Rezervele în analiza economică și clasificarea lor

Una dintre sarcinile analizei activității economice esre căutarea posibilităților de

îmbunătățire a performanțelor întreprinderilor, de creștere a eficienței lor. Pentru dezvoltarea
problemei este necesară, în primul rând, investigarea rezervelor. Prin aceasta și se explică
necesitatea studierii rezervelor în analiza activității economice.

Noțiunea de ”rezerve” în literatura de specialitate nu are un singur sens. Originea ei poate

fi găsită în limbile franceză și latină. În limba franceză există cuvântul reserve, care în traducere
înseamnă ,,stoc”; în latină- reservere, ceea ce înseamnă ,,a economisi, a păstra”. Orice noțiune pe
parcursul anilor se modifică, se transformă, capătă sensuri noi. Aceasta a avut loc și cu noțiunea
rezerve.

În prezent în literatura de specialitate referitoare la activitatea economică și practică

noțiunea de rezerve se aplică în două aspecte:

 În primul aspect, rezervele se manifestă în formă de fond de asigurare cu materie

primă, materiale, combustibil, piese de schimb, ș.a., necesare pentru asigurarea
continuității procesului de producție, prestare a serviciilor, ș.a.

Acest tip de rezerve este folosit în cazurile, în care au loc încălcări în graficele de livrare a
materiei prime, materialelor etc., supraîndeplinirea programului de producție, modificarea
sortimentului producției, ș.a.

În procesul analizei economice, aceste rezerve sunt studiate din punct de vedere al
corespunerii mărimii lor efective necesităților reale, dacă ele nu se găsesc în surplus sau în lipsă.
Se efectuează analiza cu scopul de a elabora normative reale pentru fondurile de asigurare, pentru
a limita mărimile lor efective cu cantitățile care asigură o producție ritmică și neîntreruptă.

 În al doilea aspect, în analiza activității economice este folosită pe larg noțiunea de

rezerve, prin care se subînțeleg atât multiple posibilități de creștere a producției, de
sporire mai accentuată a eficienței consumurilor și cheltuielilor pe baza utilizării
complete și cât mai raționale a resurselor umane, tehnico-materiale și financiare ale
întreprinderii în concordanță cu cerințele și exigențele economiei de piață în etapa
dată, cât și depășirea de către unitatea economică față de nivelul deja atins. Exemple
de astfel de rezerve sunt rezervele de creștere a volumului de producție și realizare
a produselor, reducerea costului, creșterea profitului ș.a.

În analiza activității economice este utilizată noțiunea de rezerve din cel de al doilea aspect.
 Rezervele pot fideterminate de diferența dintre nivelul atins și cel posibil de utilizare a
resurselor. Esența economică a lor constă în asigurarea unei dezvoltări mai eficiente a unității
economice în mediul concurențial. Direcția principală de folosire a rezervelor este înlăturarea
diverselor pierderi în producție, a consumurilor neraționale și accelerarea progresului tehnico-
științific, ca factor de intensificare al producției.

Necesitatea fiecărei unități economice de a supravețui, în condițiile economiei de piață,

constituie principalul stimul în modificarea producției, prestarea serviciilor, reducerea costului,
creșterea productivității muncii. Prin urmare, relevarea rezervelor este un proces obiectiv, care
concret se exprimă prin reducerea consumurilor de muncă vie și materializată.

În plus, sursele de rezerve apar constant, ele sunt inepuizabile ca și progresul tehnico-
științific. Apariția noilor rezerve reprezintă un proces neîntrerupt.

În scopul identificării și mobilizării rezervelor este necesară o investigație multilaterală și

sistematică, care presupune gruparea lor în funcție de anumite criterii științifice. Orice clasificare
trebuie să faciliteze căutarea, relevarea și măsurarea rezervelor.

Principalele criterii de clasificare a rezervelor sunt:

 În funcție de locul de concentrare, se deosebesc rezerve:

-externe;
-interne.

La cele externe se referă rezervele, influența și utilizarea cărora nu depinde nemijlocit de

unitatea economică. Folosirea acestor rezerve poate duce la sporirea eficienței activității nu numai
a întreprinderilor, dar și a ramurii și a economiei naționale în ansamblu. Exemple de astfel de
rezerve pot servi aprofundarea specializării și cooperării producției, modificarea sistemului de
aprovizionare și de formare a prețurilor, etc.

Relevarea și folosirea acestor rezerve, după cum s-a menționat deja, nu depind nemijlocit
de unitățile economice de la nivelul micro, însă ele pot influența esențial asupra performanțelor
activității lor. Din aceste motive unitățile economice deseori apar ca inițiatori ai valorificării
rezervelor externe.

Însă, totuși, principalele rezerve de creștere a producției sunt cele interne. Ele nu numai că
pot fi luate în seamă, dar și implicate în producție de însăși întreprinderile cu eforturi și mijloace
proprii și, în primul rând, sunt legate de lichidarea pierderilor și a consumurilor de resurse
neproductive. Specificul rezervelor interne constă în caracterul inepuizabil al acestora, determinat
de dezvoltarea și perfecționarea continuă a proceselor de muncă.
Practic, rezultatele interne pot căpăta expresie cantitativă prin comensurarea lor în unități naturale,
valorice, convenționale și de muncă (ore-normate).

 După modul de relevare, de disting rezerve:

-evidente (sau deschise);
-închise (sau ascunse).
 Rezervele evidente pot fi ușor evidențiate atât pe baza materialelor evidenței operative și
contabile, cât și a datelor din rapoarte. Ele reprezintă pierderile sau supraconsumurile
evidente, abaterile ce caracterizează neîndeplinirea sarcinilor programate, neacoperirea
normativelor elaborate. Rezervele evidente, la rândul lor, se împart în convenționale și
certe (neconvenționale).
- Rezervele convenționale constituie supraconsumul tuturor tipurilor de resurse față de
mărimile normate. Normele și normativele, ce servesc ca bază de comparație, nu sunt
totdeauna optimale. Dar, în cazurile în care ele sunt optimale, pierderile convenționale dau
dovadă de faptul că nivelul organizatorico-tehnic atins este mai mic ca cel programat.
Rezultatul unor astfel de stăr sunt pierderile de timp de muncă, utilizarea incompletă a
utilajelor, supraconsumul de materiale.
- Rezervele certe sun cele cu referire la neadmiterea pierderilor certe de materie primă,
materiale, a timpului de muncă. Acestea sunt rebutul, lipsurile, dezavantajele, deteriorările,
amenzile plătite. Ele sunt consecințelelipsei de spirit gospodăresc, furturilor, neîndeplinirii
obligațiilor.
 Rezervele închise sunt legate de progresul tehnico-științific, experiența înaintată, ce n-au
fost prevăzute în plan. Relevarea și folosirea lor inoportună poate duce la pierderi mult mai
mari ca supraconsumul resurselor.
 După posibilitatea folosirii în timp, se disting rezerve:
- Curente (pe termen scurt);
- De perspectivă (pe termen lung).