Caracterizarea Otiliei Marculescu

Incadrarea in tipologie

Otilia Marculescu este „ eroina mea lirică, proiecţia mea in afară, o imagine lunară şi menină.
Flaubertin aş putea spune şi eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate şi copilărie… Eroina este
tipizarea mea, fundamentală, in ipostaza feminină. Otilia este oglidna mea de argint…”. isi marturisea
George Calinescu afinitatile cu acest personaj. Otilia este personajul principal si „rotund” (care nu
poate fi caracterizat succint si exact), reprezentativ pentru modernitatea romanului, atat prin
tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica drama a
feminitatii, din cauza careia este si un personaj eponim.

Ea este caracterizata direct si indirect, fiind tipul eternului feminin, in zugravirea caruia autorul este
inspirat de o persoana deosebita, intalnita in copilarie: „fata cu parul ca un fum, exuberanta si
reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa, meditativa, muzicanta”, insusi spunand „ ori de
cate ori imaginatia mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minimum de Otilia”.

Otilia, o tanara de optsprezece ani, este fiica celei de a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, o
femeie frumoasa si bogata, care murise „desuparare” si-i lasase lui toata averea, laolalta cu
indatorirea cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Costache o iubeste ca pe fiica lui, dar avaritia
il impiedica s-o infieze oficial sau sa-i asigure, in mod concret, un viitor.