Professional Documents
Culture Documents
2007
1. Introducere
Tehnologia fotovoltaică constă în tranformarea în energie electrică a luminii solare.
Descoperită acum peste 150 de ani, această tehnologie a devenit cunoscută în 1960, când
a fost folosită ca sursă de energie în programele de explorare ale NASA. De atunci
tehnologia fotovoltaică este folosită pentru alimentarea echipamentelor industriale de
telecomunicaţii, protecţie catodică a ţevilor, ajutor de navigaţie etc, dar şi ca sursă de
energie pentru o mare parte din populaţia globului fără acces la electricitate.
Această utilizare a energiei solare apare în zonele însorite. La început se credea că
pentru a funcţiona, o celulă fotovoltaică are nevoie de soare tropical. Acest lucru este
fals, celulele fotovoltaice putând fi utilizate şi în condiţiile luminii din nordul Europei.
În anii 90 a apărut o nelinişte generală în legătură cu pericolul încălzirii globale, cât
a folosirii necugetate a zăcămintelor de combustibili fosili. Celulele fotovoltaice au un rol
tot mai important în producerea de energie, mai ales în cazul societăţilor puternic
industrializate. Generarea energiei este silenţioasă, nu necesită construcţii speciale şi
structuri de rezistenţă deosebite, spre deosebire de celelalte energii neconvenţionale, ca
energia eoliană sau cea marină. Este recunoscută la nivel internaţional nevoia de a trece
de la energia convenţională la noile energii precum şi la o utilizare mai raţională a
acesteia.
2. Energia solară
clădiri (acoperişuri şi faţade) conectate la reţea, ca şi din construcţia unui anumit număr
de centrale fotovoltaice de mari dimensiuni (0.5 – 5 MWp). Totuşi, energia fotovoltaică
trebuie luată în considerare nu numai din punct de vedere al puterii de GW instalată. Cum
este cazul şi pentru aplicaţiile termice-solare, energia fotovoltaică este totdeauna asociată
cu măsurile de folosire raţională a energiei în clădiri, fapt ce trebuie totdeauna asociat cu
utilizarea acestora. Energia fotovoltaică nu poate concura deocamdată din punct de
vedere al costurilor de producţie cu energia produsă din arderea combustibililor
convenţionali sau cu energia hidroelectrică. Costul instalarii poate ajunge la un preţ de 3
€/Wp la o capacitate instalată până în 2005. O iniţiativă de amploare la nivel european, de
integrare a sistemelor fotovoltaice în acoperişuri şi faţade poate avea un rol important în
lansarea definitivă a acestei tehnologii. Pot fi valorificate şi avantajele secundare, cum ar
fi iluminarea, surse de căldură, schimbarea înfăţişării faţadelor. Conceptul de sistem
energetic trebuie să ţină cont de „valoarea adăugată a sistemelor fotovoltaice”. Integrarea
panourilor solare în clădiri poate asigura un avantaj din punct de vedere estetic al
aspectului clădirilor.
Campania de demarare a instalării a 1.000.000 de acoperişuri şi faţade fotovoltaice
ar însemna o creştere a capacităţii de producţie de energie electrică cu 0.5 GWp în cadrul
UE şi o treime în cazul ţărilor din lumea a treia.
Siliciul amorf a fost vazut ca singurul material fotovoltaic in strat subtire in anii
1980. La sfarsitul acelei decade insa, el a fost criticat din cauza eficientei scazute si a
instabilitatii sale. Cu toate acestea, tehnologia de siliciu amorf a facut un bun progres prin
dezvoltarea unei solutii sofisticate care sa rezolve problemele: configuratiile de jonctiune
multipla.
Acum, modulele de siliciu amorf bazate pe jonctiunea multipla au o rata a
eficientei de 7-9% si mai multe companii (BP Solar, United Solar Systems Corporation)
planifica sa construiasca facilitati de 10 MW in viitorul apropiat.
Obstacolele principale la tehnologia cu siliciu amorf sunt eficienta scazuta (11%
stabil), degradarea eficientei luminii induse (necesita un design mai complicat pentru
celule ca exemplu jonctiunile multiple) si costurile de producere (metodele bazate pe
vacuum sunt incetinite). Toate aceste chestiuni sunt importante pentru potentialul de
producere al modulelor de siliciu amorf, reprezentat de costul efectiv.
In ultimii ani, la dezvoltarea modulelor de siliciu amorf, accentul s-a pus pe
echilibrarea eficientelor. O posibila patrundere pe piata este firul cald dezvoltat de NREL.
Acest proces pare a fi foarte promitator pentru micsorarea degradarii si poate fi de 10 ori
mai rapid in depozitarea filmelor de siliciu amorf.
Adevarata stabilitate a acestei tehnologii noi va fi stabilita in curand si isi va
dovedi eficienta prin producerea de celule singure sau prin jonctiune multipla.
3.1.2. CIS
Celulele din CIS au atins o rata a eficientei de 18.8% in conditiile standard de test.
Aceasta inseamna ca cele mai bune celule din CIS au depasit eficienta cea mai buna a
celulei din siliciu policristalin. (17.8%). Aceasta reprezinta o dovada in plus ca celulele
din film subtire se pot dezvolta mai bine. Totusi, tehnologia bazata pe CIS are in fata
numeroase bariere pentru a putea deveni un succes pe piata.
In ultimii ani, universitatile si grupurile industriale s-au concentrat pe tehnologia
CIGS (cupru-indiu-galiu-diseleniu). Aliajul de galiu face mult mai usor producerea de
celule cu tensiuni inalte pentru circuitul deschis, desi densitatile de curent au suferit cu
aliajul.
Mai multe grupuri au obtinut celule cu straturi absorbante care au o banda
interzisa efectiva de 1.1-1.2 eV. Aceasta corespunde la un raport atomic Ga/(Ga+In) de la
25 la 30 %.
In mai multe cazuri, continutul de galiu al absorbantelor este gradat, ori
acciddental (galiul tinde sa acumuleze in apropierea contactului de molibden al
absorbantului ) sau deliberat, prin introducerea unui profil de galiu.
Mai multe profile de galiu, ca de exemplu absorbantele cu mai mult sau mai putin
galiu gradat, au permis cercetatorilor sa produca celule cu eficienta ridicata.
3.1.3. CdTe
Daca numarul de fotoni este suficient, cele doua campuri se anuleaza reciproc si
nu mai poate exista camp intern care sa separe purtatorii de sarcina.
Aceasta este conditia ce determina tensiunea in gol a homojonctiunii U intern.
Daca inchidem circuitul pe o rezistenta de sarcina E, prin acesta va trece un
curent, deci se consuma o energie electrica ce reprezinta o fractiune din energia fotonilor
incidenti.
Fractiunea de energie a fotonilor incidenti se numeste randament n si
caracterizeaza un anumit tip de fotoconvertor.
Pana in prezent s-au realizat celule fotovoltaice cu un randament de aproximativ
11%.
O celula fotovoltaica din siliciu se compune dintr-o placuta de siliciu de tip n, pe
care se obtine o sectiune de tip p prin difuzia unei impuritati acceptoare, realizandu-se o
jonctiune p-n, electrodul superior care in unele cazuri este acoperit cu un strat de
protectie transparent si un electrod inferior.
Estimarile sunt facute in baza unor valori ipotetice iar realizarea si implementarea
lor necesita o proiectare riguroasa pentru optimizarea performantelor si costurilor (care
pot suferii ajustari importante) specifice fiecarei locatii.