Professional Documents
Culture Documents
manifestare de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice, adica a crea, a modifica ori
stinge un raport juridic. Actele juridice sunt de mai multe feluri: acte juridice uni, bi sau multilaterale
(dupa numarul partilor); acte cu titlul oneros sau gratuit (dupa scopul urmarit), cele cu titlul oneros se
impart in comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate; acte
constitutive, translative si declarative (dupa efectele produse) etc. Pentru ca actele juridice civile sa fie
valabil incheiate ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, iar cand actul este solemn,
trebuiesc indeplinite si conditii de forma,
Intr-un prim sens, actul juridic civil - deasemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a
produce efecte juridice civile - pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica
operatiune juridica. d5s17sg
In al doilea sens - se desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul
material. Pentru acest al doilea sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica
inscrisul autentic sau sub semnatura privata).
Actul intre vii - inter vinos - este actul juridic civil care-si produce efectele neconditionat de
moartea autorului ori autorilor. Majoritatea actelor civile sunt acte intre vii..
Actul pentru cauza de moarte - mortis cauza - este actul juridic care nu-si produce efectele decat
la moartea autorului - exemplutestamentul.
Este act subiectiv - actul juridic civil al carui continut este determinat prin vointa autorului sau
autorilor lui. Majoritatea actelor civile intra in aceasta categorie.
Este act conditie - actul juridic la a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta
nasterii actului, continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga
(exemplucasatoria).
9. Acte civile - pure si simple si
- acte afectate de modalitati
Este pur si simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen, conditie, sarcina).
(Exemplu: acceptarea ori renuntarea la mostenire).
Este afectat de modalitati - actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu: contractul de
asigurare, donatia cu sarcini, vanzarea cumpararea cu clauza de intretinere - in care e prezent
termenul).
Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a putea fi incheiat
prin reprezentare exemplu: testamentul.
Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi
incheiate si prin reprezentant (mandatar).
Normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare - deoarece
constitue exceptia.
Este numit - actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o
reglementare proprie. Majoritatea actelor juridice civile sunt tipice.
Este nenumit - actul juridic care nu are o denumire si o reglementare proprie (exemplucontractul
de vanzare cumparare cu clauza de intretinere.
14. Acte juridice civile cu executare dintr-o data (uno ictu) si cu executare succesiva
Cu executarea dintr-o data este actul juridic a carui executare presupune o singura prestatie din
partea debitorului. Se mai numeste si act cu executare instantanee (darul manual).
Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in
timp (contractul de renta viagera, contractul de incheiere).
- Consecintele neexecutarii culpabile - pentru contractul cu executare dintr-o data - a contractului
sinalogmatice - se aplica rezolutiunea; iar pentru contractele cu executare succesiva - refilierea.
Definitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil “reprezinta acea conditie de fond si
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.”.
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este capacitatea
de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.
Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 “Nimeni nu poate fi ingradit in
capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in
cazurile si in conditiile stabilite de lege”.
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar discernamantul este
o stare de fapt.
Consimtamantul
Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau
scopul.
Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt: a) ordinea publica (norme care
reglementeaza ordinea economica, sociala si politica de stat) b) morala (bunele moravuri) c)
normele imperative (de la care nu se poate deroga).
Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
a) Eroarea
Defini\ie : Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil
Eroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.
Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
1. - eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua
feluri:
2. - asupra naturii actului juridic (o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte,
are gresita credinta ca incheie alt act juridic) ;
- asupra identitatii obiectului -; (o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun pe cand
cealalta parte are in vedere alt bun) .
3. - eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
4. - eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu
afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format
acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o
consecinta juridica.
Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, intalnim:
- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei situatii faptice la incheierea actului
juridic (obiectul actului, valoarea etc);
- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii cat si a admiterii acesteia
ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea falsa a existentei ori
consimtamantului unei norme de drept civil.
Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in
eroare, siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru
a determina sa incheie un act juridic.
Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare
unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de “calitatile persoanei”
contractante.
In doctrina se admite in legatura cu conditile si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, iar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel
de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia) cocontractantului.
Dovada dolului
Potrivit art.960 al.2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce inseamna ca persoana care-l
invoca trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau
prezumtii simple.
3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce
o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este reglementata in Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.
Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele
persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe
debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau -; care are semnificatia juridica a viciului de
consimtamant.
Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.
Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispropor\ia vadita de valoare intre
doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158,
1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispropor\ia de valoare
intre contraprestatii.
Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului
3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.
Domeniu de aplicare
Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punctul de vedere al persoanelor care
o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare
pentru leziune.
Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in
acelasi timp:
- sunt acte administrative
- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani, singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal
- sunt lezionare pentru minor
- sunt comutative.
Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
- sa fie in circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.
3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil (conditie prevazuta de
art.948 pct.3 cat si de art.964 Codul civil).
- Cand obiectul consta in res certa (bun individual determinat), conditia este indeplinita prin
ipoteza;
- Cand obiectul consta in res genera (bun de gen), conditia este indeplinita numai prin stabilirea
unor criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii actului.
CAUZA
Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil a) sa existe b) sa fie reala c) sa fie licita si
morala
a) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este consacrata expres, in art.966
Codul civil “Obligatia fara cauza....nu poate avea nici un efect”.
Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente ale cauzei - scopul
mediat su scopul imediat -; lipsesc; iar lipsa cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic
civil.
- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (in actele reale);
- lipsei riscului (in contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit). sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii
absolute. b) Sa fie reala prevazuta in art.966 Codul civil “Obligatia....fondata pe o cauza
falsa...nu poate avea nici un efect”. Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului
determinant care este tocmai scopul mediat.
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil. c) Sa fie licita si morala prevazuta
expres in acelasi art.966 Codul civil :“Obligatia nelicita, nu poate avea nici un efect”.
Art.968 Codul civil prevede “Cauza este nelicita cand este prohibita de lege, cand este contrarie
bunelor moravuri si ordinii publice”.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.
Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. “Conventia este
valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa”.
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa
dovedeasca aceasta.
Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a
produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea actului;
- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage imposibilitatea
dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu
inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).
Aplicatii
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3 1.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);
- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata (art.1182 Codul civil);
- inregistrarea in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale (L.64/1991, L.129/1992,
L.84/1998);
- mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor
conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);
- inregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);
Termenul
Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie
inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.
Regulile generale privind termenul, se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale
privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de
drept civil.
Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:
- suspensiv, si
- extinctiv.
Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei
corelative, pana la indeplinirea lui.
Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei
corelative, pana la implinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in
favoarea deponentului ca regula;
- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (exemplu termenul dintr-un contract
de asigurare).
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul
termenului poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este
stabilit de parti prin actul juridic;
- termen legal, este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.
Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului, este de doua feluri suspensiva si rezolutorie.
Este suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea actului juridic (art.1017
Codul civil prevede : “de care depinde perfectarea actului”).
“Iti vand, daca ma mut cu domiciliul si serviciul pana la inceputul anului viitor, in Ploiesti”.
Este rezolutorie acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil.
Exemplu - Prezentul contract se desface daca “vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la
incheierea contractului”.
2. Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii evenimentului conditia este:
- cauzala;
- mixta;
- potestativa.
Este cauzala acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de intamplare, independenta de
vointa partilor.
Este mixta conditia a carei realizare depinde de :
- vointa uneia din parti si
- vointa unei alte persoane, determinata.
Efecte
Doua sunt principiile care genereaza efectele conditiei:
- conditia afecteaza insasi existenta actului - adica nasterea ori desfiintarea lui (spre deosebire de
termen care afecteaza numai executarea);
- conditia isi produce efectele retroactiv -; exemplu tunc.
Clasificare
In functie de persoana beneficiarului, sarcina este:
- in favoarea dispunatorului;
- in favoarea gratificatului;
- in favoarea unei terte persoane.
Efecte
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai
eficacitatea acestuia.
Neexecutarea sarcinii atrage, in principal, sactiunea revocarii (mai precis rezolutiunii) actului
juridic cu titlu gratuit.
Cap.III
Efectele actului juridic civil
Notiunea si determinarea efectelor actului juridic civil
Definitie
Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da
nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act.
Intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil exista identitate.
Determinarea efectelor
Prin “determinarea efectelor actului juridic civil” intelegem stabilirea ori fixarea drepturilor
subiective si obligatiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins un astfel de act.
Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea a dovedirii
actului.
Urmatoarea faza consta in interpretarea clauzelor actului.
Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:
- “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa
sensul literal al termenilor ” (art.977 Codul civil);
- “Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate acea un
efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul” (art.978 Codul civil);
- “Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult
cu natura contractului” (art.979 Codul civil).
- “Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul”
(art.980 Codul civil);
- “Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul” (art.981
Codul civil);
- “Toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce
rezulta din actul intreg” (art. 982 Codul civil);
- “Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga” (art.983 Codul
civil);
- “Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce
echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.
Definitie. Este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal
incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmit ca legea, sau contractul este legea
partilor.
Exceptii de la principiu
Distingem doua categorii de exceptii:
- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);
- exceptia in categoria actelor unilaterale.
Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul
civil “Ele se pot revoca....din cauze autorizate de lege”.
De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu
exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor
juridice civile.
3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acto, alüs neque nocere,
neque prodesse potest.
Acest principiu este consacrat in art.973 Codul civil care prevede “Conventiile n-au efect decat
intre partile contractante”.
Acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa
dauneze actor persoane.
Iar traducerea din latina a principiului = un act incheiat intre anumite persoane nici nu
avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe altcineva.
Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune, precizarea notiunilor de:
- parti;
- avanzi cauza ;
- terti deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una
din aceste trei notiuni.
1. Parte = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori
persoana careia se produc efectele actului juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel
act.
Termenul “parte” desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe
autorul actului unilateral.
“Parte” este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si
persoana care il incheie prin reprezentantul sau.
2. Avand cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele
acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.
3. Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj
ori ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de “gaj general”, potrivit
art.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini
indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”.
Ei au calitate de avanzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei suporta influenta actelor juridice
patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci “gajul
general”, se mareste sau se micsoreaza.
Totusi, calitatea de avand cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in
frauda intereselor sale.
Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografor poate intenta actiunea
revocatorie sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei
(art.1175 Codul civil).
Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei - si fata de care nu se produc
efectele unui act juridic la care n-au participat.
Putem mentiona ca, intre “avanzi cauza” si “terti” poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi
persoana poate fi avand cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert
in raport cu alt act juridic, incheiat de acelasi autor.
Exceptii aparente
1) Situatia avanzilor cauza
- succesorii universali si cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor, fiind, deci,
asimilati partilor;
- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului juridic;
-creditorii chirografori - pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si
obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos
izvoreste lege, iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.
2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).
Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte -
creditorul promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in
absenta sa.
Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a
determina pe cineva sa adere la un act.
Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care,
pana la acel moment, iI era inopozabil; deci “tertul” devine “parte” in act prin vointa sa iar daca
tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.
3. Simulatia
Simulatia este operatiunea in care ptrinr-un act aparent public, ostensibil, dar mincinos, nereal se
creaza o alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.
Simulatia imbraca trei forme: a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind
contrazis de actul secret, numit si “contrainscris”); b) actul deghizat (in actul public se indica un
anumit act - spre exemplu vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit
de parti - spre exemplu o donatie); c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se
determina adevaratele “parti”, altele decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele)
Includem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca
actul public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia
partilor creatoare de simulatie.
4. Reprezentarea
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie
un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat efectele
actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentatului.
Reprezentarea poate fi:
- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura);
- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la
lege.
Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:
1) in cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra in notiunea de parte a actului juridic;
2) in cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva,
fara voia reprezentantului.
5. Actiunile directe
Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit in unele cazuri creditorului, printr-o
dispozitie expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al
debitorului sau, desi creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul
acestuia.
Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:
- in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de
antreprenor (care sunt terti fara de contract de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe
beneficiarul constructiei (client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator)
pentru plata sumelor ce li se cuvin, dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre
antreprenor, in momentul intentarii actiunii;
- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a
substituit, pe baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are
dreptul de a actiona in instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a
produs substituirea.
Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual,
incheiat de alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita “actiunea directa”.
Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul relativitatii (contractul in favoarea
unei terte persoane).
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte
- promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane -
tertul beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.
Dreptul tertului se naste direct sI in puterea conventiei dintre stipulant si promitent. Doar
exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.
O aplicatie a acestui contract o gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642)
si a donatiei cu sarcini (art.828 si 830).