GRILE POZE

1) Salariul real nu poate creste cand:

Preturile bunurilor de consum cresc mai mult decat creste salariul nominal
2) Impartirea venitului intre participantii directi la obtinerea lui, se numeste:
Distribuire
3) Venitul national, calculat dupa metoda insumarii veniturilor nu cuprinde:
Amortizarea
4) Pe termen lung, marimea salariului are tendinta generala de:
Crestere
5) Veniturile ce revin participantilor directi la viata economica nu se refera la:
Pensii
6) Rezultatele activitatii economie se pot exprima:
Atat in unitati fizice, cat si valoare

ADEVARAT/FALS+MOTIVARE

• Economisirea este o functie descrescatoare de nivelul venitului:

o Fals
o Reprezinta o functie crescatoare, unde consumatorul e dispus sa isi
mareasca valoarea economisirii (in general cand are un venit relativ
superior)
• Inflatia neanticipata favorizeaza adesea debitorii si speculatorii
o Adevarat
o Cei care anticipeaza corect pot gasi metode pentru a se imbogatii
• Banii economisiti de o familie si „pusi la saltea” sunt bani retrasi din circuitul
curent, si nu reprezinta un venit pentru altcineva
o Adevarat
o Termenul folosit este „tezaurizare” (reprezinta punerea deoparte si
pastrarea neproductiva a valorii)
• Nu poate exista inflatie fara o crestere a masei monetare
o Fals
o Scade puterea de cumparare a banilor
• Nu poate exista inflatie fara o crestere a masei monetare
o Fals
o Inflatie=dezechilibru cand masa monetara existenta in economie
depaseste necesarl real de monede => cresterea preturilor si scaderea
puterii de cumparare a banilor
• Eficenta investitiilor exprima rezultatele ce se obtin de pe urma fiecarui leu
investit
o Adevarat
o Investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor care se fac pt cumpararea
de bunuri sau de capital
• Creditorii au de castigat cand rata reala a dobanzii creste
o Fals
o Daca rata reala a inflatiei depaseste rata exceptata, inflatia ii
devantajeaza pe creditori
 • Situatia din economie caracterizata prin inflatie si prin recesiune economica
poarta denumirea de stagflatie:
o Fals
o Stagflatie = inflatia coexista cu lipsa de crestere economica

GRILE ASE (CELE PENTRU FINAL)

Utilizarea factorilor de producţie

67. Rodnicia cu care sunt utilizaţi factorii de producţie se poate exprima:
c) cu ajutorul productivităţii factorilor de producţie;

68. La nivelul unei întreprinderi ce produce bunuri diferite, nivelul productivităţii muncii, cu
luarea în considerare a întregii producţii, se poate exprima:
c) în unităţi monetare;

69. Pentru firmă, creşterea productivităţii factorilor de producţie:

b) reduce costul unitar;

70. Nu reprezintă efect al creşterii productivităţii factorilor de producţie:

d) sporirea inflaţiei;

71. În condiţiile creşterii productivităţii factorilor de producţie, pe ansamblul unei economii:

a) se poate mări salariul fără a genera inflaţie;

72. Pentru determinarea nivelului productivităţii muncii, factorul muncă se exprimă:

a) în număr de salariaţi sau în ore-om lucrate.
73. În care din situaţiile de mai jos, scăderea indicatorului înseamnă creşterea
productivităţii muncii?
a) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică;
74. În condiţiile contemporane, nivelul productivităţii muncii este un criteriu de bază
pentru:
a) stabilirea mărimii salariilor;
75. La o firmă, unde lucrează 10 muncitori, cu o productivitate medie a muncii de 50 de
produse pe un muncitor:
a) în medie, un muncitor produce 50 de produse;
76. Productivitatea capitalului tehnic se determină:
a) ca mărime medie şi marginală;
77. Productivitatea globală a factorilor de producţie se calculează:
c) ca mărime medie şi marginală;
78. Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea
medie a muncii, aceasta din urmă:
a) creşte;

79. Amortizarea capitalului fix:

a) reprezintă o cheltuială materială de producţie;

80. În produsul final, consumul de capital circulant se găseşte:

a) în formă fizică, transformată parţial sau total;

81. Consumul de capital circulant în valoarea producţiei, se găseşte:

a) în formă bănească;

82. Dacă volumul producţiei este egal cu zero, atunci este valabilă următoarea relaţie:
a) CT=CF;

83. Pe termen scurt, curba costului fix de producţie:

a) este paralelă cu axa producţiei;

84. Costul fix mediu depinde:

a) atât de costurile fixe, cât şi de producţie;

85. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte producţia, pe termen
scurt, costul fix mediu:
a) scade;

86. La o scădere a producţiei, dacă sporeşte costul variabil mediu, costul total mediu, pe
termen scurt:
a) creşte;

87. O scădere mai puternică a costurilor variabile în raport cu scăderea producţiei face
ca, pe termen scurt, volumul costurilor totale să:
a) scadă;
88. Atunci când productivitatea muncii în expresie fizică sporeşte exclusiv pe seama
producţiei, salariile pe unitatea de produs:
a) scad;
89. În cazul în care costul marginal este mai mic decât costul total mediu, acesta din
urmă:
a) scade;
90. La momentul T0, productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1000 de
produse/salariat. În momentul T1 producţia a sporit de 3 ori faţă de T0, iar numărul
de salariaţi a crescut cu 100%. Productivitatea marginală a muncii este:
a) 2000 produse;
91. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. Câţi
salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în
condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?:
a) 75.
92. În T0 productivitatea medie a muncii este de 1000 unităţ i/salariat. În intervalul T0-
T1 producţia creşte cu 100% iar numărul de salariaţi se dublează. Productivitatea
marginală a muncii este:
a) egală cu productivitatea medie a muncii în t0;
93. Faţă de o producţie zilnică de 6.000 bucăţi din bunul X şi o productivitate medie a
muncii de 120 bucăţi/salariat, dacă productivitatea marginală a muncii este 150
bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează, atunci producţia sporeşte:
a) cu 125%;
94. În intervalul t0-t1, productivitatea marginală a muncii a fost de 40 produse, cu 60%
mai mare decât productivitatea medie a muncii în t0. Cunoscând că în t1 faţă de t0
producţia a sporit cu 1.000 de produse iar numărul de salariaţi s-a dublat, atunci
numărul de lucrători în t0 a fost de:
a) 25;

95. La o anumită firmă, productivitatea medie a muncii în t1 faţă de t0 sporeşte cu 50%,

iar producţia se dublează. Numărul de salariaţi în t1 faţă de t0:
e) creşte cu 33,33%.
96. Dacă CFM scade cu 90%, atunci producţia: c) a
sporit de 10 ori;
97. Pe termen scurt, menţinerea costului total mediu în condiţiile reducerii costului fix
mediu este consecinţa:
d) unei creşteri a CVM care compensează reducerea CFM;
98. Atunci când producţia se reduce cu 40%, pentru ca nivelul productivităţii muncii să
crească de 1,25 ori, volumul muncii utilizate trebuie să:
c) scadă cu 52%;
99. Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150, unde Q este
producţia, la o producţie de 10 unităţi, costul fix mediu va fi:
d) 15 u.m.;

101. Costul total fix este de 1000 u.m., costul variabil total 3.000 u.m., iar volumul
producţiei, 500 buc. În cazul în care costul marginal este de 7 u.m., creşterea
producţiei determină:
a) reducerea CTM;

102. O firmă obţine o producţie de 20000 tone dintr-un anumit bun economic în
condiţiile unei productivităţi medii a muncii de 200 tone/salariat. Numărul de
salariaţi utilizaţi în acest scop este:
a) 100;
103. Costul total CT este dependent de volumul producţiei Q potrivit relaţiei CT = 100 +
4Q. În aceste condiţii:
a) CTM este mai mare decât Cmg;

104. În condiţiile în care în intervalul T0-T1 costurile variabile totale cresc cu 200% iar
producţia se măreşte cu 50%, costul variabil mediu:
a) creşte cu 100%;
106. Dacă producţia scade cu 60%, costul fix mediu:
a) creşte cu 150%;

107. La o producţie de 21 unităţi, costul total este de 1000 u.m. Când producţia este de 23
de unităţi, costul total este de 1280 u.m., iar costul marginal este de 100 u.m. Costul
marginal al celei de-a 22 unităţi este, în u.m.:
a) 180;
108. În intervalul T0 – T1 producţia creşte cu 50%. Atunci, costul fix mediu:
a) scade cu 33,34%;

Veniturile
109. Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte salariul real, preţurile
bunurilor de consum:
a) cresc mai puţin decât salariul nominal.

110. Atunci când preţurile bunurilor de consum cresc mai puţin decât creşte salariul real,
salariul nominal:
a) creşte mai mult decât salariul real;

111. Pentru aprecierea justeţei diferenţierii salariilor trebuie să se ţină seama de:
a) contribuţia lucrătorilor la activitatea economică;

112. Salariul real în raport cu câştigul real este:

a) o componentă;

113. În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influenţează dimensiunea şi dinamica

salariului, se pot enumera:
a) migraţia internaţională a forţei de muncă;
114. Deosebirea fundamentală dintre salariu în calitate de cost şi salariu în calitate de
venit este legată de:
a) semnificaţia salariului pentru cel care îl plăteşte (producătorul) şi pentru cel care îl
primeşte (salariatul).
115. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv:
a) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi;

116. Împărţirea venitului între participanţii direcţi la obţinerea lui se numeşte:

a) distribuire;
117. Veniturile ce revin participanţilor direcţi la activitatea economică nu se referă la:
a) pensii;

118. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt:

a) venituri deja distribuite;

119. Veniturile băneşti totale încasate de un salariat (salariul tarifar nominal, sporuri,
premii etc.) reprezintă:
a) câştigul nominal;
120. Profitul reprezintă:
a) motivaţia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune;
121. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit reprezintă:
a) profit net;
122. Mărimea şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie de acelaşi sens cu:
a) nivelul preţului unitar;
123. Volumul profitului şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie inversă cu:
a) nivelul costului unitar;
124. Suma ce revine celui ce deţine firma pentru serviciul adus în activitatea economică
reprezintă:
a) profit legitim sau venit meritat;

125. Conceptul de profit admis reprezintă:

a) o altă denumire pentru profitul net;
126. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:
a) profitul relevă raţionalitatea activităţii economice;
127. O relaţie de acelaşi sens există între:
a) viteza de rotaţie şi profit;
128. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:
a) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
129. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:
a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
130. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:
a) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;

131. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
a) oferta este mai mică decât cererea;
132. Una din afirmaţiile următoare este incorectă:
a) pe termen lung, creşterea productivităţii muncii acţionează în sens opus cu
tendinţa generală de evoluţie a salariului nominal;
133. Care din afirmaţiile următoare este incorectă?
a) salariile reprezintă întregul venit care se obţine în activitatea economică;

134. Care din afirmaţiile următoare este corectă?

a) distribuirea presupune împărţirea venitului între participanţii direcţi la producerea
lui;
135. Care din afirmaţiile următoare este falsă?
a) pentru cumpărătorul serviciului forţei de muncă salariul este un venit;

136. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:

a) salariul real este într-o relaţie de sens opus cu preţurile bunurilor de consum;

137. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) salariul nominal minim este fixat de către patron.

138. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă:

a) distribuirea venitului;

139. Suma de bani pe care societatea, în ansamblul ei, o acordă pentru a spori veniturile
unor categorii de salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se
confruntă cu dificultăţi mari reprezintă:
a) salariul social;

140. Cantitatea de bunuri materiale şi de servicii de consum ce se poate cumpăra cu

ajutorul câştigului nominal net la un nivel general mediu al preţurilor de consum şi
într-o anumită perioadă de timp reprezintă:
a) câştigul real;

145. Profitul nu îndeplineşte următoarele funcţii:

a) stimulează apariţia economiei subterane.
146. Prin raportarea masei profitului la capitalul folosit se obţine:
a) o expresie a gradului de profitabilitate a firmei;
147. Pentru ca sporirea salariului nominal să nu genereze reducerea salariului real, este
esenţial ca această sporire să aibă:
a) acoperire în expresie fizică a productivităţii marginale a muncii;
148. Pe termen lung, mărimea salariului nominal are tendinţa generală de:
a) creştere;
149. Suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul salariat pentru munca prestată,
după reţinerea impozitului pe salariu şi a altor taxe legale, reprezintă:
a) salariul nominal net;
150. Nu sunt factori cu caracter indirect de influenţare a mărimii şi dinamicii salariului:
a) nivelul şi dinamica productivităţii muncii;
151. Aprecierea potrivit căreia venitul nemeritat sau profitul nelegitim “are caracterul
unui venit gratuit, rezultând din circumstanţe favorabile, independente de
beneficiar”, adică de posesorul factorului de producţie respectiv, aparţine lui:
a) Maurice Allais;

152. Din perspectiva producătorului, salariul spre deosebire de profit este un:
a) cost;

153. Un criteriu al eficienţei unităţilor economice este:

a) maximizarea profitului;

154. Agentul economic ce obţine profitul normal:

a) nu încasează neapărat şi profitul suplimentar;
155. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de
lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul
nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii
muncii ?:
a) 1.500.000 lei;

156. În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile de consum se reduc cu
40%, salariul nominal:
a) scade cu 10%.
157. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de
5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%.
Salariul real în T1 faţă de T0:
a) a scăzut cu 50%;

158. La o creştere a salariului nominal cu 50% şi o reducere a preţurilor de consum cu

25%, salariul real:
a) a crescut cu 100%.
159. Salariul nominal în T0 este de 2.000.000 lei. În perioada T0-T1, acesta creşte cu 50%
iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 200%. Salariul real:
a) a scăzut cu 50%;
160. Dacă în perioada T0-T1 salariul nominal a scăzut cu 50% iar preţurile de consum s-
au dublat, salariul real:
a) a scăzut cu 75%.

161. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1,
creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care
s-a dublat, salariul nominal net în T1 este:
a) 7.500.000 lei;

162. Atunci când salariul real scade cu 25%, iar salariul nominal creşte cu 50%, indicele
preţurilor de consum este:
a) 200%;
163. Dacă salariul real creşte cu 25%, iar salariul nominal cu 20%, preţurile bunurilor de
consum:
a) scad cu 4%;

164. Dacă salariul real creşte cu 20%, iar rata inflaţiei este 15%, salariul nominal:
a) creşte cu 38%.
165. În T0, salariul nominal era de 25.000 u.m. Cu cât trebuie mărit salariul nominal
pentru ca salariul real să crească cu 30%, în condiţiile sporirii preţurilor cu 40%?
a) cu 20.500 u.m.;

166. Din vânzarea producţiei obţinute, o firmă încasează 10 mld. u.m.

Obţinerea producţiei ocazionează costuri totale de 8 mld. u.m. În
condiţiile în care firma trebuie să plătească statului sub formă de
impozite şi taxe pe profit 25%, iar cota repartizată sub formă de
dividende este de 10%, mărimea dividendelor plătite acţionarilor va fi:
a) 150 mil. u.m.;
167. La un preţ unitar de 10.000 u.m., un cost fix total de 1 milion u.m. şi un
cost variabil mediu de 5.000 u.m., volumul producţiei la care profitul
total al firmei este egal cu zero este:
a) 200 unităţi;
168. La o rată a profitului, calculată la costurile totale, de 10%, o cifră de
afaceri de 400 milioane u.m. a asigurat firmei un profit de:
a) 36,36 milioane u.m.;
169. La o cifră de afaceri de 20 milioane u.m. şi la o rată a profitului,
calculată la costurile totale, de 20%, costul total de producţie este:
a) 16,66 milioane u.m.;
170. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20
milioane u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului
pe care-l produce va fi de 7000 u.m.. În condiţiile în care firma şi-a
stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m.,
producţia care trebuie realizată este de:
a) 5000 bucăţi;

171. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1,
costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile
totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T1:
a) creşte cu 80%;
172. În T0, costurile totale reprezintă 80% din cifra de afaceri. În T1, cifra de
afaceri creşte cu 40%, iar profitul se dublează. Costurile totale în T1:
a) cresc cu 25%;

173. Dacă nivelul preţului de vânzare este de 20.000 u.m., iar rata profitului
calculată în funcţie de cost este de 25%, atunci nivelul costului şi
profitului sunt: 16.000 u.m., 4.000 u.m.;
174. Costul de producţie în T0 reprezintă 80% din preţ, iar în T1 reprezintă
75% din preţ. Cum s-a modificat rata profitului calculată la cifra de
afaceri?
a) creşte cu 25%;

175. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de
costul total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
a) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;

176. Profitul reprezintă 20% din cost. Costurile materiale reprezintă 20% din
costurile totale, iar cheltuielile salariale reprezintă 300 u.m. Masa
profitului va fi:
a) 75 u.m.;
177. Costul fix mediu în T0 este 2.000 u.m., iar costul variabil mediu de 3.000
u.m. Producţia creşte de 2 ori, iar costurile variabile totale cu 50%. Când
preţul este constant, creşterea profitului unitar este:
a) 1.750 u.m.;
178. Un credit de 10 milioane u.m. este acordat pe o perioadă de trei ani, cu o
rată anuală a dobânzii de 10% , în regim de dobândă compusă. Suma
finală pe care debitorul trebuie să o restituie este de:
a) 13.331.000 u.m.;
179. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă,
cu o rată anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m.
Creditul acordat este de:
a) 100 milioane u.m.;
180. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu
o rată anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a
dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este
de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele două
credite sunt:
a) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;

181. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ

pentru a obţine în 2 ani un venit din dobândă de 210.000 u.m., în condiţii
de dobândă compusă, la o rată anuală a dobânzii de 10%?:
a) 1.000.000 u.m.;

182. O firmă a împrumutat de la o bancă 100 milioane u.m. pentru doi ani,
plătind o dobândă totală de 44 milioane u.m. Rata anuală a dobânzii cu
care a fost contractat creditul, în regim de dobândă compusă, este de;
a) 20%;
183. Un agent depune la bancă suma de 200 milioane u.m., cu o rată anuală a
dobânzii de 20%. Care este dobânda obţinută de deponent după 2 ani, în
regim de dobândă compusă?:
a) 88 milioane u.m.;
184. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe
o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. În condiţiile în
care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%, rata reală a dobânzii este:
a) 10%;
185. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe
o durată de doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe
principiul dobânzii simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este:
a) 10,5%;

186. La un credit de 1 mil. u.m., o bancă percepe o rată anuală a dobânzii de

40%. În aceste condiţii, dobânda încasată la trei luni va fi:
a) 100.000 u.m.

187. O firmă contractează un împrumut în sumă de 1 mil u.m. Peste 1 an,

firma returnează băncii 1,5 mil u.m. Dacă în acest interval preţurile au
crescut cu 50%, ratele nominală şi reală ale dobânzii sunt:
a) 50%, 0%;
188. O bancă acordă un împrumut în valoare totală de 2 mil. u.m., pe termen
de doi ani. Dacă rata anuală a dobânzii este de 10%, suma încasată de
bancă după doi ani este:
a) 2.420.000 u.m.
189. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. u.m., rata
dobânzii la depozite fiind de 10%. Pe baza acestor sume, banca acordă
împrumuturi, pe termen de un an, rata dobânzii fiind de 12%. Dacă banca
suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.000 u.m., profitul băncii
va fi:
e) 30.000 u.m.
190. Care este suma prezentă care generează peste doi ani, în regim de
dobândă compusă, o sumă finală de 144.000 u.m., în condiţiile în care
rata anuală a dobânzii este de 20%?
a) 100.000 u.m.;
 Piaţa monetară
245. Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia:
a) schimbului;

246. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost:
a) mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri;

247. Primele forme de bani au fost:

a) bunuri (obiecte).
248. Convertibilitatea bancnotelor pe metale preţioase a fost eliminată în:
a) după 1971.

249. Spre deosebire de bancnotele existente până la primul război mondial, bancnotele
contemporane:
a) nu sunt convertibile în metale preţioase;

250. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani:

a) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră;
251. Nu este funcţie a banilor:
a) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare;
252. Creează masă monetară:
a) banca centrală şi băncile comerciale;
253. Numerarul se transformă în bani scripturali prin:
a) depunerea numerarului într-un cont bancar;
254. În perioada contemporană, masa monetară este formată, în cea mai mare parte, din:
a) bani scripturali;
255. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci când:
a) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi;

256. Valoarea banilor reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu:
a) o unitate monetară;

257. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă:

a) preţurile cresc;

258. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de:

a) salariul real;

259. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei

monetare şi a:
a) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor;
260. Cererea de monedă provine de la:
a) agenţii economici cu nevoi de finanţare;

261. Oferta de monedă provine de la:

a) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare;

262. Rata dobânzii se reduce dacă:

b) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;

263. Rata dobânzii creşte dacă:

a) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte;

264. Economisirea este descurajată atunci când:

a) rata dobânzii se reduce;

265. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă:

a) agentul economic respectiv are datorii restante mari;

266. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu:

a) bonitatea debitorului;

267. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind:

Finantare si refinantare

268. Sursa creditelor este:

a) depunerile bancare ale agenţilor economici;

269. Dobânzile active nu depind de:

a) preţurile obligaţiunilor;

270. În mod normal, rata dobânzii active este:

a) mai mare decât rata dobânzii pasive;

271. Trezoreria:
a) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice;

272. Între împrejurările care duc la creşterea masei monetare se include:

a) acoperirea deficitului bugetar;

273. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare, se include:
a) emisiunea monetară;

274. Între împrejurările care duc la restrângerea masei monetare se include:

a) creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
275. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare, se include:
a) vânzarea de valută de către banca centrală;
276. În intervalul T0 – T1, cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se dublează, preţurile
cresc cu 10% iar viteza de rotaţie a monedei se triplează. Masa monetară:
a) este egală cu 73% din cea iniţială;

277. Atunci când masa monetară este de 20000 miliarde u.m. iar volumul valoric al
tranzacţiilor de 80000 miliarde u.m., viteza de rotaţie a banilor este:
a) 4;
278. În T0 masa monetară este de 3000 miliarde u.m. În perioada T0 – T1, sistemul bancar
acordă credite de 300 miliarde u.m. iar credite de 200 miliarde u.m. ajung la
scadenţă şi trebuie rambursate către bănci. Atunci, masa monetară în T1 este:
a) 3100 miliarde u.m.;

279. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea de cumpărare a

monedei:
a) creşte cu 33,33%;

280. La un curs de 35000 lei la 1 dolar, dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80
milioane de dolari, iar celelalte condiţii nu se modifică, atunci masa monetară în
circulaţie:
a) creşte cu 700 miliarde u.m.;

281. Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u.m. iar viteza de rotaţie a monedei este
de 7. Masa monetară în circulaţie este:
a) 20000 u.m.;

282. Atunci când masa monetară este 30000 u.m. iar volumul valoric al tranzacţiilor
150000 u.m., viteza de rotaţie a monedei este:
a) 5.

283. Masa monetară creşte cu 26% iar preţurile cresc cu 20%. Dacă viteza de rotaţie
monedei este constantă, atunci volumul fizic al tranzacţiilor:
a) creşte cu 5%;

284. În intervalul T0 – T1, masa monetară creşte de la 5000 miliarde u.m. la 12000
miliarde u.m. În acelaşi interval, valoarea tranzacţiilor creşte de la 10000 la 36000
miliarde u.m. Viteza de circulaţie a banilor în T0 şi T1 este:
a) 2 şi, respectiv 3;
285. În intervalul T0 – T1, masa monetară în circulaţie creşte cu 8%, volumul fizic al
tranzacţiilor cu 12%, iar preţurile cresc cu 6%. Viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 9,92%;
286. Atunci când preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%, puterea de cumpărare a
monedei:
a) scade cu 80%.
287. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 50%. Dacă în acelaşi interval
valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 25%, viteza de rotaţie a monedei:
a) scade cu 16,67%;

288. Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000 miliarde u.m. şi viteza de rotaţie a
monedei este 4, atunci valoarea tranzacţiilor pe piaţă este:
a) 60000 miliarde u.m.;

289. Atunci când masa monetară în circulaţie este 20000 miliarde u.m. iar valoarea
tranzacţiilor pe piaţă de 120000 miliarde u.m., viteza de rotaţie a monedei este:
a) 6;
290. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi interval
valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei:
a) scade cu 50%.

Piaţa financiară
291. Acţiunile sunt:
a) titluri de proprietate;

292. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include:

a) dreptul de a încasa dobânzi;

293. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă?

a) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii este variabil.

294. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi, atunci:

a) capitalul social creşte;
295. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi, atunci:
a) datoriile societăţii comerciale cresc;

296. Pentru o societate comercială, posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este:
a) creditor;

297. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii, atunci:

a) activele persoanei respective cresc;

298. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni, atunci:
a) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor;

299. Pe piaţa financiară primară:

a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri;
300. Pe piaţa financiară secundară:
a) se tranzacţionează titluri emise anterior;
301. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară:
a) mizează pe scăderea cursului titlurilor;

302. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară:

a) mizează pe creşterea cursului titlurilor;

303. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei, atunci:

a) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă;

304. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci:

a) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă;

305. Dacă rata dobânzii creşte, atunci:

a) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă;

306. Dacă rata dobânzii se reduce, atunci:

a) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă;

307. Bursa se apropie de modelul pieţei de:

a) concurenţă perfectă;

308. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă?

a) Bursa este o piaţă financiară primară.

309. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1000 u.m. Care este modificarea
procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii, dacă rata dobânzii se reduce de la
25% la 20%:
a) creşte cu 25%, respectiv cu 1000 u.m.;

310. Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u.m. iar costurile totale de 12 miliarde u.m.
Impozitul pe profit este de 25%, iar 75% din profitul net se distribuie acţionarilor
sub formă de dividende. Capitalul social al firmei este divizat în 2000 acţiuni.
Dividendul pe o acţiune este:
a) 2,25 milioane u.m.;

311. Atunci când venitul anual adus de o obligaţiune este 2000 u.m. iar rata dobânzii este
de 20%, cursul obligaţiunii este:
a) 10000 u.m.
312. La o rată a dobânzii de 20%, venitul anual adus de o obligaţiune este de 100000
u.m. Dacă rata dobânzii creşte cu 30 puncte procentuale, în mod normal cursul
obligaţiunii: scade cu 300000 u.m.;
313. Când venitul anual adus de o obligaţiune este de 2000 u.m., iar rata dobânzii este de
40%, cursul obligaţiunii este:
a) 5000 u.m.;

314. Venitul anual fix al unei obligaţiuni este 10000 u.m. la o rată a dobânzii de 20%.
Dacă rata dobânzii creşte la 40%, atunci cursul obligaţiunii:
a) scade cu 50%.

315. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10000 acţiuni A la un

curs de 100 u.m. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20000
acţiuni B la un curs de 120 u.m. pe acţiune. La scadenţă, atât cursul acţiunii A cât şi
cursul acţiunii B sunt de 110 u.m. pe acţiune. Agentul economic:
a) câştigă 300000 u.m.;
316. Un agent economic încheie un contract de vânzare la termen a 1000 acţiuni A la
cursul de 100 u.m. pe acţiune. Dacă la scadenţă cursul acţiunii A este 110 u.m.,
agentul economic:
a) pierde 10000 u.m.;
317. La o rată a dobânzii de 20%, venitul anual adus de o obligaţiune este de 500 u.m.
Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale, atunci cursul obligaţiunii:
a) scade cu 500 u.m.;

318. În momentul T0, între agenţii economici A (vânzător) şi B (cumpărător) se încheie

un contract pentru vânzarea – cumpărarea a 1000 acţiuni, la un curs de 1000
u.m./acţiune, cu scadenţa în T1. La scadenţă, cursul acţiunilor este 2000 u.m.
Câştigă:
a) cumpărătorul, 1.000.000 u.m.;

319. Dacă rata dobânzii este 20% iar cursul obligaţiunii este 10000 u.m., venitul anual fix
adus de obligaţiune este:
a) 2000 u.m.;

320. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de vânzare – cumpărare la

termen a 100 acţiuni X, la un curs de 5000 u.m./acţiune. La scadenţă, cursul acţiunii
X este 10000 u.m. Atunci:
a) cumpărătorul câştigă 500.000 u.m.;

321. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 10000 u.m. În condiţiile unei rate a
dobânzii de 20%, cursul obligaţiunii este:
a) 50000 u.m.;
322. În perioada T0 – T1, dacă rata dobânzii creşte cu 25% şi venitul adus de obligaţiune
rămâne constant, cursul obligaţiunii:
a) scade cu 20%;
 Piaţa muncii
323. Cererea de muncă:
a) exprimă nevoia de muncă salariată formată, la un moment dat, într-o economie;

324. Fac obiectul cererii şi ofertei de muncă activităţile:

a) realizate de salariaţi;

325. Cererea de muncă derivă din:

a) nevoia de bunuri care se pot obţine prin muncă salariată;

326. Cererea de muncă în raport cu nevoia de muncă:

a) este mai mică;

327. Diversitatea muncii în cadrul societăţii în raport cu munca ce formează obiectul

cererii şi ofertei pe piaţă:
a) este mai amplă;

328. Cererea de muncă:

a) se identifică cu locurile de muncă;

329. Nu sunt particularităţi ale ofertei de muncă:

a) mobilitatea perfectă a ei;

330. Orice mod de a depune o muncă salariată fără contract de angajare reprezintă:
a) piaţă neagră a muncii;

331. Prima treaptă sau fază a pieţei muncii constă în:

a) manifestarea pieţei muncii pe ansamblul unei economii;

332. A doua treaptă sau fază a pieţei muncii constă în:

a) întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali.

333. Nu sunt condiţii pentru funcţionarea normală a pieţei muncii:

a) neinterzicerea muncii forţate;

334. Nu sunt factori prin care, la nivelul firmei, cererea şi oferta de muncă se adaptează,
pe termen scurt, în sensul creşterii sau scăderii:
a) munca permanentă, neântreruptă;

335. Formarea într-un timp îndelungat reprezintă o caracteristică:

a) pieţei muncii;

336. Din confruntarea cererii cu oferta de muncă, la nivelul firmei, se determină:

a) mărimea şi dinamica salariului;
 Venitul, consumul şi investiţiile
337. Rezultatele activităţii economice se pot exprima:
a) atât în unităţi fizice, cât şi valorice. sa
338. Indicatorii economici servesc la măsurarea activităţii economice:
a) atât pentru cheltuieli, cât şi pentru rezultate;

339. Produsul intern se calculează ca indicator agregat:

a) pentru bunurile finale;

340. Diferenţa dintre produsul intern brut şi produsul intern net este egală cu:
a) amortizarea capitalului fix;

341. Spre deosebire de produsul intern, produsul naţional:

a) se referă la agenţii economici naţionali, indiferent unde îşi desfăşoară activitatea;

342. Dacă producţia obţinută de agenţii economici naţionali care lucrează în străinătate
este mai mică decât cea obţinută de agenţii economici străini care lucrează în
interiorul ţării respective, atunci:
a) produsul intern este mai mare decât produsul naţional;
343. Bunurile materiale şi serviciile finale ce se iau în calculul produsului intern brut nu
sunt destinate:
a) consumului intermediar;
344. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?
a) formarea brută a capitalului cuprinde şi exportul net;
345. Preţurile pieţei spre deosebire de preţurile factorilor:
a) cuprind şi impozitele indirecte;

346. Cunoscând conţinutul elementelor de calcul, arătaţi care din relaţiile de mai jos este
adevărată:
a) PNNpf = Venit Naţional.
347. Dacă din produsul global brut se scade consumul intermediar, rezultă:
a) PIB;

348. Venitul naţional, calculat după metoda însumării veniturilor nu cuprinde:

a) amortizarea;

349. Prin corectarea venitului naţional creat cu soldul transferurilor cu străinătatea se

obţine:
a) venitul naţional disponibil;

350. Dacă din veniturile personale ale populaţiei scădem impozitele şi taxele plătite de
populaţie, obţinem:
a) venitul disponibil;
351. Produsul global brut, comparativ cu produsul intern brut:
a) este mai mare, cu consumul intermediar;
352. De regulă, rata medie a consumului este:
a) un număr subunitar şi pozitiv;
353. La un volum dat al venitului disponibil, cu cât rata medie a consumului este mai
mică, cu atât:
a) partea destinată economiilor este mai mare;

354. Potrivit lui J. M. Keynes, când venitul se modifică, de regulă şi în medie, consumul:
a) se modifică în acelaşi sens, dar cu o mărime mai mică.
355. Când consumul este superior venitului disponibil, apare fenomenul de:
a) dezeconomisire;

356. Lucrarea “Teoria generală a folosirii forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”, este
scrisă de:
a) J.M. Keynes.

357. Investiţia de înlocuire:

a) are ca sursă amortizarea;
358. Investiţia netă:
a) sporeşte volumul capitalului fix şi creşte volumul stocurilor de capital circulant;
359. Înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime:
a) pozitivă şi subunitară;

360. La un venit disponibil egal cu zero şi un consum egal cu 100 unităţi monetare,
volumul economiilor este egal cu:
a) -100 u.m.;

361. Principiul multiplicatorului investiţiilor exprimă interacţiunea care se formează

între:
a) creşterea venitului şi creşterea investiţiilor;

362. În cadrul unui sistem economic închis, economiile şi investiţiile, în viziunea lui
Keynes sunt:
a) egale;

Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, când se reduce venitul disponibil,
consumul, de regulă:
a) se reduce, dar cu o mărime mai mică;

366. Consumul intermediar:

a) nu cuprinde consumul de capital fix;
367. Investiţiile nete plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus consumul personal
de bunuri şi servicii formează:
a) PIN;

368. Atunci când consumul este inferior venitului disponibil:

a) economiile sunt pozitive.
369. Când investiţiile brute sunt egale cu investiţiile pentru înlocuire, în economia
naţională respectivă:
a) nu sunt şanse pentru dezvoltare;
370. Investiţia netă este cunoscută şi sub denumirea de investiţie pentru:
a) dezvoltare;

371. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată?

a) înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi
subunitară;

372. În cadrul unei economii unde CCF este egal cu consumul intermediar, iar investiţiile
nete sunt de două ori mai mari decât CCF:
a) investiţia brută este de 3 ori mai mare decât consumul intermediar;

373. Produsul intern net în preţurile factorilor de producţie:

a) nu cuprinde amortizarea;

374. Impozitele directe, incluse în preţurile factorilor de producţie:

a) sunt plătite de producători;

375. Când soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea al unei ţări
este pozitiv:
a) produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net;

376. Pe termen scurt, pentru a putea creşte consumul, fără a se micşora economiile, este
necesar ca:
a) sporul venitului să fie mai mare decât sporul consumului;

377. Raportul dintre sporul venitului disponibil şi diferenţa dintre sporul venitului
disponibil şi sporul consumului este cunoscut sub denumirea de:
a) multiplicatorul investiţiilor;

378. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) volumul economiilor este rezultatul comportamentului colectiv al
întreprinzătorului individual;

379. Legea psihologică fundamentală cu privire la comportamentul în consum a fost

formulată de:
a) J. M. Keynes;
380. Care din următoarele relaţii este corectă?:
a) PIN = PIB – CCF;
381. Când PIB = PIN+5000, înseamnă că:
a) mărimea CCF este 5000;
382. Care din relaţiile de mai jos este adevărată?:
a) K=1/s`;
383. Care din relaţiile de mai jos este falsă?:
a) K=1/(1-s);
384. În intervalul T0 – T1, înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,8, iar sporul
economiilor a fost de 400 miliarde u.m. Cunoscând că venitul în T1 este cu 100%
mai mare decât în T0, venitul din T0 a fost de:
a) 2000 miliarde u.m.;
385. Când PGB este de 6000 u.m., fiind cu 20% mai mare decât PIB, CCF = Investiţiile
nete, iar investiţiile brute reprezintă 1/5 din PIB, înseamnă că:
a) PIN = 4500 u.m.;
386. Înclinaţia marginală spre consum este 0,8, iar creşterea economiilor este de 200 u.m.
Creşterea venitului este de:
a) 1000 u.m.;

387. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0,75, atunci multiplicatorul investiţiilor
este:
a) 4;
388. În perioada T0 – T1, dacă venitul creşte cu 80000 u.m. iar economiile sporesc cu
20000 u.m., înclinaţia marginală spre consum este:
a) 0,75;
389. În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia marginală
spre consum este 0,8, atunci economiile:
a) cresc cu 800 miliarde u.m.;

390. Consumul personal de bunuri şi servicii este 1000 miliarde u.m., consumul de stat
de bunuri şi servicii 400 miliarde u.m., investiţiile brute 300 miliarde u.m.,
consumul de capital fix 100 miliarde u.m., exportul 60 miliarde u.m. iar importul 40
miliarde u.m. Produsul intern brut, produsul intern net şi investiţiile nete sunt, în
miliarde u.m.:
a) 1720; 1620; 200;

391. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,5, multiplicatorul investiţiilor este:
a) 2;

392. Înclinaţia marginală spre consum este 0,6 iar creşterea economiilor de 400
miliarde u.m. Creşterea venitului la nivelul unei economii este de:
1000 miliarde u.m.;
 393. Creşterea venitului este 30000 u.m. iar multiplicatorul investiţiilor este 3.
Dacă nivelul economiilor în T0 era de 3000 u.m. valoarea investiţiilor, la nivelul
unei economii, în T1, este:
13000 u.m.;

394. Dacă PIN = PIB – 2000 atunci:

consumul de capital fix este de 2000;

395. Dacă PNB = PNN + 1000 atunci:

a) consumul de capital fix este de 1000;

396. Atunci când creşterea investiţiilor este 10000 u.m. iar creşterea venitului
de 30000 u.m. multiplicatorul investiţiilor este:
3;

Creşterea şi dezvoltarea economică

397. Creşterea economică:

a) se referă la trendul ascendent al PIB-ului real pe locuitor;

398. Dacă PIB-ul real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul real pe
locuitor creşte cu:
a) 5,5%;

399. Dacă ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%, iar rata inflaţiei este de 15%, atunci
creşterea economică este:
a) inflaţionistă;

399 bis. Dacă PIB-ul real creşte în acelaşi ritm cu populaţia, atunci creşterea economică
este:
a) zero;
400. Dezvoltarea economcă:
a) presupune creşterea economică;

401. Progresul economic:

a) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice;

402. Dezvoltarea economică durabilă:

a) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător;

403. Indicatorul dezvoltării umane:

a) se foloseşte pentru aprecierea dezvoltării durabile;

404. Ciclicitatea economică este determinată, în ultimă instanţă, de modul specific de

evoluţie a:
a) randamentului utilizării factorilor de producţie;
405. Ciclurile economice reprezintă:
a) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent;
406. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic:
a) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă;

419. Expansiunea este frânată de:

a) reducerea eficienţei factorilor de producţie;

420. În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic:

a) scad investiţiile;

421. Ciclurile economice:

a) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică;

422. Criza economică marchează:

a) începutul fazei de expansiune economică;

423. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă:

a) creşterea ratelor dobânzii;

424. În cazul unei recesiuni severe se recomandă:

a) mărirea impozitelor;

413. Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în:
a) creşterea ratelor dobânzii.

414. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în:
a) majorarea impozitelor;
415. Cererea agregată din economie nu cuprinde:
a) importul.

416. Oferta agregată din economie reprezintă suma dintre:

a) producţie şi import;

417. Piaţa bunurilor economice este în echilibru dacă:

a) cererea agregată este egală cu oferta agregată;

418. Dacă cererea agregată este mai mare decât oferta agregată, atunci:
a) firmele îşi sporesc producţia;

425. Dacă cererea agregată este mai mică decât oferta agregată, atunci:
a) firmele îşi reduc producţia;

426. Echilibrul economic se caracterizează prin:

a) cheltuieli agregate suficiente pentru a cumpăra producţia;
 Inflaţia şi şomajul

421. Inflaţia poate fi sesizată prin:

a) creşterea generalizată a preţurilor;

422. Inflaţia se manifestă atunci când:

a) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri
423. Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o
relaţie:
a) de proporţionalitate inversă;

424. Cea mai relevantă expresie a inflaţiei are în vedere:

a) indicele preţurilor de consum;

425. Inflaţia se manifestă:

a) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor;

426. Nu este cauză a inflaţiei:

c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii;
427. Costul unitar al forţei de muncă se reduce dacă:
c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii;
428. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea succesiune cauzală:
d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a
preţurilor;
429. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât:
d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este
mai redusă;
430. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât:
c) ponderea bunurilor importate este mai mare, iar elasticitatea cererii în
raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă;

431. O economie este sănătoasă atunci când:

a) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară;

432. Inflaţia are efecte negative asupra:

a) agenţilor economici care au venituri mici şi fixe.

433. Ca urmare a creşterii inflaţiei:

a) debitorii câştigă, iar creditorii pierd;

434. Între măsurile de protecţie împotriva inflaţiei nu se include:

a) controlul salariilor.

435. Între măsurile anti-inflaţioniste nu se include:

a) creşterea masei monetare;
436. Nu este măsură anti-inflaţionistă:
a) expansiunea creditului;

437. Şomajul se referă la:

a) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă;
438. Şomajul apare atunci când:
a) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii;

439. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu se iau în considerare în

calculul şomajului deoarece:
a) nu intră în populaţia activă disponibilă;

440. Rata şomajului se calculează ca raport între:

a) numărul şomerilor şi populaţia activă.
441. Intensitatea şomajului se referă la:
a) distincţia dintre şomaj total şi şomaj parţial;
442. Din perspectiva pieţei muncii, modificarea structurii economiei pe activităţi se
reflectă în:
a) şomajul structural;

443. Din perspectiva pieţei muncii, progresul tehnologic se reflectă în:

a) şomajul tehnologic;

444. Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci:

a) nu există şomaj involuntar;

445. Percepţia că salariile sunt prea mici determină:

a) şomaj voluntar;

446. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină:

a) reducerea cererii de forţă de muncă;
447. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină:
a) creşterea şomajului;

448. Nu este o politică de diminuare a efectelor şomajului:

a) devansarea creşterii productivităţii muncii de creşterea salariului real;

449. Şomajul creşte dacă:

a) economia este în recesiune;
 Statul în economia de piaţă

450. Intervenţia statului în economie:

a) rezolvă eşecul pieţelor în alocarea bunurilor nemarfare;

451. Implicarea statului în economie este impusă de:

a) existenţa nevoilor colective.

452. Nu este impozit direct:

a) taxa pe valoarea adăugată;

453. Nu reprezintă impozit indirect:

a) impozitul pe venitul global;

454. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ:

a) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului;

455. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare, atunci;
a) datoria publică se măreşte;

456. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare, atunci;
a) datoria publică se reduce;

457. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar este:

a) emisiunea de bani;

458. Până la o anumită limită, deficitul bugetar:

a) stimulează economia pe termen scurt;

459. Creşterea impozitelor are ca efect:

a) reducerea deficitului bugetar;

460. Reducerea impozitelor are ca efect:

a) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici;

461. Programarea economică a statului nu urmăreşte:

a) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici;

462. Într-o economie de piaţă, atingerea obiectivelor stabilite prin programarea

economică a statului presupune:
a) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea
realizării obiectivelor respective;
 Piaţa mondială

463. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că:

a) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie;

464. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include:

a) diversificarea producţiei interne;

465. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale:

a) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare;

466. Piaţa mondială determină:

a) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a
muncii;

467. În concepţia liberului schimb, comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe:

a) concurenţă între participanţi

468. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional:

a) Organizaţia Mondială a Comerţului;

469. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de:

a) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate;

470. Dacă exportul este mai mic decât importul, atunci:

a) balanţa comercială este deficitară;

471. Dacă exportul este mai mare decât importul:

a) datoria externă se reduce;

472. Creşterea exportului:

a) măreşte activul balanţei de plăţi;

473. Creşterea importului:

a) reduce excedentul balanţei comerciale;

474. Investiţiile străine:

a) măresc activul balanţei de plăţi;
475. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale:
a) măresc încasările din balanţa de plăţi.
476. Exportul este eficient atunci când:
a) cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de schimb al pieţei;
477. Importul este eficient atunci când:
a) cursul de revenire la import este mai mare decât cursul de schimb al pieţei;
478. Eficienţa exportului creşte atunci când:
a) scad costurile în producţia destinată exportului;

479. Pe piaţa valutară se realizează:

a) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute;

480. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este:
a) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară;

481. Paritatea puterii de cumpărare se referă la:

a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare;

482. Paritatea ratelor dobânzii se referă la:

a) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa
diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări;
483. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta, atunci:
a) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta;
484. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta, atunci:
a) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta;

485. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii,
atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi
monetare interne pe unitatea de valută) este:
a) mai mic decât cursul de schimb la vedere;
486. Creşterea ratei interne a dobânzii determină:
a) intrări de capitaluri în ţară, creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei
naţionale în raport cu valuta;
487. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale, atunci
cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe
unitatea de valută):
a) creşte;
488. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă?
a) Persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară.
489. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte:
a) convertibilitate;

490. Dacă exportul este egal cu importul, atunci:

a) balanţa comercială este echilibrată;

491. Exporturile unei ţări însumează 10 miliarde dolari, iar importurile ei însumează 20
miliarde euro. În situaţia în care 1 euro = 1,5 dolari, balanţa comercială a ţării
respective a înregistrat un:
a) deficit de 20 miliarde dolari;
492. Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde dolari iar importurile de 80
miliarde dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează un:
a) excedent de 20 miliarde dolari;

493. Deficitul balanţei comerciale a unei ţări este de 20 miliarde dolari. Dacă importurile
ţării au fost în perioada considerată de 70 miliarde dolari, atunci exporturile ţării au
însumat:
a) 50 miliarde dolari;

494. Excedentul balanţei comerciale a unei ţări este de 10 miliarde dolari. Dacă
exporturile ţării au fost în perioada considerată de 60 miliarde dolari, atunci
importurile ţării au însumat:
a) 50 miliarde dolari;

Integrarea economică şi globalizarea

495. Internaţionalizarea economiilor este ilustrată în mod deosebit de creşterea:

a) vertiginoasă a tranzacţiilor pe piaţa schimburilor valutare;
496. Creşterea eficienţei economice în procesul integrării nu este însoţită de:
a) diminuarea concurenţei în interiorul noilor pieţe.
497. Nu reprezintă condiţie de aderare la Uniunea Europeană:
a) folosirea şi aplicarea unui sistem propriu de norme independent de cel comunitar;
498. Procesul globalizării este favorizat de:
a) înlăturarea reglementărilor care obstrucţionau investiţiile transnaţionale;
499. Firmele multinaţionale şi transnaţionale pot contribui la dezvoltarea economiilor în
care acţionează prin:
a) aportul de capital, creşterea producţiei şi distribuirea unor venituri.