Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

I. Introducere

Viaţa internaţională reprezintă materia analitică a domeniului relaţiilor

internaţionale. Acesta a apărut pe o anumită treaptă de integrare a sistemului,
reflectând apoi, cu fidelitate, evoluţia acestuia prin succesiunea diferitelor
şcoli de gândire care l-au dominat. Studierea academică a relaţiilor
internaţionale şi, în egală masură, activitatea practică a decidenţilor şi
experţilor în domeniu este confruntată în mod constant cu trei provocări
majore: problema nivelurilor de analiză, sfidarea teoretică şi, respectiv,
capacitatea de a explica evoluţia actorilor în sistemul internaţional. Este
evidentă complexitatea unei realităţi în care multe domenii de interogare se
transformă radical, cresc sau chiar dispar în timpul studierii. Teoriile relaţiilor
internaţionale diferă semnificativ în funcţie de sfera de cuprindere a
fenomenelor analizate. În termenii cei mai simpli, dilema nivelurilor de
analiză implică o opţiune între studierea sistemului global (politicii
mondiale), a unei zone geografice particulare, a unui set de probleme
specifice, sau a unor grupări sociale sau politice până la nivelul individual.
Dificultatea formulării unor legi generale ale comportamentului uman
este accentuată în teoria relaţiilor internaţionale de posibilitatea extrem de
limitată a predicţiei schimbărilor în sistemul global. Apare astfel deseori o
ruptură între încercarea de explicare şi practica relaţiilor internaţionale.
Studierea şi încercările de explicare a relaţiilor internaţionale s-au
conturat în apariţia unor studii care pun accentul pe relaţiile dintre state, dar
şi pe dezvoltarea diferenţiată între state. Pornind de la existenţa unui sistem
mondial global, bazat pe relaţii de schimb, Immanuel Wallerstein propune şi
el o abordare interesantă a explicaţiei dezvoltării prin intermediul teoriilor
dependenţei.1
II. Immanuel Wallerstein Maurice – Biografie
1
Paşcu, I.M., (2001) Teoria relaţiilor internaţionale / note de curs, Bucureşti:Universitatea Dimitrie
Cantemir

1
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

Immanuel Wallerstein s-a născut la 28 septembrie 1930 in New York

City, este un sociolog american, istoric, om de ştiinţă socială , şi analist de
sisteme mondiale. Comentariile sale bilunare cu privire la problemele lumii
sunt sindicalizate de Agence Global.

2.1. Viaţa academică şi educaţia

Wallerstein, ca un adolescent din New York City ,este primul care a
devenit interesat de problemele lumii şi a fost deosebit de interesat de
mişcările anti-coloniale în India, la momentul respectiv. A urmat cursurile la
Universitatea din Columbia , unde a primit o licenţă în 1951, o diploma de
masterand în 1954 şi un doctorat în grad in 1959. Ulterior, el a predat până în
1971, când a devenit profesor de sociologie la Universitatea McGill . În 1973
el a fost presedinte al Asociatiei de Studii Africane. Inca din 1976, el a fost
distins profesor de sociologie la Universitatea Binghamton până la
pensionarea sa în 1999, şi în calitate de şef al Centrului Fernand Braudel
pentru studii in economie, si al evoluţiei istorice a sistemelor şi civilizaţiei la
Universitatea Binghamton până în 2005. Wallerstein a deţinut mai multe
poziţii in calitate de profesor invitat la universităţi din întreaga lume, a fost
atribuit mai multor titluri de onoare, intermitent a servit ca Directeur d'études
associé la École des Hautes Études en Sciences Sociales la Paris, şi a fost
preşedinte în al Asociaţiei Internaţionale Sociologice între 1994 şi 1998.2
În timpul anilor 1990 el a prezidat Comisia Gulbenkian privind
restructurarea Ştiinţelor Sociale. Obiectul comisiei a fost indicarea unei
direcţii de cercetare ştiinţifică sociala pentru următorii 50 de ani.
În anul 2000 el sa alăturat departamentului de sociologie Yale ca ,,Senior
Research Scholar”. El este, de asemenea, un membru al Consiliului
consultativ al Editorilor Evolution Social & Istorie Journal. În 2003 el a

2
***http://en.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Wallerstein

2
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

primit premiul "Dicstinţia unei Cariere Remarcabile” de la Asociaţia

Americană de Sociologie.

2.2. Importanţa studiilor şi lucrărilor lui I. Wallerstein

Wallerstein a început ca un expert în problemele post-coloniale din
Africa, alegând să pună accentul pe studiile sale, după o conferinţă
internaţională în 1951 din tinerete. Publicaţiile sale au fost aproape exclusiv
dedicate acestui lucru până când la începutul anilor 1970, când a început să se
evidenţieze la un nivel macroscopic ca un istoric şi teoretician al economiei
globale capitaliste. Critica timpurie asupra capitalismului global şi asupra
campionatului de "mişcări anti-sistemice" a făcut recent din el un broker de
putere cu mişcarea anti-globalizare în interiorul şi în afara comunităţii
academice, împreună cu Noam Chomsky şi Pierre Bourdieu .
Cel mai important studiu al sau, Modern World-System(Sistemul Mondial
Modern ), a apărut în trei volume în 1974, 1980 şi 1989. În el, Wallerstein se
bazeaza în principal pe trei influenţe intelectuale:
 Karl Marx , pe care el il urmează subliniind factorii care stau la baza
economică şi dominaţia lor peste factorii ideologici în politică la nivel
mondial, şi a cărui gândire economică le-a adoptat cu idei, cum ar fi
dihotomia dintre capital şi muncă, punctul de vedere al dezvoltării economice
mondiale prin etape, cum ar fi feudalismul şi capitalismul, credinţa în
acumularea de capital, dialecticii, etc;
 Istoricul francez Fernand Braudel, care a descris dezvoltarea şi
implicaţiile politice ale reţelelor extinse de schimb economice în lumea
europeană între 1400 şi 1800;
 Teoria dependenţei, cel mai evident dintre conceptele sale de "bază" şi
"periferie";
 Eexperienţa practică şi impresiile acumulate de la propria munca în
ceea ce priveşte post-coloniile din Africa .

3
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

Wallerstein, de asemenea, a declarat că o influenţă majoră asupra

muncii sale se datoreaza "revoluţiei mondiale", din 1968. In timpul revolutiei
a fost student la Universitatea din Columbia, şi a participat la un comitet de
facultate care a încercat să soluţioneze litigiul. El a susţinut în mai multe
lucrări că această revoluţie a marcat sfârşitul de "liberalism" ca o ideologie
viabile în sistemul de lumea modernă.
Un aspect al operei sale, pentru care Wallerstein şi-a câstigat meritele
este ca a anticipat importanţa crescândă a conflictelor de Nord-Sud , într-un
moment cand conflictul mondial principal era reprezentat de Războiul Rece .
El a susţinut că din 1980 din Statele Unite este o "hegemonie în
declin". El a fost batjocorit de multe ori pentru că a facut această afirmaţie în
timpul anilor 1990, dar din momentul războiului din Irak, acest argument a
devenit din ce in ce mai răspândit. El a argumentat de asemenea că sistemul
lumii moderne a ajuns la sfârşitul său. El crede că următorii 50 de ani va fi o
perioadă de instabilitate haotică, care va avea ca rezultat un nou sistem, unul
care poate fi mai mult sau mai puţin egalitar decât cel actual.
Teoria lui Wallerstein, de asemenea, a provocat critici dure, nu numai
de la cercurile neo-liberale sau conservatoare, dar chiar de la unii istorici care
spun ca unele dintre afirmaţiile sale pot fi incorecte istoric. Unii critici
sugerează că Wallerstein tinde să neglijeze dimensiunea culturală, reducând-o
la ceea ce unii numesc "oficial" ideologii de state care pot fi apoi cu uşurinţă
descoperite ca agenţii de interes economic simple. Cu toate acestea,
abordarea lui analitică, împreună cu cea a teoreticienilor cum ar fi Andre
Gunder Frank , Terence Hopkins , Samir Amin , Christopher Chase-Dunn şi
Arrighi Giovanni a făcut un impact semnificativ şi a stabilit o bază
instituţională dedicată abordarii generale. Acesta a atras, de asemenea, un
puternic interes din mişcarea anti-globalizare .3

III. Teoria dependenţei

3
*** http://en.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Wallerstein

4
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

3.1. Apariţia conceptului

Teoria Dependenţei este o şcoală de gândire în ştiinţele sociale

contemporane, care urmăreşte să contribuie la o înţelegere în cadrul de
dezvoltare, o analiză a cauzelor sale, şi într-o măsură mai mică, căile spre a o
depăşi. Ea a apărut în America Latină în anii 1960, a devenit influentă în
cercurile academice şi în cadrul organizaţiilor regionale, s-a răspândit rapid în
America de Nord, Europa, Africa şi, şi continuă să fie relevante pentru
dezbaterea contemporană.

Teoriile dependenţei au aparut ca alternativă la cele dezvoltării ca

proces de modernizare şi industrializare, speculând mai ales incapacitatea
acestora de a explica dezvoltarea diferenţiata a ţărilor avansate şi a celor
subdezvoltate. Sursele teoriilor dependenţei au fost constituite de analizele
empirice asupra ţărilor din America Latină, dar şi de teoria marxist-leninista a
imperialismului.4
Daca teoriile modernizării căutau cauzele ne-dezvoltării în
caracteristici interne ale societăţilor, teoriile dependenţei mută accentul pe
relaţiile dintre state, ca si pe neadecvarea internă a modelului modernizării
pentru tările Lumii a Treia, dat fiind ca istoria acestora a cunoscut o etapa
străina civilizaţiei vestice: colonizarea.

Immanuel Wallerstein propune şi el o abordare interesantă a

explicaţiei dezvoltării prin intermediul teoriilor dependenţei. Pornind de la
existenţa unui sistem mondial global, bazat pe relaţii de schimb capitaliste,
Wallerstein remarca tri-modalidatea acestui sistem: alături de statele centru si
de cele periferice, el mai semnalează existenţa unor state semi-periferice,
absolut necesare pentru a asigura echilibrul sistemului. Necesitatea existenţei
4
Cardoso, Fernando Henrique şi Enzo Faletto (1967), Dependência e Desenvolvimento na América Latina .

na América Latina. Rio de Janeiro: Zahar, 1970. Rio de Janeiro: Zahar, 1970

5
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

statelor semi-periferice derivă din raţiuni politice (operează ca si în clasa de

mijloc reducând posibilele tensiuni şi polarizarea între statele bogate şi cele
sărace), dar mai ales economice (mutarea tehnologiilor mai vechi în statele
semi-periferice ce permite menţinerea tehnologiilor de vârf în tările centrale,
astfel ca productivitatea muncii să fie ridicată, permiţând existenţa unor
salarii ridicate şi evitarea crizelor politice interne şi a recesiunii). Teoriile
dependenţei si cea a sistemului mondial sunt percepute în general ca
explicaţii pesimiste ale dezvoltării, care lasă puţine şanse de creştere pentru
ţările periferice sau semi-periferice. În schimb explicaţia modernizării este
considerată a fi versiunea optimistă a dezvoltării statelor naţiune.
Toate cele trei explicaţii tratează statul naţiune ca actor cheie în
procesul de dezvoltare, considerând intervenţionismul statal ca de la sine
înteles, reflectând spiritul epocii în care s-au nascut.5

3.2. Importanţa teoriei dependenţei

Teoria dependenţei, cu o perioadã de apogeu în anii ‘60-’70 ai
secolului trecut, oferã o perspectivã macrostructuralã articulatã în jurul ideii
cã dezvoltarea capitalistã a dat naştere unei ordini globale marcatã de
existenţa unui centru, ţãrile industrializate, care dezvoltã relaţii asimetrice,
impunând structural dependenţa statelor mai puţin dezvoltate (periferia). Din
perspectiva acestei abordãri, procesele care dominã spaţiul internaţional şi
intern (conceput în termeni rural – urban) “prin care surplusul este canalizat
dinspre periferie cãtre zonele din centru, în cadrul sau între ţãri, nu sunt
auto-reglatoare ci cumulative, conducând la o mai mare sãrãcire a celor
(zonelor) mai putin dezvoltate” (Wood, citat în Kearney,1986:339) sau în
termenii lui Frank, capitalismul global “dezvoltã subdezvoltare”.

5
***http://en.wikipedia.org/wiki/Dependency_theory.

6
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

Teoria dependenţei are „putine de spus despre migratie, mai ales în

forma sa internationalã” (Arango, 2000: 285) excepţia constituind-o poate
“fascinaţia” (Massey et al, 1998:36) pentru “migraţia creierelor”. Termenul
- în englezã “brain drain” – “se referã la migraţia selectivã a persoanelor
talentate şi educate din naţiunile sãrace cãtre cele bogate” (Massey şi
alţii.,1998: 36)
Teoria dependenţei joacã un rol important în evoluţia gândirii despre
migraţie, impunând în primul rând o schimbare de perspectivã dezvoltatã
ulterior de teoria sistemului mondial, prin importanţa acordatã aspectelor de
ordin macrostructural în apariţia şi dezvoltarea fluxurilor, devenitã pentru
moment alternativã şi în timp complement al abordãrilor psihologizante, cu
accent pe factori individuali derivate din economia neoclasicã.
În tradiţia istorico-structuralã, spre sfârşitul anilor 70, începutul anilor ’80,
teoria sistemului mondial dezvoltã ideea de ordine la nivel global enunţatã
anterior de teoria dependenţei. Exponentul cel mai cunoscut al curentului,
Immanuel Wallerstein, încearcã o analizã cuprinzãtoare (începând cu secolul
al XVI-lea) a apariţiei a ceea ce numeşte “Sistemul Modern Mondial”6 şi a
încorporãrii treptate a statelor în noua ordine, postulând existenţa a trei zone
concentrice: centrul (puterile dominante), semi-periferie, periferie (cãrora li
se adaugã zonele externe, ca pãrţi izolate, externe sistemului mondial la un
moment dat în timp), cu referire la roluri distincte în diviziunea internaţionalã
a muncii. Rolul, dependenţa (gradul de dependenţã) şi gradul de dezvoltare
sunt concepte cheie ale teoriei sistemului mondial. Dacã rolul face referire la
structura relaţiilor respectivei ţãri cu restul lumii şi la diviziunea
internaţionalã a muncii, dependenţa se referã la vulnerabilitatea ei, la
fluctuaţiile în sistem, şi ambele, se presupune, au efecte asupra performanţei
economice (Van Rossem, 1996: 508 –509).
Particularitatea migraţiei internaţionale a forţei de munca din zilele
noastre constă, în principal, în aceea ca acest proces are loc în strânsa
6
Wallerstein, “Sistemul mondial modern”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1994, 4 volume, vol I. 16-138.

7
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

legatura cu fluxul internaţional de capital. Tendinţa de concentrare a

capitalurilor în funcţiune în ţările dezvoltate determină o parte a forţei de
muncă din ţările slab dezvoltate si în curs de dezvoltare sa emigreze în aceste
tări.
Dintre cauzele care au determinat acest fenomen migratoriu am putea
aminti:

 accentuarea fluxului internaţional de capital din ultimul

deceniu;

 criza economică mondială;

 diferenţele mari de salariu dintre ţări ;

Alte cauze ar fi:

 dorinţa firească a individului de a găsi perspective;

 lipsa locurilor de muncă;

 supraproducţia şi subutilizarea specialiştilor;

 lipsa cercetarii şi dotărilor;

 discriminări la angajare şi promovare,;

 dotări precare;

 instituţii nefuncţionale;

 dorinţa pentru o viaţă urbană mai bună;

 dorinţa pentru o calificare superioară şi recunoaştere.7

7
D. Santos, Theotônio (2002), La Teoria de la Dependencia: Cîntar Perspectivas y. Buenos Aires

8
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

3.3. Viitorul conceptului de dependenţă

Studii inspirate sau abordate de teoria dependenţei sunt parte a

efortului constant reînnoit pentru a restabili o tradiţie bazată pe o analiză a
structurilor de avere şi de dominaţie, care nu aduce atingere procesului istoric
ca mişcarea derivate din luptă permanentă între grupuri şi clase . Ea nu
acceptă existenţa unui anumit curs al istoriei, ea este concepută ca un proces
deschis. Prin urmare, dacă structurile limitează gama de oscilaţie, imaginaţia
şi acţiunile fiinţei umane le revigoreaza şi le transformă, chiar le înlocuiasc
cu altele care nu sunt predeterminate. Cu toate acestea, aceste studii au avut o
caracteristică specială: în loc de a fi limitate la dimensiunea istorică abstractă
şi analizei problemelor strict definite, au folosit metoda "nonvulgar" istorico-
structurală pentru analizarea situaţiilor concrete şi a căutat să revînvie la
subiectul de dezvoltare punând întrebări importante pentru politica naţională
şi relaţiile dintre economiile capitaliste central şi periferie dependente şi
nonindustrializate(Cardoso 1976, p. 7).
Abordarea dependenţei chiar si in teorie este astăzi o parte a analizei
sociologice istorice aşa cum este înţeleasă de către Wallerstein (1974). Dar în
cadrul acesteia o funcţie importantă poate fi efectuată: deoarece acestea din
urmă tind să acorde prioritate la interpretarea sistemică a lumii-sistem,
dependentismul s-ar putea concentra pe studierea comportamentului concret
periferic (şi semi-periferic), pe societăţile în cadrul acestui sistem , tocmai
pentru că subliniază actorii colectivi, interesele lor, practicile lor, precum şi
rezultatele din interiorul lor (dar şi repercusiunile asupra sistemului ca
întreg).

9
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

Concluzionăm astfel că dependentismul nu ar dispărea în contextul

larg al sociologiei istorice, dar s-ar combina cu ea pentru a forma o
complementaritate care ar permite abordări mai incisive cu privire la
caracteristicile fiecărei societăţi in special în cadrul locului său în ,,Sistemul
Mondial Modern”, în această perioadă a globalizării.
Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să aibă un sens, nu in
proporţia de a fi ridicol, ci să evite reducţionismul simplist atât de comun
printre colectionari ,,future” moderni, care abundă în ştiinţele sociale". Este
dimpotrivă nevoie de răbdare pentru o cercetare disciplinata, pentru a ajunge
la o dialectică care nu este nici încetinită, nici limitată în construirea de
formule generale şi abstracte, ca si cum acestea ar fi fost sintetice.
În această afirmaţie se află, probabil, provocarea nu numai acestei
şcoali de gândire, dar, de asemenea, întregii sociologii, întregii ştiinţe sociale
de subdezvoltare, în special în aceste vremuri de "globalizare", incertitudine,
şi complexitate.

10
 Teoria dependenţei de Immanuel Wallerstein

BIBLIOGRAFIE

1. Guzzini, Stefano, (2000) Realism şi relaţii internaţionale, Iaşi: Institutul

European;

2. Pascu, I.M., (2001) Teoria relaţiilor internaţionale / note de curs,

Bucuresti:Universitatea Dimitrie Cantemir;
3. Pascu, I.M., (1989) Armele si politica, Bucuresti: Editura Politica;
4. Smith, Stephen, “The Self-images of a Discipline: A Genealogy of
International Relations Theory”, in K. Booth & S. Smith, International
Relations Theory Today , (1995.);
5. Jackson, Robert & Sorensen, Georg, (1999) Introduction to International
Relations, Oxford: Oxford University Press;
6. Wallerstein, “Sistemul mondial modern”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1994,
4 volume, vol I. 16-138;
7. Dos Santos, Theotônio (2002), La Teoria de la Dependencia: Cîntar

Perspectivas y. Buenos Aires: Plaza & Janes. Buenos Aires: Plaza & Janes;

8. ***www.europa.eu.int, www.mae.ro, www.mapn.ro, www.nato.int,

www.un.org, www.infoeuropa.ro, www.osce.org, www.guv.ro;
9. ***http://en.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Wallerstein;
10. *** http://en.wikipedia.org/wiki/Dependency_theory.

11