Obligaţia de a stabili, pentru salariaţi şi pentru ceilalţi participanţi la procesul de muncă, atribuţiile

şi raspunderile ce le revin din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este obligatia:

a) compartimentului de resurse umane;
b) angajatorului; 1
c) conducatorilor locurilor de munca;
d) lucrătorilor desemnaţi, lucrătorilor din serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie.

Scopul instruirii periodice este de a:

a) reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) asigurarea continuităţii instruirii introductiv generală;
c) verificarea cunoştinţelor dobândite în urma instruirii la locul de muncă.

Secretarul Comitetului de Securitate Sănătate în Muncă este:

a) lucrătorul desemnat sau;
b) reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie sau;
c) reprezentantul serviciului extern de prevenire şi protecţie.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie sa desfăşoare numai:

a) activităţi de prevenire şi protecţie;
b) cel mult activităţi complementare cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului;
c) activităţi de supraveghere medică, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi mijloace
adecvate, in conditiile legii.

Accident uşor este:

a) accidentul care a produs o incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile;
b) accidentul care a produs o incapacitate temporară de muncă de cel puţin 5 zile;
c) accidentul cu determinar multifactorială;
d) evenimentul care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri
medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

Scopul Legii nr 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă este:

a) instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor
b) prevenirea situaţiilor periculoase şi acordarea măsurilor de prim ajutor;
c) sancţionarea contravenţională a lucrătorilor care încalcă legisalţia în demeniu.

Lucrător este:
a) persoana angajată numai prin contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată;
b) persoana, aflată în vizită, cu aprobarea angajatorului;
c) persoana angajată numai prin contract individual de muncă pe perioadă determinată;
d) persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării
stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor
care prestează activităţi casnice.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de complexitatea utilajului sau locului de muncă la care
va lucra persoana care se instruieşte şi nu va fi mai mica de :
a. 8 ore
b. 6 ore
c. 4 ore
d. 2 ore
În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua
activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, dacă se îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiţii?
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în
anexa nr. 5;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu
 2

Ce trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, contractul individual de muncă din punct

de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă?
a) obligaţia angajatorului de a asigura salariaţilor, securitatea şi sănătatea în muncă;
b) obligaţia salariatului de a respecta legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
c) dreptul salariatului la securitate şi sănătate în muncă (categoriile de materiale igenico-
sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora).

Obligaţia angajatorului de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi

sănătăţii salariaţilor este prevazuta in:
a) Constitutia Romaniei si in Codul Muncii;
b) Legea nr.319/2006 a protectiei muncii si in Normele specifice de protectia muncii
privind obligatiile angajatorilor si ale angajatilor;
c) Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, Normele metodologice de
aplicare, acte normative necesare implementării cerinţelor impuse de Legea nr 319/2006,
Codul Muncii şi în Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.
Comitetul de sanatate si securitate in munca este constituit din:
a) conducatorul persoanei juridice sau reprezentantul sau;
b) conducatorul compartimentului de protectie a muncii sau persoana desemnata cu
atributii in domeniu;
c) conducatorul compartimentului resurse umane sau reprezentantul său;
d) angajator sau reprezentantul său legal, reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de
securitate şi sănătate în muncă, reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor si medicul de medicină a muncii. Numărul
reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul
său legal şi reprezentanţii angajatorului.

La stabilirea structurii serviciului intern de prevenire şi protecţie, se va ţine seama

de:
a. mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii;
b. nivelul tehnic al dotarii cu echipamente de muncă;
c. gradul de pregătire a lucrătorilor din întreprindere.
Angajatorul trebuie să organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie, atunci
când:
a. întreprinderea are cel puţin 250 lucrători.
b. întreprinderea are între 50-249 de lucrători şi dacă desfăşoară activităţi industriale,
conform anexei nr 2/ din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006;
c. când nu apelează la servicii externe de prevenire şi protecţie;
d. cînd inspectorul de muncă o impune, în funcţie de natura activităţii şi riscurile
identificate.
 3

Structurile medicale de medicină a muncii supraveghează starea de sanatate a

angajatilor prin:
a) examen medical la angajare în muncă;
b) examen medical de adaptare;
c) examen medical la reluarea activitatii;
d) examen medical periodic.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de complexitatea utilajului sau locului de
muncă la care va lucra persoana care se instruieşte şi nu va fi mai mica de :
a. 8 ore;
b. 6 ore;
c. 4 ore;
d. 2 ore.
Fişa postului stabilită pentru fiecare salariat, pe lângă atribuţiile specifice postului,
trebuie să mai cuprindă:
a. atribuţiile şi răspunderile ce-i revin salariatului în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzătoare funcţiei exercitate;
b. obligaţiile salariatului de a respecta prevederile Codului Muncii;
c. dreptul salariatului la concediu medical.
Angajatorul desemnează, nominal, lucrătorul/lucrătorii pentru a se ocupa de
activităţile de prevenire şi protecţie prin:
a) decizie şi va consemna, în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie pe care
lucrătorul/lucrătorii desemnaţi are / au capacitatea, timpul necesar şi mijloacele adecvate
să le efectueze;
b) instrucţiuni proprii, întocmite în spiritul Legii nr 319/2006;
c) contract individual de muncă.
10. Evaluare a riscului de accidentare şi îmbolnăvire profesională este :
a) activitatea prin care se estimează nivelul de dotare cu echipamente de muncă;
b) activitatea de prevenire şi protecţie a lucrătorilor;
c) un mijloc de cunoaştere a modului cum se respectă disciplina muncii;
d) activitatea prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională şi se determină nivelul de risc specific locului de muncă/postului de
lucru.
Echipament de muncă este:
a. echipamentul care se pune la dispozitia lucratorilor pentru a efectua sarcinile de muncă
de o complexitate ridicată;
b. orice masina, aparat, unealta sau procedura folosită la locul de muncă;
c. orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită la locul de muncă.
 4

Echipament individual de protectie este:

a. orice echipament destinat sa fie purtat sau ţinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva
unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la
locul de munca ;
b. orice echipament destinat sa fie purtat sau ţinut de lucrator pentru a-l proteja
impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de munca sau orice element suplimentar proiectat în acest scop;
c. orice echipament destinat sa fie purtat sau ţinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva
unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la
locul de munca, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest
scop.
Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale reprezintă:
a. ansamblu de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
b. ansamblu de măsuri întreprinse de angajator în domeniul disciplinei muncii pentru
creşterea profitului;
c. activitatea desfăşurată de angajator în domeniile resurselor umane şi saralial.
Accident de muncă este:
a. vătămarea violentă a organismului uman, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă
(ITM) de cel puţin 3 zile, invaliditate (INV) ori deces (D);
b. vătămarea violentă a organismului uman care are loc în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a raportului de
muncă în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară
de muncă (ITM) de cel puţin 3 zile, invaliditate (INV) ori deces (D);
c. vătămarea violentă a organismului uman, precum şi intoxicaţia acută profesională care
provoacă incapacitate temporară de muncă (ITM) de cel puţin 5 zile, invaliditate
(INV) ori deces (D).
Cheltuielile privind dotarea cu echipament individual de protectie :
a. sunt suportate de catre sindicat si/sau salariati ;
b. se acorda numai daca este prevazut in contractul colectiv de munca ;
c. sunt suportate în proporţie de 100% de către angajator ;
d. sunt suportate, în proporţie de 50% de către lucrători.
Condiţia esenţială pentru realizarea unei evaluări a riscurilor profesionale este dată
de faptul că:
1. locul de muncă/postul de lucru trebuie să îndeplinească condiţiile minime de securitate
şi sănătate în muncă legale, în vigoare;
2. posturile de lucru să aibe consemnate în fişa postului sarcinile de muncă;
3. angajatorul să fie în posesia unui contract de prestări servicii;
4. posturile de lucru să fie încadrate cu personal calificat.
Verificarea initiala a echipamentelor de munca se face :
a. imediat dupa fabricare;
b. dupa punerea in functiune;
c. după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune.
 5

Angajatorul este absolvit de responsabilitati daca a organizat compartiment de

securitate si sanatate in munca, a înfinţat comitet de securitate şi sănatate in munca
si/sau a incheiat contract cu un serviciu extern :
a. - da;
b. – nu.
Materialele igienico – sanitare si alimentatia de protectie se acorda:
a. gratuit si obligatoriu de către angajator;
b. obligatoriu si cu plata a 50% din costurile acestora de către angajator;
c. numai dacă sunt impuse de către Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Documentul care atestă faptul ca o persoana angajată a fost instruită este :
a. fişa individuală de instruire privind securitatea şi sănătatea în muncă ;
b. dosarul medical ;
c. fisa postului;
d. regulamentul intern.
Loc de muncă este:
a) locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul
are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
b) întreprinederea/unitatea în care îşi desfăşoară activitatea salariaţii;
c) totalitatea posturilor de lucru care generează riscuri cu consecinţe deosebite.
Se consideră că un angajat lucrează, în condiţii de izolare, atunci când:
a) nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai
multe cazuri, pentru o perioadă mai mare de o oră;
b) nu este posibil să i se acorde prim ajutor imediat în caz de accidentare sau când se
află într-o situaţie critică;
c) s-a întrerupt orice legătură cu acesta din motive necunoscute.
Obligaţiile angajatorului cu privire la situaţia de pericol grav şi iminent sunt:
a) - să informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui
pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre
măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor;
- să ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească
lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura,
în caz de pericol grav şi iminent;
- să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol
grav şi iminent, în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
b) sa anunţe Direcţia de sănătate publică;
c) să întocmească planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent;
d) să elaboreze regulamentul intern.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează:
a) în subordinea directa a angajatorului ca structura distinctă;
b) în cadrul comitetului de securitate si sanatate în muncă;
c) în cadrul compartimentului de resurse umane.
 6

Formele de instruire folosite in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

a) - instruirea introductiv – generală;
b) - instruirea la locul de munca;
c) - instruirea periodica;
d) - instruirea preventiva.
Intervalul de timp la care se va face instruirea periodica (luând în considerare
condiţiile de muncă, riscurile specifice, categoriile de personal avute în vedere) se
stabileste prin :
a. regulamentul de organizare si functionare;
b. instructiuni proprii de SSM;
c. regulamentul intern;
d. fişa postului.
Instrucţiunile proprii în vederea completării şi/sau aplicarii reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru cuprind:
a) scop, continut;
b) domeniul de aplicare;
c) termeni si expresii;
d) obligatii si interdictii spefice instructiunilor.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua, imediat,
următoarele măsuri:
a. oprirea echipamentului de muncă/activităţii şi evacuarea personalului din zona
periculoasă;
b. anunţarea pompierilor, serviciilor medicale şi salvarea;
c. anunţarea conducătorilor ierarhici;
d. eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

Inainte de inceperea oricariei activitati, angajatorii au obligatia de a obtine

autorizatia de functionare d.p.d.v. al sesuritatii si sanatatii in munca?
a. da;
b. nu.
Examenul medical la angajare în muncă se face la solicitarea angajatorului, care va
completa:
a. fişa de solicitare a examenului medical la angajare;
b. fişa de identificare a factorilor de risc profesional;
c. fişa de aptitudine ;
d. fişa postului ;
Care este durata instruirii introductiv - generală?
a. cel puţin 8 ore ;
b. cel puţin 6 ore ;
c. cel mult 2 ore.
Zone cu risc ridicat şi specific sunt:
a) acele zone din cadrul intreprinderii/unităţii în care au fost identificate riscuri ce
pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile,
respectiv deces sau invaliditate;
b) zonele unde accesul este interzis tuturor lucratorilor;
c) zonele semnalizate conform codului rutier;
 7

d) zonele ce pot genera boli profesionale cu incapacitate temporară de muncă.

13. În sensul prevederilor H.G. nr 1091/2006, angajatorul este obligat să:

a) păstreze, în permanenţă libere, căile de acces care conduc spre ieşirile de urgenţă şi cele

propriu-zise;

b) realizeze întreţinerea tehnică a locului de muncă, a echipamentelor şi dispozitivelor de

semnalizare, detectare, măsurare etc;

c) cureţe, cu regularitate, locurile de muncă din punct de vedere al igienei;

d) verifice şi să întreţină, cu reguralitate, echipamentele şi dispozitivele de securitate.

Pericolul grav şi iminent de accidentare este:
a) situaţia concretă, reală şi actuală, căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a
produce un accident în orice moment.
b) starea de fapt care produce o explozie sau un incendiu.

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific trebuie să conţină :

a) nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii;
b) măsurile de prevenire stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone;
c) acţiunile pentru realizarea măsurilor de prevenite stabilite în urma evaluării riscurilor;
Accident de muncă de traseu este:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la
domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa în locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa şi
invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
c) accidentul care a antrenat vatamarea sau decesul petrecut pe traseul normal al deplasarii
de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este
organizat de angajator in afara unitatii;
d) accidentul survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice.
Eveniment poate fi:
a) accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data
disparuta sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională
sau legată de profesiune;
b) accidentul de traseu sau de circulaţie, numai în condiţiile în care în accident au fost
implicate persoane angajate la mai multe persoane juridice sau fizice;
 8

c) bolile profesionale indiferent daca corespund sau nu definiţiei date pentru aceste boli;
d) accidentul colectiv de muncă în care au fost accidentate cel puţin 2 persoane.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca se

consemnează, în mod obligatoriu, în fişa de instruire individuală cu indicarea:
a) materialului predat;
b) duratei instruirii;
c) datei instruirii;
d) condiţiilor în care s-a desfăşurat instruirea.
Durata instructajului la locul de muncă depinde de complexitatea utilajului sau
locului de muncă la care va lucra persoana care se instruieşte şi nu va fi mai mica
de :
e. 8 ore;
f. 6 ore;
g. 5 ore;
h. 2 ore.
Materialele igienico-sanitare se acordă:
a). în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori;
b). Directia de Sanatate Publica;
c). medicul de familie;
d) clinica de boli profesionale.
Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica:
a) în toate sectoarele de activitate atât publice, cat şi private;
b) in toate ramurile de activitate cu exceptia cazurillor în care particularităţile inerente ale
anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia,
precum şi cazurile de dezastre, inundatii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă,
vin în contradictie cu prezenta lege.
c) in sectoarele industriale si agricole;
d) numai în ramurile industriale care generează riscuri profesionale.
Reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor este definit, conform art. 5 din Legea securităţii şi sănătăţii în
munca nr. 319/2006
a). - persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile
legale, să îi reprezinte pe aceştia în problemele referitoare la protecţia securităţii şi
sănătăţii în munca;
b) - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul
de munca, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
c) persoana de legătură cu Inspectoratul Teritorial de Muncă, numită de angajator.
 9

Cercetarea evenimentului, urmat de incapacitate temporară de muncă, se va încheia:

a) în cel mult 3 zile de la data producerii, cu excepţia cazurilor când sunt necesare
expertize, situaţii în care termenul se poate prelungi cu cel mult 5 zile;
b) în cel mult 10 zile lucratoare de la data producerii, cu excepţia cazurilor când sunt

necesare prelevarea de probe ori efectuarea de expertize situaţii în care termenul se poate

prelungi de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, la solicitarea scrisă;

c) în cel mult 7 zile de la data producerii, cu excepţia cazurilor când sunt necesare
expertize, situaţii în care termenul se poate prelungi cu cel mult 5 zile;
d) la o dată stabilită de Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Declararea bolilor profesionale se face:
a) dacă sunt urmate de incapacitate temporară de muncă;
b) dacă aceeaşi persoană a mai contractat boala respectivă;
c) de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a Municipiului Bucureşti din care
face parte medicul de medicină a muncii care a efectuat cercetarea;
d) de către clinica de boli profesionale.
Comitetul de securitate şi sănătate în mucă se constituie în unităţiile:
a) care au un număr de cel puţin 50 de lucrători;
b) când o impune inspectorul de muncă, pentru unităţiile cu un număr mai mic de 50
lucrători în funcţie de natura activităţii şi de riscurile identificate;
c) când au fost identificate mai multe pericole.
Obligatia de a stabili, pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile
ce le revin din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzătoare funcţiilor
exercitate este a:
a) serviciului de securitate si sanatate in munca;
b) angajatorului;
c) conducatorilor locurilor de munca;
d) şefilor ierarhici.
Semnalizarea de securitate furnizează informaţi ori cerinţe referitoare la securitatea
şi sănătatea în muncă printr-un:
a) panou colorat, un semal luminos sau acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal.
b) panou colorat, un semnal luminos, o comunicare verbală sau un semnal;
c) panou, o culoare, un semnal luminos sau acustic, o comunicare verbală ori printr-un
gest-semnal.
Comitetul de sanatate si securitate in munca este constituit din:
a. conducatorul persoanei juridice sau reprezentantul sau;
b. conducatorul seviciului de prevenire şi protecţie sau persoana desemnata cu atribuţii
în domeniu;
c. conducatorul compartimentului resurse umane sau reprezentantul său;
d. angajator sau reprezentantul său legal, reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de
securitate şi sănătate în muncă, reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor si medicul de medicină a muncii.
Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau
 10

reprezentantul său legal şi reprezentanţii angajatorului.

La stabilirea structurii organizatorice a activitatii de securitate si sanatate în

muncă, se va ţine seama de:
a. mărirea întreprinderii/unităţii;
b. de numărul de evenimente produse;
c. riscurile la care sunt expuşi lucrătorii;
d. distribuţia lucrătorilor în cadrul intreprinderilor/unităţii.
Structurile medicale de medicină a muncii supravegheză starea de sanatate a
angajatilor prin:
b) examen medical la angajare în muncă;
b) examen medical de adaptare;
c) examen medical la reluarea activitatii;
d) examen medical periodic.
În cazul întreprinderilor cu pana la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua
activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, dacă se îndeplinesc,
cumulativ, următoarele condiţii?
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în
anexa nr. 2;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A, fapt
care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.
d) angajatorul are aprobarea Inspectoratului Teritorial de Muncă;
Angajatorul are obligaţia să asigure intrunirea Comitetul de Securitate şi Sănătate
în Muncă:
a. cel puţi o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar;
b. lunar;
c. semestrial;
d. anual.
Aplicarea măsurilor de prim ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor
de către angajator constă în:
a. desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor ;
b. instruirea lucrătorilor şi dotarea lor cu mijloace tehnice de intervenţie ;
c. stabilirea legăturilor necesare cu serviciul medical de urgenţă, salvare şi
pompieri ;
d. întocmirea planului de prevenire şi protecţie.
 11

Pericolul grav şi iminent de accidentare este:

a) situaţia concretă, reală şi actuală, căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru
a produce un accident în orice moment;
b) starea de fapt care produce o explozie sau un incendiu;
c) cauzele accidentelor de muncă şi ale îmbolnăvirilor profesionale.
În conformitate cu prevederile H.G. nr 300/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate în muncă pentru şantierele mobile şi temporare, beneficiarul
lucrării sau managerul de proiect trebuie să se asigure că, înaintea deschiderii
şantierului, să fie întocmit planul de securitate şi sănătate, de către:
a. coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului
lucrării;
b. proiectantul, atunci cînd proiectul a fost realizat de el însuşi;
c. beneficiarul lucrării;
d. managerul de proiect.
În sensul prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2000, prin
temperaturi extreme se înţelege temperaturile exterioare ale aerului care :
a) depăşesc + 370C sau corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalente cu acest
nivel;
b) scad sub - 200C sau corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalente cu acest
nivel.
Boala profesională este:
a) afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei profesii/meserii, cauzată de
agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul de
muncă;
b) afecţiunea care necesită zile de spitalizare;
c) afecţiunea generată de agenţi periculoşi.
Planul de prevenire şi protecţie, întocmit de angajator, în conformitate cu
prevederile art. 13 lit b din Legea 319/2006, trebuie să cuprindă:
a) locul de muncă/postul de muncă, riscurile evaluate, măsuri de prevenire şi protecţie de
natură: tehnică, organizatorică, igenico-sanitare şi de altă natură, acţiuni în scopul
realizării măsurilor, termen de realizare şi persoanele care răspund de realizarea
măsurilor;
b) analizele dispuse de angajator;
c) măsuri de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor.
În conformitate cu prevederile H.G. nr 300/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate în muncă pentru şantierele mobile şi temporare, antreprenorul
sau subantreprenorul care a contractat o lucrare, trebuie să întocmească planul
propriu de securitate şi sănătate, care va fi armonizat cu planul de securitate şi
sănătate al şantierului, în termeni de:
a. 30 de zile de la data contractării lucrării;
b. 45 de zile de la data contractării lucrării;
c. imediat ce au contractat lucrarea;
d. 10 zile de la începerea lucrării.
 12

Tinerii, aşa cum sunt definiţi de prevederile H.G. 600/2007, nu pot:

a) presta muncă suplimentară;
b) presta muncă de noapte;
c) presta activităţi care implică o expunere nocivă la agenţi fizici, biologici şi chimici.
Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator,
în următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute
de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de
prevenire şi protecţie;
c) prin înfiinţarea unuia sau a mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în munca;
b) consecinţele posibile ale necunoasterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi
sănătate în munca;
c) riscurile de accidentare şi imbolnavire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi
cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la:
a. Inspectoratul Teritorial de Muncă;
b. evaluare a riscurilor profesionale;
c. serviciile unui alt angajator;
d. servicii externe de prevenire şi protecţie.

Angajatorul este absolvit de responsabilitati daca a organizat serviciu de prevenire şi

protectie, comitet de securitate si sanatate in munca si/sau serviciu extern :
a. da;
b. nu;
c. nu este cazul.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă:
a) totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea
bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a
capacitatii de munca a lucratorilor;
b) activitatea desfăşurată cu sprijinul medicului de familie;
c) activitatea desfăşurată de către serviciile externe de prevenire şi protecţie.

Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale reprezintă:

d. ansamblu de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
b) măsurile întreprinse de angajator în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) activitatea desfăşurată în vederea reducerii numărului de accidente de muncă şi a
cazurilor de îmbolnăvire profesională;
 13

În perioadele cu temperature ridicate extreme, în sensul O.U.G. nr 99/2000,

angajatorii trebuie să asigure următoarele măsuri:
a) reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice, cât şi alternarea efortului dinamic cu
cel static;
b) asigurarea ventilaţiei la locul de muncă şi alternarea perioadelor de lucru cu cele de
repaus;
c) asigurarea a câte 2 – 4 litri/persoana de apă minerală, a echipamentelor individuale de
protecţie şi duşuri.
Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident
colectiv sau situaţie de persoana data disparuta, precum şi cercetarea incidentelor
periculoase se vor încheia în cel mult:
a) 15 zile lucrătoare de la data producerii acestora, cu excepţia situaţiilor cum ar fi cele în
care este necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau
efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cercetează
evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii,
prelungirea termenului de cercetare;
b) 7 zile lucrătoare de la data producerii acestora;
c) 10 zile lucrătoare de la data producerii acestora, fără să se admită prelungirea
termenului.
Instruirea la locul de munca va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională
specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau
postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul
pericolului grav şi iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru, precum si demonstraţii practice
privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie,
evacuare şi de prim ajutor, aspecte
care sunt obligatorii.
Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detasati de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de munca temporar.
Reprezentanţii lucrătorilor în Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă vor fi
aleşi pe o periodă de:
a) 2 ani;
b) 3 ani;
c) 1 an;
d) 4 ani.
 14

Fără a aduce atingere altor prevederi Legi nr. 319/2006, atunci când în acelaşi loc de
munca isi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi,
angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea şi
igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor;
b) sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
Evaluare a riscului de accidentare şi îmbolnăvire profesională este :
a. o activitate prin care se estimează dimensiunea sănătăţii lucrătorilor;
b. o activitate de prevenire şi informare a lucrătorilor;
c. un mijloc de cunoaştere a nivelului ethnic al întreprinderii;
d. activitatea prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională şi se determină nivelul de risc

Bolile legate de profesie:

a) se declară;
b) se dispensarizează medical;
c) se comunică angajatorului sub forma rapoartelor medicale nenominalizate.
Contestatia rezultatului dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind
aptitudinea în munca se adreseaza autoritatii de sanatate publica judetene sau a
municipiului Bucuresti, în termen de:
a) 10 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca;
b) 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca;
c) 3 zile zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca.

Componentele sistemului de muncă sunt:

a. executantul;
b. sarcina de muncă;
c. mijloacele de producţie;
d. mediul de muncă
Lucrătorii pot avea acces la toate informaţiile referitoare la starea lor de sănătate:
a) cu aprobarea angajatorului;
b) la cerere;
c) un pot avea acces în nicii o condiţie.
Comitetul de securitate şi sănătate în munca funcţionează în baza:
a) regulamentului intern;
b) instrucţiunilor proprii;
c) dispoziţiilor date de Inspectoratul Teritorial de Muncă;
d) regulamentului de funcţionare propriu.
 15

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea

angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca asa cum sunt
definiti potrivit art 5. lit.c din lege, angajatorul stabileşte durata instruirii si reguli
privind instruirea şi insotirea acestora în întreprindere şi/sau unitate prin:
a) regulament intern;
b) regulament de organizare şi funcţionare;
c) instrucţiuni proprii;
d) decizie.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe baza de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea
unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucrătorilor respectivi privind:
a) activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective;
b) riscurile pentru securitate şi sănătatea lor;
c) măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în
general.