1

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Iluminatul raţional este unul dintre factorii cei mai de seamă pentru mărirea
securităţii, pentru realizarea productivităţii muncii, pentru reducerea îmbolnăvirilor
profesionale. De asemenea, un iluminat de bună calitate asigură o cât mai bună folosire a
maşinilor de mecanizare şi îmbunătăţeşte calitatea produselor, eliminând pierderea şi
degradarea substanţelor utile.
Lumina este energia radiantă care are proprietatea de a impresiona organul văzului
ochiul.
Pentru a putea vedea trebuie să existe un minim de lumină. Crescând iluminarea,
ochiul începe să vadă din ce în ce mai bine. Datorită diferenţelor de strălucire şi de
culoare ale diferitelor puncte ale unui obiect, cum şi datorită umbrelor, ochiul distinge
obiectele. Omul, având doi ochi (vedere binoculară), poate percepe şi relieful obiectelor.
Iluminarea optimă pentru vedere are valoarea de circa 200 lx, iar orbirea ajunge în
jurul a 20 000 lx. Dacă într-un spaţiu iluminat normal se reduce iluminarea, vederea
scade dar după un timp oarecare, prin “adaptarea la obscuritate”, ochiul începe să vadă
din nou. Adaptarea la obscuritate necesită însă timp, uneori chiar câteva minute. Pentru a
distinge clar obiectele aşezate la distanţe diferite ochiul trebuie să se „acomodeze”.
Acomodarea necesită şi ea un timp, cu atât mai scurt cu cât iluminarea este mai bună.
Strălucirea intensă a unui obiect jenează vederea şi îngreunează acomodarea.
 2

CAPITOLUL II

MEMORIU JUSTIFICATIV: NECESITATEA TRATĂRII TEMEI

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului tehnologicin intreprinderi pentru

evitarea accidentelor de muncă şi a unor îmbolnăviri profesionale, este necesar ca în zona
de lucru să se asigure un iluminat corespunzător.
Iluminarea corespunzătoare a întreprinderilor şi îndeosebi a celor din industria
minieră, caracterizate prin lipsa totală a luminii naturale şi prin condiţii grele de muncă,
constituie o cerinţă a progresului tehnic în vederea asigurării condiţiilor de muncă
igienice, cu un grad ridicat de securitate şi confort la locul de muncă.
Ridicarea nivelului tehnic al condiţiilor de iluminat este, totodată, un mijloc de
creştere a productivităţii muncii, de îmbunătăţire a calităţii şi de reducere a preţului de
cost a producţiei. De asemenea, prin îmbunătăţirea condiţiilor de iluminat, se uşurează
întreţinerea tehnică corespunzătoare a maşinilor, ceea ce contribuie la înlăturarea
stagnării procesului de producţie şi a pierderilor legate de aceasta.
Pe de altă parte, un iluminat corespunzător permite muncitorilor să execute corect
operaţiile şi să urmărească starea lucrărilor de susţinere, să supravegheze părţile mobile
ale maşinilor ş.a.m.d., ceea ce are drept efect reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale (5÷ 10% din numărul accidentelor de muncă se datorează unui iluminat
insuficient). Un iluminat de bună calitate măreşte productivitatea muncii (cu aprox.
10÷ 20%), asigură o cât mai bună folosire a maşinilor şi utilajelor şi îmbunătăţeşte
calitatea produselor, eliminând pierderea şi degradarea substanţei minerale utile.

Un iluminat corespunzător trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să asigure un anumit nivel de iluminare, o anumită intensitate a fluxului luminos
(minimum 15 lx în lucrările miniere principale);
 3

- spectrul luminos (compoziţia luminii) să fie cât mai apropiat de cel al luminii
naturale;
- lumina să fie reprezentată uniform, fără pâlpâiri şi să nu prezinte strălucire;
- să prezinte siguranţă din punct de vedere al pericolului de explozie.
Creşterea nivelului de iluminat se face prin creşterea puterii surselor de lumină şi
prin proiectarea şi relizarea unor corpuri de iluminat de bună calitate.
Acesta este unul din motivele pentru care mi-am ales această temă drept lucrare de
diplomă la absolvirea liceului.
 4

CAPITOLUL III

ECHIPAMENTUL INSTALAŢIEI DE ILUMINAT DIN INDUSTRIE

3.1. MĂRIMI FOTOMETRICE

Lumina face parte din domeniul radiaţiilor electromagnetice produse de oscilaţiile
particulelor electrizate care compun materia.
Tehnica iluminatului necesită cunoaşterea următoarelor mărimi şi respectiv unităţi
de măsură principale:
3.1.1. Lungimea de undă
Radiaţiile electromagnetice sunt caracterizate de lungimea de undă:
c
λ= f [nm]

unde: c − viteza luminii, c = 6 ⋅ 10 5 km/s în vid;

f – frecvenţa radiaţiilor.
Radiaţiile care impresionează ochiul se numesc radiaţii vizibile. Radiaţiile vizibile
de o anumită lungime de undă se numesc monocromatice şi produc asupra ochiului
senzaţia unei culori.
3.1.2. Fluxul luminos
Fluxul luminos Φ [lm] reprezintă cantitatea de lumină emisă de sursă şi distribuită în
spaţiu într-un unghi solid ϖ .
3.1.3. Intensitatea luminoasă
Reprezintă raportul dintre fluxul emis într-un unghi solid ϖ şi valoarea unghiului
respectiv:
dΦ
I= dϖ

3.1.4. Strălucirea
Exprimă calitatea suprafeţei pe care cade lumina.
3.1.5. Iluminarea
 5

Reprezintă raportul dintre fluxul luminos şi suprafaţa pe care cade:

dΦ
E= dS
[lx]

3.1.6. Eficienţa luminoasă

Randamentul sau eficienţa luminoasă este dat de relaţia:
Φ
η = 650 ⋅ P

unde: Φ − fluxul emis de sursa de lumină (1 W putere emite 650 Lumeni);

P − puterea becului (1 Candelă = 1 Lumen/m 2 ).

3.2. IZVOARE DE LUMINĂ

Atât în subteran cât şi la suprafaţă se utilizează diferite izvoare de lumină.

Dispozitivele care transformă energia electrică în energie luminoasă în spaţiu vizibil se
numesc izvoare de lumină.
Iluminatul se face prin corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile, în care sunt
adăpostite lămpile (becurile). Tensiunile maxime admise pentru alimentarea corpurilor
de iluminat, care în mod curent sunt denumite lămpi, sunt următoarele:
− 220 V pentru lămpile montate fix, de tip cu incandescenţă, dacă au o înălţime de
peste 2,5 m şi pentru lămpile fluorescente care se află la o înălţime sub 2,5 m, în locuri
ferite de loviturile materialului rulant;
− 127 V pentru lămpile cu incandescenţă staţionare şi semistaţionare;
− 24 V pentru lămpile portabile.
În cele ce urmează sunt date caracteristicile constructive ale lămpilor folosite în
industrie, pentru iluminatul fix, mobil şi portabil.
O clasificare a corpurilor de iluminat, în general, este următoarea:
1) cu alimentare de la reţea:
− cu incandescenţă:
a) fixe:
 6

• construcţie normală
• construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă;
b) mobile:
• construcţie normală
• construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă
− cu fluorescenţă:
 fixe;
2) cu alimentare proprie:
− electropneumatice:
 mobile;
− cu acumulator alcalin:
 portabile:
a) de mână:
♦ construcţie normală
♦ construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă
b) de cap:
♦ construcţie antiexplozivă
♦ construcţie normală
În lucrările miniere subterane sunt folosite dispozitive de iluminat, numite lămpi de
mină, care se pot clasifica:
După modul de montare în:
− lămpi fixe;
− lămpi semimobile;
− lămpi portative.
După energia folosită, în:
− lămpi electrice (de la reţea, cu acumulatoare sau cu turbină cu aer comprimat);
− lămpi cu acetilenă;
 7

− lămpi cu benzină.
După izvorul de lumină, în:
− lămpi cu becuri cu incandescenţă (cu filament);
− lămpi cu tuburi fluorescente;
− lămpi cu fitil (lămpile cu benzină);
− lămpi cu brenere (lămpile cu acetilenă).
După siguranţa în exploatare, în:
− lămpi cu flacără deschisă;
− lămpi protejate;
− lămpi de siguranţă.

Corpurile de iluminat redistribuie astfel fluxul luminos, încât să se obţină iluminarea

în bune condiţii a suprafeţelor aflate la distanţe care nu sunt prea mari.
Proiectoarele au acţiune dirijată, fluxul luminos fiind emis într-un unghi solid relativ
mic, cu scopul de a produce iluminări bune, la distanţe mari.
3.3.1. Corpuri de iluminat pentru minele grizutoase
3.3.1.1. Lămpi de tip incandescent cu alimentare de la reţea
Sunt folosite pentru iluminatul locurilor cu caracter stabil din subteran: galerii,
rampe de puţuri, camere de maşini etc.
Aceste lămpi sunt echipate cu o dulie antideflagrantă care este reprezentată în
figura1.
 8

Dulia antideflagrantă se deosebeşte de o dulie normală prin următoarele: în interiorul

piesei filetate 2, în care se înşurubează soclul lămpii, se află un arc elicoidal 3, care are
rolul de a împiedica deşurubarea lămpii din cauza vibraţiilor; un alt arc elicoidal mai mic
şi mai concentric cu primul serveşte la închiderea contactului 5 al lămpii numai în
momentul în care lampa a fost complet înşurubată; contactul electric 5 este închis într-o
mică cameră capsulată 6 de construcţie antideflagrantă. Prin această construcţie a duliei
scânteile electrice ce se produc între contactele 5, cu ocazia înşurubării sau deşurubării
lămpii, au loc în spaţiul capsulei 6, ceea ce elimină posibilitatea aprinderii metanului sau
a prafului de cărbune.
Lampa în ansamblu este omologată ca fiind cu protecţie “siguranţă mărită” şi nu
“antideflagrantă”, deoarece globul de protecţie şi balonul lămpii se pot sparge şi ca
urmare, filamentul incandescent poate provoca o explozie.
În ţara noastră se execută astfel de lămpi, cu următoarele caracteristici constructive
(tipul LMS-7):
− protecţie antigrizutoasă – cu siguranţă mărită şi antiexplozivă;
 9

− tensiunea nominală 250 V;

− puterea nominală 200 W;
− globul de protecţie este confecţionat din sticlă clară sau opacă;
− lampa este prevăzută cu 1÷ 3 racorduri pentru cablu flexibil.
Pentru mărirea siguranţei în funcţionare, globul de protecţie este executat din sticlă
termorezistentă. Carcasa şi bucşele de racord pentru cablu sunt confecţionate din silumin.
La montarea lămpilor se vor observa în special următoarele: lămpile să fie conectate
în mod alternativ, la câte alte două faze ale reţelei, în vederea echilibrării sarcinii electrice
pe cele trei faze; cablul cauciucat flexibil să fie bine etanşat la introducerea în bucşa de
racord; orificiile bucşelor de racord nefolosite să fie blindate cu garnituri; garnitura de
cauciuc a globului să fie în bună stare şi corect montată; să fie executată legătura la
pământ a carcasei lămpii.
 10

În figura 2 este prezentată o lampă cu incandescenţă tip LMS-7, în construcţie

antigrizutoasă.

3.3.1.2. Corpuri de iluminat de tip fluorescent

 11

Acestea prezintă o carcasă din aliaj de aluminiu, care adăposteşte 1-2 tuburi
fluorescente de 220 V, 40 W şi echipamentul electric respectiv (dulii, demaror, bobină de
inducţie, condensator de compensaţie). Tuburile fluorescente sunt protejate cu o
apărătoare din sticlă specială şi cu un grătar din sârmă de oţel.
Întreprinderea “Electrobanat” Timişoara produce lămpi fluorescente de mină, în
execuţie antigrizutoasă şi antiexplozivă, modul de protecţie siguranţă mărită de 250 V, 40
W tip CFS-140.

În figura 3 este reprezentată o lampă electrică fluorescentă tip CFS-140.

Lampa cu fluorescenţă funcţionează pe fenomenul de descărcare electrică în vapori

de mercur sau gaze, la presiune scăzută. Acest fenomen produce radiaţii ultraviolete
dintre care 85% sunt vizibile şi 15% invizibile. Pentru transformarea radiaţiilor invizibile
în radiaţii vizibile, pe pereţii tubului se găseşte o substanţă numită luminofor.
O lampă cu fluorescenţă este caracterizată de următoarele mărimi:
− eficienţa luminoasă 33÷ 35 lm/W;
− puterea 20÷ 150 W;
− durata de funcţionare maxim 10.000 ore.
 12

Fig.4. Schema electrică a unei lămpi cu descărcare de gaze

Lampa este formată din tubul de sticlă 3 în care are loc descărcarea, prevăzut cu
filamentul 4, din wolfram. Mai este prevăzută cu ştarterul S, care are o mică lampă cu
neon, în care se găsesc două contacte: contactul fix 1 şi contactul bimetalic 2. În circuitul
lămpii se mai află şi bobina de şoc reactantă L.
La punerea lămpii sub tensiune, prin descărcarea în ştarter , contactul bimetalic 2 se
închide şi astfel se închide şi circuitul lămpii; în felul acesta filamentele 4, fiind străbătute
de un curent, se încălzesc la temperatura de 800-1000°C, producând volatilizarea gazului
din tub.
Între timp ştarterul se răceşte ca urmare a încetării descărcării, contactul se deschide
şi astfel, datorită bobinei de şoc, ia naştere o supratensiune de 300÷ 600 V; această
tensiune se aplică la filamentele tubului şi astfel se produce descărcarea în gaz şi lampa
intră în funcţiune.
3.3.1.3. Lămpi electropneumatice
Sunt lămpi cu alimentare proprie şi se numesc electropneumatice, deoarece curentul
electric este produs de către un mic generator, acţionat de o turbină cu aer comprimat.
Întregul echipament este închis în carcasa lămpii, executată din aliaj de aluminiu.
În figura 5 este reprezentată o lampă electropneumatică în construcţie antigrizutoasă
şi antiexplozivă (cu siguranţă mărită), de 6V, 35 şi 50Wsau 12V, 100W.
Aerul comprimat intră în carcasa lămpii printr-un cap de alimentare prevăzut cu sită
şi regulator de presiune, străbate spaţiul dintre globul de protecţie 7 şi lampa cu
incandescenţă 6, după care intră în turbina 1, de unde expandează în atmosferă printr-o
 13

serie de orificii care se află în capacul care susţine globul de protecţie. Prin acest circuit
al aerului comprimat este realizată protecţia antigrizutoasă, deoarece metanul şi praful de
cărbune nu pot pătrunde în interiorul lămpii din cauza suprapresiunii, iar în cazul
spargerii globului de protecţie, curentul de aer comprimat ajunge direct în atmosferă,
turbogeneratorul oprindu-se în 10-15 s. Ca o măsură suplimentară, în interiorul lămpii se
află membrana de siguranţă 4, care sub presiunea aerului comprimat, acţionează un
contact electric în derivaţie cu bornele generatorului. Atâta timp cât presiunea interioară
este normală, contactul electric este menţinut deschis, deci lampa cu incandescenţă
primeşte curent de la turbogenerator. În momentul spargerii globului de protecţie,
presiunea interioară scăzând până la valoarea presiunii atmosferice, membrana de
siguranţă determină închiderea contactului, în această situaţie, turbogeneratorul fiind
scurtcircuitat, lampa nu mai primeşte curent şi se stinge.

Fig. 5. Lampă electropneumatică în construcţie antigrizutoasă şi antiexplozivă

1 – turbină cu aer comprimat; 2 – statorul generatorului: 3 – rotorul generatorului:
4 – membrană de siguranţă: 5 – reflector; 6 – lampă cu incandescenţă;
 14

7 – glob de protecţie; 8 – grătar de protecţie; 9 – cârlig.

Generatorul are rotorul 3 sub forma unui magnet permanent cu şase poli, iar statorul
2 cuprinde o înfăşurare monofazată , conectată cu un capăt la carcasa lămpii şi cu celălalt
capăt la o bornă a duliei (a doua bornă a duliei este conectată la carcasă).
Turbogeneratorul funcţionează la o presiune de 2,5-7 at. Cu un consum de aer
comprimat de 8÷ 25 m 3 /h şi o turaţie de 7.500, respectiv 10.000 rot./min. după puterea
lămpii cu incandescenţă, care poate fi de 6 V, 35 şi 50 W sau 12 V, 100 W.
Lămpile electropneumatice sunt mai sigure din punct de vedere antigrizutos, decât
lămpile alimentate de la reţea; de aceea normele miniere de protecţie a muncii admit să
fie folosite şi în minele cu pericol de erupţii de metan şi material mărunt, unde lămpile cu
alimentare de la reţea sunt interzise.

3.3.1.4. Lămpi electrice mobile

Lămpile electrice mobile sunt folosite în iluminatul lucrărilor miniere care nu au
caracter stabil (galerii de înaintare, puţuri în săpare, abataje). La aceste lucrări sunt
folosite lămpile fixe cu incandescenţă, cu deosebirea că instalarea lor se face, de obicei
prin prindere de armături, astfel încât să poată fi uşor mutate, odată cu înaintarea lucrării
miniere.
În acest scop lămpile pot fi prevăzute cu un cârlig, cu ajutorul căruia sunt fixate mai
uşor de armăturile de lemn.
Lămpile electrice portabile
Aceste lămpi sunt executate în construcţie cu siguranţă mărită, în următoarele două
tipuri: de mână şi de cap. Ambele tipuri folosesc ca sursă de curent un acumulator alcalin
cu două celule.
Cutia, capacul acumulatorului ţi celelalte piese metalice sunt executate din oţel
nichelat sau cadmiat, rezistent la acţiunea corozivă a electrolitului.
a) Lămpile de cap
 15

Prezintă avantajul că permit muncitorilor să aibă ambele mâini libere. Unele tipuri
dintre aceste lămpi asigură o iluminare mai bună a locului de muncă, prin faptul că au o
lampă cu incandescenţă mai puternică. Acest lucru s-a realizat prin folosirea unui
acumulator de capacitate mai mare, majorarea greutăţii lui fiind posibilă deoarece
acumulatorul nu mai este ţinut în mână, ci este fixat de o centură, cu care este încins
muncitorul.
Lampa propriu-zisă (reflectorul), care se fixează pe cască are carcasa executată din
tablă de oţel sau din material plastic şi este alimentată de la acumulator printr-un cablu
cauciucat flexibil.
Aprinderea şi stingerea lămpii se face cu ajutorul unui mic întrerupător, amplasat în
carcasa lămpii, care este manevrat prin învârtirea unui buton într-un sens sau altul.
La această lampă este realizată şi protecţie antigrizutoasă, printr-un dispozitiv de
aruncare afară a lămpii cu incandescenţă atunci când s-a spart geamul de protecţie.
Dispozitivul se bazează pe principiul duliei antideflagrante descrise anterior la punctul
3.3.1.1. fig.1.
Siguranţa fuzibilă, care este instalată în capacul cutiei acumulatorului, se topeşte în
momentul aruncării becului afară, deoarece atunci se produce scurtcircuitarea contactelor
duliei. Prin aceasta cablul şi lampa rămân fără curent, astfel încât nu mai prezintă pericol
faţă de metan. Siguranţa fuzibilă serveşte şi ca protecţie în cazul unui scurtcircuit în
cablul flexibil.
Caracteristicile tehnice pentru două tipuri de lămpi de cap, fabricate în Germania,
sunt următoarele:
Acumulatorul: 2,4 V , 12 Ah 3,6 V , 12 Ah
Lampa 2,4 V , 1/0,5 A 3,6 V , 1/0,5 A
Durata de funcţionare 10/17 h 12/24 h
Durata şi curentul de
încărcare 6,5h x 3 A 6,5h x 3 A
Masa 3 kg 2,5 kg
 16

O construcţie modernă a lămpilor portative de cap permite încărcarea

acumulatorului de către minerii ce le folosesc (sistem de autoservire). Aceste lămpi au
cutia acumulatorului şi carcasa reflectorului confecţionate din masă plastică cu mare
rezistenţă mecanică. Cutia acumulatorului este prevăzută cu două contacte exterioare care
servesc la încărcarea acumulatorului.

b) Lămpile de mână
În minele unde excavaţiile subterane au dimensiuni mari, sunt folosite lămpile de
mână cu flux luminos puternic şi care sunt prevăzute cu un reflector pentru mărirea
distanţei de iluminare. Aceste lămpi au o carcasă rectangulară din tablă de oţel, care
adăposteşte acumulatorul alcalin cu patru celule de 4,8 V şi 10 Ah, reflectorul şi lampa cu
incandescenţă de 1,5/0,4 A, cu o durată de funcţionare de 6/25 h şi 118m distanţă de
iluminare. Durata de încărcare a acumulatorului este de 12,5 h cu 1,3 A.

3.4. INSTALAŢII ELECTRICE DE ILUMINAT

Instalaţiile de iluminat pot fi fixe sau mobile.
3.4.1. Instalaţii fixe de iluminat
Instalaţiile fixe de iluminat se folosesc la iluminatul camerelor şi al căilor de
transport.
Tensiunea folosită la alimentarea cu energie electrică a acestor instalaţii este de 220
V şi 127 V. În figura 6 este reprezentată schema electrică a unei instalaţii fixe pentru
iluminat.
 17

1 – reţeaua de forţă; 2 – pornitor pentru conectare şi deconectarea reţelei;

3 – transformator; 4 – manşoane de derivaţie; 5 – corpuri de iluminat;
6 – legare la pământ a corpurilor de iluminat.

3.4.2. Instalaţii mobile de iluminat

Transformatorul folosit la aceste instalaţii este amplasat la punctul de distribuţie al
abatajului, este de tip uscat (în aer), de 380/127 V, 2,5 şi 5 k VA, denumite grupuri de
transformatoare trifazate antigrizutoase (GTTA), care au următoare caracteristici
principale:
- înfăşurarea primară este prevăzută cu o priză suplimentară +5% pentru cazurile în
care tensiunea reţelei depăşeşte valoarea nominală de 380 V. Reglajul tensiunii se
realizează prin scurtcircuitare cu eclisa de cupru E a bornelor marcate 380 V sau
380+5% V;
- în circuitul primar este prevăzut un întreruptor tripolar tip pachet I de 25 A şi
siguranţe fuzibile de 6 A;
 18

- în circuitul secundar sunt montate siguranţele fuzibile de 15 A, respectiv de 25 A,

şi un dispozitiv de control şi semnalizare L, a stării de izolaţie a reţelei.

Schema electrică la grupul de transformatoare tip GTTA:

A, B, C, a, b, c, - bornele primarului şi ale secundarului; B 1 - bornă de legare la pământ;
B 2 - bornă conectată la cămaşa grupului de transformare; C 1 ,C 2 -condensatoare; D 1 ,D 2
-
Diode; E – eclisă de cupru; I – întrerupător; L –lampă cu neon; R – rezistenţă ohmică.
Pentru alimentarea instalaţiilor mobile de iluminat se folosesc cabluri flexibile, cu
izolaţie de cauciuc şi cu secţiuni de 1,5 – 10 mm 2 .
Pentru a se uşura transportul şi montarea instalaţiei de iluminat într-un front care
atinge lungimea de 100 m, instalaţia poate fi executată prin trecerea cablului de
alimentare sau executată pe tronsoane de 15 – 20 m conectate între ele prin conectoare
speciale. Fiecare tronson cuprinde 3 – 4 corpuri de iluminat legate între ele prin manşon
de derivaţie.
Carcasele corpurilor de iluminat si ale manşoanelor se leagă la pământ prin
intermediul unui conductor din cablu flexibil, special rezervat în acest scop.
 19

Schema electrică a unei instalaţiei mobile de iluminat în subteran:

a – schema detaliată; b – schema de principiu; 1 – reţeaua de forţă; 2 – pornitor pentru
conectarea şi deconectarea reţelei; 3 – transformator; 4 – conectoare; 5 – manşoane de derivaţie;
6 – întrerupător de semnalizare; 7 – corpuri de iluminat; 8 – conductor pentru legare la pământ.

CAPITOLUL V
 20

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI P.S.I. SPECIFICE

5.1. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII
5.1.1. Dotări individuale
Intrarea în subteran este admisă numai cu lampă individuală aprinsă, în bună stare de
funcţionare, care va fi purtată sau ţinută în imediata apropiere, în tot timpul schimbului.
Lîmpile electrice individuale vor fi prevăzute cu becuri cu două filamente, cu
aprindere alternativă.
Dacă electricienii montează, întreţin sau repară instalaţii şi echipamente electrice de
joasă tensiune, trebuie să aibă asupra lor şi să utilizeze :
- mănuşi electroizolante ;
- cizme electroizolante ;
- indicatoare de tensiune portabile sau voltmetre ;
- garnituri de scurtcircuitoare şi legare la pământ.
5.1.2. Tensiuni admise
În instalaţiile subterane, alimentarea corpurilor de iluminat se va face din reţele
electrice cu nulul izolat faţă de pământ şi separat de reţelele de forţă.
Tensiunile de alimentare admise în subteran sunt:
- 220 V pentru iluminatul fix ;
- 127 V pentru semistaţionar ;
- 27 V pentru corpurile de iluminat portabile.
Instalaţiile de iluminat proprii ale maşinilor mobile se utilizează la tensiunea
prevăzută prin construcţia utilajului.
5.1.3. Iluminatul fix obligatoriu
În subteran şi la suprafaţă trebuie iluminat cu lămpi fixe cel puţin următoarele
locuri :
- rampele de deservire a puţurilor şi planele înclinate, precum şi prelungirile
rampelor destinate pentru formarea trenurilor ;
- abataje frontale ;
 21

- încăperile cu maşini şi utilaje electromecanice ;

- lucrările miniere în care lucrează maşini mobile ;
- punctele de deversare ale transportoarelor din fluxul principal de transport ;
- depozitele de exploziv.
5.1.4. Măsuri preliminare
Înainte de punerea în funcţiune a unei instalaţii noi, trebuie măsurată :
- rezistenţa fiecărei prize locale ;
- rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor utilajelor respective.
La reţelele izolate faţă de pământ, cu tensiunea nominală mai mare decât tensiunea
nepericuloasă, dar până la 380 V exclusiv, starea izolaţiei trebuie verificată cu ajutorul
aparatelor de control permanent, cu întreruperea alimentării cu energie electrică în maxim
0,5 s din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub următoarele valori :
- 3,3 kΩ /fază la 127 V între faze ;
- 7kΩ /fază la 220 Vîntre faze.
Pentru reţelele de iluminat şi semnalizare care nu sunt în zona fronturilor de lucru şi
până la 50 m de acestea, se admit dispozitive de control permanent care să lucreze numai
cu semnalizare.
5.2. NOŢIUNI DE P.S.I. SPECIFICE
Toate instalaţiile electrice de iluminat vor fi verificate şi exploatate în conformitate
cu prevederile în vigoare. Pe lângă actele normative se vor respecta şi normele interne
(instrucţiuni de exploatare) elaborate de intreprinderile producătoare de echipamente
electrice, precum şi cele stabilite corespunzător condiţiilor specifice locului de utilitare.
La folosirea instalaţiilor electrice de iluminat se vor respecta următoarele:
- asigurarea permanentă a bunei funcţionări a instalaţiei electrice prin revizii,
înainte de punerea în funcţiune şi prin înlăturarea imediată a defectelor;
- verificarea periodică se va face la termenele stabilite, în funcţie de felul lucrării;
- încălzirea conductoarelor sau a cablului în sarcină nu va depăşi temperatura
maximă indicată de itreprinderea producătoare.
 22

Punctul P.S.I. din incintă trebuie să aibă în dotare următoarele:

1. Ladă de nisip din plăci de beton cu pereţi demontabili;
2. Stingător portativ cu spumă chimică C9:
- se foloseşte la stingerea uleiului de transformator, a maselor plastice (cabluri) şi a
bateriilor de acumulatoare;
- se recomandă utilizarea acestora după ce s-au folosit stingătoarele cu bioxid de
carbon sau cu praf şi CO 2 ;
- se interzice folosirea acestora la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice de
iluminat aflate sub tensiune.
3. Stingător portativ cu pulbere P6 sau cu CO 2 tip G3 şi G6:
- se va utiliza la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice aflate sub tensiune, la
incendiile unde nu e permisă folosirea apei sau a spumei chimice;
- nu se vor folosi pentru intervenţii în camera de comandă, la celulele de medie
tensiune din staţiile de conexiuni de medie tensiune;
- se va folosi pentru intervenţii la echipamentele montate în exterior sau interior,
transformatoare, încăperi speciale sau canale de cabluri, bobine de reactanţă,
redresoare.
4. Stingător transportabil cu spumă chimică SC şi SC 180:
- se foloseşte la stingerea incendiului la transformatoare, echipamente conţinând
ulei, de regulă montate în exterior.