Professional Documents
Culture Documents
Anul 2
Grupa 9
ÎNSEMNĂRI AUTOBIOGRAFICE
Eufrosin Poteca
Figură rămasă încă enigmatică, Eufrosin Poteca a fost un profesor și călugăr însemnat al
epocii prin cuvântările sale cu conținut moral ținute în fața unor oamneni de seamă, dar și prin
contribuțiile importante aduse sistemului de învățământ românesc.
Textul propriu zis, Însemnările, începe de la pagina 25 cu subtitlul Ideile faptelor mele pă
anul 1828 până la aprilie 1829. Se observă încă dintru început particluaritățile limbii române de
1
Eufrosin Poteca, Însemnări autobiografice, ed. critică, text stabilit, studiu introd., note și bibliografie de Adrian
Michiduță, în col. Biblioteca de filosofie românească, Craiova, Ed. Aius, 2005, p.7
2
Ibidem. p.16
la acea vreme: „școala de obște”, „preste”, „așijderea”, „vieței soțialnice”, „îngrijitoriu”, ”am
pătimit foarte” etc. Sunt deci prezente arhaisme, terminații diferite de plural, dar și inversări de
topică.
Temerile oamenilor obișnuiți de la acea perioadă erau legate de ciumă sau de turci, însă
Eufrosin Poteca își începe autobiografia delimitându-se de aeste frici și recunoscând dragostea sa
pentru sexul frumos, dar și pentru învățătura, drept defecte de caracter: „Dar eu, pe lângă
celelalte neputințe trupești, am pătimit foarte de o boală sufletească în carea de multe ori am
căzut de când sunt; aceasta este boala dragostii fetelor. [...] Două patimi au stăpânit inima mea
până înt-această vârstă ce mă aflu acum de 41 de ani; adecă dragostea fetelor și dragostea
învățăturei.”3 Dragostea pentru învățătură, dar și devotamentul pentru țară nutresc în mintea
călugărului dorința de a schimba lucuruile, de a implementa în societeta românescă spiritul
modern întâlnit în lungii săi ani de studiu în Europa, iar în cuvântările sale nu pregeta la a
mustra: „Până când să fim de râs și de ocară între noroadele cele luminate ale Eurovei? Până
când să trăim zăcând întru întunerecul neștiinței? De acest feliu de idei aveam într-acel cuvânt.”4
Totuși, aceste cuvântări rostite în zile de sărbătoare în fața Curții nu erau privite cu admirație de
mai marii bisericii înrădăcinați în tradiție. Pentru ei a amesteca religia cu filosofia însemna
profanare, însă profanarea ar putea însemna și dezvăluirea unui adevăr ascuns și neplăcut.
Capitolul despre cuvântarea de Paște se încheie, deci, cu următoarele cuvinte: „Iată ce feliu de
bărbați au fost păstori la Biserica Răsăritului[...] Unii ca aceștia se fălesc apururea cu ținerea
dogmelor celor bune; iar faptele cele bune, precum sunt îngrijirea de luminarea norodului, de
legea dreptății, care se cer după acest feliu de dogme, ei de acest feliu de fapte nici fac, nici le
știu, nici vor să le știe.”5 Profitând de intrarea rușilor în București, boierii hotărăsc a închide
școala oprind astfel și oportunitatea călugărului Eufrosin de a semăna sămânța modernității
printre școlarii săi. Eufrosin Poteca face o comparație simplă, însă menită să descrie cel mi bine
caracterul parșiv al potrivnicilor săi: „Pentru aceasta și eu întrebându-mă într-o zi atuncea Neofit
3
Eufrosin Poteca, Însemnări autobiografice, ed. critică, text stabilit, studiu introd., note și bibliografie de Adrian
Michiduță, în col. Biblioteca de filosofie românească, Craiova, Ed. Aius, 2005, p.25-26
4
Ibidem., p. 27
5
Ibidem., p. 33
Episcopul Râmnicului, cu ce seamănă acum oare straea Valahiei? I-am răspuns: Cu starea Iudeii
pă vremea lui Pilat din Pont, și a Arhiereilor Ana și Caiafa.”6
Fiind pus chiar și în situația de a se teme pentru viața sa, Eufrosin Poteca nu poate să nu
se bucure de plecarea sa din București. În Peșta are ocazia să își satisfacă cealaltăl latură a sa,
iubirea pentru femei deoarece, observă el că „În Peșta, precât am priceput eu, mai toți tinerii și
toate fetele să iubesc trupește[...] sunt case într-adins pentru întâlnirea celor ce iubesc de toate
stările”.7 Subiect delicat pentru mentalitatea societății românești, aceste observații au fost
cenzurate. Însemnările se încheie cu o înșiruire de concluzii, călugarul făcând din nou
comparație între societatea românească nereceptivă și cea ungară deschisă spre nou pe care o
laudă.
BIBLIOGRAFIE
POTECA, Eufrosin , Însemnări autobiografice, ed. critică, text stabilit, studiu introd., note și
bibliografie de Adrian Michiduță, în col. Biblioteca de filosofie românească, Craiova, Ed. Aius,
2005
66
Eufrosin Poteca, Însemnări autobiografice, ed. critică, text stabilit, studiu introd., note și bibliografie de Adrian
Michiduță, în col. Biblioteca de filosofie românească, Craiova, Ed. Aius, 2005, p.40
7
Ibidem., p. 49
GHIȚULESCU VINTILĂ, Constanța, Focul amorului. Despre dragoste și sexuaitate în societatea
românească(1750-1830), București, Humanitas, 2006