o abordare diferită şi uneori
simplistă a ceea ce reprezintă. Joana Bruck afirma că arheologii par a simţi ce sunt ritualu-

1 Mark Scukin; Michel Kazanski; Oleg Sharov, Des les goths aux huns: Le nord de la mer noire au Bas-empire et a
l'epoque des grandes migrations (Archaeological Studies on Late Antiquity and Early Medieval Europe (400-1000
A.D.): Monographs 1), BAR International Series 1 535, 2006, p. 41.
2 Emile Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase, EPo, laşi, 1995, p. 82.
3 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 325.
4 Jacob Grimm, Teutonic Mythology, translated by James Steven Stallybrass, London, 1882, p. 1 12.
5 Wolfram Herwig, History ofthe Goths, University of Cal iforna Press, Berkeley, 1990, p. 1 10.
6 New Larousse Encyclopedia of Mythology, introduction by Robert Graves, Crescent Books, New York, 1987, p. 257;
Brian Branston, Gods ofthe North, Robert MacCiehose and Co., Glasgow. 1970, p. 112.
7 The Encyclopedia of Religion, ed. Mircea. Eliade (New York: Macmillan,1987 ), p. 4 15, apud Timothy lnsoll,
Archeology, Ritual, Religion. Routledge. London and New York, 2004, p. 10.
http://www.cimec.ro / http://www.muzeubt.ro
30 AMS, XI, 2012, SECŢIUNEA 1: ISTORIE VECHE Ş I ARHEOLOGIE

riie, dar la o privire mai atentă imaginea le devine neclară&. Întotdeauna există lucruri care
ne scapă, partea materială, ce ne este accesibilă, reprezentând doar învelişul exterior sub
care se ascund operaţii mentale complexe9.
Diferitele ritualuri identificabile pe plan material sunt de cele mai multe ori, reflecţii
ale unor poveşti sacre transmise din generaţie în generaţie. S. H. Hooke considera că mitul
original, inseparabil încă de la început de ritualul său, întruchipează într-o manieră mai mult
sau mai puţin simbolică situaţia originală care este reprodusă periodic prin rituaf1o. Descrierea
înmormântării lui Baldour, pe care o găsim în Edda lui Sturlesson, are elemente recognosci­
bile în mormintele germanice de incineraţie, atât din aria culturii Sântana de Mureş­
Cernjachov, cât şi din nordul Europei. Corpul zeului a fost ars pe o corabie, împreună cu cel
al soţiei, Nanna. Pe rug a fost depus calul său iar pentru a fi recunoscut de către Hell, zeiţa
morţii, Odin a aruncat un inel cu proprietăţi magice.
Sacrificarea animalelor, conform lui Jean Prieur, putea fi făcută în societăţile tradiţio­
nale pentru zei, eroi sau morţi. Sacrificiul reprezenta un dar ce exprima diverse sentimente,
cum ar fi supunerea, recunoştinţa, comuniunea cu divinitatea. Prin intermediul acestui act şi
prin consumarea cărnii de către credincioşi, animalul devenea un mediator între om şi sa­
cralitate11. Banchetele funerare aveau astfel ca rezultat crearea unei comuniuni carnale între
participanţi12. Atât cei vii, cât şi cel decedat, deveneau apropiaţi ai fiinţelor ce locuiau în
lumea sacră de dincolo, iar darurile aduse acestora, fie sub forma ofrandelor alimentare, fie
prin inventarul depus în mormânt, urmărea obţinerea unor favoruri.
Î n mitologia scandinavă animalele şi păsările sunt adesea asociate cu zeii, care au şi
capacitatea de a-şi schimba forma umană: corbii şi lupii cu Odin, porcul mistreţ şi pisica cu
Freya, calul şi porcul mistreţ cu Frey, caprele cu Thorll.
Revenind la ideea articolului, vom prezenta pe scurt descoperirile de ofrande alimen­
tare din cele două necropole, Mihălăşeni şi Bârlad-Valea Seacă. Menţionăm că orientarea
mormintelor cu astfel de ofrande este, în general, nord-sud, fapt care, după cei mai mulţi
cercetători, este pus în legătură cu ideea caracterului păgân al religiei celor înhumaţi.
La Mihălăşeni, din totalul de 429 de morminte de morminte de înhumaţie, doar 123
conţineau resturi de animale. Î ntre acestea au fost identificate oase aparţinând unor cai, ovi­
caprine, păsări, taurine, porci domestici şi sălbatici, peşti. Modul de depunere a acestora nu
denotă existenţa unei anumite reguli, unele fiind descoperite în vase, altele în diverse zone
ale gropii14. Î n necropola de la Bârlad-Valea Seacă din totalul de 252 de morminte de înhu­
maţie, 76 conţineau resturi de animale, aparţinând unor ovicaprine, păsări, taurine, păsări şi
peştits. Ofrandele asupra cărora ne vom concentra în continuare şi pe care vom încerca să le
punem în relaţie cu mitologia germanilor sunt cele de cai, de porci, în special cei sălbatici şi
de păsări, respectiv de cocoş.
La Mihălăşeni au fost descoperite resturi de jertfe de cai în şase morminte, dintre care
trei aparţin unor femei, unul unui copil iar două unor bărbaţi. Doar două dintre acestea au
ca inventar numai ofrande de animale (mormintele 327 şi 128). Cel mai bogat este mormân­
tul notat cu numărul 17, care conţine două fibule de bronz, un pieptene, trei mărgele, o

a Timothy In soli, op.cit, p. 1 0.


9 E. Durckheim, op.cit., p. 384.
• o S. H. Hooke, The Myth and Ritual Pattern of the Ancient East. London 1933; idem, în The Myth and Ritual Theory­
An Anthology, Edited by Robert A. Segal, Blackwell Publishers, 1988, p. 85.
"Jean Prieur, Les animaux sacres dans /'antiquite. Art et religion du monde mediteraneen, Rennes, 1998, apud
Valeriu Sârbu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice În lumea geto-dacilor (pornind de la descoperiri
arheologice din Câmp ia Brăilei), Edit. Porto-Franco, Galaţi, 1993, p. 52.
1z E. Durkheim, op.cit., p. 310.
n john Arnott MacCulloch, Eddic Mytology, voi. II, Marshall jones Company, Boston, 1930, p. 2 18.
1 4 Octavian Liviu Şovan, Necropola de tip Sântana de Mureş-Cemjachov de la Mihălăşeni, judeţul Botoşani, Edit.
Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005, p. 199.
1s Vasile Pa la de, Aşezarea şi necropola de la Bârlad-Valea Seacă, secolele lll-V, Edit. Arc 2000, Bucureşti, 2004.

http://www.cimec.ro / http://www.muzeubt.ro
şi miturile germanice 31
Daniel Ciucălău, Ofrande de carne din necropolele santana de Mureş-Cernjachov
fusaiolă şi nouă vase de lut lucrate la roată. La Bârlad-Valea Seacă, în groapa numărul 26 a
fost depus un craniu de cabalin.
Prezenta cailor în cadrul ritualurilor funerare nu poate fi considerată ieşită din comun,
acest animal �vând un rol important în mitologia multor populaţii. Î n tradiţia occidentală
era considerat un animal nobil, un simbol de curaj, graţie şi viteză, precum şi de virilitate. A
fost asociat cu apa şi cu luna, simbolizând moartea. Î n acelaşi timp, era cunoscut ca o călăuză
spre lumea de dincolo16. Î n cultura populară românească acest animal apare ca mesager
funest care-şi anunţă stăpânul de apropierea Morţii prin refuzul de a trage la ham17.
Tacitus, în Germania (10), vorbeşte despre rolul cailor în comunicarea cu zeii, consi­
derându-i intermediari ai voinţei divine. Pe lângă consumul cărnii, exista şi obiceiul agăţării
capetelor în copaci, cum aminteşte acelaşi autor în descrierea locului unde a fost înfrânt
generalul roman Varrus. Î nainte de introducerea creştinismului, acesta se pare că era anima­
lul favorit pentru sacrificii al populaţiilor germanice18•
Calul ocupă un loc important şi în descrierile făcute zeilor în cele două Edde. Divinităţile
sunt prezentate călărind peste podul Bilfrost, către fântâna Uldar, unde îşi ţineau judecăţile.
Cel mai cunoscut dintre caii zeilor este Sleipnir, stăpânit de Odin, capabil să facă călătorii în
lumea de dincolo, aşa cum se relatează şi în Cântecu/ despre moartea lui Ba/dur. Şi valkiriile,
cele care adună sufletele războinicilor căzuţi pe câmpul de luptă, se deplasează călare.
A doua categorie de animale asupra cărora dorim să atragem atenţia este reprezen­
tată de porcii sălbatici. Acest tip de ofrande alimentare a fost identificat la Mihălăşeni în
trei morminte de înhumaţie, dintre care cel mai bogat, aparţinând unei femei, este cel notat
cu numărul 488. Din inventarul acestuia fac parte două fibule, o cataramă, un pieptene, un
colier format din 11 mărgele, o fusaiolă, un tub de os, o scoică marină şi zece vase de lut
lucrate la roatăt9.
Porcul reprezenta în antichitate un simbol al fertilităţii, fiind considerat sacru pentru
!sis, în Egipt şi pentru zeiţa agriculturii, Demeter/Ceres, în Grecia antică şi Roma. Culturile
amerindiene îl identificau cu aducătorul de ploaie care fertilizează pământul. Î n lumea
celtică, porcul era asemănat cu zeiţa-scroafă Keridwin, Bătrâna albă, cât şi cu Phaea, zeiţa
lunară a fertilităţii, care îi hrănea pe zei20. În mitologia nordică acest animal era legat de
Frey, zeul fertilităţii, a cărui car era tras de un porc mistreţ, Gullinbursti sau Slidrugtani. Cei
care petreceau în Vallhalla se înfruptau din carnea lui Saehrimnir, care avea capacitatea de a
se regenera pe timpul nopţii.
Prezenţa în morminte a unor pandantive din colţi de mistreţi, cum sunt şi cele şase
descoperite în necropola de la Mihălăşeni, denotă credinţa în rolul protector pe care acest
acest animal îl avea în credinţele purtătorilor culturii Sâtana de Mureş-Cernjachovzt.
A treia şi ultima categorie pe care o vom trata în acest articol este reprezentată ofran­
deie de carne aparţinând cocoşilor, identificate la Bârlad-Valea Seacă în două morminte.
Î n culturile celtice şi scandinave, cocoşul era considerat o pasăre din cealaltă lume.
Era văzut ca un simbol universal de fertilitate, fiind preferat în ritualurile de sacrificiu, mai
ales în perioada recoltelor22• Având darul de a cânta în preajma miezului nopţii, moment de
cumpănă, de confruntare a spiritelor bune cu cele rele, a fost pus paznic la hotarul dintre
forţele malefice şi cele benefice. După cântatul lui, spiritele necurate îşi pierdeau puterea, se
ascundeau, pentru a intra din nou în acţiune în noaptea următoare23. Miturile eddice men­
ţionează mai mulţi cocoşi în lumea zeilor. La porţile lumii, în Hell, se află un cocoş roşu ce

16 Clare Gibson, Semne şi simboluri, Edit. Aquila' 93, Oradea, 1998, p. 104.
17 Ion Ghinoiu, Panteonul românesc.Dicţionar, EE, Bucureşti, 2001, p. 34.
1 s ] . Grirnrn, op.cit., p. 47.
1 9 O.L. Şovan, op.cit, p. 138.
2 0 C. Gibson, op.cit., p. 103.
2 1 O.L. Şovan, op.cit, p. 161.

2z C. Gibson, op.cit., p. 1 1 4.
2 3 (. Ghinoiu, op.cit, p. 52.
http://www.cimec.ro / http://www.muzeubt.ro
32 AMS, XI, 2012, SECfiUNEA 1: ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE

cântă pentru a semnala ridicarea morţilor. Numele acestuia nu este menţionat, dar are echi­
valenţe în Asgard, Cetatea zeilor, cu pasărea Gullinkambi, ce anunţă dimineaţa de Ragnarok,
iar în tărâmul giganţilor cu pasărea Fjalarr, care păzeşte graniţele.
Î n concluzie, prezenţa acestor ofrande de carne în mormintele aparţinând culturii
Sântana de Mureş-Cernjachov, reflectă, din punctul nostru de vedere, Ia nivelul practicilor
funerare, o legătură strânsă între miturile germanice, ce vor fi sintetizate mai târziu în cân­
tecele barzilor nordici şi practicile funerare ale uneia dintre componentele etnice ale acestei
culturi, anume germanicii.

Izvoare:

Edda, traducere Magda Petculescu, Ed. SAECULUM 1.0., Bucureşti, 2005.


lordanes, Getica, traducere şi comentarii G. Popa Lisseanu, Bucureşti, 1939.
P. Cornelius Tacitus. Opere /, Prefaţa de N. Lascu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1958.

MEAT OFFERINGS IN CEMETERIES SANTANA


DE MURES-CERNJACHOV AND THE GERMANIC MYTHS

(Summary)

In this article we try to make connections between the german mythology and the
animal sacrifices found in some of the Sântana de Mureş-Cernjachov burials. We think that
this are strongly related and can explain some of funeral rituals of this culture.

http://www.cimec.ro / http://www.muzeubt.ro

You might also like